Violul (art.197 cod penal). Decizia 238/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 238
Ședința publică de la 19 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul, deținut în penitenciarul Craiova, împotriva sentinței penale nr. 184 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu și martorii și, lipsind părțile vătămate, reprezentantul legal
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-au luat declarații martorilor și, apoi, constatând apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 334 Cod procedură penală cu ocazia punerii în discuție a cererilor de schimbare a încadrării juridice în sensul că instanța de fond nu a pus în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării în raport de cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul de a se reține și agravanta prevăzută de art. 197 alin.2 lit.1Cod penal, respectiv săvârșirea faptei asupra unui membru al familiei, iar apărătorul părții vătămate nu a pus concluzii cu referire la cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 198 cod penal, pentru aceste motive hotărârea fiind lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin.2 cod penal, Totodată a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, arătând că pedepsele aplicate de instanța de fond, egale cu minimul special prevăzut de lege, sunt prea mici raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră și a persistat în activitatea infracțională, săvârșind faptele la interval de 2-3 săptămâni.
Totodată, a fost criticată sentința și cu privire la pedeapsa accesorie și complementară aplicată inculpatului, în sensul că se impune interzicerea și a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. d și e cod penal, pentru protejarea intereselor altor minori în viitor. A solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat.
Avocat pentru inculpat a arătat că este de acord cu admiterea apelului Parchetului numai pentru motivul de nelegalitate invocat de reprezentantul parchetului în sensul că au fost încălcate dispozițiile art 334 Cpp.
Totodată a criticat sentința în ce privește încadrarea juridică a faptei arătând că încadrarea juridică justă este aceea de raport sexual cu o minoră, iar în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, a arătat că pedepsele aplicate sunt prea aspre raportat la gravitatea faptei, solicitând reținerea dispoz. art. 74, 76 cod penal, privind circumstanțele atenuante cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită relativ sinceră și anterior, a avut o conduită bună în familie și societate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 184 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în baza art. 334.p Cod Penal, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din art. 197 alin.1-3.pen( 2 fapte) în art. 197 alin.1, alin.2, lit. b 1 și alin.3. ( 2 fapte)
S-a respins cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 197 alin.1- 3.pen. ( 2 fapte) în art. 198 alin.1 pen ( 2 fapte).
În baza art. 197 alin.1, alin.2 lit. b 1 și alin.3 pen. a condamnat pe inculpatul la câte 10 ani închisoare pentru fiecare din cele 2 fapte și la câte 3 ani pedeapsă complementară pentru fiecare din cele 2 fapte, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b pen.
În baza art.33-34.pen, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1976 în Tg. Cărbunești,județul G, domiciliat în comuna, sat, jud. G, cu antecedente penale, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 35.pen, s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b pen pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71.pen, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, Teza a II-a și lit.b și e pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă, reținerea și arestul preventiv, începând cu 05.03.2009 la zi.
S-a luat act că partea vătămată, prin reprezentantul său legal, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpat la 1700 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei onorariu apărător oficiu se va avansa din fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 24 martie 2009 fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest pentru comiterea a două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin.1-3.pen, reținând următoarea stare de fapt:
În ziua de 5 martie 2009, aas esizat organele de poliție, că fiica sa minoră în vârstă de 13 ani a fost violată de fratele său, inculpatul.
Partea vătămată provine dintr-o familie în care sunt 8 frați și surori cu posibilități materiale precare.
Datorită acestei situații partea vătămată, fratele său, zis, în vîrstă de 14 ani și sora sa, în vîrstă de 12 ani locuiau de peste 1 an la domiciliul bunicii materne și al inculpatului.
În seara zilei de 20 septembrie 2008, bunica, a mers la o nuntă în sat, la familia, pentru a ajuta la pregătiri, acasa rămânând partea vătămată și sora sa.
Între timp a apărut acasă și inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, astfel că i-a încolțit ideea de a întreține relații sexuale cu nepoata sa,. Pentru a-și duce la îndeplinire planul său și pentru aoî ndepărta pe sora ei, i-a cerut părții vătămate să meargă în curte pentru închide păsările. Aceasta a încercat să se eschiveze, motivând că păsările au fost închise, dar inculpatul prin ton ridicat și amenințare a reușit să o determine să iasă din casă, după care a mers după ea.
Profitând de starea de întuneric, sub amenințare și având în vedere vârsta părții vătămate, a reușit să o atragă în marginea unui, unde împotriva voinței acesteia a întreținut raport sexual cu ea.
Lipsa celor doi din casă, a determinat-o pe minora să iasă în curte și să-i caute, auzind zgomote în zona pârâului respectiv.
Mama părții vătămate a aflat de cele întâmplate, dar a tratat cu ușurință fapta, crezând că aceasta nu s-a produs, având în vedere gradul de rudenie dintre inculpat și victimă.
După circa 2-3 săptămâni, inculpatul, fiind tot în stare de ebrietate la domiciliul său împreună cu partea vătămată și fratele acesteia, le-a cerut celor doi să meargă pe deal pentru a aduce caii care se aflau la pășunat.
După o perioadă de timp a plecat și inculpatul după ei, i-a întâmpinat într-o zonă în care se afla o casă izolată a martorului, a băgat caii în curte și pentru a rămâne singur cu partea vătămată i-a cerut martorului să meargă acasă să aducă un sac pentru a culege nuci.
Inculpatul a dus-o pe partea vătămată în casa respectivă și deoarece aceasta s-a opus, i-a rupt pantalonii, cu care era îmbrăcată, și a întreținut raport sexual cu aceasta.
a-mama părții vătămate- știind de prima faptă, atunci când l-a văzut pe fiul său venind acasă și care i-a spus că inculpatul a rămas singur cu partea vătămată, a plecat imediat spre casa respectivă, luând cu ea și pe cealaltă minoră.
Ajungând la casa martorului, a găsit ușa închisă la cameră, inculpatul stătea pe pat, iar minora se ridicase având pantalonii rupți. Între inculpat și mama părții vătămate a avut loc un conflict verbal, recunoscând că unchiul său a întreținut raport sexual cu ea, împotriva voinței, rupându-i pantalonii.
A luat o pereche de pantaloni din casa respectivă cu care s-a îmbrăcat pentru a merge acasă.
Conflictul între inculpat și membrii familiei a continuat și la domiciliul lor, acesta încercând să-l lovească pe și reproșându-i faptul că a spus mamei sale că el a rămas singur cu partea vătămată la casa martorului.
De asemenea, fiind amenințat de sora sa, respectiv mama părții vătămate că-l va denunța la organele de poliție, inculpatul a afirmat că se spânzură și i-a dat 30 lei RON pentru a cumpăra o coroană.
La rugămințile mamei inculpatului, situației precare materiale și educaționale, a nu a sesizat nici de această dată, comiterea faptei, până însă când s-a auzit în comunitatea sătească despre cele petrecute, iar tatăl părții vătămate care era plecat la muncă în altă localitate a aflat și s-a procedat la denunțarea inculpatului.
Partea vătămată a fost condusă la Serviciul de Medicină Legală G la data de 05.03.2009, unde s-a constatat o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată.
Inculpatul a declarat că nu își amintește împrejurările în care a întreținut prima dată raport sexual cu victima, datorită stării de ebrietate în care se afla.
Referitor la cel de-al doilea raport sexual avut cu victima a declarat că nu și-l amintește, precizând că a fost cu aceasta în casa lui, unde de fapt s-a comis a doua faptă de viol, pe care a negat-o fără temei.
În acest sens, chiar a încercat să producă probe prin amenințări și promisiuni, obținând o convorbire telefonică înregistrată pe telefonul său cu nepotul, prin care acesta afirma că a văzut pe partea vătămată și pe tatăl lor în poziții indecente.
Martorul a declarat însă cele afirmate în timpul convorbirii nu sunt reale și le-a făcut urmare a amenințării și unor presiuni făcute de inculpat.
De altfel, fiind audiați și alți martori din sat, respectiv, și, aceștia au declarat că se discută despre faptul că inculpatul și-a violat nepoata.
S-a reținut că relevante în dovedirea vinovăției inculpatului au fost declarațiile lui a, (mama victimei) și ( victima).
Astfel, aar elatat că cele două fiice ale sale ( si ), după comiterea primei faptei i-au spus cele întâmplate, existând discuții în familie pe această temă. Mai mult, martora a l-a surprins pe inculpat cu victima în casa lui, observând că aceasta are pantalonii rupți.
De asemenea, victima ( care nu s-a constituit parte civila) a declarat în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că a fost forțată de inculpat să întrețină raport sexual, ultima dată la cel de-al doilea raport sexual fiind chiar lovită de acesta.
s-a reținut că pledează pentru vinovăția inculpatului și declarația martorului, care a confirmat că din casă i-au lipsit o pereche de pantaloni, aspect care dovedește că cele relatate de mama victimei sunt reale, în sensul că a luat o pereche de pantaloni din casa acestui martor, ce au fost dați victimei să-i îmbrace, întrucât pantalonii acesteia au fost rupți de inculpat.
Pe lângă probele arătate, vinovăția inculpatului este demonstrată și de procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică și raportul medico-legal.
În consecință, față de probele menționate s-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni de viol.
Din precizarea făcută de inculpat în instanță, cât și din celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că victima și cei doi frați ai săi locuiau împreună cu bunica lor, și inculpatul în aceeași gospodărie, de peste 1 an.
În atare situație s-a reținut că inculpatul a comis faptele împotriva unui membru al familiei, subzistând agravanta prev. de art. 197 alin.2, lit. b1.pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere conduita inculpatului, care a negat faptele și pericolul social concret al acestora, apreciindu-se că prin aplicarea unei pedepse care reprezintă minimum special prevăzut de lege se poate realiza scopul pedepsei în sensul prevenției generale și speciale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, arătând că pedepsele aplicate de instanța de fond, egale cu minimul special prevăzut de lege, sunt prea mici raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră și a persistat în activitatea infracțională, săvârșind faptele la interval de 2-3 săptămâni.
Cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, reprezentantul parchetului a suplimentat motivele de apel, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât au fost încălcate dispoz. art. 334 Cod procedură penală cu ocazia punerii în discuție a cererilor de schimbare a încadrării juridice în sensul că instanța de fond nu a pus în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării în raport de cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul de a se reține și agravanta prevăzută de art. 197 alin.2 lit.1Cod penal, respectiv săvârșirea faptei asupra unui membru al familiei, iar apărătorul părții vătămate nu a pus concluzii cu referire la cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 198 cod penal, fiind incidente dispoz. art. 197 alin.2 cod penal, privind nulitatea hotărârii.
Totodată, a fost criticată sentința și cu privire la pedeapsa accesorie și complementară aplicată inculpatului, în sensul că se impune interzicerea și a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. d și e cod penal, pentru protejarea intereselor altor minori în viitor.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că încadrarea juridică justă este aceea de raport sexual cu o minoră, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens, iar în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, a arătat că pedepsele aplicate sunt prea aspre raportat la gravitatea faptei, solicitând reținerea dispoz. art. 74, 76 cod penal, privind circumstanțele atenuante cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită relativ sinceră și anterior, a avut o conduită bună în familie și societate.
Examinând apelurile declarate în raport cu motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul parchetului este fondat numai pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe un material probator concludent și just apreciat, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de parchet cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, în sensul că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate conf. art. 197 alin.2cod penal, impunându-se desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind respectate de către instanța de fond dispoz. art. 334 Cod procedură penală cu ocazia punerii în discuție a cererilor de schimbare a încadrări juridice a faptei - Curtea constată că este nefondat.
Astfel, nu există motive pentru a se impune desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond, nefiind incidente dispoz. art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
Nerespectarea procedurii de schimbare a încadrării juridice a faptei, este sancționată cu nulitate relativă și nu cu nulitate absolută, astfel încât trebuie să se dovedească existența unei vătămări, cauzate de modul cum a procedat instanța de judecată.
Conform art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice trebuie pusă în discuție, prin aceasta asigurându-se un aspect al exercitării dreptului la apărarea.
Curtea constată că instanța de fond a pus în discuție atât cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 198 cod penal, cât și cererea procurorului de a se schimba încadrarea juridică a faptei, în sensul de a se reține și varianta calificată prevăzută de art. 97 alin.2 lit.1cod penal, respectiv asupra unui membru de familie, inculpatul și apărătorul acestuia punând concluzii cu privire la aceste cereri.
Conform dispoz. art. 149/1 Cpp prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și se gospodărește împreună cu făptuitorul.
Faptul că instanța de fond nu a atras atenția inculpatului conform art. 334 Cod procedură penală, că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată, pentru pregătirea apărării în raport de aceste cereri, nu poate constitui temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare cât timp inculpatul a fost asistat de apărător ales care nu a invocat acest aspect, Curtea constatând că nu a fost cauzată nicio vătămare intereselor legale ale inculpatului cât timp pe parcursul judecății la instanța de fond, inculpatul și-a făcut toate apărările pe care le-a considerat necesare pentru a se dovedi că încadrarea juridică justă, ar fi aceea de aport sexual cu un minor prevăzută de art. 198 cod penal, iar în ce privește varianta calificată a săvârșirii faptei de viol asupra unui membru al familiei, inculpatul a recunoscut în toate declarațiile, aspectele care atrag această variantă calificată, respectiv a recunoscut că partea vătămată este un membru al familiei sale, în înțelesul legii, întrucât la data faptelor locuiau și se gospodăreau împreună cu partea vătămată și familia acesteia, partea vătămată fiind nepoata sa de soră.
În plus, inculpatul în motivele de apel nu a invocat existența unei vătămări a drepturilor lui procedurale, dimpotrivă, în mod constant, a subliniat chiar că el era cel care asigura părții vătămate și fraților ei cele necesare traiului zilnic și nu a negat că se gospodărea împreună cu partea vătămată și ceilalți frați ai acesteia, la data faptelor.
Curtea are în vedere și efectul devolutiv al apelului, conform căruia, instanța de apel supune hotărârea atacată examinării, atât în fapt, cât și în drept.
În baza acestui efect devolutiv, la instanța de apel au fost administrate noi probe, fiind audiați martorii și, care au confirmat aceleași aspecte, ce nu au fost infirmate nici de inculpat, respectiv faptul că la data faptelor, partea vătămată (nepoată de soră a inculpatului), împreună cu ceilalți frați ai acesteia locuiau și se gospodăreau împreună cu inculpatul, martorele subliniind că inculpatul era cel care acorda sprijinul material părții vătămate și celorlalți frați ai ei.
Aceleași aspecte au fost confirmate și de martorii și, audiați la instanța de fond (filele 36,38).
În ce privește susținerea reprezentantului parchetului, că partea vătămată nu a pus concluzii cu privire la cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 cod penal, având în vedere soluția instanței de fond, de respingere a acestei cereri și efectul devolutiv al apelului, de asemenea se constată că nu a fost cauzată nicio vătămare drepturilor procedurale ale părții vătămate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că motivul de apel invocat de reprezentantul parchetului, cu ocazia dezbaterii la instanța de apel, referitoare la nulitatea absolută a hotărârii atacate, este nefondat.
Critica formulată de inculpat în cuprinsul motivelor de apel referitoare la greșita reținere a vinovăției sale, este de asemenea nefondată, probele administrate pe tot parcursul procesului penal (plângerea, declarațiile părții vătămate, rapoartele de constatare medico-legală, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori) confirmând vinovăția inculpatului.
Apărarea inculpatului din cursul cercetării judecătorești la instanța de fond și instanța de apel, în sensul că nu a avut niciodată raport sexual cu partea vătămată, este infirmată de întreg ansamblul probator administrat, fiind în contradicție chiar cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, în prezența apărătorului (filele 14,15 dosar ), în care a recunoscut că a întreținut, de două ori, la interval de 2 -3 săptămâni, raport sexual cu partea vătămată, cu acordul acesteia, iar ulterior, tot pe parcursul urmăririi penale (filele 57 și 60), a declarat tot în prezența apărătorului, că a avut, de două ori, raport sexual cu partea vătămată, însă era în stare de ebrietate, astfel că nu își amintește dacă a amenințat-o pe aceasta.
În plus, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv la instanța de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de raport sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 cod penal, recunoscând astfel, indirect, că a avut raport sexual cu partea vătămată, de două ori, însă cu acordul acesteia, și nu prin constrângere.
Curtea are în vedere dispoz. art. 63 alin.2 Cod procedură penală, conform căruia, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar conform art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală sau instanța de judecată sunt obligate să lămurească pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
În consecință, mijloacele de probă prevăzute de lege pot fi administrate în toate fazele procesului penal legea nefăcând distincție în ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau a judecății, neexistând astfel temei pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive date de inculpat, instanța fiind îndreptățită să le rețină pe cele care consideră că exprimă adevărul în cauză, coroborându-se cu celelalte probe administrate.
Simpla modificare a declarațiilor date, fără ca această modificare să fie temeinic motivată, cu date, elemente, împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că relatările anterioare nu exprimă realitatea - nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată întrucât aceasta ar însemna a lipsi de eficiență probe administrate în mod legal, fiind încălcat astfel principiul aflării adevărului.
În consecință, pentru aceste considerente, în mod just instanța de fond a înlăturat declarațiile date de inculpat la instanța de judecată și a reținut, parțial, declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, în care a recunoscut că a avut de două raport sexual cu partea vătămată, la interval de 2-3 săptămâni, însă, în ce privește susținerea inculpatului în sensul că ar fi avut acordul părții vătămate pentru a avea raporturi sexuale, în mod just această apărare a fost înlăturată de instanță întrucât este în contradicție cu celelalte probe administrate.
Astfel, din declarațiile constante ale părții vătămate, rezultă că aceasta nu a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, iar martora a (mama victimei) a relatat că i-a surprins pe cei doi la locuința martorului, partea vătămată având pantalonii rupți și cu această ocazie i-a relatat că inculpatul a dus-o în acel loc împotriva voinței sale, amenințând-o cu moartea și astfel a avut raport sexual, faptă care s-a mai petrecut și anterior, cu aproximativ 3 săptămâni în urmă.
Depoziția acestei martore este întărită și de declarația martorului, care a confirmat că din locuința sa a lipsit o pereche de pantaloni, ai soției sale, iar bunica părții vătămate i-a relatat că acești pantaloni au fost luați de partea vătămată întrucât ai acesteia erau rupți de către inculpat, cu ocazia săvârșirii faptei de viol.
Vinovăția inculpatului este dovedită cu declarațiile martorilor indirecți și, care cunosc din relatările părții vătămate că a fost obligată de două ori să întrețină raport sexual cu inculpatul împotriva voinței sale, martora declarând că a văzut-o pe partea vătămată cu pantalonii rupți imediat după săvârșirea faptei.
Pentru aceste considerente, întrucât probatoriul administrat nu confirmă apărarea inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord să întrețină cu el raporturi sexuale, din probele administrate rezultând că acesta a exercitat amenințări și acte de violență asupra părții vătămate pentru a-i înfrânge rezistența, în mod just instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 cod penal, criticile formulate de inculpat sub acest aspect nefiind fondate.
De asemenea, având în vedere că partea vătămată este membru de familie în înțelesul legii cu inculpatul, respectiv este nepoata de soră a inculpatului, iar la data săvârșirii faptelor locuiau și se gospodăreau împreună, aspect recunoscut și de inculpat, în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 cod penal (două fapte), în art. 197 alin.1, alin.2 lit.1și alin.3 cod penal (două fapte), fapta fiind săvârșită asupra unui membru de familie.
Criticile formulate de parchet, referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor principală și complementară aplicate inculpatului - sunt fondate.
Având în vedere natura, gravitatea faptelor, urmările produse, vârsta fragedă a părții vătămate, împrejurările reale de săvârșire a faptelor (în condițiile circumstanțelor agravante - asupra minor și membru al familiei, inculpatul fiind unchiul părții vătămate - pedepsele de câte 10 ani închisoare stabilite de instanța de fond la minimul special prevăzut de lege, sunt insuficiente pentru realizarea scopului educativ și preventiv al pedepselor prevăzute de art. 52 cod penal, Curtea apreciind că pedepsele de câte 12 ani închisoare ar fi de natură să realizeze scopul pedepsei.
De asemenea, în raport de natura și gravitatea faptelor, se apreciază ca fiind suficientă și proporțională interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a,b,d,e cod penal ca pedeapsă complementară, pe o durată de câte 3 ani și interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei.
Pentru aceleași considerente, cererea inculpatului, de aplicare a unor circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor aplicate - nu poate fi primită față de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, nefiind identificate în cauză împrejurări care să poată constitui circumstanțe atenuante.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a Cod pr.penală, se va admite apelul parchetului, se va respinge apelul inculpatului, se va desființa sentința penală în parte pe latură penală.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3.Cod Penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de câte 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d, Cod Penal ca ped. complementară, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b, 35 Cp, se vor recontopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit. a teza a-II-a, b,d, e Cp ca pedeapsa complementară.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d, Cp, pe durata prev. de art. 71 Cp.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Se va deduce în continuare arestarea preventivă a inc. de la 07.07.2009 la zi și menține starea de arest.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinței penale nr. 184 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-
Respinge apelul declarat de inculpatul, deținut în penitenciarul Craiova, împotriva sentinței penale nr. 184 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-
Desființează sentința penală în parte pe latură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3.Cod Penal
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de câte 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d, Cod Penal ca pedeapsă complementară, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b, 35 Cp
Recontopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit. a teza a-II-a, b,d, e Cp ca ped. complementară.
Interzice inc. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d, Cp, pe durata prev. de art. 71 Cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce în continuare arestarea preventivă a inc. de la 07.07.2009 la zi și menține starea de arest.
Obligă inc. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 19 2009.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CL.
IB/08.12.2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Claudia Lăutaru
