Violul (art.197 cod penal). Decizia 21/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.21/A/2010
Ședința secretă din 18 februarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Boer
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 516 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, de art. 197 al.1,2 lit.a și al.3 cu art.99 și urm. penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind partea vătămată, partea responsabilă civilmente, reprezentantul legal și autoritatea tutelară Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, având în vedere că inculpatul este minor, precum și natura cauzei, pune în discuție judecarea cauzei în ședință secretă.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului solicită judecarea cauzei în ședință secretă.
Instanța, având în vedere că inculpatul este minor, precum și natura cauzei, declară ședință secretă pe toată durata judecării cauzei și dispune evacuarea publicului din sală.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Parchetului susține apelul declarat de parchet, arătând că hotărârea apelată este netemeinică. Având în vedere gravitatea faptei, relațiile de rudenie dintre părți, vârsta părții vătămate, atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului, apreciază că măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an pentru viol nu este în măsură de a-l reeduca pe inculpat, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un timp mai îndelungat, întrucât consideră că fapta a fost comisă și datorită a pierderii controlului părinților asupra fiului lor.
De asemenea, apreciază că în mod nejustificat instanța a respins cererea formulată de parchet și apărător cu privire la obligare a inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată, având în vedere că aceasta necesită consiliere specializată, deoarece a fost profund afectată de ceea ce i s-a întâmplat.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 379pct. 1 Cod pr.pen. respingerea apelului parchetului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate. Apreciază că măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, răspunde criteriilor stabilite prin art.72 și Cod Penal fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52.Cod Penal De asemenea, apreciază că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că incidentul l-a afectat atât pe inculpat cât și pe partea vătămată.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că instanța fondului nu a acordat daune morale, întrucât nu au fost cerute.
Partea responsabilă civilmente solicită menținerea măsurii educative a libertății supravegheate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărător.
CURTEA
Prin sentința penală nr.516 din 89 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 103.penal, s-a aplicat inculpatului minor, fiul lui și, cetățean român, născ. la 09.08.1993 în C-N, elev, studii 6 clase,. în com., sat, nr.313, jud.C, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de viol, de art. 197 al.1,2 lit.a și al.3 cu art.99 și urm. penal,
Măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, supravegherea fiind în sarcina părinților săi, și.
În temeiul art. 103 al.2 penal, instanța a pus în vedere părinților inculpatului minor îndatoririle de veghere îndeaproape asupra inculpatului, pentru îndreptarea acestuia, precum și obligația de a înștiința de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 103 al.3 penal, instanța a impus inculpatului minor obligația de a nu intra în contact cu partea vătămată,. în com. sat, nr.156, jud.
S-a pus în atenția inculpatului minor consecințele comportării sale, potrivit art. 103 al.4 penal.
De prezenta măsura educativă, în temeiul art. 103 al.5 penal, instanța a înștiințat Școala Generală, jud.
S-a constatat că partea vătămată, prin reprezentatul său legal, nu a formulat pretenții civile în cauză, neobligând din oficiu, inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata de daune morale către partea vătămată minoră.
Potrivit art. 189.pr.pen. onorariile avocațiale din oficiu, pentru inculpatul minor și partea vătămată minoră, av., în sumă de 150 lei, 200 lei, respectiv 200 lei, s-au suportat de la.
În temeiul art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de libertate, a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de viol, de art.197 al.1,2 lit.a și al.3 cu art.99 și urm. penal, săvârșită prin aceea că într-una din zilele de la sfârșitul lunii iunie 2008, în perioada 26-28 iunie 2008, săvârșit acte specifice noțiunii de sex oral asupra părții vătămate, în vârstă de 9 ani, prin constrângerea fizică și psihică a părții vătămate, profitând și de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.
Ascultat în instanță, inculpatul (29) a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, recunoaște comiterea faptei, al cărei inițiator a fost minorul, înțelegând că cele întâmplate sunt fapte grave, pe care le regretă.
Din actele și lucrările dosarului, declarațiile inculpatului (29), ale părții vătămate (52), ale martorului (37), instanța reține următoarea stare de fapt:
În data de 11.08.2008, a fost înregistrată la organele de poliție sesizarea numitei (mama părții vătămate ) cu privire la faptul că "în urmă cu aproximativ 2 săptămâni" inculpații minori și au săvârșit infracțiunea de viol asupra lui, într-un loc situat lângă terenul de fotbal din localitatea, comuna, jud. C, în sensul că prin forțare l-au obligat pe să se supună unor acte specifice noțiunii de sex oral. În concret, sesizarea viza faptul că inculpații și și-au introdus pe rând, fiecare, penisul în gura părții vătămate, întreținând în acest mod relații sexuale orale cu acesta.
