Violul (art.197 cod penal). Decizia 199/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.20/197c.p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 199
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - - Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.146 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de avocat - apărător ales, partea civilă asistată de avocat - apărător ales, reprezentantul legal, lipsind intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt și martorul
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în cauză.
Solicită și reținerea art.37 lit.b p pentru fapta săvârșită și aplic.art.118
Avocat pentru inculpat lasă la aprecierea instanței reținerea art.37 lit.b p, susținută de reprezentantul parchetului.
Avocat pentru partea civilă solicită respingerea apelului inculpatului și majorarea daunelor morale solicitate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Inculpatul având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Constată că prin rechizitoriul. Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt înregistrat pe rolul Tribunalului Olt la nr- a fost trimis în judecată inculpatul - fiul lui și, născut la data de 01.12.1973 în Comuna Județul O, cu același domiciliu, recidivist, CI seria - nr.-, CNP -, pentru comiterea faptei prevăzute de art. 20 alin. 1 rap. la art. 197 alin. 1 și 3 teza I-a cp, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. cp.
În actul de sesizare a instanței s-a arătat că în noaptea de 6/7 iulie 2007 inculpatul, prin acte de amenințare a determinat pe minora - parte vătămată să se urce pe scuterul pe care îl conducea, după care s-a îndreptat către comuna jud. O, iar la ieșire din această localitate i-a propus să întrețină relații sexuale, însă aceasta l-a refuzat.
În continuare inculpatul a dus-o pe partea vătămată într-o unde a reînnoit propunerea care din nou nu a fost acceptată de partea vătămată. Întrucât partea vătămată s- împotrivit cât și datorită stării de ebrietate în care se afla, se arată în rechizitoriu că inculpatul nu a reușit să întrețină cu aceasta un raport sexual,după care au părăsit baraca iar la scurt timp s-au întâlnit cu părinții minorei și cu organele de poliție ce se aflau în căutarea minorei.
În acest dosar s-a procedat la cercetarea judecătorească a faptei penale prin ascultarea părților,a martorilor și prin administrarea probei cu înscrisuri.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt,în sensul că în seara zilei de 6/7 iulie 2008 în timp ce se afla împreună cu prietenul său, martorul, de aceștia s-a apropiat inculpatul care sub influența băuturilor alcoolice, prin amenințare cu lovirea, a determinat plecarea martorului. În continuare inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu palma și i-a pretins să-l însoțească în satul al comunei iar atunci când a constatat refuzul acesteia prin folosirea forței a luat-o de umăr și a așezat-o pe motoscuterul ce îl conducea. Pentru ca minora - parte vătămată să nu fugă, inculpatul a așezat-o pe acest mijloc de transport în fața sa și a imobilizat-o cu mâinile în timp ce conducea vehiculul. În acest mod inculpatul s-a deplasat cu partea vătămată până la marginea comunei județul O unde oprit pentru a da un telefon, însă în tot acest timp o ținea de mână pe victimă pentru a nu-i da ocazia să scape.Cu toate acestea s-a reținut că partea vătămată a reușit să trimită un mesaj pe telefonul mobil către martorul prin care îi solicita acestuia să se ducă la mama sa pentru a-i obține sprijinul. De aceea inculpatul a luat telefonul mobil al părții vătămate. Inculpatul a încercat de mai multe ori s-o convingă pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale și de fiecare dată a oprit motoscuterul. Văzând că partea vătămată îl refuză, inculpatul i-a adresat amenințări cu bătaia. De asemenea, rugămințile adresate de partea vătămată de a fi lăsată în nu l-au înduplecat pe inculpat care s-a înfuriat și din nou i-a aplicat victimei o lovitură cu palma peste față. Relevant este că situația s-a repetat atunci când partea vătămată, pe drum, l-a întrebat pe inculpat dacă are copii și s-a exprimat în sensul că ar dori ca și aceștia să treacă prin chinurile sale. Ajungând la o situată pe un câmp, în apropierea comunei județul O, în jurul orei 5,30 inculpatul a prezentat martorului G ce se afla acolo, iar pe victimă ca fiind sora sa. După plecarea martorului, inculpatul a încercat să violeze pe partea vătămată, iar în acest scop a dezbrăcat-o pe aceasta și și-a scos hainele. Pentru ca partea vătămată să nu opună rezistență, inculpatul a amenințat-o cu un spray lacrimogen. Datorită împotrivirii victimei dar și datorită influenței băuturilor alcoolice inculpatul nu a reușit să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. Datorită demersurilor familiei părții vătămate ce a fost anunțată de martorul, prin cooperare cu organele de poliție, partea vătămată a fost găsită de aceștia pe drum în apropierea comunei județul O în jurul orelor 7-8.
În urma examinării medico-legale a victimei, s-a constatat că aceasta nu a prezentat leziuni traumatice evidente și că este virgină.
Ca probe cu caracter concludent în acest sens, sânt cele ce rezultă din declarațiile părții vătămate în coroborare cu cele din declarația martorului ce prezintă actele de constrângere morală și fizică ale inculpatului la adresa sa și a părții vătămate, mesajul telefonic adresat de partea vătămată prin care solicita ajutorul acestuia și al familiei, cât și demersurile făcute pentru găsirea victimei, cu cele din declarația martorului care a menționat aceleași demersuri din cursul nopții și cu acelea din declarația martorului G care a relatat sosirea celor două părți dimineața în și faptul că victima era speriată, în coroborare cu constatările organului de poliție consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 7 iulie 2007, în care s-a constatat deteriorarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei (bluză, sutien) prin rupere și urme de forme neregulate de culoare brun -gălbui pe partea interioară a chilotului victimei în zona organelor genitale dar și cu acelea consemnate de același organ în procesul verbal din 7.07.2007 referitoare la depistarea părții vătămate și inculpatului pe raza comunei județul O, în punctul terenului de fotbal în dimineața zilei de 7.07.2007 în timp ce acesta din urmă repara la motoscuter. Nu în ultimul rând, s-au reținut ca probe concludente faptele similare comise de inculpat, ce au constituit infracțiunea de viol pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 963/5.06.1995 pronunțată de Judecătoria Slatina ce dovedesc predispoziția acestuia pentru cele menționate, cât și celelalte antecedente penale ale inculpatului ce includ o condamnare în baza art. 239 alin.1 și 3 cp și 321 cp prin sentința penală nr. 107/30.09.1997 pronunțată de Tribunalul O l și un număr de două scoateri de sub urmărire penală cu aplicare de amenzi administrative pentru fapte de furt calificat ce dovedesc faptul că a adoptat o conduită ilicită cu caracter constant. În plus este de reținut ca probă în sensul celor de mai sus, faptul că inculpatul, după incident s-a adresat tatălui părții vătămate pentru a se împăca dar și că manifestă totuși o atitudine de regret.
Susținerile formulate în apărare de inculpat sânt nefondate. Astfel,apărarea că partea vătămată nu a fost constrânsă nici moral și nici fizic în vederea actului sexual și că se impune achitarea inculpatului pentru că fapta nu există, reprezintă o simplă afirmație, atâta timp cât nu are la bază vreo probă și este contrazisă de cele menționate mai sus. În acest sens, deși reală constatarea că din certificatul medico legal nu rezultă leziuni specifice infracțiunii de viol totuși această probă deși utilă, nu este concludentă atâta timp cât celelalte probe menționate mai sus denotă acte materiale ce țin de acțiunea de viol prin constrângerea victimei, cu mențiunea că fapta s-a oprit în forma tentativei. Pe de altă parte s-a observat că în concluziile sale inculpatul, prin apărător se mai referă și la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de față. La rândul său această susținere este lipsită de temei pentru argumentele de mai sus ce denotă existența infracțiunii de viol în forma tentativei. În plus, afirmația că partea vătămată i-a declarat că a mai întreținut relații sexuale, este contrazisă nu numai de probele menționate mai sus, dar și de faptul că din constatările preliminare emis de Serviciul Județului O, de medicină legală O la data de 7 iulie 2007 din care rezultă că aceasta este virgină.
S-a constatat că fapta comisa de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în forma tentativei prevăzută de art. 20 alin. 1 rap. la art. 197 alin. 1și 3 teza I-a cp. Sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni, actele materiale ale inculpatului țin acțiunea ce constituie elementul material întrucât reprezintă punerea în executare a rezoluției infracționale în una din modalitățile prevăzută de legiuitor ce se referă la un raport sexual normal cu o persoană de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prin constrângerea victimei. Urmarea materială pretinsă de legiuitor pentru aceiași latură nu s-a produs datorită cauzelor menționate, astfel că infracțiunea s-a reținut în forma tentativei prevăzută de art.20 alin.1 cp. Sub aspectul laturii subiective s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, deoarece conduita sa denotă nu numai că a prevăzut rezultatul dar chiar a și urmărit producerea acestuia.
În aceste condiții acțiunea penală a fost rezolvată prin condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cp atât cu caracter real cât și personal.
Între aceste criterii s-au observat cele privind circumstanțele reale ale infracțiunii, limitele de pedeapsă legale care sunt cuprinse între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată, corespunzător incidenței în cauză a tentativei în condițiile art. 21 alin. 2, respectiv existența antecedentelor penale ale inculpatului așa cum au fost menționate anterior. In aceste condiții, aplicarea unui nivel de 6 ani închisoare ca pedeapsă principală este de natură să realizeze scopul și funcțiile acestei sancțiuni.
S-a observat aici că nu sunt incidente prevederile art. 37 alin. 1 lit. b referitoare la recidiva posteexecutorie întrucât la data la care s-a comis infracțiunea, 6/7 iulie 2007, nu mai erau întrunite condițiile referitoare la primul termen al recidivei. În acest sens s-a observat că termenul reabilitării judecătorești în ce privește pedeapsa de 7 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 963/5.06.1995 a Judecătoriei Slatina, a fost întrerupt prin condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 107/30.09.1997 a Tribunalului O l t, astfel că de la data la care se consideră executată această din urmă pedeapsă (18.09.1998) va curge un termen al reabilitării calculată în funcție de prima pedeapsă ( deci 5 ani plus 3 ani și 6 luni) care s-a constatat ca împlinit anterior datei menționate mai sus. În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 38 alin. 2 De C.P.P. aceea, s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. b
Operațiunea de individualizare a pedepsei nu a fost continuată în cazul inculpatului prin suspendarea condiționată, ori sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât, deși sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 alin. 1 lit. b și respectiv art. 86/1 alin. 1 lit. b, nu sunt realizate cele privind durata pedepsei pronunțate cât și cele privind atingerea scopului pedepsei fără executarea acesteia.
Pe de altă parte inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b pe durată de 2 ani.
In baza art. 71 alin. 1-3 s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b pe timpul detenției.
In ce privește atât pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I-a cât și de lit. c- cât și cea accesorie, având același conținut acestea nu s-au interzis, întrucât prin aplicația prevederilor art. 65 alin. 1 și respectiv jurisprudenței Curții din cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 cât și a prevederilor art. 71 alin. 3 nu sunt îndeplinite condițiile legale. Astfel, în privința dreptului de a alege în autoritățile publice sau în funcții elective publice ca și a drepturilor părintești ori acela de a fi tutore sau curator s-a reținut ca argument, faptul că nu există raport de la cauză la efect între natura și gravitatea infracțiunii comise și valorile sociale ocrotite prin normele la care se referă aceste drepturi. In ce privește dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, s-a impus aceeași constatare întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreun astfel de mijloc în comiterea infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a luat act că partea vătămată, cu încuviințarea ocrotitorului legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat totuși că sunt dovedite condițiile prevăzute de art. 17 alin.1-3 privind C.P.P. exercitarea din oficiu a acțiunii civile. În acest sens, s-a avut în vedere că partea vătămată este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă și au fost îndeplinite condițiile esențiale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 civ. Aceste din urmă condiții s-au referit la existența unei fapte ilicite delictuale comisă de inculpat, așa cum a fost prezentată mai sus, care a produs un prejudiciu de natură morală victimei constând în suferințele de natura menționată. Argumentăm aceasta prin faptul că victima minoră, în vederea realizării actului sexual a fost constrânsă atât moral cât și fizic perioadă relativ mare de timp, în condițiile în care inculpatul a trecut efectiv la punerea în executare a hotărârii infracționale care a îmbrăcat forma tentativei. In raport de intensitatea acestor traume ale victimei, instanța stabilește că o sumă de 2000 lei cu titlul de despăgubiri pentru aceste daune ca obligație în sarcina inculpatului către partea vătămată este de natură să reprezinte o integrală reparație indirectă a prejudiciului menționat.
In baza art. 191 alin. 1 și C.P.P. a vinovăției inculpatului, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru înlăturarea dispozițiilor art.37 lit.b p, neaplicarea prev.art.118
Un alt motiv de apel se referă la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, pe care o apreciază mică în raport cu fapta săvârșită.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa de 6 ani închisoare cu privire la libertate este mare, în raport cu fapta săvârșită.
Criticile formulate de apărătorul inculpatului se privesc a fiind neîntemeiate, fiind apreciate ca întemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l
Din ansamblul probator administrate în cauză la instanța de fond, rezultă că în mod greșit nu s-au aplicat prevederile art.37 lit.b p, întrucât inculpatul se afla în situația recidivei postexecutorii în raport de executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin nr.107 din 30.09.1997 a Tribunalului Olt și data de 6/7 iulie 2007 a săvârșirii infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.197 alin.3 p, pentru care este judecat în acest dosar.
De asemenea în mod greșit instanța de fond nu a procedat la aplicarea prevederilor art.118 alin.1 lit.b p privind tubul de spray folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 alin.3 p pentru amenințarea părții vătămate.
Referitor la soluționarea laturii civile, Curtea apreciază că se impune majorarea sumei acordate părții vătămate în baza art.17 alin.1-3 p, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată.
Cu ocazia judecării apelului s-a luat o declarație inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Prin încheierea din 20 martie 2009, Curtea a încuviințat audierea martorului G și întrucât nu a putut fi audiat până la 16 octombrie 2009, Curtea a revenit asupra încuviințării reaudierii martorului având în vedere și declarația dată de acesta la instanța de fond (pag.191) prin care își menține declarațiile date la urmărirea penală.
Față de aceste considerente se va admite apelul parchetului, se va desființa în parte sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale și civile.
Se va aplica art.37 alin.1 lit.b p și în baza art.20 alin.1 p, rap.la art.197 alin.1 și 3 teza I-a p, cu aplic.art.37 lit.b p, va majora pedeapsa aplicată de la 6 ani la 7 ani și 6 luni închisoare.
Referitor la soluționarea laturii civile, urmează a majora c/val.daunelor morale cuvenite părții vătămate de la 2000 lei la 10.000 lei, înlăturând dispoziția din sentință, potrivit căreia "se ia act că partea vătămată cu încuviințarea ocrotitorului legal nu s-a constituit parte civilă".
Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 655,98 lei cheltuieli judiciare către intimata parte vătămată, reprezentând onorariu apărător și cheltuielile de transport.
În baza art.118 lit.b p, va dispune confiscarea de la inculpat a unui spray lacrimogen - corp delict.
Va respinge ca nefondat apelul inculpatului și va menține celelalte dispoziții din sentința penală apelată.
Văzând și dispoz.art.192 p, va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.146 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează în parte sentința apelată sub aspectul laturii penale și civile.
Aplică art,37 alin.1 lit.b
În baza art.20 alin.1 p rap.la art.197 alin.1 și 3 teza I-a p cu aplic.art.37 lit.b
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Obligă inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea vătămată.
Înlătură dispoziția din sentință conform căreia "se ia act că partea vătămată cu încuviințarea ocrotitorului legal, nu s-a constituit parte civilă".
În baza art.118 lit.b p;
Dispune confiscarea de la inculpat a unui spray lacrimogen - corp delict.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 655,98 lei cheltuieli judiciare către intimata parte vătămată, reprezentând onorariu avocat și cheltuielile de transport, și la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2009.
- - - -
Grefier
- -
Red.jud/-
F/
S/22.10.2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci
