Violul (art.197 cod penal). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 209/R-MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința nepublică din 24 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: dr.
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpatul N, fiul lui - și -, născut la data de 24.11.1971 în H, județul V, domiciliat în H, str. - -, -.B,.8, județul V, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și partea civilă, domiciliată în H, sat, nr.44, județul V, împotriva deciziei penale nr. 181/A din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 10 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 17 martie 2009, apoi la data de 24 martie 2009, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 145 din 14.05.2008, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, în baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 al. 1, 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, lipsind elementul constitutiv referitor la forma continuată a infracțiunii și, în consecință, s-au înlăturat dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal și, în baza art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 al. 1 lit. c) Cod penal, inculpatul, fiul lui - și -, născut la 24.11.1971, în orașul H, județul V, cu domiciliul în orașul H,str.-, -.8, județul V, fără antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, iar în baza art. 88 Cod penal, -a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 08.08.2007, data reținerii, până la zi, aplicându-i-se, totodată, dispozițiile art. 57 și art. 71 cu art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
În baza art. 357 al. 2 lit. b) Cod procedură penală, s- menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 al. 5 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 - 999 Cod civil, fost admisă în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul, către aceasta, la 30.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.
În baza art. 193 Cod procedură penală, nculpatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, și la 500 lei, cu același titlu, către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 1712/P/04.09.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată și de lipsire de libertate, prevăzute de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 189 al.1, 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, față de partea vătămată.
Fapta reținută în actul de sesizare a instanței constă în aceea că, în noaptea de 04/05.08.2007, inculpatul - a obligat-o pe partea vătămată să urce în autoturismul pe care îl conducea, după care a dus-o într-un loc viran, unde a oprit și a obligat-o să întrețină cu el raporturi sexuale normale și nefirești, deși i-a comunicat că este virgină.
Ulterior, inculpatul a dus-o în apartamentul soției sale, unde a încuiat-o și a reținut-o pe partea vătămată până în dimineața zilei de 05.08.2007, împotriva voinței acesteia, obligând-o să întrețină alte raporturi sexuale firești și nefirești.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat proba testimonială și cu înscrisuri, s-au vizionat două înregistrări video, conținând imagini preluate dintre cele stocate în caseta video de supraveghere, aflată în dotarea localului "" -
Prin coroborarea tuturor probelor, s-a ajuns la concluzia că, pentru suplimentarea veniturilor familiei, atât partea vătămată, în vârstă de 16 ani, cât și sora ei, s-au angajat ca ajutoare de ospătar, pe timpul vacanței, la barul al cărui administrator este martorul.
în vara anului 2007, la localul amintit, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul -, în vârstă de 37 de ani, divorțat, având două fiice minore, consumator obișnuit al localurilor din oraș, dar mai ales al barului cu pricina, pe care îl frecventa de două-trei ori pe zi, bar aflat în imediata vecinătatea apartamentului fostei sale soții, în care inculpatul locuia împreună cu aceasta și cu cele două fiice.
S-a stabilit în continuare că, în noaptea de 04.08.2007, în jurul orei 01.00, partea vătămată a anunțat-o telefonic pe colega ei, martora, că intenționează să înnopteze în camera de serviciu amenajată în incinta localului, până când începea ei de dimineață la ora 7 și a aflat cu această ocazie că localul era deschis, în incinta lui fiind mai mulți consumatori, printre care și inculpatul -, colega ei chiar sfătuind-o "să stea acolo (la discotecă) până când pleacă inculpatul, pentru că știa ea cum este acesta".
Ajungând la local în dimineața zilei de 05.08.2007, partea vătămată a rămas în afara acestuia, ascunsă într-un gang alăturat unde este amenajat grătarul pentru preparat mici, solicitând, prin mesaj telefonic adresat colegei sale, martora, să o anunțe când pleacă inculpatul și spunându-i, totodată, unde este ascunsă; intenția părții vătămate era aceea de a evita întâlnirea cu acesta, întrucât știa că în mod obișnuit adopta față de întreg personalul localului, un comportament intim, permițându-și gesturi de apropiere fizică.
În timp ce era ascunsă în acel gang, inculpatul a ieșit din local însoțit de martora și a intrat împreună cu aceasta în autoturismul său, unde au stat de vorbă câteva minute, după care, a ieșit din autoturism și s-a îndreptat direct către locul unde partea vătămată stătea ascunsă.