Partea vătămată este născută la 09.11.1998 și la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 9 ani împliniți.
În cursul cercetărilor au fost administrate mai multe probe pentru a se stabili perioada exactă în care a fost comisă infracțiunea, nemaiputând fi stabilită iua exactă, întrucât din primele elemente probatorii au rezultat două versiuni diferite, respectiv fie că fapta de viol a fost săvârșită în ultimele zile ale lunii iunie 2008 (aproximativ 26-28 iunie), fie că fapta de viol a fost săvârșită în ultimele zile ale lunii iulie 2008 (aproximativ 26-27 iulie).
Stabilirea lunii exacte în care s-a produs infracțiunea a fost necesară în vederea examinării situației inculpatului minor (născut la data de 12.07.1994) și care deci a implinit vârsta de 14 ani, de la care poate fi angajată răspunderea penală, doar în ziua de 12.07.2008.
Partea vătămată, în declarația dată în fața procurorului în 22.10.2008, a precizat că "într-una din zilele din vara anului 2008, nu mai pot preciza exact luna și ziua, dar cred că era pe la începutul verii" se afla pe terenul de fotbal din localitatea, împreună cu inculpatul minori și (care sunt rude mai îndepărtate cu partea vătămată).
Cei trei au fumat câte o țigară, după care i-a cerut părții vătămate să îi ia penisul în gură, amenințându-l că în caz contrar îl va spune părinților săi că a fumat. Victima declară că inițial s-a speriat și a refuzat, însă 1-a prins cu mâinile de par și i-a introdus penisul în gura de mai multe ori, fiind în imediata apropiere a celor doi și privindu-i pe aceștia.
După aceasta, în momentul imediat urmator, și-a introdus la rândul sau penisul în gura părții vătămate, în același mod, de mai multe ori, iar victima arată că fiind foarte speriată și fiindu-i scârba de cele întâmplate a început să plângă. După consumarea faptei, a amenințat-o pe partea vătămată că dacă spune cuiva cele întamplate, îl omoară și îl îneacă în apă.
După comiterea faptei, în urmatoarea perioadă de timp, victima a vomitat mai multe ori, fapt pentru care mama sa a dus-o la medicul de familie, care nu a depistat nicio boală evidentă. În cele din urmă, după mai mult timp, partea vătămată i-a povestit mamei sale cele întâmplate, fiind ulterior supusă - tratamentului și consilierii din partea unui medic specialist în psihiatrie Pediatrică.
Din raportul de constatare medico-legala nr. 6781/II/e/l 3 din 07.10.2008 a ezultat că nu prezintă leziuni traumatice la data examinarii și nu există elemente medico-legale pe baza cărora să se poată afirma susținerea unui raport sexual.
Din scrisoarea medicală depusă la dosar rezultă că a fost nternat la Spitalul Clinic de Copii - Clinica de Psihiatrie Pediatrică C-N, în intervalul 06.-08.08.2008, fiind diagnosticat cu reacție acută la stres, tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie, amigdalită acută pultacee, fiindu-i ecomandată consiliere individuală.
Din raportul psihologic întocmit sub nr. 4828/11/2/11 din 19.11.2008 de către Consiliul Județean C - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul rezultă că partea vătămată a fost abuzată sexual de către alți doi minori, dezvoltand emoții negative disfuncționale de rușine, frică, debusolare, anxietate, care au o intensitate crescută și sunt interpretate ca și consecințe ale abuzului, recomandându-se ca fiind oportună consilierea psihologică a mamei și a copilului în vederea depășirii traumei.
Astfel, fapta descrisă mai sus, comisă de către inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. și ped. de art.197 al.1,2 lit.a și al.3 cu art.99 și urm.penal. Învinuitul minor a săvârșit fapta de viol, de art.197 al.1,2 lit.a și al.3 penal, însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală neavând la data comiterii faptei împlinită vârsta de 14 ani, ca atare nu este angajată răspunderea penală.
Procedând la individualizarea pedepsei față de inculpatul minor, cu respectarea criteriilor generale indicate de art.72 penal, s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările specifice ale comiterii faptei, persoanele implicate și anume atât partea vătămată, cât și inculpatul, ambii minori. Legat de acest aspect, în cauză s-a dispus și s-a efectuat un raport de evaluare psiho-socială față de inculpat. Din datele strânse de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, care a întocmit acest referat, a rezultat faptul că inculpatul minor nu a beneficiat de o educație pe teme sexuale din partea mamei, de care este mai legat sufletește, dar nici nu a urmărit în mod special filme ori emisiuni pe această temă, nefiind interesat de acest aspect nici chiar în discuțiile cu colegii de școală sau de joacă. În momentul comiterii faptei nu a conștientizat gravitatea și ilicitul faptei, nu a știut că astfel îi face rău părții vătămate, ulterior evenimentului fiindu-i frică doar de posibila reacție a tatălui, care urma să-i aplice o corecție fizică dacă afla ce s-a întâmplat.
În referatul de evaluare întocmit se arată că existența unui comportament corespunzător în familie și comunitate anterior și după comiterea infracțiunii, modelul pozitiv oferit de membrii familiei,asumarea responsabilității față de fapta prezentă, teama de primire a unei pedepse, precum și înțelegerea în prezent a ilegalității și gravității faptei comise reprezintă premisele unei influențe pozitive asupra conduitei viitoare a inculpatului, precum și a evitării pe viitor a implicării în situații similare. Din întreg ansamblul probator, instanța a apreciat că se poate spune că atât partea vătămată, dar și inculpatul sunt victime ale unor împrejurări nefaste, a unei slabe pregătiri și educații precare, a unei curiozități copilărești, a unor iresponsabilități specifice vârstei, ambii minori fiind marcați de urmările celor întâmplate. Nu este de neglijat nici reacțiile post-infracțiune ale părții vătămate, care la rândul său, cu o consiliere de specialitate, poate fi ajutat să depășească acest moment.
În legătură cu latura civilă a cauzei, în faza cercetării judecătorești partea vătămată, asistată de mama sa, a specificat faptul că nu se constituie partea civilă față de inculpat, nici măcar cu daune morale. În cadrul dezbaterilor, reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluja solicitat obligarea inculpatului la plata de daune morale față de partea vătămată, pentru acoperirea traumelor psihice la care a fost supus prin infracțiunea comisă. Analizând întregul dosar dedus judecății, instanța a apreciat că în cauză, pornind de la poziția procesuală a părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă, nu se impune obligarea inculpatului la plata de adune morale, tocmai în virtutea exercitării rolului activ al instanței. Este de necontestat faptul că partea vătămată a fost marcată de evenimentul a cărui victimă a fost, însă așa cum s-a detaliat anterior, ambele părți implicate, inculpatul și partea vătămată, minori fiind, au fost în egală măsură afectați de cele întâmplate, impactul negativ al acelor fapte penale s-a răsfrânt asupra amândurora, mai ales fiind o comunitate mică unde trăiesc, astfel încât prin obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata de daune morale, poate nu va contribui la aplanarea situației create, sigur nu trebuie să se ajungă la îmbogățirea fără just temei a părții vătămate sau familiei sale. firească a societății s-a realizat tocmai prin intervenția organelor judiciare abilitate, tocmai prin pronunțarea prezentei sentințe penale față de inculpat.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece raportat la caracterul grav al faptei, la relațiile de rudenie existente între părți, la vârsta părții vătămate și la efectul faptei comise asupra sa, precum și raportat la atitudinea inculpatului, care a negat existența constrângerii, se impunea aplicarea unei pedepse, deoarece, o simplă măsură educativă nu este în măsură să asigure reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
S-a considerat că este și în interesul inculpatului aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, ce implică existența unui contact îndelungat între inculpat și persoanele de specialitate din cadrul Serviciului de probațiune, întrucât este înafara oricărui dubiu, că fapta s-a comis și ca urmare a pierderii controlului părinților, asupra fiului lor.
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că în mod nejustificat instanța de judecată a respins cererea parchetului și a apărătorului din oficiu a părții vătămate, de obligare a inculpatului la daune morale, deoarece conform art.17 alin.3 pr.pen. instanța era obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă dacă aceasta este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de fond, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, a reținut starea de fapt constând în aceea că în aproximativ într-una din zilele din datele de 26-28 iunie 2008, pe terenul de fotbal din loc. a comunei din jud.C, inculpatul minor și un alt minor de 14 ani, după ce au fumat câte o țigară cu partea vătămată, penultimul i-a cerut să îi i-a penisul în gură, amenințându-l că în caz contrar îl va spune părinților săi că a fumat; partea vătămată s-a speriat și a refuzat însă minorul l-a prins cu mâinile de păr și i-a introdus penisul în gură de mai multe ori, în timp ce inculpatul îi privea.
Inculpatul și-a introdus apoi penisul în gura părții vătămate de mai multe ori, aceasta a început să plângă iar minorul a amenințat-o că dacă spune cuiva cele întâmplate o omoară și o îneacă în apă.
