Violul (art.197 cod penal). Decizia 220/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 220
Ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făurar JUDECĂTOR 2: Aurel Ilie
- - - - Judecător
Grefier - - -
.
Ministerul Public reprezentat de procuror -, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpații și (ambii deținuți în cadrul Penitenciarului d e Minori și C), împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 10 iulie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Minori și Familie în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 34 din 10 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie, s-a dispus, în baza art. 197 alin.1, 2 lit. a și alin. 3.Cod Penal cu aplicarea art. 99.Cod Penal și art. 74, 76 lit. b Cod Penal, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 02.10.1991, în C, CNP - - la 2 ani închisoare.
În baza art. 20 rap.la art. 197 alin.1, 2 lit. a și alin. 3.Cod Penal cu aplic. art.74,76 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 27.09.1990, CNP - - la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a, teza a 2-a și lit. b pentru Cod Penal ambii inculpați, față de inculpatul minor după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal, s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a - față de inculpatul, pe o perioadă de 1 an de zile.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada preventivă de la 11.02.2009 la zi și s-a menținut starea de arest în continuare.
S-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații la 2.000 lei despăgubiri civile. către civilă p., reprezentând daune civile.
În baza art. 191.pr.pen. au fost obligați inculpații la câte 400 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 83/P/2009 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv - inculpați: - pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a și 3.Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod Penal; - pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit. a și 3..
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că, a 08.02.2009, - a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, nepotul său - - în vârstă de 8 ani - a fost supus la relații sexuale orale de către doi tineri, în incinta Liceului 2 din
Din materialul probatoriu administrat a rezultat în fapt că, în ziua de 8.02.2009, în jurul orei 15,30, în vârstă de 8 ani, se afla pe strada - din C, în apropierea Liceului 2 și apela la mila trecătorilor, solicitându-le diverse sume de bani. Astfel, minorul s-a deplasat către poarta liceului, unde se afla inculpatul, în vârstă de 17 ani, elev al liceului, și martorul, agent de pază la unitatea de învățământ, și le-a cerut celor doi o sumă de bani. Deși nu a primit bani, minorul a rămas în apropierea celor doi timp de aproximativ 30 minute, până când, la poarta liceului a venit și inculpatul, în vârstă de 18 ani, fost coleg al inculpatului.
La un moment dat, inculpatul i-a solicitat minorului să-l însoțească în incita, promițându-i că îi va da o sumă de bani, dacă acceptă să-i facă baie. Minorul i-a însoțit pe cei doi inculpați până la etajul I al. Cei doi inculpați au intrat în camera lui, de unde cel din urmă a luat săpun și șampon, apoi s-au deplasat împreună cu minorul în camera de baie, aflată pe holul comun.
i-a cerut minorului să se dezbrace și să se spele, iar s-a conformat. După ce minorul s-a spălat, s-a întors în camera sa, în căutarea unui prosop.
În acest timp, inculpatul, a rămas în camera de baie împreună cu minorul, s-a hotărât să întrețină cu acesta relații sexuale orale, și s-a descheiat la pantaloni, apropiindu-și organul sexual de gura acestuia. Activitatea lui a fost întreruptă de inculpatul, care s-a întors în camera de baie.
Inculpatul l-a îndemnat pe să întrețină relații sexuale cu minorul, iar acesta a acceptat. i-a cerut minorului să deschidă gura, acesta s-a conformat, iar a întreținut cu acesta un raport sexual oral.
Ulterior, minorul s-a șters de apă cu un cearșaf adus de, s-a îmbrăcat și a fost condus de cei doi inculpați în afara.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 443/A l/l3.02.2009 întocmit de C, examenul microscopic al frotiului executat din secreția orală recoltată de la minor, nu a evidențiat prezența spermatozoizilor. Același act medico-legal a reținut că minorul nu prezintă leziuni traumatice la "nivelul regiunilor bucale sau anale, însă prezintă o echimoză în regiunea fesieră dreaptă, ce a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur, posibil în data de 08.02.2009".
Aceste fapte s-au probat cu: pro cesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procese-verbale de conducere în teren și planșe foto; proces-verbal de recunoaștere din grup și planșa foto; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor și martorilor asistenți; declarațiile inculpaților; certificat medico-legal; actele întocmite de Direcția Generală de Asistentă socială și Protecția copilului din cadrul Consiliului Județean D; alte înscrisuri utile cauzei.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă mai sus - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin 1, 2 lit. a și 3 pen. iar fapta inculpatului minor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a și 3 pen. cu aplic. art. 99 și urm. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, iar pe de altă parte datele ce caracterizează persoana inculpaților, inculpatul fiind minor, lipsa de antecedente penale a celor doi inculpați, vârsta lor tânără, poziția sinceră și atitudinea de regret și de conștientizare ulterioară a săvârșirii faptei și a gravității acesteia, date în funcție de care s-a apreciat că pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, în raport de care a aplicat celor doi inculpați pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege.
Ca modalitate de executare a pedepselor, s-a considerat că executarea în regim de detenție va fi în măsură să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată, prin reprezentantul său legal -, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale. In raport de declarația de constituire de parte civilă, instanța a găsit întemeiată cererea, apreciind că prejudiciul moral cauzat minorului-parte vătămată poate fi reparat prin obligarea inculpaților la plata către acesta a sumei de.2000 lei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și inculpații - și.
În apelul Parchetului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în primul rând, că nu s-a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c față Cod Penal de inculpatul, având în vedere că la comiterea infracțiunii a participat și inculpatul minor.
În al doilea rând s-a arătat că, fiind minor, inculpatul trebuia obligat la plata de despăgubiri și în solidar cu partea responsabilă civilmente, avându-se în vedere și disp. art. 1000 al. 2 civ.
În al treilea rând sentința a fost criticată sub aspectul individualizării pedepselor arătându-se că acestea sunt prea mici în raport cu gravitatea faptei și că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Parchetului a dezvoltat și un alt motiv de apel și anume nejudecarea cauzei în ședință nepublică, având în vedere faptul că implică un inculpat minor. S-a făcut referire în acest sens la Decizia nr. 31/2008 de recurs în interesul legii.
Inculpatul a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și neteminicie invocând, în primul rând, încadrarea juridică pe care o consideră incorectă, în opinia sa fapta încadrându-se în disp. art. 198 al. 1 Cod Penal- act sexual cu un minor.
În acest sens s-a făcut referire la declarațiile părții vătămate și ale martorului, din cuprinsul cărora nu rezultă că partea vătămată ar fi fost agresat. Totodată a arătat că nu rezultat că partea vătămată nu ar fi putut să-și exprime voința sau că ar fi fost în imposibilitate de a se apăra.
În al doilea rând s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate și alegerea unei alte modalități de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării.
Inculpatul a criticat sentința tot pentru nelegalitate și neteminicie susținând, ca principal motiv de apel, că din analiza probelor administrate nu rezultă existența faptei pentru care a fost judecat și condamnat.
S-a făcut referire în acest sens la declarațiile părții vătămate care a precizat că "băiatul cel gras", adică, nu i-a făcut nimic.
S-a arătat că acest inculpat a luat pe partea vătămată doar ca să facă baie, neexercitând nici un fel de agresiune sexuală asupra acestuia.
Analizând apelurile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța d apel reține următoarele:
Conform Deciziei nr. 31/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, chiar dacă inculpatul minor a devenit major în cursul judecății, ședința de judecată este nepublică.
Această decizie are însă în vedere situația în care inculpatul minor este judecat singur.
În cazul în care inculpatul minor este judecat împreună cu un inculpat major, principiul publicității ședinței de judecată - care constituie regula în procesul penal român - are prioritate față de disp. art. art. 483 alin. 3 raportat la art. 485 alin. 1 și 2 iar C.P.P. ședința de judecată este publică (afară de cazul în care instanța nu o declară nepublică în mod expres)
În speța de față inculpatul minor fiind judecat împreună cu inculpatul major, ședința de judecată la instanța de fond a fost publică iar instanța de apel apreciază că nu s-a produs nici o încălcare a dispozițiilor legale.
Referitor la existența faptelor, în materialitatea lor, sunt de observat, în primul rând declarațiile contradictorii de la urmărirea penală inculpații afirmând fiecare dintre ei că celălalt a avut inițiativa conducerii minorului în cămin "pentru a-i face baie".
În declarațiile date la instanță inculpații revin și arată că este de fapt cel care i-a propus minorului să meargă în cămin pentru a face baie.
În timp însă ce inculpatul susține că l-a văzut pe întreținând relații sexuale orale cu minorul și recunoaște că a făcut și el același lucru, la solicitarea lui, acesta din urmă faptul că ar fi întreținut acele relații sexuale.
Inculpatul recunoaște totuși că l-a întrebat pe minor dacă vrea să-i introducă penisul în gură și acesta a acceptat, însă susține că s-a oprit în momentul în care a apărut inculpatul. Precizează faptul că inculpatul a întreținut relații sexuale cu minorul, dar a avut acceptul acestuia.
În aceste condiții susținerea inculpatului în sensul că nu există fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat este neîntemeiată.
Declarația coinculpatului coroborată cu recunoașterea parțială din partea inculpatului fac dovada materialității acelei fapte.
Chiar dacă raportul sexual din partea inculpatului nu s-a consumat, nu se poate susține că fapta nu există întrucât a fost depășită sfera actelor pregătitoare - luarea minorului din fața, ducerea lui în sala de baie, participarea la îmbăiere etc. - a început activitatea infracțională - prin apropierea penisului de gura minorului - iar întreruperea ei nu s-a datorat desistării inculpatului ci apariției celuilalt inculpat și posibilului sentiment de jenă pe care l-a avut în acel moment.
În schimb însă, inculpatul a realizat relația sexuală orală cu minorul și acest context trebuie înțelese declarațiile părții vătămate (în vârstă de 8 ani) care a arătat că "băiatul cel gras" - adică - nu i-a făcut nimic.
minorului asupra acțiunilor inculpatului s-a raportat la activitatea ulterioară a lui, partea vătămată percepând că primul inculpat nu i-ar fi făcut nimic, desigur în comparație cu ceea ce i-a făcut cel de-al doilea.
Cât privește încadrarea juridică a faptelor, este evident că un minor de o asemenea vârstă nu poate să exprime nici un fel de consimțământ cu privire la întreținerea de relații sexuale.
Încadrarea juridică a faptelor rămâne în sfera infracțiunii de viol întrucât, chiar dacă nu s-au exercitat violențe de cei doi asupra copilului, în scopul întreținerii de relații sexuale, aceștia au profitat totuși de imposibilitatea vădită a acestuia, fizică și psihică, de a se apăra și de a-și exprima voința.
Infracțiunea este comisă în forma consumată de inculpatul și în forma tentativei de inculpatul.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța apreciază ca fondată critica Parchetului privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante.
Astfel fapta inculpaților este de o gravitate extremă iar recunoașterea parțială a faptelor nu poate avea valoarea unor circumstanțe atenuante.
Este justificată și critica parchetului privind greșita nereținre a disp. art. 75 lit. c față Cod Penal de inculpatul - întrucât fapta este comisă împreună cu inculpatul minor - ca și neobligarea inculpatului la plata daunelor în solidar cu mama sa întrucât, conform art. 1000 al. 2 civ. părinții răspund pentru prejudiciul creat de copii lor.
Acest din urmă motiv de apel al Parchetului îi profită însă și inculpatului.
În raport de aceste considerente instanța, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a va C.P.P. respinge apelul declarat de inculpatul și va admite apelurile Parchetului și inculpatului.
- fi desființată în parte sentința atât sub aspectul laturii penale cât și civile.
Se vor înlătura disp. art. 74,76 cu Cod Penal privire la ambii inculpați și se va reține art. 75 lit. c față Cod Penal de inculpatul.
Se va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 197 al. 1,2 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 99 și urm. și Cod Penal inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a pentru Cod Penal comiterea infracțiunii prev. de art. 20 rap.Cod Penal la art. 197 al. 1,2 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c
Cod PenalSe va deduce detenția în continuare pentru ambii inculpați și se va menține starea de arest.
Inculpații vor fi obligați în solidar, iar inculpatul minor în solidar și cu mama sa.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 10 iulie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Minori și Familie în dosarul cu nr-.
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul, împotriva sentinței penale mai sus menționate.
Desființează în parte sentința, atât sub aspectul laturii penale, cât și civile.
Înlătură dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, cu privire la ambii inculpați.
Reține dispozițiile art. 75 lit. c Cod penal, față de inculpatul.
În baza dispozițiilor art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 20 Cod penal rap la art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal cu aplicarea 75 lit. c Cod penal;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a Cod penal.
Deduce detenția în continuare pentru ambii inculpați și le menține starea de arest.
Obligă inculpații în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Cheltuielile judiciare reprezentând 10 lei onorariu avocat oficiu în faza de apel, pentru inculpatul, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
Președinte, Judecător,
Pt. Șt. - pensionat - -
Semnează - preș secție
Grefier,
- -
Red. Jud.: -
Jud. fond: -
Dact. 3 ex./ 17 2009
Președinte:Ștefan FăurarJudecători:Ștefan Făurar, Aurel Ilie
