Violul (art.197 cod penal). Decizia 22/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 22/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 197 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 27 octombrie 2009, când curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 3 noiembrie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 127 din data de 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
"În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică și înlătură dispozițiile art. 41 alin 2 Cod penal.
În baza art. 197 al.1 și al.3 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a, c, al 2 - art. 76 alin.1 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.08.1991, CNP -, domiciliat în,- A, județul C - la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare.
În baza art. 110 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și fixează termen de încercare de 2 ( doi) ani și 8 ( opt ) luni, compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 8 ( opt ) luni.
În baza art. 110 / 1 al. 2 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, ce atrage executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Face aplic. art. 71 Cod penal în ref. la art. 64 lit. a teza a II -a, b Cod penal,ca pedepse accesorii și aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 Cod penal, deduce perioada executată prin reținere pe timp de 24 de ore, din data de 22.11.2007.
În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14, art. 17, art.18 Cod pr. pen., art.998, art. 999 și art. 1000 alin. 2 Cod civil, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 3500 lei (trei mii cinci sute lei noi), reprezentînd despăgubiri civile - daune morale - către partea vătămată, prin reprezentanții legali (părinți) și.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărîre.
În baza art.189 Cod pr. pen. onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța pentru faza de urmărire penală,în sumă de cîte 100 lei în favoarea av., av. și av., precum și onorariu avocat oficiu pentru faza de judecată, în sumă de 100 lei în favoarea av. și în sumă de 200 lei în favoarea av., se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 al. 1 și al. 3 Cod pr. pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1050 lei reprezentînd cheltuieli judiciare către stat din care 600 lei onorariu avocat oficiu pentru asistența juridică acordată părților în cele două faze procesuale,conform precizărilor de mai sus."
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.1108/P/2007, întocmit la data de 25.08.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art.197 al.1 și al.3 cod penal, cu aplic. art.41 al.2 cod penal.
Prin rechizitoriu, în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și partea vătămată sunt vecini de stradă și, încă din perioada grădiniței, partea vătămată s-a jucat cu inculpatul și cu fratele acestuia. De mai multe ori, inculpatul i-a oferit părții vătămate jucării pe care partea vătămată le aducea acasă, deși mama sa îi interzicea să se mai joace cu inculpatul ori să primească jucării de la acesta, întrucât avea unele informații în ceea ce privește comportamentul său.
În vara anului 2006, partea vătămată a fost invitat de inculpatul să se deplaseze în zona Fabricii de de la marginea orașului pentru ca, împreună cu fratele acestuia din urmă, să se joace "de-a prinselea". După un anumit timp de joacă, fratele inculpatului, a plecat și, rămânând singuri, inculpatul a luat-o și a condus-o pe partea vătămată lângă o piatră mare, unde i-a cerut să se dezbrace de pantaloni și de chiloți, totodată întrebând-o dacă se uită la televizor noaptea, după miezul nopții, la un program cu "prostii", cu persoane care fac sex. Partea vătămată i-a spus că nu vizionează asemenea filme, întrucât la ora respectivă doarme, apoi, la solicitarea inculpatului, s-a dezbrăcat, iar acesta din urmă a întors-o cu spatele la el și după ce, la rândul său, s-a dezbrăcat, i-a introdus organul sexual în anus. Partea vătămată i-a spus că nu știe ce înseamnă ceea ce el îi face, că nu vrea și că îl doare, moment în care inculpatul s-a oprit. Părții vătămate îi era frică de inculpat, fiind mai mic, diferența de vârstă fiind de 6 ani, dar și pentru că de mai multe ori a fost agresată fizic de inculpat, când se aflau pe stradă. După consumarea actului sexual, inculpatul l-a amenințat pe să nu le spună părinților despre ceea ce s-a întâmplat, pentru că vor lua bătaie amândoi. Partea vătămată nu le-a relatat părinților despre fapta la care a fost supus de inculpat, ceea ce l-a făcut pe acesta din urmă să prindă curaj și să repete fapta, ducând de mai multe ori partea vătămată în același loc, unde o obliga la raporturi sexuale anale.