În acel loc, din gangul alăturat barului, a purtat o scurtă discuție de circa 5-7 minute cu partea vătămată, în urma căreia partea vătămată s-a îndreptat spre terasa aflată în afara localului, a luat câteva sticle de pe o masă și apoi a intrat în bar. Ajunsă în bar, le-a depozitat, după care, spunând colegelor ei: "Eu plec", a ieșit din local unde, în afara acestuia, aproape de pragul ușii, o aștepta inculpatul.
Inculpatul a încercat, delicat, să o ia pe partea vătămată de braț, însă aceasta nu i-a permis, retrăgându-și mâna, timp în care, ambii se deplasau încet, fără grabă, mergând unul lângă altul spre autoturismul inculpatului, parcat în fața localului la cca. 5. distanță.
Când au ajuns în dreptul mașinii, în partea din spate a acesteia, inculpatul și partea vătămată au continuat deplasarea, separându-se, inculpatul mergând spre portiera din stânga-față a mașinii, în care a urcat, iar partea vătămată spre partea opusă a acesteia unde, ajungând lângă portiera din dreapta-față, a deschis-o singură și a urcat în autoturism.
Inculpatul a demarat și s-a îndreptat spre satul unde, trecând de acesta, a oprit într-un loc izolat. I-a propus părții vătămate să facă sex, iar aceasta a refuzat spunând că este virgină. Inculpatul a insistat, cerându-i să se dezbrace și, întrucât partea vătămată nu a vrut, a dezbrăcat-o el, ajutat și de partea vătămată. În tot acest timp, inculpatul a rabatat scaunele din față improvizând un pat.
A urmat un act sexual la care partea vătămată s-a opus, neconvingător, cedând fără a manifesta o împotrivire categorică, inculpatul fiind așezat în poziția misionarului, după care acesta i-a cerut părții vătămate să facă sex oral și, pentru că partea vătămată a refuzat categoric, inculpatul i-a pus mâna pe ceafă și, aplicând forță fizică, i-a condus gura spre penis, obligând-o să îl satisfacă în acest mod, ceea ce s-a și întâmplat.
După consumarea acestei scene, s-au îmbrăcat și au părăsit locul izolat, îndreptându-se spre oraș, inculpatul propunându-i părții vătămate să meargă în apartamentul lui, pentru a face un duș.
Inculpatul a oprit autoturismul în curtea interioară a complexului de blocuri unde locuia, vis-a vis de barul și a apelat-o telefonic pe fosta sa soție, pe care a întrebat-o dacă a ajuns bine la mare, unde plecase în seara de 04.08.2007 împreună cu fetițele. După convorbirea telefonică, au coborât amândoi din mașină și au urcat scările blocului unde locuia inculpatul, până la etajul 2, apartamentul 8, unde au intrat, inculpatul încuind cu cheia pe care a lăsat-o în ușă.
În incinta apartamentului au făcut duș separat, fiecare în câte o cameră de baie, inculpatul ieșind primul și așezându-se îmbrăcat doar cu lenjeria intimă, în pat.
Când partea vătămată a ieșit din baie îmbrăcată cu un halat, inculpatul a chemat-o lângă el în pat, spunându-i să se dezbrace. Partea vătămată s-a așezat, inițial, pe dunga patului, după care, la o nouă cerere a inculpatului, și-a dat halatul jos, s-a băgat în pat cu spatele la inculpat și s-a acoperit cu pătura. Inculpatul pe sub pătură, s-a așezat peste partea vătămată și a întreținut cu aceasta un raport sexual, după care, întrucât nu ejaculase, i-a cerut părții vătămate o partidă de sex oral, iar aceasta s-a conformat, tot raportul sexual, normal și oral, durând circa 10 minute, după care inculpatul a adormit.
după ora 5.30, inculpatul a adormit, partea vătămată rămânând în apartament până aproape de ora 7, când s-a îmbrăcat și a plecat la serviciu.
Înainte de a pleca din apartament, a luat o bluză de trening de pe fotoliul din sufragerie, întrucât afară ploua, și a lăsat un bilet în care îi scria inculpatului că a încercat să îl trezească și că o să-i restituie bluza de trening pe care a luat-
Din situația de fapt prezentată nu a putut fi extrasă concluzia că inculpatul a comis acte materiale de lipsire de libertate, și nici acte de viol la intervale de timp diferite, în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, în condițiile prevăzute de art. 41 al. 2 Cod penal, referitoare la forma continuată a infracțiunii.
Aceasta, întrucât niciun alt martor în afara surorii părții vătămate nu a confirmat varianta reținută de procuror, privind faptul că inculpatul ar fi intrat în bar după partea vătămată, ar fi țipat la aceasta și ar fi tras-o cu forța afară din local.
Ceea ce s-a întâmplat în mașina inculpatului a fost interpretat în sensul că opoziția verbală a părții vătămate, prin invocarea virginității, de a se dezbrăca și de a face sex cu inculpatul, simpla încercare a acesteia de a-l îndepărta pe inculpat din poziția specifică actului sexual, gestul de a da din picioare sau de a le strânge în poziția fetus pentru a-l împiedica să o penetreze, nu constituie o împotrivire categorică, ci una de circumstanță, toate acestea excluzând cerința legii referitoare la constrângerea fizică exercitată de inculpat și împotrivirea categorică și zadarnică a părții vătămate.
Faptul că partea vătămată i-a spus inculpatului că nu vrea să întrețină raport sexual s-a considerat a fi insuficient pentru ca instanța de fond să rețină lipsa consimțământului acesteia la actul sexual, câtă vreme dezacordul părții vătămate nu a fost însoțit de acțiuni ferme de a opune rezistență la fapta inculpatului.
De asemenea, recunoașterea de către inculpat a faptului că partea vătămată nu vrut să facă sex cu el a fost apreciată ca insuficientă pentru a se concluziona că acesta i-a nesocotit libertatea și inviolabilitatea sexuală.
În opinia judecătorului fondului este exclusă și constrângerea morală, având în vedere că partea vătămată nu a declarat că, în această împrejurare, ar fi fost amenințată de inculpat cu producerea unui rău, ce nu putea fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual.
Deși partea vătămată a declarat și s-a dovedit că, în momentul sosirii ei la local, după ora 3.00 dimineața, s-a ascuns de inculpat în gangul din afara barului, instanța a apreciat că această atitudine a părții vătămate nu exprimă o stare de temere față de inculpat, pentru că, altfel, nu ar fi acceptat invitația acestuia la o plimbare cu mașina, la o oră nepotrivită și cunoscând că, de-a lungul timpului, inculpatul nu s-a sfiit să își manifeste atracția fizică față de persoana ei.
În momentul plecării cu inculpatul, partea vătămată nu a fost stăpânită de temerea că acesta, având avantajul forței fizice datorită staturii sale masive (peste 1,90. înălțime și cu o greutate de peste 120 kg.), în raport de persoana sa, ar fi fost tentat să dea curs atracției fizice pe care o simțea și de care partea vătămată nu era străină, întrucât, anterior, i-a oferit inculpatului motive de încurajare.
De aceea, instanța de fond a apreciat că raportul sexual normal din interiorul autoturismului a avut loc fără a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
S- apreciat, însă, că raportul sexual oral întreținut în aceeași împrejurare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, fiind confirmată susținerea părții vătămate, potrivit căreia la solicitarea inculpatului de a-l satisface sexual, în alt mod decât cel normal, aceasta s-a opus categoric, împotrivirea ei fiind înfrântă prin acțiunea inculpatului de a pune mâna pe ceafa părții vătămate și de a-i direcționa gura, prin forță, spre organul sexual.
Acest act ce s-a reținut în sarcina inculpatului a fost dovedit cu declarația părții vătămate, coroborată cu cea a inculpatului, în cadrul căreia recunoaște constrângerea părții vătămate, prin forță, la raport sexual oral.
În ceea ce privește drumul parcurs de părțile din proces la întoarcerea în oraș și apoi spre apartamentul inculpatului, instanța de fond a constatat că nu există elemente pentru existența infracțiunii de lipsire de libertate, după cum nici în cazul intrării și rămânerii părții vătămate în locuința inculpatului.
Pe parcursul drumului și în momentul opririi autoturismului în curtea interioară a blocului, partea vătămată nu și-a manifestat voința de a ieși din habitaclul mașinii, din declarația sa rezultând că autoturismul era dotat cu închidere centralizată și că nu i-a cerut inculpatului să deschidă portiera, iar în timpul convorbirii telefonice dintre inculpat și soție nu a reacționat în nici un mod de natură să semnaleze acesteia că, în acel moment, soțul ei este însoțit de o persoană de sex feminin și că o privează de libertate.
Nici când au intrat în scara blocului și când au urcat treptele spre apartament, partea vătămată nu a întreprins nimic din care să rezulte că ar vrea să alarmeze pe locatari cu scopul de a interveni și de aos alva din situația de persoană lipsită în mod ilegal de libertate.
Faptul că partea vătămată urca scările spre apartamentul inculpatului urmată de acesta, ținând mâna pe spatele ei sau invers, partea vătămată în urma inculpatului, a fost considerat fără nici o relevanță.
De bunăvoie partea vătămată a rămas în apartamentul inculpatului unde a făcut un duș, după care, a întreținut un raport sexual normal și unul oral cu inculpatul, fără a fi constrânsă.
De aceea, instanța de fond a stabilit că infracțiunea de viol sesizată prin rechizitoriu, prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, nu se confirmă, singurul act de viol comis de inculpat fiind raportul sexual oral, întreținut prin constrângere fizică în habitaclul autoturismului.
În consecință, instanța de fond a dispus înlăturarea art. 41 al. 2 Cod penal și, în baza art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 al. 1 lit. c) Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond apreciind, față de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă și reținută în sarcina sa, că se impune ca acesta să beneficieze de circumstanțele care atenuează răspunderea penală prevăzute de art. 74 Cod penal, și de efectele acestora prevăzute de art.76 al.1 lit. c Cod penal, privind stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 Cod penal, referitoare la executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, pentru a putea fi atins scopul educativ și coercitiv al pedepsei.
În ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal, s-a considerat a fi absorbită de infracțiunea de viol, deoarece partea vătămată nu a fost lipsită de libertate în afara timpului necesar pentru întreținerea raporturilor sexuale, ea deplasându-se de bunăvoie, împreună cu inculpatul, intrând fără a fi constrânsă în apartamentul acestuia și rămânând în incinta apartamentului, fără a fi imobilizată sau împiedicată în alt mod să părăsească respectiva locație.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei despăgubiri morale, în baza art. 14 al. 5 combinat cu art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998- 999 Cod civil, a fost admisă în parte cererea și a obligat inculpatul la 30.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, inculpatul - și partea vătămată minoră -.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr. 181/A din 5 decembrie 2008, a admis cele trei apeluri și a desființat în parte sentința.
S-a schimbat temeiul achitării inculpatului -, din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, în art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal.
S-a înlăturat aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru art. 197 alin. 1 Cod penal, pentru fapta săvârșită în apartament.
S-au înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, și, pe cale de consecință, s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, fapta din autoturism, la 4 ani închisoare.
De asemenea, s-a înlăturat art. 64 lit. c) Cod penal și s-a aplicat art. 64 lit. d) Cod penal.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus în continuare arestul preventiv.
În baza art. 369 Cod procedură penală, s-a luat act că inculpatul își retrage apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale, pe latură penală.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe latură civilă, împotriva aceleiași sentințe penale.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare față de apelanta - parte vătămată, reprezentând onorariu avocat și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul menționează că partea vătămată nu a fost lipsită de libertate contra propriei voințe, atitudinea acesteia de a se ascunde nu exprimă o stare de temere față de inculpat, pentru că altfel, nu ar fi acceptat invitația acestuia la o plimbare cu mașina la o oră nepotrivită, și cunoscând că de-a lungul timpului inculpatul nu s-a sfiit să își manifeste atracția fizică față de persoana ei.
S-a observat de către tribunal că, în momentul plecării cu inculpatul, partea vătămată nu a fost stăpânită de temerea că acesta, având avantajul forței fizice datorită staturii sale masive (peste 1,90. înălțime și cu o greutate de peste 120 kg.) în raport de persoana sa, ar fi fost tentat să dea curs atracției fizice pe care o simțea și de care partea vătămată nu era străină, întrucât, anterior i-a oferit inculpatului motive de încurajare.
Din probe s-a extras concluzia că inculpatul, ca de altfel și alți consumatori fideli ai localului, își permiteau gesturi intime de apropiere fizică față de tinerele barmane, inclusiv față de partea vătămată, și că toate acestea se complăceau într-o asemenea situație, fără a considera că le este afectată demnitatea.
Apreciază tribunalul că, dacă s-ar fi simțit hărțuite sau amenințate, nimic nu le împiedica pe vânzătoarele din bar, inclusiv, pe partea vătămată, să semnaleze fie organului de poliție fie patronului lor acest aspect pentru a interveni, însă, nici una dintre barmane nu a făcut-
Dimpotrivă, faptul că partea vătămată a memorat personal numărul ei de telefon în agenda telefonului mobil al inculpatului a fost interpretat ca interes din partea acesteia de a comunica și telefonic cu inculpatul, nu numai cu ocazia frecventării localului de către acesta în timpul activității depuse de partea vătămată, ca ajutor de ospătar.
Tot astfel, infracțiunea de lipsire de libertate în apartamentul inculpatului s-a conchis a fi lipsită de suport probatoriu, însăși partea vătămată declarând că, după întreținerea de relații sexuale, normale și nefirești cu inculpatul circa zece minute, acesta a adormit, iar ea a mai stat circa o oră și J în apartament, fără a fi constrânsă de inculpat și, la plecare, a lăsat un bilet acestuia din urmă.
Deoarece instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, conform art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, reținând printre altele că lipsește unul dintre elementele constitutive ale acestei infracțiuni sau fapta nu există, tribunalul a constatat că infracțiunea de lipsire de libertate nu există.
Sub acest aspect, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu și a fost schimbat temeiul achitării conform art. 10 lit. a) Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 Cod penal.
În ce privește infracțiunea de viol pretins a fi săvârșită în apartamentul inculpatului, simpla afirmație a părții vătămate, precum că inculpatul a obligat-o să întrețină raport sexual normal și oral fără consimțământul ei, fără a relata în ce mod a obligat-o și cum s-a opus ea constrângerii afirmate, nu a fost privită ca o dovadă privind comiterea infracțiunii de viol.
Partea vătămată nu a țipat, nu a strigat, nu a făcut nimic pentru a alarma vecinii sau pe colegele ei rămase în camera de serviciu din localul aflat vis-a-vis de apartamentul inculpatului. De asemenea, după ce inculpatul a adormit, partea vătămată a mai rămas în apartament, așteptând cel puțin o oră și J, să se deschidă barul unde urma să înceapă activitatea.
Această atitudine a confirmat instanței de apel că inculpatul nu îi insufla teamă părții vătămate.
Numai infracțiunea de viol care a avut loc în autoturismul inculpatului, și anume perversiunea sexuală, s-a considerat a fi probată, iar sub aspectul individualizării pedepsei, a fost reținută greșita aplicare de circumstanțe atenuante, fapta de viol asupra minorei fiind deosebit de gravă.
În fine, s-a concluzionat că dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal a fost greșit a interzis inculpatului, în condițiile în care nu s-a folosit de exercitarea unei profesii sau meserii în săvârșirea infracțiunii.
În schimb, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea art. 64 lit. d) Cod penal, privind interzicerea drepturilor părintești, deoarece inculpatul a fost căsătorit, iar din căsătorie au rezultat două fete.
În condițiile în care victima infracțiunii de viol a fost minoră, apropiată ca vârstă fetiței celei mari a inculpatului, tribunalul a apreciat că se impune interzicerea acestor drepturi, ca pedeapsă accesorie, întrucât acesta nu a făcut dovada că se comportă ca un bun părinte.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că instanța de fond a respectat cerințele prevăzute de art. 998 Cod civil, suma acordată drept daune morale fiind de natură a repara întreg prejudiciul moral suferit de partea vătămată, ca urmare a acțiunii infracționale a inculpatului.
Sub acest aspect, au fost respinse apelurile declarate de inculpat și partea vătămată apelantă.
S-a dedus, în continuare arestul preventiv al inculpatului, până la zi, conform art. 88 Cod penal și a fost menținută în continuare starea de arest preventiv al acestuia.
Conform art. 369 Cod procedură penală, s-a luat act că inculpatul își retrage apelul pe latură penală, și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul - și partea civilă -.
În recursul său, procurorul a adus hotărârii pronunțate de tribunal următoarele critici: 1) greșit a fost achitat inculpatul pentru fapta de lipsire de libertate în mod nelegal; 2) neaplicarea pedepsei complementare pentru săvârșirea infracțiunii de viol; 3) individualizarea greșită a pedepsei și 4) daunele materiale acordate părții civile sunt prea mici.
Dezvoltând aceste motive de recurs, procurorul a arătat că minora a fost constrânsă să urce în autoturismul inculpatului, iar acest fapt rezultă nu numai din declarația acesteia, dar și din raportul de constatare medico-legală, coroborat cu declarațiile martorilor oculari.
Totodată, susține procurorul că a existat constrângere la întreținerea raporturilor sexuale cu inculpatul de fiecare dată, întrucât inculpatul s-a adresat minorei pe un ton răstit, cerându-i să se dezbrace, iar acesteia îi era teamă de inculpat, ce era cunoscut ca o fire violentă.
Se subliniază de către recurent că, și în situația în care se stabilea că pentru o parte din fapte nu a existat constrângere, soluția nu era aceea de achitare, atâta vreme cât acestuia nu i-au fost aplicate dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, ci acelea privind infracțiunea continuată.
În final, se scoate în evidență gravitatea faptelor comise, pentru a se reliefa că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea blândă, iar daunele morale - prea mici, pentru a putea acoperi prejudiciul uriaș suferit de minoră care, în urma evenimentului politraumatizant, a devenit tristă, depresivă.
Recurenta - parte vătămată, prin avocatul său a susținut, ca și procurorul, că dispoziția de achitare a inculpatului este greșită, că pedeapsa nu a fost corect individualizată, iar daunele morale sunt insuficiente, ele neputând acoperi traumele fizice și psihice suferite.
În ce-l privește pe inculpat, acesta a susținut că raporturile sexuale întreținute cu partea vătămată au fost cu acordul acesteia, iar fapta de lipsire de libertate nu există.
Singura faptă ce-i poate fi reținută în sarcină, susține inculpatul - recurent prin apărătorul său, este violul sub forma perversiunilor, pe care chiar el a recunoscut-
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor ce i se aduc, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 10, 14 și 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol, curtea constată că recursurile declarate de procuror și de partea vătămată sunt întemeiate, în vreme ce recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Probele puse la dispoziție de acuzare, cât și cele administrate nemijlocit în fața primei instanțe relevă, în mod indubitabil, faptul că inculpatul era cunoscut în localul în care și partea vătămată își desfășura activitatea ca o fire violentă, că tocmai această trăsătură a inculpatului, cunoscut ca un client fidel al localului, a determinat-o pe partea vătămată să se ascundă în noaptea de 04.08.2007 sub masa de preparat mici, pentru a nu fi văzută de inculpat, așteptând plecarea acestuia pentru a ieși din ascunzătoare și că, după ce inculpatul a descoperit locul în care aceasta se afla și i-a cerut să-l însoțească, partea vătămată l-a refuzat, motiv pentru care inculpatul a forțat-o, provocându-i contuzia umărului drept despre care se face vorbire în raportul de constatare medico - legală ( 27 dosar de urm. penală).
Este exclusă supoziția făcută de instanțe, că acea contuzie s-ar fi putut produce și în timpul consumării primului act sexual ce a avut loc în autoturismul inculpatului, întrucât medicii au stabilit fără echivoc modul de producere, și anume prin lovire cu corpuri dure, iar constatarea lor este în concordanță nu numai cu declarațiile date de partea vătămată, în care cu consecvență se susține că inculpatul a tras-o de mâna dreaptă ( 18 - 24 dosar urm. penală și 28 - 30 dosar fond), dar și cu declarațiile martorei, sora părții vătămate, angajată la același local ( 68 dosar urm. penală) și ale martorei -, angajată și ea la bar ( 69 -71 dosar urm. penală).
Or, dacă declarația dată de ruda apropiată a victimei poate fi interpretată ca subiectivă, nu același lucru se poate afirma despre declarația ultimei martore menționate, în care se evidențiază cu claritate împrejurarea că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul devenea agresiv cu fetele ce serveau în local, în cazul în care acestea îi refuzau avansurile.
În noaptea respectivă, exact acest lucru se întâmpla, inculpatul era în stare avansată de ebrietate, iar la solicitarea barmanului să părăsească localul atitudinea sa a fost una violentă, în sensul că a aruncat în acesta cu o sticlă, după care a cerut fetelor să bea berea pe care el o comandase pentru ele, avertizându-le că dacă nu vor le-o "bagă pe gât cu tot cu pahar".
Este limpede de înțeles, față de asemenea circumstanțe, de ce minorei în vârstă de numai 16 ani, cât și celorlalte lucrătoare de la bar, de vârste apropiate cu aceasta, inculpatul le inspira teamă, situație în care recurenta - parte vătămată s-a văzut nevoită și, deci, constrânsă, să accepte să se urce în autoturismul inculpatului.
Deși justă afirmația instanței referitoare la posibilitatea pe care le aveau fetele de a sesiza poliția în legătură cu faptul că se simt hărțuite de către inculpat, concluzia că, neprocedând astfel, înseamnă că ele "se complăceau în atmosfera intimă impusă de inculpat" este una eronată, întrucât ea nu are în vedere situația concretă a celor în cauză, statutul lor, de angajate ale localului, starea materială precară a familiilor lor, vârsta lor fragedă, ascendentul pe care inculpatul îl avea asupra tuturor salariaților barului, datorită staturii sale, dar și vârstei și situației materiale.
În acest context, nu este de ignorat împrejurarea că inculpatul are două fiice, una de vârstă apropiată cu cea a victimei -.
Or, este de înțeles că angajatele localului nu procedau așa cum un om matur, având experiență de viață și cunoscându-și pe deplin drepturile, ar fi înțeles să se protejeze, cerând sprijinul organelor judiciare ale statului, ci suportau avansurile și atitudinea agresivă manifestată constant față de ele, fără a le reclama.
În continuare, așa cum afirmă în recursul său procurorul, este greu de conceput că primul act sexual întreținut în autoturismul inculpatului s-ar fi consumat cu acordul părții vătămate, ce era virgină, atâta vreme cât însuși inculpatul a recunoscut, în declarația dată inițial, că aceasta a spus clar că nu este de acord să întrețină cu el raport sexual ( 48 verso, dosar urm. penală), după care l-a rugat "să nu-i facă nimic".
Se confirmă, astfel, susținerile părții vătămate, conform cărora în autoturism inculpatul a obligat-o să se dezbrace, după care a constrâns-o să întrețină raport sexual, deși aceasta, pentru a se apăra, și-a strâns picioarele și s-a ghemuit.
Deși și-au însușit această stare de fapt, ambele instanțe, de fond și de apel, au conchis în mod eronat că acest prim raport sexual a avut loc cu consimțământul minorei, motivat prin aceea că opoziția sa nu a fost una fermă, așa cum s-a întâmplat la propunerea de a întreține un act sexual oral, când inculpatul i-a pus mâna pe ceafă și i-a direcționat gura, prin forță, spre organul său sexual.
. părții vătămate a fost manifestă, iar voința sa a fost înfrântă prin forța fizică net superioară a inculpatului, care are o înălțime de 1,90 m și o greutate ce depășește 100 de kg, cum și prin proferarea continuă de amenințări.
Rezultă, așadar, din toate probele administrate, că inculpatul îi insufla teamă părții vătămate că, dată fiind această stare de temere, pentru a nu-l înfuria pe inculpat, minora a luat decizia - greșită, de altfel, dar explicabilă, având în vedere vârsta de numai 16 ani și celelalte circumstanțe la care am făcut referire -, de a-l însoți pe inculpat, că actele sexuale consumate în interiorul autoturismului inculpatului, după ce acesta oprise într-un loc izolat, în afara localității, au avut loc prin constrângere, iar rezistența opusă de victimă nu a fost una "de circumstanță", așa cum eronat s-a apreciat, ci s-a manifestat prin rugăminți și încercarea de a se apăra de inculpatului, adoptând poziția ghemuit, așa cum s-a arătat.
În continuare, s-a reținut de către instanțe, de asemenea eronat, că partea vătămată de bună-voie a mers în apartamentul inculpatului, făcându-se abstracție de starea de confuzie pe care inculpatul i-a creat-o, cerându-i să păstreze secretul celor întâmplate, pentru că oricum "nu-i pot face nimic, că are bani și relații" și că o va face de râs pe partea vătămată în tot orașul, spunând că de bună-voie s-a dus cu el.
În plus, inculpatul a adoptat o poziție de protector al victimei, spunându-i că trebuie să aibă încredere numai în el și că o să-i găsească o slujbă mai bine plătită.
Este adevărat, ceea ce s-a petrecut în drum spre locuința inculpatului și, mai apoi, în apartamentul acestuia, este descris în două variante, cea a inculpatului, în care se precizează că victima a consimțit să meargă acasă la inculpat și să întrețină și alte acte sexuale cu acesta și cea a victimei, potrivit căreia a existat constrângere.
Instanța de recurs consideră că tot ce a urmat de la coborârea din autoturismul inculpatului - mersul părții vătămate în apartament, cum și raporturile sexuale ce s-au consumat acolo, au avut loc fără acordul minorei, ci dimpotrivă, prin înfrângerea voinței acesteia, realizată nu doar printr-o forță fizică net superioară, dar și prin inocularea ideii că, odată date în vileag cele petrecute în mașină, victima va trebui să înfrunte oprobriul public și se va umple de rușine; în schimb, dacă se va supune în continuare, va avea asigurată tăcerea inculpatului și, în plus, protecția acestuia.
Chiar și biletul lăsat de victimă, la care cele două instanțe - de fond și de apel - fac referire nu denotă faptul că aceasta era deosebit de relaxată în urma celor petrecute. Dimpotrivă, modul de adresare, prin folosirea pronumelui personal de politețe ("am încercat să vă trezesc, dar nu v-ați trezit, am luat o geacă de trening de pe fotoliu, o să v-o dau înapoi"), arată că inculpatul ocupa în mintea părții vătămate o poziție superioară comparativ cu a sa, că îi impunea acesteia respect, dar și teamă (partea vătămată îi dă inculpatului asigurarea că-i va restitui obiectul vestimentar împrumutat).
Toate acestea, cum și cele întâmplate după plecarea din apartament a părții vătămate și sosirea sa la serviciu, faptul că inițial nu a spus nimănui ceea ce s-a întâmplat ( 23), că a avut nevoie de tratament psihologic, susțin cu tărie varianta victimei, și nu pe aceea a inculpatului, însușită de judecătorie și de către tribunal.
curtea că toate faptele la care acuzarea face referire în rechizitoriu și vinovăția inculpatului sunt probate prin dovezi incontestabile.
Așa fiind, recursurile declarate de procuror și de partea vătămată sunt fondate, urmând ca ele să fie admise, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul d e procedură penală.
Se vor casa în parte ambele hotărâri, va fi înlăturată dispoziția de achitare a inculpatului și, în baza art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal, va fi condamnat acesta pentru fapta de lipsire de libertate în mod ilegal a minorei.
Tot astfel, apreciind că toate cele patru acte sexuale s-au desfășurat prin constrângerea minorei, inculpatul va fi condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.
Pedepsele ce se vor aplica acestuia vor fi individualizate potrivit dispozițiilor art. 72 din Codul penal.
Se va ține seama de pericolul deosebit de mare al infracțiunilor comise, de urmările produse asupra victimei care, copil fiind, a suferit traume ce o vor afecta pe parcursul întregii sale vieți, de atitudinea oscilantă pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, de circumstanțele personale ale acestuia.
În raport ce criteriile enunțate, se vor aplica pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legiuitor, iar executarea pedepsei rezultante se va face în regim de deținere, potrivit art. 57 din Codul penal.
Numai în acest mod rolul preventiv, punitiv și educativ al pedepsei va putea fi atins.
Se va face aplicațiunea dispozițiilor art. 71 din Codul penal.
În baza art. 385/17 alin. 4 rap. la art. 383alin. 2 Cod de procedură penală, se va deduce în continuare prevenția.
Daunele morale acordate părții vătămate constituită parte civilă vor fi majorate, avându-se în vedere toate infracțiunile comise asupra acesteia, cum și prejudiciul moral suferit, după cum s-a arătat mai sus.
Se vor menține, în rest, dispozițiile hotărârilor atacate.
Pentru considerentele la care am făcut deja referire, recursul declarat de inculpat este privit ca nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de partea civilă, domiciliată în H, sat, nr.44, județul V, împotriva deciziei penale nr. 181/A din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința penală nr.145 din 14.05.2008, pronunțată de Judecătoria Horezu.
Înlătură dispoziția de achitare și de condamnare a inculpatului -.
În baza art. 189 alin.1 și 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul - la 7 ani închisoare.
În baza art. 197 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, condamnă pe același inculpat la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a) și b) Cod penal.
În baza art.33 lit.a) Cod penal și art.34 Cod penal, dispune executarea pedepsei celei mai grele, sporită cu 2 ani, în total 10 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a) și b) Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a), b), d) și e) Cod penal.
Deduce în continuare detenția.
Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat, la 50.000 lei.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N, fiul lui - și -, născut la data de 24.11.1971 în H, județul V, domiciliat în H, str. - -, -.B,.8, județul V, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh. dr.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