În zilele următoare victima a vomitat de mai multe ori, a fost dusă la medicul de familie iar în final i-a povestit mamei sale cele întâmplate. Ulterior, între 06-08.08.2008, a fost diagnosticat cu reacția acută la stres și a fost internată în Spitalul Clinic de Copii. Pe plan psihologic, partea vătămată a dezvoltat emoții de rușine, frică și anxietate.
În mod legal instanța a efectuat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de viol prev.și ped.de art.197 al.1, 2, lit.a și alin.3 pen. cu aplic.art.99 pen.
Într-adevăr, fapta rezultă din declarațiile celor trei minori iar starea de fapt nu a fost contestată în apel; faptul că inculpatul intimat nu a exercitat violențe nemijlocite asupra părții vătămate nu atrage absența constrângerii ca element constitutiv al infracțiunii de viol, deoarece, inculpatul a profitat de constrângerea exercitată de minorul asupra părții vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a respectat toate criteriile generale și speciale prev.de art.72 pen. precum și cele prevăzute de art.100 pen.
Astfel, potrivit ultimului text legal menționat, față de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, iar la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și de alte elemente ce caracterizează persoana minorului.
Examinând din această perspectivă apelul declarat de către parchet prin care se solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghe a minorului in locul măsurii educative a libertății supravegheate ce a fost aplicată minorului de către prima instanță, Curtea constată că motivul este nefondat.
Astfel, gradul de pericol social concret al faptei inculpatului intimat de a proceda la fel ca minorul și de a introduce penisul său în gura părții vătămate, nu este suficient de ridicat pentru a fi necesară, doar pentru acest motiv, aplicarea unei pedepse față de minor.
Astfel, este cert că din declarațiile inculpatului și din referatul de evaluare, rezultă că motivul comiterii faptei l-a constituit curiozitatea și lipsa conștientizării gravității faptei.
Trecând la următorul criteriu prev.de art.72 pen. respectiv starea fizică a inculpatului, se constată că nici aceasta nu necesită aplicarea unei pedepse, dimpotrivă, o contraindică, datorită împrejurării că de la vârsta de 7 ani a fost diagnosticat cu artrită juvenilă la ambele membre inferioare și la membrul superior stâng, iar până în anul 2006, a avut probleme legate de deplasarea prin forțe proprii, fiind transportat la școală în brațe sau cu sania.
Referitor la dezvoltarea sa intelectuală, din expertiza medico-legală (28 ), rezultă că minorul, în vârstă de 15 ani în anul comiterii faptei, prezintă tulburare de conduită socializată, enurezis nocturn, artrită psoriazică și intelect de limită.
Așadar, față de dezvoltarea sa psihică și fizică nu este indicată aplicarea unei pedepse care să presupună deplasări periodice la serviciul de probațiune.
Susținerea apelantului că este necesar supravegherea din partea unui consilier de probațiune, datorită faptului că părinții au fost dezinteresați în educația sexuală a acestuia deși acesta trecuse în perioada adolescenței, nu este temeinică pentru că din referatul de evaluare reiese că inculpatului i-au fost asigurate condițiile necesare unei creșteri și educări corespunzătoare, iar membrii familiei i-au oferit modele pozitive, acesta fiind un copil cuminte, însă lipsa cunoștințelor sexuale ale minorului nu se datorează dezinteresului părinților ci percepției justificată de problemele sale de sănătate că acesta, este încă prea mic pentru o asemenea educație. Prin urmare, educația sexuală poate fi primită mai bine în cadrul familiei, decât de la o persoană străină.
Așadar, sub aspectul laturii penale apelul este nefondat.
În ceea ce privește latura civilă, se constată că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii parchetului și a apărătorului din oficiu al părții vătămate, cu privire la acordarea daunelor morale și a respins această cerere, în mod temeinic și legal; potrivit art.17 al.3 pr.pen. instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă, - în ipoteza în care aceasta este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, partea vătămată având 9 ani - însă, în speță, nu suntem în ipoteza absenței constituirii de parte civilă, ci în ipoteza în care partea vătămată prin reprezentant legal, a declarat că nu are pretenții de la inculpat (17 dosar instanță).
Față de poziția procesuală a părții vătămate este evidentă inutilitatea obligării inculpatului la daune morale, pentru că nefiind solicitate partea vătămată nu poate fi obligată să le accepte, iar sub un alt aspect obligarea ar fi total lipsită de efecte deoarece, nedorind daune morale, este logic că nici nu le va executa dacă vor fi acordate.
Așadar, și sub acest aspect, apelul declarat este nefondat.
Așa fiind, în baza ar.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul parchetului.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 516 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si partea responsabilă civilmente si comunicare cu restul părților.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - --
RED.VC/MB
22.02.2010/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Maria Boer