În luna noiembrie 2006, după un asemenea act sexual, partea vătămată a început să sângereze în zona anusului și întrucât hârtia igienică folosită la toaletă se pătase de sânge, s-a speriat și i-a spus mamei sale că îi curge sânge din anus.
După ce minorul i-a relatat că a fost abuzat sexual de către inculpat, care l-a supus la acte sexuale anale în 6 rânduri, faptă ce se consuma în zona Fabricii de. Tot atunci i-a mai spus că vânătăile pe care le avea pe picioare, în luna noiembrie 2006, proveneau de la loviturile aplicate de inculpat, cu un cablu de telefon.
La data de 4 decembrie, partea vătămată a fost examinată medico-legal și conform raportului de constatare medico-legală nr.115/S din 05.12.2006, nu au fost constatate leziuni de violență în zona anală.
În urma evaluării psihologice, s-a stabilit că a suferit un traumatism psihic, în urma abuzului sexual la care a fost supus, vorbește pe un ton scăzut, lasă privirea în jos și își manifestă dorința ca făptașul să fie închis, să nu îl mai vadă.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate; declarațiile părții vătămate; procesul-verbal de confruntare; raportul de constatare medico-legală; declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați partea vătămată și inculpatul, mama părții vătămate.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorului -, probă pe care instanța a încuviințat-o, însă acesta, fiind rudă apropiată cu inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.80 cod procedură penală, nu a dorit să depună ca martor.
Inculpatul fiind audiat în cursul urmăririi penale, în prezența tatălui, a avocatului și a unui consilier din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, a avut o conduită procesuală oscilantă, inițial susținând că în vara anului 2006, odată, partea vătămată i-a propus "să facă ceva" și, pentru că a insistat, dezbrăcându-se singur, au întreținut un raport sexual anal (fila 62 )
Ulterior, în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a declarat că în aceleași împrejurări și în aceeași perioadă precizate la prima ascultare, în sensul că după ce fratele său și băieții (nu cunoaște numele lor) cu care se aflau la locul obișnuit de joacă (peste calea ferată, lângă un stăvilar) au plecat, partea vătămată "și-a dat jos pantalonii" și i-a propus să întrețină un raport sexual, a fost de acord, s-a dezbrăcat de pantaloni, a încercat să-i introducă organul sexual în anus, însă nu își amintește dacă a și reușit și nici dacă partea vătămată i-a spus "că l-ar durea ceva". Nu a recunoscut că l-ar fi amenințat pe minorul cu acte de violență pentru a-l determina să întrețină cu el un raport sexual și nici că ar fi întreținut cu acesta raporturi sexuale și altă dată sau în mai multe rânduri. În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a revenit, precizând că o singură dată a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, însă este posibil să "se mai fi întâmplat și alte dăți" și să nu își amintească ( filele 64 - 65 dosar )
Cu ocazia audierii de către procurorul de caz, și-a modificat poziția procesuală, precizând că nu știe cum s-a întâmplat, însă i-a spus părții vătămate că vrea să întrețină cu acesta raport sexual, s-a dezbrăcat, el i-a introdus organul sexual în anus, nu își amintește ce s-a mai întâmplat în acele momente, dar știe că victima i-a spus că "îl doare și că nu mai vrea să stea, după care s-a îmbrăcat". Nu își amintește "dacă a mai avut raporturi sexuale cu el sau cu alți copii" (filele 66-68 dosar ).
În fața instanței de judecată, inițial, a negat săvârșirea faptei, susținând că a fost chemat la Poliția orașului și amenințat cu acte de violență și că va fi băgat la beciul poliției dacă nu își asumă acuzațiile aduse. La organele de cercetare penală din C și la parchet, nu i-a fost aplicat același "tratament", a fost ascultat în prezența tatălui și a avocatului și deși nu a fost supus unor presiuni de nici o natură, dintr-un sentiment de temere, indus de cele întâmplate la Poliție a recunoscut fapta. S-a arătat nedumerit și nu și-a putut explica declarațiile părții vătămate și ale mamei acesteia care îl acuză de viol. După ce a precizat că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, a revenit asupra celor arătate anterior și fără nici o explicație și a arătat că, într-adevăr, în condițiile de timp și loc deja prezentate, i-a spus "părții vătămate să își tragă pantalonii în jos și să se întoarcă cu spatele, după care i-a introdus penisul în anus", dar nu își amintește dacă partea vătămată a acuzat durei în acele momente, pentru ca, în finalul depoziției, să precizeze că de fapt "s-a jucat puțin", ținându-și organul sexual "pe lângă anus" și că nu are reprezentarea unui raport sexual consumat.
La soluționarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut fără nici o ezitare că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată.
Partea vătămată, audiat în prezența mamei, a psihologului și a avocatului, a declarat în primă fază procesuală că în cursul anului 2006, când avea vârsta de 8 ani, i-a spus să meargă cu el și cu fratele lui mai mic peste calea ferată, într-un loc aflat în apropierea fabricii de cretă, pentru a se "de-a prinselea", acolo fiind și niște pietre mari care sunt ridicate cu macaraua. După ce au rămas doar ei doi, inculpatul l-a luat ușor și l-a dus lângă o piatră, i-a spus să-și dezbrace pantalonii și chilotul, l-a întrebat dacă se uită la televizor noaptea la un program cu "prostii", cu persoane care fac sex, a făcut ceea ce i-a cerut, trăgându-și pantalonii și chilotul până la glezne și a văzut că și inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni, l-a întors cu fața spre piatră și-a introdus organul sexual în "funduleț". L-a durut și i-a spus să îl lase în, acesta s-a conformat, însă l-a văzut că își masa organul sexual și i s-a scurs un lichid. Din declarațiile părții vătămate mai rezultă că nu avea reprezentarea unei asemenea fapte, dar nici nu se putea lupta cu inculpatul, întrucât este mai mare ca vârstă, mai înalt și îi și era frică de el deoarece, în mai multe rânduri, la joacă pe stradă, l-a agresat fizic. Înainte de a se despărți, după cele întâmplate, inculpatul i-ar fi spus să nu îl "pârască" acasă părinților, pentru că vor lua bătaie amândoi. A mai declarat că ulterior, ori de câte ori îl prindea pe stradă singur sau la joacă, îl lua forțat de mână și îl ducea în același loc, unde îi cererea să se dezbrace de pantaloni și de chiloți, îi introducea organul sexual în anus iar uneori, simțea că pe haine rămâne o substanță care se întărea. Fapta s-ar fi repetat în această modalitate, conform celor susținute de minor, de vreo șase ori.
În luna noiembrie 2006, mergând la toaletă, partea vătămată a văzut că îi curge sânge din anus, întrucât hârtia igienică folosită se pătase de sânge, s-a speriat și i-a arătat mamei sale care, cu calm și blândețe i-a cerut explicații, astfel că a reușit să îi relateze acesteia ceea ce îi făcuse inculpatul, indicându-i locul faptei, și totodată, numărând pe degete de câte ori s-a întâmplat, arătându-i șase degete. Despre ceea ce i s-a întâmplat au aflat colegii de la școală, copii cu care se pe stradă și, pentru că unii dintre ei râdeau de el, îl jigneau și îi strigau ceea ce i-a făcut inculpatul, la un moment dat s-a retras în casă și nu a mai ieșit din curte (file 13-14, 18 - 20 dosar )
Audiat în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată și-a menținut poziția procesuală, dar cu precizarea că numai o singură dată a întreținut raport sexual forțat de inculpat, că fapta nu s-a repetat, însă nu a putut explica de ce a declarat inițial că în mai multe rânduri a fost constrâns să întrețină raport sexual anal, lăsând doar să se înțeleagă că era "derutat" și "pierdut" când a fost audiat. A mai relatat că inculpatul de multe ori îl bătea, când îl întâlnea pe stradă și ultima oară l-a lovit cu o bucată de cablu peste picioare pentru a-l determina să nu spună acasă ceea ce s-a întâmplat, frica de inculpat fiind motivul pentru care nu a adus la cunoștință părinților săi de la început, ceea ce îi făcuse inculpatul.
Potrivit art.69 cod procedură penală, declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanța nu poate reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care nu recunoaște fapta ori prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât, pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpatului, nu pot fi reținute de instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului câtă vreme apărările acestuia sunt contrazise de mijloace de probă și de înseși declarațiile acestuia, prin care revine asupra relatărilor anterioare, în final recunoscând întreținerea unui raport sexual anal cu minorul, cu mențiunea că nu l-a amenințat ori agresat fizic, fără a avea o argumentare plauzibilă și temeinică sau un suport probator în apărarea sa.
Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.75 cod procedură penală, instanța constată că declarațiile părții vătămate din care rezultă că inculpatul, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința, a întreținut cu acesta un raport sexual anal, se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale reprezentantului legal al părții vătămate (mama părții vătămate) care a relatat exact ce știa de la fiul său, cu procesul-verbal de confruntare și cu declarațiile inculpatului.
Chiar dacă inculpatul a negat săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, iar ulterior a recunoscut în parte activitatea infracțională, probele analizate coroborat duc la concluzia certă că inculpatul a comis fapta de viol asupra părții vătămate, așa cum rezultă din ultimele declarații, în sensul că o singură dată a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată.
Pe de altă parte, pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție, nu au fost în nici un mod dovedite, iar declarațiile inculpatului, în acea parte a lor prin care în totalitate săvârșirea faptei, sunt făcute în încercarea de a se pune la adăpost de consecințele răspunderii penale.
Prin urmare, concluziile apărării de a fi exonerat de răspundere penală inculpatul, prin achitare, nu pot fi primite.
Întrucât prin probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a dovedit că inculpatul a săvârșit fapta de viol asupra părții vătămate, o singură dată, neexistând temei de fapt pentru a reține forma continuată a infracțiunii de viol, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție din oficiu și va înlătura dispozițiile art.41 al.2 cod procedură penală, referitoare la forma continuată a infracțiunii.
Pe de altă parte, va reține săvârșirea unui singur act material, iar pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție de la domiciliul inculpatului nefiind dovedite, declarațiile inculpatului necorespunzătoare adevărului, în lipsa oricărui suport în ansamblul probator, sunt apreciate ca fiind făcute în încercarea de a se pune la adăpost acesta, de consecințele răspunderii penale sau pentru a atenua urmările faptei.
Prin urmare, concluziile apărării de a fi exonerat de răspundere penală inculpatul, nu pot fi primite.
Întrucât fapta există, constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 al.1 și al.3 cod penal, instanța va angaja răspunderea penală a inculpatului minor.
În drept, fapta inculpatului minor care, în cursul anului 2006, întreținut o singură dată un raport sexual anal cu partea vătămată minoră, în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra sau de a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 al.1 și 3 cod penal.
La stabilirea și aplicarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile generale și obligatorii, prevăzute de art.72 cod penal, respectiv dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, va ține seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, determinată de natura ei, împrejurările și modalitatea de comitere, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, urmările negative, uneori ireversibile pe plan psihic, produse, având în vedere vârsta fragedă a părții vătămate, limitele speciale de pedeapsă ( de la 10 la 25 de ani închisoare) reduse la J în cazul inculpaților minori, conform art.109 Cod penal, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta are vârsta de 18 ani, iar la data comiterii faptei doar 15 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, monoparentală, datorită decesului mamei sale, intervenit în anul 2004. Rămas în grija tatălui sau, minorul nu a beneficiat de o educație și ocrotire din partea acestuia, date fiind consumul exagerat de alcool, relația de concubinaj, precum și acte de violență fizică exercitate deseori asupra membrilor familiei, lipsa de educație, de supraveghere, de afecțiune din partea familiei, atmosfera tensionată, lipsa posibilităților materiale de trai, lipsa de preocupare pentru educație din partea tatălui, au determinat autoritățile locale să ia măsuri de ocrotire, astfel că inculpatul a fost instituționalizat la un moment dat în cadrul centrului de plasament aparținând Organizației. Inculpatul nu a urmat cursurile școlii generale și de mai multe ori, împreună cu fratele său, a părăsit domiciliul, stabilindu-se pe raza municipiului C, în zona magazinelor, unde, pentru a-și câștiga existența, a desfășurat activități de strângere a cărucioarelor pe timp de zi, după care noaptea, se adăpostea în sălile de calculatoare.
Toate activitățile educaționale, inclusiv vizionarea unor filme cu conotații sexuale și interzise minorilor, l-au determinat pe inculpat să experimenteze imaginile din asemenea filme, culminând cu luarea hotărârii de a întreține relații sexuale cu partea vătămată.
Având în vedere factorii de natură obiectivă și subiectivă, raportul de examinare întocmit de către Serviciul de Probațiune Cac oncluzionat că există perspective de reintegrare a inculpatului în societate, numai în condițiile în care autoritățile competente se implică și stabilesc măsuri sociale și individuale absolut necesare pentru asigurarea protecției inculpatului, îmbunătățirea calității vieții acestuia, adoptarea unor conduite prosociale și conștientizarea consecințelor juridice și psihosociale ale faptelor comise.
În cursul procesului penal, a avut o conduită procesuală ambiguă și oscilantă, în final recunoscând că a întreținut o singură dată raport sexual anal cu partea vătămată, poziția procesuală a acestuia fiind confirmată în mod incontestabil de mijloacele de probă administrate.
În raport de pericolul social ridicat al faptei de viol, de circumstanțele reale și personale, de vârsta fragedă a inculpatului la data comiterii faptei (15 ani), nivelul redus de instruire, lipsa de maturitate accentuată la vârsta de 15 ani, lipsa unei educații corespunzătoare și influența mediului social și familial în care trăiește (așa cum rezultă din cuprinsul referatului de evaluare), instanța apreciază că cea mai oportună este pedeapsa închisorii.
În opinia instanței aplicarea unei măsuri educative, conform prevederilor art.100 și următoarele Cod procedură penală, nu este aplicabilă și nici eficientă, din motive de ordin obiectiv, având în vedere că inculpatul peste puțin timp va împlini vârsta majoratului.
La individualizarea pedepsei, instanța ținând cont de criteriile generale și obligatorii prevăzute de art.72 cod penal, raportate la pericolul social al faptei, la circumstanțele reale și personale prezentate anterior, îi va aplica inculpatului minor pedeapsa închisorii în cuantum orientat spre media prevăzută de norma penală de incriminare (închisoare de la 10 la 25 ani închisoare), cu reducerea la Jal imitelor speciale de pedeapsă, conform art.109 cod penal.
Ca modalitate de executare, constatând că sunt îndeplinite cerințele impuse de lege, în baza art.110 cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și va fixa un termen de încercare compus din durata pedepsei și un interval de timp de 8 luni.
Această pedeapsă este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ, anume inserat în art.52 Cod penal.
Va atrage atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 Cod penal, va face aplicarea art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, ca pedepse accesorii și aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce perioada executată prin reținere pe timp de 24 de ore, din data de 22.11.2007.
În ceea ce privește acțiunea civilă, aceasta a fost exercitată de procuror, conform art.18 Cod procedură penală, având în vedere starea de minorat a părții vătămate, solicitând obligarea inculpatului la 5.000 lei daune morale.
În lipsa unor criterii legale de evaluare, instanța apreciază că în raport de valoarea morală lezată, prin săvârșirea infracțiunii de viol, de vârsta fragedă a părții vătămate, de urmărire asupra psihicului acesteia, profunde și de durată, ce au necesitat consiliere din partea unui psiholog, suma de 3.500 lei este suficientă întrucât îndeplinește condițiile pentru a avea un caracter compensatoriu, urmând a fi obligat inculpatul la plata acestei sume către partea vătămată în solidar cu partea responsabilă civilmente, în baza art.346 alin.1 raportat la art.17, 18 cod procedură penală, art.998, art.999 și art.1000 al.2 cod civil.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul.
În apelul procurorului s-a solicitat desființarea sentinței pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul greșitei înlăturări a disp. art. 41 alin. 2 cod penal, cât și în ce privește greșita aplicare a disp. Art. 72 cod penal ca urmare a nereținerii cauzei de agravare sus menționate.
În apelul inculpatului s-a solicitat desființarea sentinței atacate apreciindu-se că, faptei săvârșite de inculpat îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte.
Verificând sentința apelată potrivit art. 371 cod pr. penală, curtea apreciază că ambele apeluri sunt nefondate.
Astfel, în ce privește motivul de nelegalitate constând in înlăturarea disp. Art. 41 alin. 2 cod penal, curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât din materialul probatoriu administrat in cauză, nu se pot extrage fapte probate temeinic vizând îndeplinirea de către inculpat a mai multor acte materiale constând în săvârșirea de acte sexuale nefirești cu partea vătămată.
Simpla indicare de către partea vătămată minoră cu ocazia evaluării psihologice a 6 degete nu poate conduce la concluzia certă a săvârșirii a 6 acte materiale distincte și autonome de către inculpat, întrucât declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte elemente probatorii rezultate din materialul administrat.
Ca atare, întrucât nu sunt suficiente elemente probante privind săvârșirea a mai multor acte materiale din conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 cod penal, curtea ca instanță de apel, apreciază că în mod legal, prima instanță a înlăturat disp. art. 41 al. 2 cod penal, reținând corect în baza materialului probator legal administrat și judicios analizat, îndeplinirea condițiilor art. 345 alin. 2 cod pr. penală, numai cu privire la săvârșirea unui singur act material din conținutul constitutiv al infracțiunii și procedând ca atare în mod legal la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Aceasta și datorită faptului că nu se poate reține lipsa elementului constitutiv al infracțiunii constând în săvârșirea faptei fără intenție, fiind evident că inculpatul prin îndeplinirea actului sexual nefiresc a urmărit obținerea propriei satisfacții sexuale și a acceptat producerea unor efecte vătămătoare asupra părții vătămate.
Acest argument conduce la respingerea ca nefondat al apelului declarat de inculpat.
Apelul declarat de către procuror va fi de asemenea respins ca nefondat întrucât motivul de nelegalitate invocat nu poate fi reținut, iar din examinarea datelor despre inculpat, rezultate din referatul de evaluare psiho - socială întocmit de Serviciul de Probațiune, rezultă că acesta a conștientizat gravitatea faptei și în prezent, există șanse de reintegrare în societate întrucât a început procesul de reinserție socială a inculpatului minor.
În mod corect, ținând seama de toate aceste circumstanțe de fapt și personale, prima instanță a făcut aplicarea art. 74 cod penal și a aplicat o pedeapsă just dozată în raport de cerințele art. 72 cod penal, apreciind corect că sunt întrunite condițiile art. 81 cod penal.
Față de cele expuse mai sus, curtea apreciază că in cauză nu se pot reține neregularități care să impună reformarea hotărârii apelate, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat de procuror.
Făcând și aplicarea art. 189 si art. 192 cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate apelurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei.
Obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./11.11.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu
