Violul (art.197 cod penal). Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2518/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1595
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul inculpat - împotriva Deciziei penale nr. 232 R din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat -, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimatul parte civilă, pentru care se prezintă apărătorul ales - dl. avocat - cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului întrucât decizia atacată este o hotărâre pronunțată tot în recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul intimatei părți civile solicită să fie respins recursul ca inadmisibil și obligat recurentul la cheltuieli de judecată.
Recurentul inculpat solicită să-i fie admis recursul întrucât a fost judecat în lipsă și nu a putut să formuleze apărări.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.52/ 24.07.2009, pronunțată de Judecătoria Videles -a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.2 lit.d Cod procedură penală.
În baza art.350 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și s-a constatat că a fost arestat de la 27.01.2009 la zi.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că prin Rechizitoriul nr.108/P/2009 din 17.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul Taf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.și ped.de art.197 alin.1 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 26 ianuarie 2009, în jurul orei 1430, în timp ce se afla în vizită la locuința părții vătămate, de 21 ani din satul, a întreținut cu aceasta un raport sexual complet prin constrângere, utilizând forța fizică și amenințările cu moartea.
Instanța a reținut din conținutul plângerii părții vătămate, aspectele relatate de aceasta: că în ziua respectivă, în jurul orei 1130, venit la domiciliul său inculpatul, știind că este singură și a întrebat-o dacă are nevoie de ceva.
Partea vătămată l-a rugat să pună banii la poștă pentru tatăl ei, iar în jurul orei 1215, inculpatul a revenit. A rugat-o să-i cumpere din banii ei un pachet de țigări. Partea vătămată a fost de acord, iar când a revenit, a fost rugată de inculpat să-i dea ceva de băut. L-a servit cu o vișinată (o J de ceașcă), au stat de vorbă, lucru pe care l-au făcut de mai multe ori și, la un moment dat, inculpatul i-a spus că o iubește, a început să o mângâie pe mâini și pe picioare. Partea vătămată i-a reamintit că sunt rude și i-a cerut să se liniștească, apoi a vrut să iasă afară din casă, dar când a ajuns în dreptul ușii, inculpatul s-a repezit la ea, a prins-o de gât și a trântit-o pe pat. A încercat să scape, dar nu a putut, iar când a vrut să țipe, inculpatul i-a pus mâna pe gură, asfixiind- Își amintește partea vătămată că, în încercarea sa de a scăpa, a lovit cu piciorul reciverul de pe televizor, trântind și alte obiecte care erau pe acesta. Pentru că nu s-a mai putut opune agresiunii, fiind strânsă puternic de gât, inculpatul a reușit să-i dea jos pantalonii de pijama și chilotul, pe un picior, după care a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal. După consumarea raportului, a pretins că are nevoie la toaletă și atunci și-a tras lenjeria înapoi, a luat telefonul mobil care era căzut jos și a fugit afară, desculță, în șosete, cu gândul să-l sune pe fratele său, apoi a fugit la vecinul, căruia i-a relatat cele întâmplate. Partea vătămată a mai spus în plângerea sa că, niciodată, nu s-a gândit ca vărul ei să-i facă acest lucru.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi constrâns-o pe partea vătămată. A relatat în declarațiile sale că a întreținut relații intime cu partea vătămată, frecvent, de circa 2 ani, iar în ziua când aceasta pretinde că a violat-o au avut două raporturi intime, normale, cu acordul acesteia.
Cu privire la ora la care s-a produs agresiunea, partea vătămată spune că a avut loc în jurul orei 1430, în procesul verbal de confruntare spune că s-a întâmplat în jurul orei 1400(26 dosar ), iar în declarația dată în fața instanței arată că inculpatul a stat la ea cam până la ora 1430.
Apreciază prima instanță că partea vătămată este incoerentă în ceea ce privește ora, dar și cu privire la obiectele trântite de pe televizor, ceea ce pune sub semnul îndoielii veridicitatea declarațiilor victimei.
Referitor la aspectul de constrângere a părții vătămate, s-a reținut că în raportul medico-legal se precizează că partea vătămată prezenta "cervical anterior zonă echimotică neomogenă de culoare roșietică de 4/2 cm.
nr.11, de la fila 22 dosar urmărire penală este neclară. pe care partea vătămată le prezintă la gât, nu sunt consistente și nu seamănă cu urme palmare, respectiv cu urmele lăsate de degete în acțiunea mecanică de a "strânge de gât". Cele două dungi roșii sunt longitudinale, de-o parte și de alta a traheei și sunt aproape paralele. Dacă ar fi fost strânsă de gât, urmele ar fi trebuit să fie transversale și destul de imprimate pentru ca medicul legist să le poată observa.
Martorul, în declarația dată la Poliție - fila 23 și 32 dosar urmărire penală, spune că a văzut pe gâtul victimei "urme vizibile de violență", dar fără a le descrie.
S-a mai reținut că, deși rudele părții vătămate audiate ca martori - mama, frații, cumnate - au relatat că au văzut-o având vânătăi pe gât, zgârieturi la și, partea vătămată nu s-a referit la aceste leziuni în declarațiile date.
Nici antecedentele penale ale inculpatului nu au convins prima instanță de vinovăția acestuia, care a apreciat că, în raport de întregul material probator, nu s-a dovedit că partea vătămată nu a consimțit la actul sexual.
Astfel, prima instanță a concluzionat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii pentru a exista art.197 alin.1 Cod penal, motiv pentru care inculpatul a fost achitat prin sentința de mai sus și pus în libertate.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și partea vătămată.
În recursul părții vătămate, s-a susținut că echimozele pe care le-a prezentat aceasta pe cap, față gât, probate cu certificatul medico-legal, dovedesc că inculpatul nu a avut acordul victimei. Mai mult, imediat după faptă, ea a alergat la vecinul său, martorul, căruia i-a relatat cele întâmplate și i-a cerut să anunțe poliția, acțiuni care exclud acordul victimei la fapta inculpatului.
Parchetul a criticat sentința pentru neluarea în considerare a certificatului medico-legal, care se coroborează cu declarațiile victimei și ale martorilor. Mențiunea din acest certificat "cervical anterior zonă echimotică neomogenă de culoare roșietică", probează susținerile pârtii vătămate în sensul că inculpatul a prins-o de gât, a strâns-o și a împins-o în ușă. Ulterior, mâna inculpatului se mută de la gâtul victimei la gura acesteia, pentru aoî mpiedica să țipe, astfel că a provocat multiple leziuni pe față și gâtul victimei, care au fost observate de medicul legist și consemnate ca atare; precum și împrejurarea că declarația martorului la care a alergat partea vătămată imediat după agresiune, spunându-i să anunțe poliția este încă o dovadă a săvârșirii infracțiunii de către inculpat.
Prin decizia penală nr.232/R din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, au fost admise recursurile promovate de Parchet și partea vătămată vătămată împotriva sentinței penale nr.52 din 24 iulie 2009 Judecătoriei Videle, pe care a desființat-o și rejudecând:
În baza art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
Au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
Au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, a închisorii.
S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă efectuate de inculpat de la 26.01.2009 și până la 24.07.2009.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului și 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul Teleorman - ca instanță de recurs - din examinarea cauzei prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.3856Cod procedură penală, a constatat că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a reținut un caracter nesincer al declarațiilor părții vătămate, în sensul că nu a putut preciza cu exactitate ora agresiunii: 1400sau 1430.
Tribunalul a apreciat, însă, că acest interval orar nu era de natură a aprecia drept nesinceră declarația victimei, cu atât mai mult cu cât starea ei de tulburare psihică nu-i permitea să fie preocupată de a verifica cu exactitate ora agresiunii, cu atât mai mult cu cât inițial, vizita inculpatului nu i-a trezit nicio suspiciune, dat fiind faptul că sunt veri de gradul doi.
Declarația părții vătămate se coroborează însă cu cea a martorului care a precizat ora 1440ca fiind cea la care partea vătămată a alergat la el spunându-i cele întâmplate și cerându-i să anunțe poliția.
de violență de pe gâtul victimei au fost observate de medicul legist și consemnate ca atare în certificatul constatator, atunci când s-a precizat "cervical anterior, zonă echimotică neomogenă de culoare roșietică".
În plus, inculpatul s-a contrazis în declarații atunci când a făcut referiri la intervalul orar în care s-a aflat în locuința victimei, la ora la care a ajuns acasă, la numărul actelor sexuale pe care le-ar fi avut cu partea vătămată cu consimțământul acesteia.
Tot inculpatul a afirmat că, în ziua de 26.01.2009, a vorbit de două ori cu agentul poștal, o dată la ora 9, când i-a spus că nu a sosit pensia soției și să revină, iar a doua oară în jurul orelor 1000-1030, când a depus mandatul poștal. Este contrazis însă de declarația martorei care a precizat că s-a întâlnit o singură dată cu inculpatul, când acesta a venit să depună mandatul poștal pe numele tatălui victimei, în jurul orelor 1030-1100.
A reținut Tribunalul că toate acestea, trebuiau să conducă prima instanță la constatarea caracterului nesincer al declarațiilor inculpatului, tocmai pentru că sunt contrazise de restul probatoriilor.
de importanță este predispoziția inculpatului pentru acest gen de infracțiuni, el fiind în state de recidivă post executorie tot pentru infracțiunea prevăzută de art.197 Cod penal, suferind alte două condamnări: 8 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.54/ 31.01.1992 a Judecătoriei de Vede și 6 ani închisoare prin sentința penală nr.150/ 29.04.1999 a Judecătoriei Videle, definitivă prin decizia penală nr.521/22.06.1999 a Tribunalului Teleorman.
A fost eliberat la 8 martie 2005, având un rest neexecutat de 1154 zile.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul Teleormana concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată, în dauna părții vătămate.
La individualizarea pedepsei în raport de criteriile prevăzute la art.72 Cod penal, Tribunalul a apreciat că date fiind: gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite în stare de recidivă ce denotă perseverență infracțională, caracterul nesincer al declarațiilor inculpatului, gravitatea situației comise asupra unei rude care avea încredere în el, înmânându-i un mandat poștal pentru expediere - se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către maximul prevăzut de lege. Aceasta și pentru faptul că alte două condamnări - de 6 ani și 8 ani și 6 luni închisoare tot pentru infracțiunea prevăzută de art.197 Cod penal, pentru care a beneficiat și de liberare condiționată, acestea însă se dovedește că nu au fost în măsură să asigure reeducarea inculpatului și împlinirea scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări.
Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, constată recursul declarat ca fiind inadmisibil, astfel că, în temeiul disp.art.38515pct.1, lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Sentința penală, prin care instanța s-a pronunțat cu privire la fapta săvârșită în dauna părții vătămate, poate fi atacată numai cu recurs, iar această cale de atac ordinară a fost soluționată de Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr.232/R din data de 15 octombrie 2009, care - astfel cum rezultă din minuta și dispozitivul acesteia - este definitivă.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct.1, lit.a Cod procedură penală;
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.232/R/15.10.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală.
Obligă recurentul la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariu avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților și la 800 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
