Violul (art.197 cod penal). Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIENr. 22

Ședința publică de la 09 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Monica Vadana

GREFIER- - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU

Reprezentat legal prin procuror

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de inculpații, și,împotriva sentinței penale nr. 188/P/ din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat, asistat de avocat oficiu, apelantul-inculpat, asistat de avocat oficiu și apelantul-inculpat, asistat de avocat oficiu, în substituire pentru avocat, toți cei trei inculpați aflați în stare de arest, lipsă fiind părțile vătămate și reprezentantul legal.

Procedura este completă.

S-a expus referatul oral al cauzei, după care:

Fiind întrebați apelanții-inculpați arată că au semnat personal cererile depuse la dosar, s-au deplasat la locul de deținere părinții acestora după termenul din 26.01.2010, prin care insistă să fie asistați de domnul.

Procurorul, cu privire la cererile formulate de inculpați, arată că pune aceleași concluzii de la termenul anterior, în sensul că domnul nu are calitate de avocat dobândită conform Legii nr. 51/1995, având în vedere și decizia nr. 27/16.04.2007 a pronunțată într-un recurs în interesul legii, astfel că se impune asistența juridică obligatorie din oficiu.

Avocat, achiesează concluziilor puse de reprezentantul parchetului.

Avocat arată că pune aceleași concluzii de la termenul din 26.10.2010.

Avocat se raliază concluziilor puse de reprezentantul parchetului.

Instanța, așa cum s-a pronunțat și la termenul din 26.01.2010, referitor la calitatea de avocat a domnului, aceasta se conformează deciziei nr.27/16.04.2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că asistența juridică acordată într-un proces penal unui învinuit sau inculpat de către o persoană ce nu a dobândit calitatea de avocat conform Legii nr.51/1995, înscrisă în de avocați al Tradiționalei Uniuni Naționale a Barourilor din România, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia. Decizia respectivă, potrivit art.414²al.3 C.P.P. este obligatorie și instanța trebuie să se conformeze acesteia, astfel încât apelanții inculpați nu pot fi asistați de d-nul. Instanța constată că deși apelanților inculpați li s-au acordat mai multe termene să-și angajeze apărător din avocaților menționat mai sus, aceștia au refuzat.

În consecință inculpații urmează să fie asistați de cei trei avocați desemnați din oficiu.

Apelantul-inculpat - prin declarația dată - învederează instanței faptul că își retrage apelul formulat.

Avocat arată că inculpatul își menține cererea de apel formulată. Cu privire la cererea privind efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN, arată că inculpatul insistă în această solicitare pentru a demonstra că nu a săvârșit fapta reținută.

Avocat învederează instanței faptul că inculpatul solicită reaudierea părții vătămate deoarece aceasta a declarat că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei. De asemenea, reiterează cererea privind solicitarea probei cu martori.

Procurorul solicită respingerea cererii de readministrare a probelor, de audiere a martorilor și părții vătămate, nefiind utilă și concludentă cauzei, întrucât au fost administrate de instanța de fond toate probele necesare.

De asemenea, solicită respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN întrucât la dosar nu există urme ridicate de la locul săvârșirii faptei pentru a fi comparate cu alte urme în acest sens.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că audierea părții vătămate și a martorilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în prezența inculpaților - asistați de apărători aleși, astfel că respinge cererile formulate, urmează să fie analizate de instanța de apel, care datorită caracterului devolutiv al apelului are obligația de a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, probele administrate urmând a fi analizate de C, putând a le reține sau să le înlăture motivat.

Cu privire la cererea privind efectuarea expertizei asupra ADN-ului, față de probatoriu administrat, declarațiile date de inculpat, nu se impune o astfel de expertiză deoarece latura obiectivă a infracțiunii de viol nu impune ca în urma raportului sexual, partea vătămată să dea naștere unui copil, esențial fiind ca inculpatul să întrețină act sexual cu partea vătămată prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, astfel că respinge această cerere formulată ca nefiind utilă cauzei.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din art.197 penal în art.198 penal, instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei.

Curtea, aduce la cunoștință apelanților-inculpați prevederile art.70 al.2 penal, în sensul că au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția totodată că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă dau declarație, au obligația să declare tot ce știu cu privire la faptă și învinuirea ce li se aduce în legătură cu aceasta.

Apelanții-inculpați, și, având cuvântul pe rând, arată că își rezervă dreptul la tăcere.

Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri atât pe fondul cauzei cât și cu privire la starea de arest a inculpaților.

Avocat oficiu pentru apelantul-inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale, reținerea spre rejudecare și pe fond reanalizarea probelor și a se dispune achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c pr.penală, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, având în vedere și declarația părții vătămate sub acest aspect.

Nu se poate reține că inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată, aceasta în instanță a declarat că nu îl cunoaște pe inculpat, nu este autorul faptei.

Cu privire la starea de arest precizează că nu se mai impune menținerea acestei măsuri în raport de solicitarea achitării inculpatului. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile

Avocat oficiu, în substituire pentru avocat, solicită admiterea apelului declarat de inculpatul, casarea sentinței penale, reținerea spre rejudecare și pe fond achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a pr.penală, având în vedere că din probatoriu administrat rezultă că partea vătămată nu a fost acostată de inculpați, a acceptat să meargă cu inculpații de bunăvoie, putea pleca dacă dorea.

De asemenea, a se avea în vedere declarațiile martorii audiați și faptul că partea vătămată nu a putut dovedi constrângerea, iar rechizitoriul a fost întocmit doar pe baza declarației părții vătămate. Apreciază că infracțiunea este cea de relații sexuale cu un minor, iar cu privire la starea de arest, solicită punerea inculpatului în libertate, cu onorar avocat oficiu din fondurile pentru avocatul desemnat din oficiu.

Avocat oficiu, pentru apelantul-inculpat, solicită să se ia act că inculpatul înțelege să-și retragă cererea de apel formulată.

Cu privire la starea de arest, lasă soluția la aprecierea instanței.

Procurorul, în temeiul art.369 pr.penală solicită să se ia act că inculpatul a înțeles să-și retragă apelul declarat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Față de apelurile declarate de inculpații și, în temeiul art.379, pct.1 lit.b pr.penală solicită respingerea acestora ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză din probele administrate rezultă vinovăția inculpaților, hotărârea pronunțată de instanța de fond asupra faptei de viol și pentru art.86 al.2 din OUG nr. 195/2002 pentru inculpatul este legală și temeinică.

De asemenea, din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați coroborate cu declarațiile date de inculpați rezultă existența infracțiunii reținute, având în vedere și vârsta părții vătămate-15 ani la data săvârșirii faptei, care nu putea să-și exprime voința în acest sens.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, apreciază că s-a reținut corect fapta de viol și nu cea de act sexual cu un minor.

Față de starea de arest a inculpaților, solicită menținerea acestei măsuri, deducerea detenției la zi, având în vedere concluziile puse.

Apelantul-inculpat solicită să se ia act de retragerea apelului declarat.

Apelantul-inculpat, în cuvântul său, arată că nu este vinovat, a se avea în vedere declarația părții vătămate care a arătat că nu a întreținut relații sexuale cu el. Cu privire la starea de arest lasă soluția la aprecierea instanței.

Apelantul-inculpat, în cuvântul său, precizează că partea vătămată a mers de bunăvoie, nu a fost constrânsă, ba chiar a cerut și băuturi alcoolice.

Cu privire la starea de arest, lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

-DELIBERÂND-

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.188/P din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 2 lit. a și alin. 3 teza I-a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și s-a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui și, născut la data de 10.07.1988 în Târgu N, jud. N, domiciliat în comuna, jud. N, cetățenie română, studii 11 clase, mecanic auto la ,", necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin. 2 lit. a și alin. 3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c și alin.2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

2., fiul lui G și, născut la data de 27.08.1986 în municipiul P N, jud. N, domiciliat în comuna, jud. N, cetățenie română, studii 4 clase, fierar betonist la ,", necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a și alin. 3 teza I-a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c și alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

3., fiul lui și, născut la data de 18.01.1987 în comuna, jud. N, cu același domiciliu, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a și alin. 3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale;

b) conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. e teza I-a Cod penal, la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea,cea de 4 (patru) ani închisoareși pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 151/17.04.2008 a Judecătoriei Târgu Neamț, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.04.2009 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca inculpatul să execute, în total,pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

S-a interzis celor trei inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art.350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în conformitate cu art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele principale aplicate fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 15.05.2009 până la data pronunțării sentinței, respective, 28.10.2009.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, cu art. 998 Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile, domiciliat în comuna, satul, județul N, în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată -, suma de 15000 lei, actualizată la data executării, reprezentând daune morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de despăgubiri materiale formulată de partea civilă.

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă, respectiv a unui telefon mobil marca LG, -, aparținând inculpatului și a unui telefon mobil marca Samsung, -, aparținând inculpatului, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, urmând ca acestea să fie restituite inculpaților după rămânerea definitivă a sentinței.

S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art.193 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească părții civile suma de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.189 și 191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.564/P/2009 din 03.06.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, înregistrat la această instanță sub nr.2084/103/05.06.2009, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a, alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă fotografică, adresa nr.748/15.05.2009 emisă de P N, declarațiile părții vătămate și ale reprezentantului ei legal, declarațiile martorilor, procesul verbal de redare a mesajelor telefonice trimise de pe telefoanele mobile ale inculpaților și, cu planșă fotografică, declarațiile comunicate de N - Serviciul Poliției Rutiere, referatele de evaluare efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, declarațiile inculpaților, instanța reține următoarea situație de fapt:

În noaptea de 6.12.2008, minora -, în vârstă de 13 ani, din satul, comuna, județul N, însoțită de prietenul ei, au mers la discoteca din satul Magazia, comuna, județul La aceeași discotecă au mers și inculpații, și, împreună cu martorii, precum și cu un verișor al acestuia din urmă. Aceștia s-au deplasat cu un autoturism marca 1310, cu nr.de înmatriculare -. Autoturismul a fost condus, în permanență, în cursul nopții de 6/7.12.2008 de către inculpatul, deși acesta cunoștea că permisul de conducere a fost anulat, în urma condamnării sale, prin sentința penală nr.151/2008 a Judecătoriei Târgu Neamț, pentru infracțiuni prevăzute de OUG nr.195/2002.

În discotecă inculpații și prietenii acestora i-au văzut atât pe cât și pe partea vătămată, având în vedere că, în interior se aflau puține persoane.

Inculpații, împreună cu ceilalți tineri au părăsit, la scurt timp discoteca.

În jurul orei 11,00 partea vătămată, împreună cu au plecat din discotecă, mergând pe jos spre casă. Pe raza satului Magazia au fost văzuți de către inculpați și prietenii lor, aceștia oprind autoturismul și oferindu-se să-i ducă până în satul. Partea vătămată a declarat că, inițial a refuzat să se deplaseze cu autoturismul dar că, la insistențele lui și pentru că era noapte și frig, a acceptat. În autoturism partea vătămată a stat în brațele inculpatului, care se afla pe scaunul din față, în dreapta șoferului, în spate aflându-se 6 bărbați. Inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă să bea un suc împreună și i-a sugerat să-i spună lui, în momentul în care vor ajunge la destinație, că ea merge la un verișor de-al ei.

La intersecția cu DN 15 inculpatul a oprit mașina. și partea vătămată au coborât, aceasta din urmă spunându-i că ea merge mai departe cu mașina, la un văr de-al ei. Partea vătămată s-a urcat în autoturism, tot în brațele inculpatului. În comuna, inculpatul a oprit și tinerii, cu excepția inculpatului și a părții vătămate au mers la un bar, de unde au cumpărat apă minerală și mai multe sticle cu vine. În timpul cât aceștia au fost plecați, inculpatul a rămas în autoturism, ținând-o pe partea vătămată în brațe. Inculpatul a întrebat-o cum o cheamă, de unde este, iar partea vătămată i-a răspuns.

Partea vătămată i-a propus inculpatului să coboare și ei din mașină pentru a bea un suc, așa cum i se promisese, dar inculpatul a refuzat.

Tinerii și-au continuat apoi drumul cu autoturismul condus de inculpatul și au ajuns la locuința în care inculpatul stătea cu chirie, situată în satul, comuna, județul Partea vătămată le-a cerut acestora să o ducă acasă, însă inculpatul i-a spus că nu o va duce.

La un moment dat, întrucât partea vătămată a spus că dorește să bea, inculpații și și numiții și au plecat cu autoturismul spre orașul Târgu N, cu intenția de a cumpăra o sticlă cu băutura respectivă. Autoturismul a fost condus tot de către inculpatul.

În acest timp, inculpatul a dus-o pe partea vătămată într-o cameră, unde a făcut focul în sobă și a început să se dezbrace. Partea vătămată a realizat care este intenția inculpatului, i-a cerut să o ducă acasă însă acesta a refuzat- Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată câți ani are, iar când aceasta i-a spus că are 13 ani, el i-a răspuns că nu o crede și că, după părerea lui,ea ar avea 15-16 ani.

Inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată și a întreținut cu ea raport sexual, după care a părăsit camera.

Între timp inculpatul se întorsese, împreună cu ceilalți tineri și a intrat și el în camera unde se afla partea vătămată. Aceasta i-a cerut să-l cheme pe inculpatul, iar când inculpatul a venit în cameră i-a spus "să-și facă " pentru că în caz contrat nu o va duce acasă. La fel i-a spus și inculpatul că partea vătămată a întreținut și cu acesta raport sexual.

După ce inculpatul a părăsit camera, la scurt timp a intrat inculpatul. Partea vătămată i-a cerut și acestuia să-l cheme pe inculpatul, pe care l-a întrebat ce se întâmplă, acesta i-a răspuns să-și facă din nou și inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată.

Al patrulea care a intrat în cameră a fost martorul care a insistat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată. Aceasta l-a refuzat, spunându-i că se simte rău și că dorește să plece acasă.

În camera a intrat inculpatul, partea vătămată i-a spus că vrea să meargă acasă și, cu toții au plecat cu autoturismul la locuința părții vătămate, în satul.

Partea vătămată, de rușine, nu a intrat în casă și a dormit, în noaptea respectivă în șopron.

În ziua de 14.05.2009, martora, director al școlii unde învață partea vătămată a însoțit-o pe aceasta la Cabinetul medical. În urma controlului efectuat, s-a constatat că minora era însărcinată în luna a V-

Aceasta a povestit, pentru prima dată, că a fost victima unei infracțiuni de viol și, astfel au fost sesizate organele de poliție.

La data de 31.08.2009, partea vătămată a născut un copil, -.

Inculpații, și au fost reținuți la data de 15.05.2009 și arestați preventiv prin încheierea nr.15/U/16.05.2009 a Tribunalului Neamț. Măsura arestării preventive a fost menținută pe tot parcursul judecății.

Reprezentantul legal al părții vătămate, instituit curator prin dispoziția nr.170/2009 a Primăriei comunei s-a constituit parte civilă, în cauză cu suma de 16.000 lei, din care suma de 1000 lei reprezentând c/val consultațiilor și tratamentului medical, al transportului și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării.

Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au declarat următoarele:

- inculpatul - în seara zilei de 14.12.2008, împreună cu coinculpatul și alți 6 prieteni au fost la discotecă, acolo a remarcat-o pe partea vătămată care era împreună cu un băiat, după ce au plecat din discotecă, pe drum au văzut-o pe partea vătămată, i-a spus să oprească mașina și i-a invitat să urce, după ce partea vătămată s-a despărțit de prietenul ei a revenit în mașină, s-au deplasat la locuința lui și, întrucât partea vătămată a spus că vrea să bea, a plecat împreună cu trei dintre tinerii din grup în Târgu N; când s-a întors inculpatul i-a făcut semn spre una din camere și i-a spus să se ducă dacă vrea, inculpatul dându-și seama că întreținuse relații sexuale cu partea vătămată; a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, cu acordul ei; în cameră au intrat și, dar nu știe dacă aceștia au întreținut relații sexuale cu partea vătămată; a recunoscut că a condus autoturismul în noaptea respectivă, deși avea permisul de conducere anulat (96 ).

- inculpatul - s-a deplasat cu autoturismul condus de inculpatul, împreună cu coinculpații și alți băieți în discoteca din satul Magazia, au plecat repede întrucât erau puține persoane, pe drum inculpatul a observat-o pe partea vătămată și prietenul ei, și i-a spus inculpatului să oprească mașina și să-i ia și pe ei; inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă în comuna să joace bowling, după care să-i însoțească la o casă în comuna, aceasta fiind de acord; după ce au ajuns la locuința lui, la circa 20 minute, inculpatul s-a retras cu partea vătămată într-o cameră și a revenit după oră spunându-le celorlalți că a întreținut relații sexuale; în cameră a intrat inculpatul și, când a ieșit le-a spus că a întreținut și el relații sexuale cu partea vătămată; a intrat și el și a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, fără să o amenințe sau să o oblige; a întrebat-o pe partea vătămată câți ani are, iar aceasta i-a spus că are 16 ani; ulterior, în cameră a intrat și care le-a spus că și el a întreținut relații sexuale cu partea vătămată (107 ).

Ulterior, inculpatul și-a schimbat declarația în sensul că a negat faptul că ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată (113 ).

- inculpatul - în seara zilei de 14.12.2008, a plecat la discotecă, însoțit de coinculpați și de alți tineri; după ce au părăsit discoteca, pe drum a văzut-o pe partea vătămată, pe care o remarcase în discotecă și care era însoțită de un băiat; i-a spus șoferului să oprească și i-a invitat în mașină; i-a propus părții vătămate să meargă cu ei la el acasă și ea a fost de acord; în timpul cât ceilalți băieți au coborât în comuna pentru a cumpăra băutură, el a rămas cu partea vătămată în mașină și au discutat; ajunși acasă, a condus-o pe partea vătămată într-o cameră și a întreținut cu ea relații sexuale, cu acordul el; nu cunoaște dacă ceilalți inculpați au întreținut și ei relații sexuale cu partea vătămată; nu le-a povestit acestora ce a făcut el cu partea vătămată (fl.120 ).

Audiați în cursul cercetării judecătorești, inculpații și-au modificat, parțial declarațiile, astfel:

- inculpatul a arătat că, în timp ce conducea mașina, i-a văzut pe partea vătămată și prietenul ei făcând semne cu mâna, i-a luat în mașină, în comuna partea vătămată a coborât, a discutat cu prietenul ei, după care a urcat din nou, în comuna a coborât să cumpere suc, băutură și țigări, în timp ce inculpatul a rămas cu partea vătămată, că, din a plecat cu doi tineri pentru a cumpăra pentru partea vătămată; când s-a întors, s-a dus în camera părții vătămate, căreia i-a propus să întrețină relații sexuale; aceasta s-a opus, dar până la urmă a acceptat, spunându-i că numai cu el mai face acest lucru; nu și-a pus problema vârstei pe care o are partea vătămată; după el a intrat în cameră inculpatul, care a stat circa 20 minute, după care a intrat; și-a dat seama că partea vătămată e minoră, dar a crezut că are 16-17 ani; a recunoscut că a circulat pe drumurile publice, în noaptea respectivă, deși permisul de conducere fusese anulat; mesajele telefonice aflate la dosar fac referire la faptul că a încercat să acrediteze ideea că nu el ar fi condus autoturismul în nopatea de 14.12.2008 (54 dosar).

- inculpatul a arătat că, în timp ce s-a aflat în autoturism nu a auzit discuția pe care inculpatul a avut-o cu partea vătămată; în camera în care se afla partea vătămată a intrat, mai întâi inculpatul, urmat de inculpatul; că a intrat și el în cameră, ducându-i părții vătămate o sticlă cu, iar aceasta i-a spus că o doare burta; inculpatul a plecat după 2-3 minute și nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.

- inculpatul a declarat că autoturismul a oprit ca urmare a semnelor făcute de; a întrebat-o pe partea vătămată dacă vrea să meargă cu ei și ea a acceptat; partea vătămată a întreținut de bună voie relații sexuale cu el; nu a știut câți ani are, dar a crezut că are 17 ani; nu le-a spus celorlalți că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată; nu știe dacă ceilalți inculpați au avut raporturi sexuale cu partea vătămată; partea vătămată nu i-a cerut să o ducă acasă;

În instanță, prin apărători aleși, inculpații și au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de act sexuale cu un minor, prevăzută de art. 198 Cod penal, iar inculpatul - achitarea sa pentru această infracțiune, întrucât nu ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată minoră.

Instanța reține, din analiza probelor strânse în cursul urmăririi penale, care au servit drept temei de trimitere în judecată și a probelor administrate în faza judecății că acestea dovedesc, în mod cert că inculpații, și sunt autorii infracțiunii deduse judecății.

Astfel, inculpații au recunoscut, în cursul urmăririi penale că, în seara zilei de 24.11.2008, aflându-se în discoteca din satul Magazia, comuna, județul N, au remarcat-o pe partea vătămată, aspect confirmat de martorul ( fila 123 dosar), care a arătat că în discotecă se aflau circa 10 persoane. De altfel, o parte dintre tinerii care s-au aflat cu inculpații îl cunoșteau pe, prietenul părții vătămate.

De asemenea, inculpații au declarat că cel care a avut inițiativa de a opri autoturismul și de a-i lua în mașină pe partea vătămată și a fost inculpatul. Partea vătămată s-a urcat în brațele inculpatului întrucât în partea din spate a mașinii se aflau deja 6 bărbați. Partea vătămată a răspuns inițiativei inculpatului de a-i însoți la un suc; stabilindu-se fără dubiu că, deși mașina a oprit în comuna și tinerii au coborât și tinerii cu coborât pentru a cumpăra băutură, inculpatul este cel care a rămas în autoturism, ținând-o în continuare pe partea vătămată în brațe. Deși partea vătămată i-a cerut, conform susținerii sale, să coboare din mașină și să bea un suc, acesta a refuzat.

Ajunși în satul, la locuința inculpatului, la o oră întârziată în noapte partea vătămată a fost constrânsă, moral, pentru a întreține relații sexuale. Aceasta nu a cunoscut de la început scopul pentru care a fost luată și transportată cu autoturismul, fiind credibilă afirmația ei că a fost invitată la un suc. Partea vătămată nu a avut altă variantă decât aceea de se supune voinței inculpaților, având convingerea că, dacă se va împotriva, nu va fi condusă acasă.

Chiar dacă partea vătămată nu a acceptat să-i însoțească pe tineri, știind inițial că vor merge să bea un suc, văzând ulterior că, în comuna au coborât toți ceilalți, în afară de inculpatul, care a continuat să o țină în brațe și fiind dusă, mai departe la locuința lui, aceasta nu a cunoscut scopul adevărat al inițiativei venite din partea acestui inculpat.

Partea vătămată a întreținut relații sexuale, inițial cu inculpatul, care i-a spus că, dacă nu face acest lucru nu o va duce acasă.

Inculpatul este cel care i-a spus inculpatului că poate să intre în camera în care se afla partea vătămată, acesta dându-și seama că inculpatul întreținuse relații sexuale cu partea vătămată, astfel cum el declară ( fila 96 )

Partea vătămată a apelat, în acel moment la inculpatul, astfel cum ea susține, care i-a spus " să-și facă ". De asemenea, inculpatul, care era șoferul mașinii i-a spus că nu o va duce acasă, creându-i părții vătămate un sentiment de teamă.

Inculpatul a declarat ( fila 108)că, în momentul în care inculpatul a ieșit din cameră, partea vătămată le-a spus tuturor că a întreținut relații sexuale cu aceasta.

Inculpatul a intrat și el și a întreținut raport sexual cu partea vătămată, voința acesteia fiind înfrântă de numărul relativ mare de bărbați care au intrat, unul după altul, în care în care se afla.

La intrarea celui de-al patrulea, partea vătămată a fost mult mai vehementă, întrucât se simțea rău, lucru pe care l-a constatat și martorul.

Minora, născută la data de 27 mai 1995 avea, la data faptei vârsta de 13 ani și 9 luni.

Instanța reține că, în raport cu vârsta victimei, la data consumării actelor sexuale cu inculpații nu se poate considera că aceasta a avut reprezentarea faptului că va întreține relații sexuale cu toți tinerii aflați în autoturism și că a luat o hotărâre în deplină cunoștință. Minora nu și-a exprimat în mod liber voința, nu a consimțit la practicarea unor acte sexuale cu cei 3 inculpați și s-a văzut pusă în fața pretențiilor acestora de a întreține cu ei relații sexuale.

Din referatul întocmit în cursul urmăririi penale de către ofițerul psiholog din cadrul N ( fila 37), în urma discuțiilor purtate cu partea vătămată, reiese că minora, orfană de mamă, a rămas împreună cu sora mai mică în grija tatălui și a bunicii paterne, că nu primește sfaturile de viață necesare pentru a se descurca în momente dificile, intrând cu naivitate în situații care o pot pune în pericol și că tatăl nu se preocupă de nevoile ei afective.

În sensul celor reținute în referat, împrejurarea că mai întreținuse relații sexuale anterior datei faptei, cu un alt, este lipsită de relevanță, atât timp cât ea nu a beneficiat, în cadrul familiei, de o educație sexuală corespunzătoare. Acesta este și motivul pentru care partea vătămată nu a reclamat fapta până la descoperirea stării de graviditate de către martora. Martora a declarat că, după ce s-a prezentat cu partea vătămată la cabinetul școlii, aceasta a venit cu tatăl ei și i-a spus că nu mai vine la cursuri întrucât îi este rușine de colegi și frică de inculpați, care o amenință. ( fila 125 dosar).

Susținerea inculpatului, că nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv:

- declarația pe care inculpatul a dat-o în cursul urmăririi penale ( fila 108 dup), la data de 15 mai 2009, când a recunoscut faptul că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, că a intrat la ea în cameră după ce a ieșit inculpatul, că partea vătămată i-a spus că are 16 ani și că, după el, în cameră, a intrat.

- declarațiile martorului ( fila 126 dosar), care a fost martor asistent la audierea inculpatului, ce a avut loc la data de 15 mai 2009. Martorul a declarat că inculpatul nu a fost amenințat sau lovit de lucrătorii de poliție și că declarația scrisă, aflată la dosar, conține redarea celor declarate de inculpat. În cursul urmăririi penale a rătat că, în prezența sa, inculpatul a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată;

- declarația inculpatului ( fila 96 dup), care a arătat că știe că și a întreținut relații sexuale cu partea vătămată;

- declarația martorului ( fila 56 dup), care a arătat că, după ce a ieșit din camera unde se afla partea vătămată, a intrat care, ulterior i-a spus că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, după care, în aceeași cameră a intrat, însă acesta a ieșit la scurt timp, afirmând că partea vătămată a refuzat să întrețină relații sexuale cu el.

- declarația martorului ( fila 51 dup), care a relatat că, după ce inculpatul și au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, în cameră a intrat inculpatul, care a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, după care a intrat martorul, pe care minora l-a refuzat;

Declarația acestui martor se coroborează cu susținerile părții vătămate, care a arătat că cel de-al patrulea băiat care a întrebat-o dacă " vrea să o facă cu el", ea spunându-i că se simte rău. Împrejurarea că, în cursul judecății partea vătămată a revenit asupra declarațiilor anterioare, susținând că cel cu care a întreținut relații sexuale ar fi și nu, este contrazisă de probele enumerate mai sus.

Relevante sunt și mesajele telefonice trimise de inculpatul inculpatului, ale căror redare se află la filele 62-87 dosar urmărire penală. Astfel, la data de 15 mai 2009, inculpatul i-a transmis coinculpatului să susțină că "a fost de bună voie", referindu-se la cercetarea penală " de la procuratură" și la " de la ".

Pentru reținerea agravantei prevăzută de art. 197 alin.3 Cod penal esențial este ca victima să nu fi avut vârsta de 15 ani, iar autorul să fi admis această posibilitate. Lipsa reprezentării în plan subiectiv a faptului că partea vătămată, cu care inculpații au întreținut relații sexuale, este minoră sub 15 ani excede posibilitatea aplicării agravantei prev. de art. 197 alin.3 teza I Cod penal. A contrario, reprezentarea în plan subiectiv, de către inculpați că victima e minoră sub 15 ani excede, ci, din contră, impune aplicarea agravantei menționate.

de specialitate arată că, nu interesează dacă autorul faptei știa cu certitudine vârsta victimei sau nu - pentru existența agravantei fiind suficientă intenția indirectă - esențial este ca victima să nu fi avut vârsta de 15 ani, iar autorul să fi admis și această posibilitate.

Din actele dosarului rezultă că partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul, spunându-i numele, vârsta, faptul că este elevă. Inculpatul a arătat că a întrebat-o pe partea vătămată câți ani are, susținerea că partea vătămată i-ar fi răspuns că are 16 ani fiind neverosimilă.

Criteriul distinctiv dintre infracțiunea de viol și cea de raport sexual cu o minoră este lipsa sau, dimpotrivă existența acordului subiectiv pasiv al infracțiunii.

Ori, condițiile concrete în care s-a desfășurat fapta - prin conducerea părții vătămate într-un loc necunoscut, departe de casă, pe timp de noapte, fără a se cunoaște, de către aceasta, scopul deplasării, de către 6 bărbați, precum și vârsta părții vătămate - persoană lipsită de capacitate de exercițiu, de discernământul necesar luării unei hotărâri ferme - pledează pentru reținerea infracțiunii de viol.

În drept, fapta inculpaților, și de a întreține câte un act sexual cu partea vătămată, în vârstă de 13 ani, prin constrângerea ei psihică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a, alin 3 teza I-a Cod penal.

În sarcina inculpatului se va reține starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, întrucât infracțiunea de viol din data de 6/7.12.2008 a fost comisă în cursul termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit prin sentința penală nr. 151/17.04.2008 a Judecătoriei Târgu Neamț, rămasă definitivă prin neapelare, la 30.04.2009.

Instanța a procedat la extinderea procesului penal privind pe inculpatul și la judecarea cauzei și sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru care procurorul a pus în mișcare acțiunea penală.

Inculpatul a recunoscut faptul că, în noaptea de 6/7.12.2008, deși știa că are permisul de conducere anulat, urmare a condamnării sale prin sentința penală nr. 151/2008 a Judecătoriei Târgu Neamț pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin.1 și 86 din nr.OUG 195/2002, a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare NT - 02 -, pe drumurile publice, pe ruta comunei - - - oraș Târgu N, și retur.

Declarația de recunoaștere se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale coinculpaților, ale martorilor, care au confirmat faptul că inculpatul este cel care a condus autoturismul în noaptea respectivă.

Din adresa nr. 74137/2009 emisă de N, Serviciul Rutier rezultă că inculpatul figurează în baza automată de date, cu permis de conducere categoria B care, în prezent se află în starea "anulat".

În drept, fapta inculpatului, de a conduce, în noaptea de 6/7.12.2008 un autoturism pe drumurile publice, deși cunoștea că permisul său de conducere fusese anulat constituie infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată fiecărui inculpat, se vor avea în vedere criteriile scrise în art. 72 Cod penal, respectiv: gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, descrise mai sus, scopul urmărit (și premeditat), urmările produse - starea de graviditate a părții vătămate, relațiile sociale încălcate, referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex feminin. Gravitatea sporită a faptei este determinată de vârsta fragedă a victimei, căreia i-a fost pusă în primejdie dezvoltarea ei ulterioară, fizică și psihică.

Instanța va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, dar și contribuția acestora la comiterea faptei, după cum urmează:

- inculpatul nu are antecedente penale, are vârsta de 21 ani, are loc de muncă. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț (148 dosar) reiese că perspectivele sale de reintegrare în societate depind de conștientizarea consecințelor comportamentului antisocial și de evitare a unor situații similare, inculpatul beneficiind de susținerea familiei și având o imagine pozitivă în comunitate și la locul de muncă. Instanța reține însă că inculpatul este cel care a avut inițiativa evenimentului din data de 6/7.12.2008, el fiind cel care i-a cerut șoferului să oprească mașina pentru aol ua pe partea vătămată, i-a propus părții vătămate să-i însoțească, a condus-o în locuința sa, a fost primul care a întreținut cu ea relații sexuale, după care a creat mediul propice și pentru ceilalți inculpați de a face același lucru. Inculpatul a cunoscut vârsta părții vătămate și nu a manifestat nicio empatie față de aceasta.

Instanța va aplica acestui inculpat o pedeapsă mai aspră, în raport cu a celorlalți inculpați, având în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta și contribuția determinantă a inculpatului, reținerea circumstanțelor atenuante decurgând din poziția procesuală parțial sinceră și circumstanțele sale personale, prevăzute de art. 74 lit.a,c și alin.2 Cod penal.

- inculpatul are vârsta de 23 ani, nu are antecedente penale, a fost încadrat în muncă. A avut o poziție procesuală nesinceră. Din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț ( fila 115 dosar) rezultă că inculpatul beneficiază de suportul familiei, are dorința de a se implica în activități lucrative, are o imagine pozitivă în comunitate.

Instanța va reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și îi va aplica o pedeapsa orientată sub minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.

- inculpatul are vârsta de 22 ani, nu are ocupație și are antecedente penale, având statutul de recidivist postcondamnatoriu.

Din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț rezultă că inculpatul deține resurse personale și familiale în vederea corectării comportamentului, a fost implicat de-a lungul timpului în activități lucrative, participând la completarea bugetului familiei și are o imagine pozitivă în comunitate.

În cursul procesului penal a avut o poziție relativ sinceră.

Instanța va reține circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit.c și alin.2 Cod penal și va aplica pedepse sub minimul special prevăzut de textele de lege sancționatorii.

În temeiul art. 83 alin.2 Cod penal se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 151/2008 a Judecătoriei Tg. N, prezentele infracțiuni fiind comise în cursul termenului de încercare de 2 ani și 9 luni stabilit prin hotărârea menționată.

Conform art. 65 alin.1 Cod penal, inculpaților li se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal, drepturi care urmează a fi interzise și pe durata executării pedepsei principale.

Instanța apreciază că executarea pedepselor aplicate în regim de detenție, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educative și de exemplaritate a pedepsei, dându-le posibilitatea inculpaților de a-și îndrepta atitudinea față de comiterea de infracțiuni.

Se va menține starea de arest a inculpaților, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsura până în prezent, iar în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedepse privative de libertate.

Se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat reținerea (inclusiv reținerea administrativă) și arestarea preventivă de la data de 15 mai 2009 la zi.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța va avea în vedere principiile răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențele art. 3 din protocolul nr. 7 la.

Prin infracțiunea săvârșită, inculpații au determinat supunerea părții vătămate la traume psihice care îi afectează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale. Partea vătămată a rămas însărcinată, inculpații întreținând cu ea relații sexuale neprotejate. Aceasta a devenit, la vârsta de 14 ani, mama unui copil, situație care îi marchează copilăria și întreaga viață.

Suma de bani solicitată cu titlul de daune morale este pe deplin justificată, în raport de consecințele produse părții vătămate, care a fost nevoită să-și întrerupă și cursurile școlare.

Vor fi obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor morale, în sumă de 15.000 lei, actualizată la data executării.

Cererea de daune materiale va fi respinsă întrucât, în cauză nu s-a făcut dovada, cu nici un înscris sau cu proba testimonială, a cheltuielilor efectuate de partea vătămată cu tratamentul, consultațiile medicale și transportul.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel inculpații.

Prezent în fața instanței de apel, apelantul-inculpat a declarat că înțelege să-și retragă apelul declarat în cauză.

În consecință, pentru acest inculpat, Curtea, în temeiul art.369 Cod procedură penală, va lua act că apelantul-inculpat și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale apelate.

În motivarea scrisă a apelurilor, apelanții-inculpați și au criticat hotărârea apelată, în esență, pentru următoarele motive:

încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale;

nesocotirea dispozițiilor procedurale referitoare la"aducerea la cunoștință a învinuirii, cu ocazia luării declarației de învinuit și cu ocazia aducerii la cunoștință a materialului de urmărire penală";

inculpatul a fost dus în eroare de apărătorul desemnat din oficiu în momentul în care declarat că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, deoarece nu i-a adus la cunoștință nu că ni se poate agrava situația în propria cale de atac;

nulitatea hotărârii apelate, deoarece lipsește minuta;

avocatul nu putea asigura asistența juridică pentru toți cei trei inculpați;

hotărârea apelată este greșită, deoarece inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată cu acordul acesteia, iar inculpatul nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată; nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal;

nu au cunoscut ce vârstă are partea vătămată;

actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate, deoarece nu s-au respectat dispozițiile art.73 alin.2 Cod procedură penală, față de faptul că inculpatul nu știe să scrie, precum și deoarece cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii nu a fost făcută în prezența unui apărător legal, iar în procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii nu este menționat locul în care este încheiat și "ce acte din materialul de urmărire penală i-au fost prezentate și nici mențiunea că are dreptul de a nu declara nimic";

"rechizitoriul nu cuprinde elemente esențiale pentru a îndeplini condițiile de valabilitate cu privire la următoarele: data confirmării de primul-procuror, locul unde se află mijloacele materiale de probă, referatul făcut de procuror din care să rezulte mijloacele materiale de probă și măsurile luate cu privire la acestea";

nu li s-a adus la cunoștință inculpaților faptul că au dreptul la tăcere;

nu li s-a adus la cunoștință inculpaților faptul că au dreptul de fi asistați de apărător aleși;

nu i"s-au adus la cunoștință prin citire, în prezența unui martor asistent, declarațiile scrise de fiecare martor",precum și că "nu se face mențiunea în procesele verbale de aducere la cunoștință a actelor de urmărire penală că ni s-au citit acuzațiile, precum și că nu am avut de făcut nici o obiecție față de acuzații".

Inculpatul a solicitat în condițiile în care se va reține vinovăția să se dispună reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

În susținerile orale făcute și prin apărători, apelanții-inculpați și au criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar.

Prezenți în fața Curții, instanța le-a adus ca cunoștință învinuirea care li se aduce prin actul de sesizare a instanței și faptele pentru care au fost condamnați de instanța de fond, precum și prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelanții-inculpați au refuzat să dea declarații în fața Curții, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate de apelanții-inculpați și și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul inculpatului urmează a fi respins, iar al inculpatului, va fi admis, dar numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Instanța de fond a respectat dispozițiile art.356 Cod procedură penală, motivând în mod corespunzător hotărârea apelată.

Tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de inculpați, forma și gradul de vinovăție al fiecărui inculpat, circumstanțele atenuante și starea de recidivă postcondamnatorie (pentru inculpatul ), a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea atât a laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei și a arătat probele pe care le-a înlăturat, motivând argumentat de ce le-a înlăturat.

Curtea își însușește motivarea hotărârii făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute.

Curtea va analiza mai întâi motivele de apel, care dacă ar fi admise ar face de prisos examinarea acelora care privesc fondul cauzei.

1. Apelanții-inculpați au arătat instanței de apel că și-au angajat avocat ales în persoana domnului, de asemenea și au depus câte o procură din care rezultă că părinții inculpaților l-a împuternicit pe același să-i reprezinte în fața instanței de apel.

Referitor la posibilitatea asistării inculpaților de domnul în calitate de avocat ales, Curtea prin încheierea din data de 26.01.2010 și în ședința în care s-a dezbătut cauza pe fondul apelurilor a respins această cerere, întrucât, în conformitate cu prevederile Deciziei nr.27 din data de 16.04.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, asistența juridică acordată într-un proces penal unui inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat conform Legii nr.51/1995 și care nu este înscrisă în avocaților al tradiționalei Uniuni Naționale a Barourilor din România, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

Deoarece, Curtea la termenul din data de 22.decembrie.2009, le-a adus la cunoștință apelanților - inculpați că nu pot fi asistați de domnul în calitate de avocat ales, deoarece nu a dobândit această calitate în baza Legii nr.51/1995 și la cel din data de 26.01.2010, când s-a respins cererea privind asistența juridică a apelanților-inculpați de domnul, le-a dat acestora, de fiecare dată, un nou termen de judecată pentru a-și angaja un avocat care a dobândit calitatea de avocat conform Legii nr.51/1995 și care este înscrisă în avocaților a tradiționalei Uniuni Naționale a Barourilor din România, însă aceștia au arătat că refuză să-și angajeze alt avocat, insistând să fie asistați de domnul, asistența juridică a inculpaților a fost asigurată apărători desemnați din oficiu desemnați la solicitarea instanței de apel încă de la înregistrarea cauzei pe rolul Curții de APEL BACĂU.

Din verificarea ui cu avocații înscriși în cadrul Baroului B, reprezentant de domnul decan, rezultă că domnul nu este înscris în acest tablou.

Domnul face parte din așa-zisul Barou Constituțional.

Având în vedere decizia nr.27 din 16.04.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile art.414/2 alin.3 Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate sunt obligatorii pentru instanțe, acestea având obligația de a se conforma.

În ceea ce privește cererea domnului de a-i reprezenta pe apelanții-inculpați și în baza procurilor atașate la dosar, Curtea constată că acest lucru nu este posibil din următoarele considerente:

Participarea părților la desfășurarea procesului penal se realizează prin prezența lor în fața autorităților judiciare și prin îndeplinirea de către ele a drepturilor și obligațiilor lor procesuale. Legea prevede, însă și posibilitatea ca activitatea procesuală să se desfășoare în lipsa părților.

Persoana care este împuternicită să îndeplinească,în lipsa părții, în numele și în interesul exclusiv al acestuia, actele procesuale necesare pentru apărarea drepturilor și intereselor ei legitime are calitatea de reprezentant.

Reprezentarea, așa cum este cunoscut, poate fi legală și convențională.

Desigur că în cauză se poate discuta doar de reprezentarea convențională.

Reprezentarea convențională implică un raport juridic rezultat din împuternicirea pe care o dă partea și din acceptarea pe care o exprimă reprezentatul.

Partea - mandantele - împuternicește o altă persoană - mandatarul -, procuratorul să se prezinte în proces în numele și în interesul său, exercitându-i drepturile și îndeplinindu-i obligațiile care-i revin.

Modul în care se întocmește mandatul de reprezentare este prevăzut de legea civilă și de Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Mandatul de reprezentare nu poate fi dat în numele unei persoane cu capacitate deplină de exercițiu de o altă persoană, chiar dacă aceasta din urmă ar fi tatăl mandantului.

Ori, din examinarea procurilor judiciare date pentru inculpații și -fl.37 și 38 rezultă că acestea nu au fost date de inculpații din această cauză, ci de tații acestora, deși inculpații sunt majori, astfel că acestea sunt lipsite de eficiență juridică.

Potrivit art.68 alin.4 și 5 Cod procedură civilă: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic, care, potrivit legii, reprezentă partea. Asistarea de avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv."

Ori, nici sub acest aspect domnul nu putea pune concluzii în numele apelanților-inculpați.

Apoi, dat fiind că apelanții-inculpați sunt arestați, iar prezența acestora, potrivit art.314 Cod procedură penală, este obligatorie, aceștia își puteau și au putut să-și exercite personal drepturile și obligațiile procesuale.

În conformitate cu prevederile art.341 Cod procedură penală, cu art.377 Cod procedură penală, înainte de închiderea ședinței de judecată, chiar și în condițiile în care inculpatul a fost asistat de apărător și acesta a avut cuvântul la dezbateri, trebuie să fie ascultat personal inculpatul, iar nu prin reprezentant, pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la învinuirile care i se aduc.

Curtea s-a conformat și acestor dispoziții procedurale și după ce apărătorii desemnați din oficiu au pus concluzii, a acordat ultimul cuvânt celor trei apelanți-inculpați.

Domnul, contestând existența și funcționarea barourilor de avocați tradiționale, a contestat și legalitatea asistenței judiciare acordate inculpaților în cursul urmăririi penale.

Ori, din examinarea înscrisurilor depuse, rezultă că asistența juridică a inculpaților în cursul urmăririi penale a fost legal asigurată, cei trei inculpați fiind asistați de apărător ales, în persoana domnului avocat -fl.104 și 116 dosar urmărire penală, din cadrul Baroului N, fiind înscris în avocaților din acest barou.

De asemenea, apelanții-inculpați au fost asistați și la instanța de fond de apărători aleși, tot din cadrul Baroului N, după cum urmează: inculpatul de doamna avocat, inculpatul de doamna avocat, iar inculpatul de același avocat care i-a asigurat asistența juridică în curul urmăririi penale, avocat.

Conținutul dreptului la apărare se caracterizează printr-o paletă largă de manifestări și obligații efective în sarcina organelor judiciare, începând cu aducerea la cunoștință a substanței și încadrării juridice a faptelor, punerea la dispoziție a unui avocat din oficiu, de a propune probe, și a nu da declarații autoincriminatoare, cum la fel de efectivă și concretă trebuie să fie și încălcarea acestui drept.

Curtea observă din perspectiva arătată, pe de o parte că nimic nu i-a împiedicat pe apelanții-inculpați să-și exercite efectiv dreptul la apărare, dimpotrivă au avut la dispoziție un avocat, chiar și ales, în prezența căruia li s-au adus la cunoștință faptele și încadrarea juridică, au propus probe în apărare, au fost audiați iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală au declarat, în prezența aceluiași avocat ales, că nu mai au alte probe a căror administrare să o solicite și nici de formulat alte cereri.

În concluzie, inculpații au beneficiat pe tot parcursul procesului penal de asistență juridică acordată de apărători aleși, exercitându-și, astfel, toate drepturile și obligațiile procesuale.

În consecință, susținerile privind nulitatea actelor de urmărire penală este greșită.

Greșită este și susținerea că domnul avocat nu ar fi putut asigura asistența juridică pentru toți cei trei inculpați, deoarece, din examinarea probelor administrate rezultă că cei trei inculpați nu aveau interese contrarii.

2. S-a mai susținut, în concluziile scrise, depuse după dezbateri, în numele inculpaților de, că au fost nesocotite dispozițiile procedurale referitoare la "aducerea la cunoștință a învinuirii, cu ocazia luării declarației de învinuit și cu ocazia aducerii la cunoștință a materialului de urmărire penală.".

Desigur că față de faptul că domnul nu are, potrivit susținerilor de mai sus, nici o calitate în cauză, precum și faptul că aceste aspecte nu au fost invocate în ședință publică, pentru a putea fi discutate în contradictoriu, nici de apărătorii desemnați din oficiu și nici de apelanții-inculpați, aceste aspecte nu ar trebui analizate.

Însă, analizând aceste susțineri, Curtea constată, în primul rând, că nu s-a arătat în ce au constat încălcările dispozițiilor procedurale, apoi, din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că atât aducerea la cunoștință a învinuirilor - fl.98, 111 și 123, cât și audierea inculpaților atât în calitate de învinuiți, cât și în calitatea de inculpați-fl.96-97, 99-100, 107-108, 112-113, 120-122 și 124-125, precum și prezentarea materialului de urmărire penală-fl.101, 114 și 126, s-au făcut cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale, astfel că nimic nu justifică restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Din procesele verbale de aducere la cunoștință a învinuirii - fl.98, 111 și 123, rezultă că inculpaților li s-au adus la cunoștință dreptul de a fi asistate de a fi asistate de câte un apărător ales, precum și prevederile art.70 Cod procedură penală, în sensul că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-le atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor, precum și faptul că aducerea la cunoștință a învinuirilor s-a făcut în prezența apărătorului ales.

Cât privește susținerea în sensul că în procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii nu rezultă locul, dispozițiile procedurale nu prevăd acest lucru și se deduce că acesta s-a încheiat la locul organului de cercetare penală.

Procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, cuprinde mențiunile prevăzute de dispozițiile procedurale, iar prezentarea a avut loc, așa cum se arăta în prezența apărătorului ales.

Rechizitoriul cuprinde mențiunile prevăzute de art.263 Cod procedură penală, inclusiv mijloacele materiale de probă ridicate în cursul urmăririi penale și mențiunea că acestea s-au înaintat odată cu dosarul de urmărire penală instanței de fond, respectiv Tribunalul Neamț.

În ceea ce privește susținerea referitoare la confirmarea rechizitoriului de primul procuror, se constată că, în conformitate cu prevederile art.264 alin.3 Cod procedură penală, actul de sesizare a instanței a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, confirmare care a avut loc evident după redactarea rechizitoriului.

Rechizitorul fiind redactat la data de 03.06.2009, iar data adresei de înaintare la Tribunalul Neamț, este tot 03.06.2009, astfel că se deduce că rechizitoriul a fost confirmat tot pe data de 03.06.2009.

În concluziile depuse, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, invocându-se ca temei în drept art.333 Cod procedură penală.

Ori, trebuia observat că acest text a fost abrogat prin art.I pct.158 din Legea nr.356/2006.

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, este reglementată în prezent de art.332 Cod procedură penală și se poate dispune doar în următoarele cazuri: "ând se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.".

Ori, în cauză nu este nici unul dintre motivele care să justifice restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

3. S-a mai susținut că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate, deoarece nu s-au respectat dispozițiile art.73 alin.2 Cod procedură penală, față de faptul că inculpatul nu știe să scrie.

Din nici o probă nu rezultă că acesta nu ar ști să scrise.

Apoi, potrivit art.73 alin.2 Cod procedură penală: "Când învinuitul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, se face mențiune în declarația scrisă.".

În cauză nu s-a impus a se face aplicare acestor dispoziții procedurale, deoarece a putut să semneze și chiar a semnat toate declarațiile date în cursul urmăririi penale-fl.107---113, ca de altfel și pe cea din instanță-fl.56-57, precum și procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuiri-fl.111 și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală-fl.114.

Dacă inculpatul nu ar fi știut să semneze ar fi adus acest lucru la cunoștința organelor de urmărire penală și instanței de fond în momentul în care a fost audiat.

4. S-a mai susținut că nu i"s-au adus la cunoștință prin citire, în prezența unui martor asistent, declarațiile scrise de fiecare martor",precum și că"nu se face mențiunea în procesele verbale de aducere la cunoștință a actelor de urmărire penală că ni s-au citit acuzațiile, precum și că nu am avut de făcut nici o obiecție față de acuzații".

Ori, nici o dispoziție procedurală nu prevede obligația pentru organele judiciare de a aduce la cunoștință inculpaților, prin citire, în prezența unui martor asistent, a declarațiilor date de martorii audiați în cauză.

Organele de cercetare penală, în conformitate cu dispozițiile legale a dus la cunoștință inculpaților, în prezența unui apărător ales, învinuirile care li se aduc-fl.98, 111 și 123 și în conformitate cu prevederile art.250 Cod procedură penală, li s-a prezentat acestora, tot în prezența apărătorului ales, materialul de urmărire penală, încheindu-se procesele verbale prevăzute de art.251 Cod procedură penală-fl.101, 114 și 126, prilej cu care au arătat că nu au de solicitat probe noi și nici de formulat alte cereri.

5. S-a mai invocat nulitatea hotărârii apelate, deoarece lipsește minut

Verificând dosarul instanței de fond, se constată că susținerea este greșită, deoarece rezultantul deliberării a fost consemnat de completul de judecată, în conformitate cu prevederile art.309 Cod procedură penală, într-o minută, înscris care se află la fila 229-230.

6. În concluziile depuse s-a mai susținut că inculpatul a fost dus în eroare de apărătorul desemnat din oficiu în momentul în care declarat că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, deoarece nu i-a adus la cunoștință nu că ni se poate agrava situația în propria cale de atac.

Curtea constată că apărătorul din oficiu nu l-a influențat în nici un fel pe apelantul-inculpat pentru a-și retrage apelul, dimpotrivă apelantul-inculpat a adus la cunoștință instanței că înțelege să-și retragă apelul declarat și prin declarația dată în ședință publică a arătat că:" conținutul hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț și declar în deplină cunoștință de cauză că înțeleg să-mi retrag apelul declarat împotriva nr.188/P din data de 28.10.2009."

Examinând cauza pe fond, în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, așa cum se arăta mai sus, constată că apelul inculpatului urmează a fi respins, iar al inculpatului, va fi admis, dar numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpați o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de foarte multă înțelegere prin aplicarea unor pedepse în cuantumul dat de prima instanță.

Din probele administrate, respectiv: procesul verbal de consemnare a plângerii-fl.8, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.22-31 dosar urmărire penală, adresa nr.748 din data de 15.05.2009 a Serviciului de Medicină Legală N-32 dosar urmărire penală, actele medicale de la fl.34-36 dosar urmărire penală, declarațiile părții vătămate-fl.38-43 dosar urmărire penală și fl.50-51 dosar fond, certificatul de naștere al părții vătămate-fl.41 dosar urmărire penală, declarația reprezentantului legal al părții vătămate, -fl.44 dosar urmărire penală, dovezile de ridicare de bunuri-fl.60-61 dosar urmărire penală, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice-fl.62-64 li planșele fortografice-fl.66-87 dosar urmărire penală, procesul verbal din 26.05.2009-fl.91 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor:, -, coroborate cu declarațiile inculpaților-fl.96-97, 99-100, 107-109, 112-113, 120-122, 124-125 dosar urmărire penală și fl.52-57 dosar instanța de fond, rezultă pe deplin vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond.

Astfel, din probele administrate rezultă că în noaptea de 6.12.2008, minora -, în vârstă de 13 ani, din satul, comuna, județul Nam ers împreună cu prietenul ei la discoteca din satul Magazia, comuna, județul

La aceeași discotecă au fost și inculpații, și, împreună cu martorii:, precum și cu un verișor al acestuia din urmă.

Aceștia s-au deplasat cu un autoturism marca 1310, cu nr.de înmatriculare -. Autoturismul a fost condus în cursul nopții de 6/7.12.2008 de inculpatul, deși acesta cunoștea că permisul de conducere a fost anulat, în urma condamnării sale, prin sentința penală nr.151/2008 a Judecătoriei Târgu Neamț, pentru infracțiuni prevăzute de nr.OUG195/2002.

În discotecă inculpații și prietenii acestora i-au văzut atât pe, cât și pe partea vătămată, având în vedere că, în interior se aflau puține persoane.

În jurul orei 11,00 partea vătămată, împreună cu au plecat din discotecă, mergând pe jos spre casă.

După un timp, întrucât în discotecă erau puține persoane, inculpații, împreună cu ceilalți tineri au părăsit discoteca.

În timp ce partea vătămată se deplasa cu prietenul său pe jos spre domiciliu, pe raza satului Magazia au fost văzuți de către inculpați și prietenii lor, aceștia oprind autoturismul și oferindu-se să-i ducă până în satul.

Partea vătămată inițial a refuzat să se deplaseze cu autoturismul dar, la insistențele lui și pentru că era noapte și frig, a acceptat.

În autoturism partea vătămată a stat în brațele inculpatului, care se afla pe scaunul din față, în dreapta șoferului, în spate aflându-se 6 bărbați. Inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă să bea un suc împreună și i-a sugerat să-i spună lui, în momentul în care vor ajunge la destinație, că ea merge la un verișor de-al ei.

În timpul cât aceștia au fost plecați, inculpatul a rămas în autoturism, ținând-o pe partea vătămată în brațe. Inculpatul a întrebat-o cum o cheamă, de unde este, iar partea vătămată i-a răspuns.

Partea vătămată i-a propus inculpatului să coboare și ei din mașină pentru a bea un suc, așa cum i se promisese, dar inculpatul a refuzat și a tras siguranțele de la portierele autoturismului și ținea de ușă pentru a nu putea pleca partea vătămată.

După ce inculpații și și ceilalți tineri care îi însoțeau au cumpărat băuturi alcoolice, și-au continuat apoi drumul cu autoturismul condus de inculpatul și au ajuns la locuința în care inculpatul stătea cu chirie, situată în satul, comuna, județul

Partea vătămată, văzând situația în care se află, le-a cerut inculpaților să o ducă acasă, însă inculpatul i-a spus că nu o va duce și au împins-o în acel imobil.

La un moment dat inculpații și și numiții și au plecat cu autoturismul spre orașul Târgu N, cu intenția de a cumpăra băuturi

alcoolice. Autoturismul a fost condus tot de către inculpatul.

Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu dorește să se odihnească și s-a oferit să o conducă într-o cameră alăturată.

Scopul real al inculpatului, încă din momentul în care prin înșelăciune a determinat-o să-i însoțească, era acela de a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată chiar și împotriva voinței acesteia.

Inculpatul a dus-o pe partea vătămată într-o cameră, unde a făcut focul în sobă și a început să se dezbrace.

Partea vătămată a realizat care este intenția inculpatului, i-a cerut să o ducă acasă însă acesta a refuzat-

Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată câți ani are, iar când aceasta i-a spus că are 13 ani, el i-a răspuns că nu o crede și că, după părerea lui, ea ar avea 15-16 ani.

Inculpatul a dezbrăcat-o cu forța pe partea vătămată și a întreținut cu ea raport sexual, după care a părăsit camera.

Între timp inculpatul se întorsese, împreună cu ceilalți tineri și aflând de la inculpatul că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată a intrat și el în camera unde se afla partea vătămată și i-a cerut acesteia să întrețină relații sexuale și cu el.

Aceasta a refuzat și i-a cerut inculpatului să-l cheme pe inculpatul, iar când inculpatul a venit în cameră i-a spus "să-și facă " pentru că în caz contrat nu o va duce acasă.

În aceste condiții, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată, în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia.

După ce inculpatul a părăsit camera, la scurt timp a intrat inculpatul.

Văzând intenția și a acestui inculpat de întreține relații sexuale cu ea, partea vătămată nu a fost de acord și i-a cerut inculpatului să-l cheme pe inculpatul, pe care l-a întrebat ce se întâmplă, iar acesta i-a cerut "să-și facă ", pentru că altfel nu o duce acasă.

Inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată împotriva voinței acesteia.

Apoi, în camera în care se afla partea vătămată a intrat martorul -, care a insistat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată. Aceasta l-a refuzat, spunându-i că se simte rău și că dorește să plece acasă.

În aceste condiții, văzând și situația în care se află partea vătămată, martorul a renunțat să mai întrețină relații sexuale cu partea vătămată, iar după un timp, la insistențele părții vătămate, cu toții au plecat cu autoturismul la locuința părții vătămate, în satul.

Partea vătămată, de rușine și de frica tatălui, nu a intrat în casă și a dormit, în noaptea respectivă într-un șopron.

În ziua de 14.05.2009, martora, director al școlii unde învață partea vătămată, realizând din atitudinea și comportamentul părții vătămate și din zvonuri că aceasta ar putea fi însărcinată, a însoțit-o pe aceasta la Cabinetul medical.

În urma controlului efectuat, s-a constatat că minora era însărcinată în luna a V-

Partea vătămată a povestit, pentru prima dată, că a fost victima unei infracțiuni de viol și, astfel au fost sesizate organele de poliție.

La data de 31.08.2009, partea vătămată a născut un copil, -.

Partea vătămată în declarațiile date în cursul urmăririi penale la 14.04.2009, 15.05.2009 și 16.05.2009, în prezența tatălui său și, chiar a unui asistent social, a arătat că inculpații, și au întreținut relații sexuale cu ea împotriva voinței sale, ordinea întreținerii relațiilor sexuale fiind cea arătată mai sus, iar în momentul în care a venit -, văzând opunerea sa, acesta a renunțat să mai întrețină relații sexuale cu ea.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a descris cu amănunte împrejurările în care cei trei inculpați au condus-o în acel imobil și în care aceștia au întreținut relații sexuale cu ea împotriva voinței acesteia.

În instanță, în scopul de a-l scăpa de răspundere penală pe inculpatul, a susținut că ce-a de-a treia persoană care a întreținut relații sexuale cu ea împotriva voinței sale nu fost inculpatul, ci o altă persoană, dând de înțeles că aceasta ar fi -.

Analizând declarațiile martorilor -fl.58 dosar urmărire penală și -fl.54-57 dosar urmărire penală, persoane care au fost prezenta la locul săvârșirii infracțiunii în momentul comiterii acesteia, rezultă că cei care au întreținut relații sexuale cu partea vătămată au fost inculpații, și, chiar în această ordine și că ulterior a intrat în camera unde se afla partea vătămată și, dar acesta a ieșit la scurt timp și a spus că nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.

Același lucru rezultă și din declarațiile date de martorul --fl.49-52 dosar urmărire penală.

Inculpații și au recunoscut pe tot parcursul procesului penal că au întreținut în noaptea de 06/07.12.2008 relații sexuale cu partea vătămată, dar au susținut că relațiile sexuale au fost întreținute cu acordul părții vătămate.

Inculpatul în declarația dată la data de 15.05.2009-fl.108-109 dosar urmărire penală a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, declarație pe care și-a menținut-o și prin declarația din data de 16.05.2009, dată în prezența apărătorului, pentru ca ulterior și la instanța de fond să nege că are fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată.

În declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de aretare preventivă-fl.8 din dosarul nr-, inculpatul a arătat că partea vătămată a întreținut relații sexuale întâi cu inculpatul, apoi, cu inculpatul, apoi ar fi intrat el în camera unde se afla partea vătămată, dar nu a întreținut relații sexuale cu aceasta, deoarece l-a refuzat și în final ar fi intrat - și ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată.

Ori, din toate probele rezultă că partea vătămată a întreținut relații sexuale împotriva voinței sale cu trei persoane (acesta fiind inculpații, și ), iar în momentul în care a intrat în camera în care se afla partea vătămată ce-a de-a patra persoană (martorul -), dată fiind situația în care se afla partea vătămată, acest martor a renunța să mai întrețină relații sexuale cu partea vătămată.

Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi întreținut relații sexuale cu două persoane, apoi că ar fi intrat un alt, care nu a întreținut relații sexuale cu aceasta, după care a intrat al patrulea, care ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, așa cum susține apelantul-inculpat.

În declarația dată la instanța de fond inculpatul -fl.54-55 a arătat că după el a intrat în camera unde se afla partea vătămată inculpatul și apoi martorul -.

Din probele administrate, rezultă în mod cert că apelanții-inculpați au întreținut relații sexuale cu intimata-parte vătămată împotriva voinței acesteia.

Prin inducerea în eroare de inculpatul, care i-a spus părții vătămate că va merge cu el la un suc și apoi o va duce cu mașina la domiciliu cei, acesta a acceptat să urce în mașină, iar în momentul în care au ajuns în comuna și a văzut ce se întâmplă, la solicitarea sa de a merge la un suc, inculpatul nu a fost de acord, blocând portierele autoturismului pentru a nu putea coborî partea vătămată.

Atunci când a ajuns la locuința unde inculpatul locuia cu chirie, deși s-a opus să-i însoțească, cerându-le să fie dusă acasă, partea vătămată a fost împinsă cu forța în acea locuință, după care, tot prin înșelăciune a fost dusă de inculpatul în acea cameră, unde, împotriva voinței sale, inculpații au întreținut relații sexuale cu ea.

Nu se poate susține că partea vătămată avea posibilitatea după ce a fost dusă în acea locuință să fugă, inclusiv prin escaladarea geamului, dat fiind că partea vătămată nu cunoștea locația în care fusese dusă, locația era departe de casa sa, era noaptea, după orele 24,00, o noapte de iarnă, iar în casă se aflau 7 bărbați, din care unii în stare de ebrietate, iar toate aceste împrejurări în condițiile în care partea vătămată avea doar 13 ani.

Relevante sunt și mesajele telefonice trimise de inculpatul inculpatului, ale căror redare se află la filele 62-87 dosar urmărire penală. Astfel, la data de 15 mai 2009, inculpatul i-a transmis coinculpatului să susțină că " a fost de bună voie", referindu-se la cercetarea penală "de la procuratură" și la "de la".

În ceea ce privește reținerea agravantei prevăzută de art.197 alin.3 teza I Cod penal, agravantă determinată de vârsta părții vătămate, din probele administrate rezultă că apelanții-inculpați cunoșteau în momentul în care au întreținut relații sexuale cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, că partea vătămată are doar 13 ani, chiar și partea vătămată spunându-le ce vârstă are.

De altfel, din însăși dezvoltarea pe care o avea partea vătămată la data săvârșirii infracțiunii și chiar din planșa fotografică făcută cu ocazia cercetării locului faptei, efectuată la data de 15.05.2009-fl.26-31 dosar urmărire penală, deci după 5 luni de la comiterea faptelor, apelanții-inculpați puteau să-și dea seama ușor că partea vătămate nu are vârsta de 15 ani.

Pentru reținerea agravantei prevăzută de art. 197 alin.3 Cod penal esențial este ca victima să nu fi avut vârsta de 15 ani, iar autorul să fi admis această posibilitate.

Lipsa reprezentării în plan subiectiv a faptului că partea vătămată, cu care inculpații au întreținut relații sexuale, este minoră sub 15 ani excede posibilitatea aplicării agravantei prevăzută de art. 197 alin.3 teza I Cod penal.

a contrario, reprezentarea în plan subiectiv, de către inculpați că victima e minoră sub 15 ani nu excede, ci, din contră, impune aplicarea agravantei menționate.

În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat faptelor săvârșite de inculpați o corectă încadrare juridică.

Criteriul distinctiv dintre infracțiunea de viol și cea de raport sexual cu o minoră este lipsa sau, dimpotrivă, existența acordului subiectiv pasiv al infracțiunii.

Ori, în raport de aspectele mai sus arătate, se constată cu certitudine că apelanții-inculpați au întreținut relații sexuale cu partea vătămată împotriva voinței sale, astfel că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, iar nu de comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice, așa cum au solicitat apelanții-inculpați.

De altfel, ipoteza prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, are în vedere imposibilitatea victimei de a se apăra, exprimându-și, în acest fel, refuzul de a consimți la raport sexual, ori de a-și manifesta refuzul, când asemenea situații sunt determinate de incapacitatea fizică a victimei de a opune rezistență, ori de incapacitatea sa psihică.

Ori, în raport de aspectele mai sus prezentate, rezultă cu certitudine că intimata-parte vătămată a fost în imposibilitate de a se apăra, exprimându-și în acest fel refuzul de a consimți la raport sexual.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, așa cum se arăta, instanța de fond a dat dovadă de foarte multă înțelegere prin reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c și alin.2 Cod penal, pentru inculpații și și cele prevăzute de art.74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal și dând eficiență prevederilor art.76 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante a aplicat inculpaților și pedepse principale de pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, de doar 4 (patru) ani, respectiv 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară.

Potrivit art.74 alin.1 lit.c Cod penal, poate constitui circumstanță atenuantă atitudinea infractorului rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului și înlesnirea descoperii ori arestării participanților.

Din lucrările dosarului se constată că nici una dintre aceste împrejurări nu sunt îndeplinite în cauză.

Inculpații nu s-au prezentat de bună voie în fața autorităților, ci dimpotrivă, așa cum rezultă și din transcrierea înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice inculpații și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Nici unul dintre inculpați nu au înlesnit descoperirea ori arestarea participanților la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați și judecați.

Referitor la cealaltă împrejurare care ar putea fi reținută ca circumstanță atenuantă"comportarea sinceră în cursul procesului", Curtea constată că nici aceasta nu este îndeplinită.

sinceră în cursul procesului presupune recunoașterea săvârșirii infracțiunii, detalierea împrejurărilor în care s-au comis faptele, etc. ori, inculpații au negat săvârșirea infracțiunii de viol, susținând că au întreținut relații sexuale cu intimata-parte vătămată cu acordul acesteia, ceea ce echivalează cu negarea săvârșirii infracțiunii pentru care sunt judecați.

Apoi, familia apelantului-inculpat, a încercat o înțelegere frauduloasă cu familia intimatei-parte vătămată pentru a-l exonera de răspundere penală pe acesta.

Desigur că, aflându-ne doar în apelul inculpaților, Curtea nu poate înlătura circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond în favoarea celor doi inculpați și, deoarece ar nesocoti principiul non reformațio in pejus, prevăzut de art.372 alin.1 Cod procedură penală.

Pentru aceleași considerente nu se impune a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, așa cum s-a solicitat de apelanții-inculpați și în memoriile depuse.

Referitor la aplicarea de instanța de fond pentru inculpatul a dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice, Curtea reține următoarele:

Apelantul-inculpat a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin. 2 lit. a și alin. 3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

În cursul cercetării judecătorești, din probele administrate, s-a constatat că acest inculpat a săvârșit și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În aceste condiții, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.336 Cod procedură penală, referitoare laextinderea procesului penal pentru alte fapte,în sensul că procurorul de ședință a cerut extinderea procesului penal și a arătat că pune în mișcare acțiunea penală pentru acest inculpat și pentru săvârșirea acestei infracțiuni, condiții în care, instanța, găsind întemeiată cererea procurorului, a procedat la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită, procedând la audierea inculpatului și pentru această infracțiune, inculpatul recunoscând săvârșirea acestei infracțiuni.

În cauză nu erau incidente dispozițiile art.334 Cod procedură penală, care reglementează o altă instituție de drept procesual penal, cea a schimbării încadrării juridice.

Potrivit acestui text:"Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea."

Așa cum rezultă și din conținutul acest text, instanța dispune schimbarea încadrării juridice atunci când constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare nu este corectă și se impune schimbarea încadrării juridice într-o altă infracțiune.

Deci, instanța are în vedere infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și constatând că faptei trebuie să i se dea o altă încadrare juridică, face aplicarea art.334 Cod procedură penală și schimbă încadrarea juridică din acea infracțiune, într-o altă infracțiune.

Dispozițiile art.334 Cod procedură penală, nu sunt incidente atunci când, pe parcursul cercetării judecătorești se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, care are legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în astfel de situații sunt aplicabile prevederile art.336 Cod procedură penală, text potrivit căruia: "Când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, după caz:

a) dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită;

b) dacă procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dacă procurorul nu participă la judecată și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dispozițiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.".

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat, va fi desființată în parte sentința penală apelată numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință, vor fi înlăturate dispozițiile art.334 Cod procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice pentru acest inculpat.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.

Referitor la legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv în ceea îi privește pe apelanții-inculpați și, C reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 și 3 Cod procedură penalăacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și instanța de apel are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Arestarea preventivă a celor doi apelanți-inculpați s-a dispus prin încheierea nr.15/U din data de 16.05.2009 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv: "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Arestarea inculpatului s-a dispus pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 16.05.2009 și până la data de 13.06.2009.

Prin rechizitoriul din data de 03.06.2009 s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată în stare de arest preventiv.

Tribunalul Neamț, în baza art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Prin sentința penală apelată, în baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.

Curtea, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, prin încheierea din data de 15.12.2009, a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpaților nu s-au schimbat.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care au fost analizate, inclusiv de instanța de fond.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra părții vătămate, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față.

Ori, rezonanța socială a infracțiunilor săvârșite de inculpați este de netăgăduit, în condițiile în care se cunoaște de comunitățile de care aparțin părțile și nu numai, că în urma violării părții vătămate se presupune că aceasta a dat naștere unui copil.

Apoi, pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă și din împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, inculpații acostând-o, pe timp de noapte și prin înșelăciune pe partea vătămată în vârstă de doar 13 ani, ducând- cu forța în ace casă, unde, în prezența altor bărbați, au întreținut relații sexuale cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, relații din care se presupune că a rezultat un copil.

Prin lăsarea în libertate a celor doi apelanți-inculpați s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în libertate.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelanților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței(de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001)a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și condamnați apelanții-inculpați de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol concret, real și actual pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și, desigur, pentru menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:pericolul ca acuzatul să fugă( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică(Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).

Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea constată că în cauză este incident motivul fundamental pentru menținerea măsurii arestului preventiv,"suspectul a comis o infracțiune și prin punerea sa în libertate există riscul să ordinea publică".

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria)detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală",în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de"urmări importante"privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și "comportamentul acuzatului",cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelanților-inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și nici chiar prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Pentru aceleași motive, nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a apelanților-inculpați și.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedepsele principală aplicate celor trei apelanți-inculpați de instanța de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 28.10.2009, la zi.

În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 Cod procedură penală, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de câte 300 lei.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, respectiv art.192 alin.3 Cod procedură penală;

pPentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.188/P din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Desființează în parte sentința penală apelată numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Înlătură dispozițiile art.334 Cod procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice pentru acest inculpat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat de instanța de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 28.10.2009, la zi.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 300 lei, avocat .

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.188/P din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 300 lei, avocat .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru cei doi apelanți-inculpați.

III. În temeiul art.369 Cod procedură penală, ia act că apelantul-inculpat își retrage apelul declarat împotriva aceleași sentințe penale.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată acestui apelant-inculpat de instanța de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 28.10.2009, la zi.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 300 lei, avocat.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010, în prezența apelanților-inculpați.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Pentru

GREFIER,

Aflată în

GREFIER SECȚIE

Red.sent.

Red.dec.

25.02.2010

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Monica Vadana

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Violul (art.197 cod penal). Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau