Violul (art.197 cod penal). Decizia 254/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
2651/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 254/
Ședința publică de la 04 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 795 din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, intimata - parte vătămată, C și reprezentantul legal, lipsind, intimat - parte civilă, Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului " ", Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " și intimații, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și Direcția de Protecție a Copilului Județ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și majorarea pedepsei cu aplicarea și pedepsei complementare, în raport de pedeapsa rezultantă.
Apreciază că, în raport de natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de perseverența infracțională și de pericolul social deosebit de ridicat, pedeapsa aplicată inculpatului, este nelegală, fiind insuficientă pentru a-și atinge scopul represiv, solicitând aplicarea unor pedepse principale cât și complementare, mult mai severe, orientate către maximul special. În ceea ce privește latura civilă, apreciază cuantumul daunelor morale insuficiente, în raport de trauma produsă minorei, consecințele fizice și psihice, valorile lezate, motive pentru care, solicită majorarea acestor despăgubiri, pentru a asigura o justă și integrală reparație a prejudiciului moral suferit, de către partea vătămată.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului și în raport de faptul că, acesta a recunoscut și regretat împrejurările care au dus la comiterea faptei, consideră că pedeapsa aplicată acestuia este prea mare, solicitând redozarea acesteia. În ceea ce privește apelul declarat de Parchet, solicită respingerea acestuia, pentru motivele invocate în apelul inculpatului.
Apelantul - inculpat având cuvântul, arată că recunoaște și regretă fapta săvârșită.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 795 din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.09.1977, în Comuna, Județul I, la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2lit.1și alin. 3 teza 1.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen în dauna părții vătămate C.
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b, d și e pen.
În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 64.pen, cu referire la art. 197 alin. 3.pen s-a interzis inculpatului,pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b, d și e pen.
În temeiul art. 67 alin. 2.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare.
Totodată, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b, d și e pen.
În baza art. 33 lit. b pen rap. la art. 34 lit. b pen s-au contopit cele două pedepse principale menționate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită cu 2 (doi) ani, inculpatul urmândsă execute în final o pedeapsă principală de 14 ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b, d și e pen.
În baza art. 350 alin. 1 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului
Conform art. 88.pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestului preventive de la 20.05.2009 la zi.
În baza art. 14, 15 și 346 Cpp s-a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 Cpp și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minoră C, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap. la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență și a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Clinic de Urgență Bas umei de 55 lei plus dobândă legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe la data achitării debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap. la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de "Prof. Dr. " și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta unitate medicală a sumei de 1.039,31 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art. 189 Cpp s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu din fondurile către
În baza art. 191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la data de 12.08.2009 în dosarul 1508/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit.1și alin. 3 teza 1.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen și de art.203 pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
In fapt, s-a reținut că în luna septembrie a anului 2008, inculpatul locuia la adresa din Comuna, Satul, calea B nr. 80, bloc 4, scara 2,. 1 Județul I, împreună cu soția sa, martora, cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria sa, în vârstă de 11 ani și C, în vârstă de 9 ani, precum și cu fiul din prima căsătorie al soției sale - martorul. Tot în același apartament mai locuia și mama martorei, respectiv soacra inculpatului.
Pe data de 08.09.2008, profitând de împrejurarea că soția sa lucra în de noapte iar fiul acesteia lipsea de acasă, inculpatul a luat-o în camera sa pe minora C, în vârstă de 8 ani și a violat- Ca urmare a faptului că în timpul actului sexual, inculpatul i-a provocat minorei o hemoragie vaginală, în jurul orei 22.30, l-a contactat telefonic pe martorul și l-a chemat acasă, solicitându-i acestuia să meargă la locul de muncă al martorei și să o aducă acasă de îndată. În cel mai scurt timp martorul a revenit la domiciliu, alături de martorele și, cei trei martori intrând în sufragerie și văzând partea vătămată stând pe pat, complet dezbrăcată, fiind acoperită în zona organelor genitale cu mai multe cârpe îmbibate cu sânge.
În aceeași seară victima infracțiunii a fost transportată la spital pentru acordarea primului ajutor, iar cu ocazia vizitei mediale efectuale la Spitalul Clinic de Urgență s-a constatat că minora prezenta o hemoragie vaginală activă, oprită la momentul examinării, fiind îndrumată pentru examen ginecologic la Spitalul. În consecință, în cursul aceleiași nopți partea vătămată a fost internată la Spitalul, unde s-a intervenit chirurgical.
Tot din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală se mai reține că minora C i-ar fi spus mamei sale pe data de 16.05.2009 că inculpatul ar fi violat-o din nou.
Prima instanță a reținut că situația de fapt este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, referatele întocmite de asistentul social, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile date de inculpat, foile de observație medicală, toate coroborate cu depozițiile martorilor, și.
Astfel din depozițiile martorilor și rezultă că pe data de 08.09.2008 minora C se afla în domiciliul din Comuna, dezbrăcată și întinsă pe pat, prezentând o hemoragie puternică în zona organelor genitale. Martorul a arătat că în seara zilei de 08.09.2008 a fost contactat telefonic de inculpat care i-a cerut să vină repede acasă. Ajungând acasă martorul l-a văzut pe inculpat îmbrăcat doar în lenjeria intimă, însă nu a putut intra în sufragerie, ci s-a deplasat de urgență la Aeroportul Băneasa, de unde a luat-o pe mama sa, martora, împreună cu o altă colegă de serviciu.
Din depoziția martorei rezultă că aceasta s-a deplasat apoi împreună cu fiul ei - martorul, la domiciliul din Comuna, iar aici au găsit-o pe victimă, în sufragerie, prezentând o hemoragie puternică în zona organelor genitale.
Lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați de Clinica de Obsterică și Ginecologie cu privire la faptul că în această unitate sanitară a fost adusă minora C, în vârstă de 8 ani, aceasta prezentând la examinare un traumatism vulvar vaginal pentru care s-a impus intervenție chirurgicală de urgență.
Inițial din depozițiile martorilor audiați a rezultat că minora ar fi suferit leziuni la nivelul organelor genitale ca urmare a unei autoaccidentări, respectiv prin căderea de pe un acoperiș pe cadrul unui pat metalic.
Existând în continuare indicii relative la săvârșirea unei infracțiuni de viol, victima a fost prezentată la organele de poliție la medicul legist pentru examinare.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A!/J/405/2008 (filele 41-42 dup) rezultă că în urma examinării de la 16.09.2008 s-a constatat că victima C prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale interne ce pot data din ziua de 08.09.2008. Leziunile traumatice s-au putut produce prin acțiunea intravaginală a unui corp dur și necesită pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite nu au fost de natură a periclita viața victimei, aceasta prezintă o deflorare veche a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată.
Din depozițiile martorei a mai rezultat că la data de 19.05.2009, partea vătămată s-a plâns din nou de dureri abdominale, susținând că în urmă cu trei zile inculpatul ar fi violat-o din nou. Potrivit relatărilor minorei, la data respectivă, profitând din nou de împrejurarea că soția sa lucra în de noapte, inculpatul a dus-o pe minoră în patul său, întreținând cu aceasta un raport sexual.
Audiată în fața instanței de judecată la termenul din data de 27.08.2009, martora a mai arătat că în urma investigațiilor de specialitate efectuate în urma celor petrecute la data de 08.09.2008, medicii au stabilit că în cauză minora a fost victima unui viol, afirmațiile inițiale, conform cu care hemoragia ar fi fost cauzată de căderea victimei de pe acoperiș nefiind corespunzătoare realității, ci fiind făcute cu scopul de a-l proteja pe inculpat. Aceeași martoră a mai arătat că pe data de 19.05.2009 fiica sa s-a dus la toaletă și i-a spus că nu poate urina în mod normal, prezentând mai multe dureri în zona abdominală. După ce cu greu a reușit stabilirea unui contact verbal cu fiica ei, aceasta i-a spus martorei că atunci când nu este acasă, inculpatul întreține raporturi sexuale normale cu ea. În aceste condiții martora s-a prezentat imediat la Postul de Poliție reclamând săvârșirea infracțiunii de viol.
Aspecte similare rezultă și din depozițiile martorului, acesta declarând la termenul de judecată din data de 27.08.2009 că în momentul în care a ajuns acasă a deschis cu forța ușa de acces în sufrageria apartamentului, după ce a auzit țipătul mamei sale, inculpatul aflându-se în fața ușii, cu scopul de a bloca ușa. Același martor a mai arătat că, după ce a reușit să intre în sufragerie a văzut-o pe canapea pe victimă, inculpatul încercând să-i oprească hemoragia cu ajutorul unor cârpe. Conform depoziției date de martorul, în aceeași seară, inculpatul a discutat cu bunica sa - martora, cerându-i acesteia să dea declarații contrare realității. Și în perioada ulterioară acestui incident, a mai arătat martorul, inculpatul obișnuia să doarmă împreună cu partea vătămată.
Susținerile martorilor și confirmă mențiunile referatului întocmit la data de 20.05.2009 de către asistentul social, minora C, declarând în prezența acesteia că tatăl său doarme cu ea atunci când mama ei lucrează de noapte, iar acesta o dezbracă abuzând de ea.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a manifestat o poziție procesuală oscilantă, negând inițial cu desăvârșire participarea sa la faptele pentru care este cercetat, susținând că traumatismul minorei s-ar fi produs fie în urma unei căderi accidentale de pe un, fie în urma loviturii pe care i-a aplicat-o cu piciorul în zona organelor genitale externe. această poziție procesuală, inculpatul a încercat să o determine pe soția sa - martora - să-și retragă declarațiile.
În fața instanței de judecată inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând faptul că pe data de 08.09.2008, profitând de faptul că soția sa era plecată de acasă, a întreținut un raport sexual cu fiica sa - C, în urma căruia victima început să sângereze în zona organelor genitale. Inculpatul a mai arătat că și ulterior, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a încercat din nou să întrețină un raport sexual cu fiica sa, însă nu își amintește dacă acest raport sexual s-a consumat.
Tribunalul a arătat că în cauză nu se va putea reține existența unui eventual consimțământ al victimei, cu relevanță în planul încadrării juridice, un asemenea consimțământ nefiind valabil din cauza constrângerilor și presiunilor exercitate de inculpat.
La aprecierea forței de constrângere exercitate de făptuitor asupra victimei s-a avut în vedere aptitudinea sa reală, concretă de a constrânge, de a pune victima în neputință de a se apăra sau de a profita de neputința acesteia de a-și exprima voința. În acest sens instanța a reținut că inculpatul este tatăl victimei, fapt care a și cauzat reticența minorei în a declara adevărul precum și încercările celorlalți membri de familie dea declara o stare de fapt contrară realității. În aceste condiții instanța a apreciat că s-a exercitat o constrângere morală în mod continuat, în baza aceleiași rezoluții infracționale. La data săvârșirii actelor materiale rezultă că victima era în vârstă de 8 ani, vârstă ce presupune (și față de lipsa discernământului consfințită atât în planul dreptului penal cât și în planul dreptului civil) că nu se poate considera că victima și-ar fi exprimat voința liber, consimțind la raport sexual. În consecință, lipsa unor forme de violență fizică manifestate pentru întreținerea actelor sexuale, ulterior datei de 08.09.2008 nu poate schimba încadrarea juridică, în speță fiind demonstrată existența unei forme de constrângere morală exercitată în baza aceleiași rezoluții infracționale. Cu referire la actul material petrecut la data de 08.09.2008, instanța a reținut că, față de mențiunile raportului de expertiză medico-legală, care demonstrează existența leziunilor de violență la nivelul organelor genitale interne, existența elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 197.pen este pe deplin dovedită. De asemenea modul în care inculpatul a acționat pe intervalul de timp septembrie 2008 - mai 2009, profitând de faptul că soția sa este plecată de acasă, lucrând în de noapte, luând-o pe victimă alături de el în pat, demonstrează cu certitudine existența unei rezoluții infracționale unice pentru toate actele materiale care intră în componența elementului material al laturii obiective a infracțiunii de viol.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul este tatăl victimei, cunoscând acest lucru, cunoscând și vârsta acesteia, precum și posibilitățile extrem de reduse de apărare eficientă pe care victima le avea. Nu este lipsit de relevanță și faptul că prin atitudinea sa inițială inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influențând martorii să facă declarații necorespunzătoare realității, or o asemenea poziție, în condițiile în care martorii sunt membri de familie, reprezintă o formă de manifestare a constrângerii morale, orice formă de eventuală rezistență a victimei fiind astfel înfrântă.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a apreciat că față de gravitatea faptei săvârșite, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii faptei nejustificând aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege, în condițiile în care ambele fapte au fost săvârșite în formă continuată, aspect care denotă perseverență infracțională și lipsă totală de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală. În egală măsură instanța a avut în vedere conduita adoptată de inculpat în fața instanței de judecată, acesta recunoscând totuși săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În consecință, instană a apreciat că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu limite orientate între minim și mediu special, numai acestea fiind în măsură să contribuie eficient la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.
În baza art. 14, 15 și 346 Cpp instanța a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 Cpp și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minoră C, reprezentând daune morale. Sub acest aspect instanța a avut în vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat victimei un prejudiciu moral a cărui cuantificare valorică este extrem de greu de realizat.
Au fost admise acțiunile civile exercitate de Spitalul Clinic de Urgență B și de "Prof. Dr. " și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, existența și întinderea acestora fiind dovedite cu deconturile depuse la dosar.
Impotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, al omisiunii aplicării pedepsei complementare și în raport de pedeapsa rezultantă și al obligării inculpatului la plata unor daune morale într-un cuantum redus.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a și b și Cod Penal coborârea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special.
Examinand actele dosarului și sentința atacată din prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu art.371 al.2 C.P.P. Curtea constată următoarele:
Probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță demonstrează, că inculpatului, în perioada 08.09.2008 - mai 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 9 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 teza 1.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că, în perioada 08.09.2008 - mai 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut cu fiica sa minoră în vârstă de 9 ani raporturi sexuale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de incest prev. de art. 203.pen cu aplicarea art. 41 alin 2.pen.
Vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol și incest este dovedită de mijloacele de probă administrate în cauză respectiv declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, referatele întocmite de asistentul social, raportul de expertiză medico-legală, foile de observație medicală privind partea vătămată, depozițiile martorilor, și și declarațiile date de inculpat în instanță.
Astfel, martora a declarat că, observând la 19.05.2009 că partea vătămată are dureri abdominale și aflând de la aceasta că la 16.05.2009, inculpatul a violat-o din nou, a sesizat organele de poliție.
Partea vătămată minoră Car elatat organelor de poliție, la 18.05.2009, că inculpatul, tatăl său, abuzează de ea atunci când mama sa, lucrează în de noapte. In declarația sa, minora a făcut referire expresă atât la fapta din septembrie 2008, când urmare violului, a fost transportată la spital unde a suportat o intervenție chirurgicală la nivelul organelor genitale, cat și la fapta din mai 2009.
Declarația părții vătămate consemnată de orgamele de cercetare penală, în procesul verbal de la fila 39 din dosarul de urmărire penală, este susținută de conținutul referatului asistentului social din cadrul - I, din data de 20.05.2009 (fila 128 ).
Conform raportului de expertiză medico-legală A1/J/264/2009, partea vătămată Cap rezentat o deflorare completă, mai veche de 10 zile a cărei producere nu poate fi precizată.
Din depoziția martorului rezultă, relativ la fapta din septembrie 2008, că inculpatul i-a cerut martorei, bunica părții vătămate care s-a aflat acasă la data respectivă, să declare că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul organelor genitale căzând de pe un acoperiș, pe cadrul unui pat metalic.
Martorul a mai declarat că venind acasă, la chemarea inculpatului, în data de 08.09.2008, a constatat că partea vătămată prezenta hemoragie, și împreună cu, pe care a adus-o de la serviciu, au transportat minora la Spitalul Clinic de Urgență unde s-a constatat că prezenta o hemoragie activă ( oprită în momentul examinării), fiind îndrumați la Spitalul.
Conform foii de observație a fost internată la Spitalul cu diagnosticul "traumatism vulvo vaginal", s-a intervenit chirurgical pentru suturarea rupturilor de la nivelul pereților vaginali, iar la 09.09.2008, minora a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " ", unde a rămas internată la 11.09.2008.
Potrivit adresei Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Consiliului Județean I emisă la 11.09.2008 către IPJ- I- Serviciul de Investigații Criminale, prin care s-a solicitat sprijinul în efectuarea unei anchete sociale la domiciliul minorei și luarea măsurilor care se impuneau, medicul ginecolog care a tratat minora a afirmat că leziunile s-au datorat unor abuzuri sexuale repetate (fila 35 ).
Prin raportul de expertiză medico-legală A1/J/405/2008, s-a concluzionat că minora a prezentat leziuni de violență la nivelul organelor genitale ce pot data din ziua de 08.09.2008; leziunile traumatice s-au putut produce prin acțiunea intravaginală a unui corp dur; necesită pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile nu i-au pus viața în primejdie; prezintă o deflorare veche a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată.
Curtea apreciază așadar că, în mod legal și temeinic prima instanță de fond a considerat că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, încadrarea juridică dată faptelor fiind corectă. Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești demonstrează faptul că inculpatul a întreținut în mod repetat acte sexuale cu fiica sa, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Cat privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea consideră că se justifică majorarea cuantumului acestora, așa încât pedepsele principale să îndeplinească cu maximă eficiență funcțiile și scopul pedepsei, cum sunt definite prin art.52
Cod PenalPrin faptele săvârșite, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale care ocrotesc libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, dar și a celor care asigură sănătatea fiziologică și morală față de care viața sexuală nu-și poate realiza finalitatea sa firească.
Faptele inculpatului sunt cu atât mai reprobabile cu ca au fost săvârșite împotriva fiicei sale, în vârstă de 8 ani, de-a lungul unei perioade lungi de timp, de peste opt luni.
Partea vătămată a suferit multiple leziuni de violență așa cum sunt descrise în cele două rapoarte de expertiză medico-legală, ce s-au putut produce prin acțiunea intravaginală a unui corp dur, actele medico legale atestand prezența unor deflorări vechi a căror producere nu s-a putut preciza cu ocazia examinărilor din 16.09.2008 și 20.05.2009.
inculpatului derivă din gravitatea și modalitatea de comitere a faptelor, repetabilitatea acestora, din împrejurarea că raportul de rudenie tată-fiică nu a constituit o în activitatea infracțională.
Comportamentul inculpatului relevă o deosebită agresivitate întrucât, în scopul obținerii satisfacției sexuale și pentru a înfrânge și cea mai firavă apărare din partea minorei, a exercitat actele materiale punând perna sau peste capul minorei, în timpul cat soția sa și mama minorei era la serviciu, în de noapte, a amenințat partea vătămată cu moartea în cazul în care ar fi spus ce i se întâmplă.
La aprecierea gradului de pericol social al inculpatului, Curtea are în vedere modalitatea în care acesta s-a raportat la acuzațiile care i s-au adus, reflectată în atitudinea sa procesuală. Astfel, la prezentarea materialului de urmărire penală, a negat învinuirile aduse, susținând că hemoragia părții vătămate a fost cauzată fie de căderea accidentală a fiicei sale de pe un, fie de lovirea pe care i-a aplicat-o cu piciorul pe fondul unei stări de enervare. Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, din 07.08.2009, a afirmat că în 2008 și-a violat fiica în prezența soției sale, căreia în iulie 2009 îi trimisese o scrisoare prin care îi cerea să-și retragă plangerea că nu se va mai întampla nimic și își cerea iertare. Mai mult, a determinat bunica minorei să dea declarații prin care să confirme apărările sale inițiale.
Recunoașterea comiterii infracțiunilor și regretul manifestat în timpul cerecetării judecătorești, ca și lipsa antecedentelor penale nu pot contrabalansa gradul ridicat de pericol social al faptelor săvarșite și periculozitatea inculpatului, în favoarea acestuia, care să conducă la reducerea cuantumului pedepselor aplicate, și cu atat mai puțin la reținerea vreunor circumstanțe atenuante judiciare.
Dimpotrivă, avand în vedere aspectele expuse, prin care se particularizează gravitatea infracțiunilor și persoana inculpatului, criteriile generale reglementate de art.72 privind Cod Penal individualizarea pedepsei, se impune majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului de prima instanță pentru infracțiunea de viol și infracțiunea de incest.
Curtea mai reține că instanța fondului a aplicat inculpatului, în raport de infr.prev.de art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 teza 1.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit. b, d și e
Cod PenalInfracțiunea de viol este concurentă cu infracțiunea de incest, pentru care nu s-a aplicat vreo pedeapsă complementară.
Avand în vedere dispozițiile art.35 al.1 Cod Penal, potrivit cărora dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementeră, aceasta se aplica alături de pedeapsa închisorii, Curtea va aplica alături de pedeapsa rezultantă a închisorii stabilită prin cumul juridic, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1lit.a teza II, lit. b, d și e p, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Referitor la soluționarea acțiunii civile formulată și exercitată în condițiile art.17 p Cod Penal pentru partea vătămată C, Curtea constată că în mod întemeiat aceasta a fost admisă, dar apreciază că suma de 10.000 lei reprezentand despăgubiri morale, nu este de natură să acopere rănile adanci de natură fizică și afectivă ce i s-au pricinuit.
Partea vătămată a fost traumatizată prin infracțiunile inculpatului într-o etapă importantă a dezvoltării psiho-somatice și afective, precum și de formare a personalității sale.
Astfel cum rezultă din ancheta socială, s-a recomandat ca minora să fie inclusă într-un program de consiliere psihologică pentru a atenua și înlătura, pe cat posibil, sentimentele de frică și rușine, depresia, autoblamarea și predispoziția la dificultățile de relaționare.
In raport de importanța valorilor sociale lezate, măsura în care acestea au fost afectate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care părții vătămate i-au fost afectate starea de sănătate fizică și psihică, Curtea va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile C.
In consecință, în temeiul art.379 al.1 pct.2 lit.a C.P.P. Curtea va admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulat împotriva sentinței penale 795/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul -, va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1, alin.3 teza I cu aplic. art.41 alin.2
Cod Penal- majora pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.203 cu aplic. art.41 alin.2
Cod PenalÎn temeiul art.33 lit.b și art.34 lit.b va Cod Penal contopi pedepsele principale și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisore, pe care o va spori cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.
În temeiul art.art.35 Cod Penal, art.65 alin.2 rap. la art.64 Cod Penal, va interzice inculpatului pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b, d și e
Cod PenalÎn temeiul art.14, art.15 și art.346 va C.P.P. admite acțiunea civilă exercitată în condițiile art.17 și C.P.P. va obliga inculpatul la plata despăgubirilor morale către partea vătămată minoră C pe care le va majora de la 10.000 lei la 30.000 lei.
- menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
- menține starea de arest preventiv a inculpatului.
- deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv de la 20.05.2009 la zi.
În temeiul art.379 al.1 pct.1 lit.b C.P.P. Curtea va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.192 al.2 C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulat împotriva sentinței penale 795/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul -, desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1, alin.3 teza I cu aplic. art.41 alin.2
Cod PenalMajorează pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.203 cu aplic. art.41 alin.2
Cod PenalÎn temeiul art.33 lit.b și art.34 lit.b contopește Cod Penal pedepsele principale și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisore, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.
În temeiul art.art.35 Cod Penal, art.65 alin.2 rap. la art.64 Cod Penal, interzice inculpatului pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b, d și e
Cod PenalÎn temeiul art.14, art.15 și art.346 admite C.P.P. acțiunea civilă exercitată în condițiile art.17 și C.P.P. obligă inculpatul la plata despăgubirilor morale către partea vătămată minoră C pe care le majorează de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv de la 20.05.2009 la zi.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.-30.12.2009/2ex
II. - Jud.
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Petre Popescu
