Violul (art.197 cod penal). Decizia 158/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 158
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 598 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul apelant, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Revizuentul apelant, având cuvântul arată că își menține apelul formulat. Nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Av. pentru condamnatul apelant solicită admiterea apelului formulat, a se avea în vedere că din actele existente la dosar rezultă că instanța nu a avut în vedere la momentul condamnării inculpatului faptul că inculpatul are o disfuncționalitate sexuală și nu putea întreține relații intime.
Solicită, în cazul în care va fi admisă cererea de revizuire, efectuarea unei expertize medico-legale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Instanța de fond a evaluat corect cauza de față și condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Condamnatul apelant, având cuvântul solicită admiterea apelului formulat și efectuarea unei expertize medico-legale.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 598 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Iași, în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui G și C, născut al data de 30.12.1978, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, cerere vizând sentința penală nr. 237/29.03.2005, pronunțată de Tribunalul Iași.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prim instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul - condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 237/29.03.2005 pronunțată de Tribunalul Iași.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că are o disfuncționalitate sexuală, condiții în care nu putea să aibă relații sexuale cu victima. S-a mai precizat că era necesară efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă revizuentul era capabil, din punct de vedere medical, să întrețină relații sexuale.
În dovedirea cererii s-a solicitat atașarea dosarului de fond al Tribunalului Iași nr. 6000/2004 al Tribunalului Iași, dosar care a fost atașat la prezenta cauză.
Analizând motivele cererii de revizuire precum și dosarul de fond instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 237/20.03.2005 a Tribunalului Iași, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. 3 Cod penal. Sentința a fost menținută prin decizia nr. 39/16.06.2005 a Curții de apel Iași și prin decizia nr. 4971/07.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Atât în cursul urmăririi penale cât și, ulterior, în faza de judecată, a fost administrat un probatoriu amplu, ce a condus la pronunțarea sentinței arătate. De asemenea, cauza a parcurs toate căile de atac prevăzute de lege, fiind supusă controlului judiciar atât în apel cât și în recurs.
Inculpatul a invocat un aspect referitor la o disfuncționalitate sexuală care ar conduce la concluzia că nu putea să întrețină relații sexuale cu victima, solicitând în acest sens, efectuarea unei expertize medico-legale care să clarifice acest aspect. Cu ocazia soluționării cauzei pe fond inculpatul a solicitat doar audierea unui martor în circumstanțiere, recunoscând în parte săvârșirea faptei. De altfel, în considerentele sentinței s-a precizat că nu prezintă importanță dacă minora a fost sau nu deflorată sau daca s-a consumat actul sexual, în integralitate sau nu, pentru existența infracțiunii de viol. De asemenea, este esențial că inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea faptelor atât cu ocazia arestării preventive cât și cu ocazia expertizării psihiatrice, schimbându-și parțial poziția în cursul judecării cauzei. Expertiza solicitată cu ocazia promovării revizuirii nu a fost solicitată nici în primă instanță, nici în căile de atac și nici nu s-a invocat disfuncționalitatea sexuală precizată acum. Împrejurarea arătată nu poate fi considerată una nouă, inculpatul invocând aspecte ce se presupune că existau la momentul judecării cauzei însă nu au fost precizate. Se poate constata că inculpatul a fost asistat de apărători în toate fazele procesuale, astfel încât avea posibilitatea să invoce oricând aceste aspecte.
Însă, chiar dacă ar fi real aspectul invocat de revizuent, și anume acesta ar suferi de o disfuncționalitate sexuală, acesta nu este de natură să schimbe în mod esențial cele reținute de instanțele de judecată. În sarcina inculpatului s-a reținut oricum o formă atipică de viol, în sensul că s-a precizat că victima nu a fost deflorată, însă corect a reținut instanța de fond că nu are relevanță acest aspect. În cauza, așa cum este prevăzută de codul penal infracțiunea de viol nu presupune o deflorare a victimei, expresia folosită de legiuitor fiind ˝actul sexual˝.
Raportat tuturor considerentelor expuse și față de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală, care prevăd expres și limitativ cazurile de revizuire a hotărârilor judecătorești, Tribunalul, a reținut că motivele de revizuire precizate de nu se circumscriu dispozițiilor precizate anterior.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. 3 Cod procedură penală Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, invocând neegalitatea hotărârii.
Motivându-și apelul, condamnatul a susținut că nu este el autorul faptei, că la data de 11.06.2004, când se reține că ar fi comis acea infracțiune de viol, el se afla la o distanță de 6 km. De comună, la cosit iarbă împreună cu martorul.
În dovedirea acestei împrejuri a solicitat audierea martorilor și.
A mai precizat condamnatul că autorul faptei este numitul, concubinul mamei fetiței, care nu a fost cercetat în cauză.
Condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru a dovedi că nu a întreținut până în prezent nici un raport sexual și deci nu a comis fapta pentru care a fost condamnat.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, constată că sentința pronunțată este legală și temeinică.
Revizuentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 237 din 29 martie 2005 Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 39 din 16.06.2005 a Curții de Apel Iași și definitivă prin decizia penală nr. 4971 din 07.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 3 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 11.06.2004, fiind sub influența alcoolului, a încercat să întrețină un raport sexual cu minora, în vârstă de 3 ani și 9 luni.
În cursul urmăririi penal, condamnatul a recunoscut săvârșirea faptei în declarațiile date la procuror și în instanță cu ocazia arestării preventive.
La data de 1 iulie 2004, condamnatul a fost expertizat din punct de vedere psihiatric de comisia medico-legală a I, prilej cu care a recunoscut săvârșirea faptei, motivând-o pe seama consumului exagerat de băuturi alcoolice.
În cursul cercetării judecătorești nu a mai recunoscut săvârșirea faptei.
Instanțele și-au motivat hotărârea de condamnare pe probatoriul administrat nemijlocit pe raportul de expertiză medico-legală al minorei și pe declarațiile martorilor.
Cererea de revizuire promovată de condamnat se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, împrejurarea de fapt invocată ca fiind nouă și pe care revizuentul tinde să o dovedească prin alte probatorii a fost cunoscută de instanța de fond și de apel atunci când au judecat cauza.
Într-o atare situație este vorba doar de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor deja administrate, or, pe calea revizuirii care reprezintă o cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către instanțele care au judecat cauza în fond, apel și recurs.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire promovată de condamnatul.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat apelul promovat de condamnatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 598 din 15.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
