Violul (art.197 cod penal). Decizia 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2547/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 255/
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 423/F din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, apelantul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul apelantului inculpat având cuvântul, arată că apelul este declarat împotriva sentinței penale nr. 423/F din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă rezultată din contopirea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu și o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol în formă agravantă, prevăzută de alin. 3.
Critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei - date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta a pătruns în locuința părinților victimei, date fiind relațiile de prietenie pe care le avea cu aceștia, fără a cunoaște că aceștia nu erau acasă și pe fondul unei stări avansate de ebrietate. Apelantul nu își aduce aminte cu exactitate ce s-a întâmplat, însă declarațiile martorilor duc la concluzia că se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă la viol. Legiuitorul a prevăzut în art. 197 alin. 3 Cod penal situația de viol împotriva unui minor cu vârstă până la 15 ani și stabilește limite de pedeapsă de la 10 - la 25 de ani. În situația tentativei la viol, limitele de pedeapsă se reduc la J, inculpatul primind o pedeapsă între 5 ani și 12 ani și luni închisoare. În cauza de față Tribunalul Ialomițaa apreciat că fapta apelantului este de o asemenea gravitate, încât se impune a i se aplica o pedeapsă spre maximul special prevăzut pentru infracțiunea pentru care este cercetat. Este adevărat că este vorba de o minoră de 10 ani, dar legiuitorul tocmai această situație a prevăzut-o și pentru această situație a stabilit limitele de pedeapsă.
În continuare susține că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, dar este reabilitat pentru acestea. Mai mult, acesta este o persoană neșcolarizată, este analfabet, gradul său psihic și social este limitat, astfel că nu se poate spune că apelantul a pătruns în locuință cu intenția clară de a profita de minoră, fiind chestiune de moment ceea ce s-a petrecut la acea dată. Acesta recunoaște și regretă în limita a ceea ce își poate aduce aminte, ceea ce poate fi reținut ca circumstanțe atenuante ce pot atrage o reducere a limitei de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul nu s-a îmbătat și s-a dus la locuința victimei cu scopul de o viola.
De asemenea, solicită a se observa că și în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, apelantului i s-a aplicat o pedeapsă apropiată de maximul prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare.
Față de cele expuse mai sus și având în vedere actele și probele administrate în cauză solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și redozarea celor două pedepse aplicate pentru faptele concurente și pe cale de consecință și a pedepsei rezultante - spre mediul de pedeapsă aplicată pentru aceste infracțiuni.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, consideră că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor ținând cont de natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat - violare de domiciliu și tentativă de viol împotriva unei minore de 10 ani. În fața instanței acesta nu și-a exprimat regretul, preferând să se ascundă în spatele faptului că nu știe carte și că a consumat băuturi alcoolice.
Apreciază că pedeapsa nu este prea mare având în vedere că fapta a fost comisă cu premeditare, iar apelantul este cunoscut cu antecedente penale.
Considerând pedeapsa just individualizată, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului de față.
Prin sentința penală nr.423/F din 14.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Ialomițaa dispus după cum urmează:
În baza art.20 raportat la art.197 alin.3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de viol.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit.a-art. 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d și e Cod penal.
S-a făcut în cauză, cu privire la inculpat, aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit.a,b,d și e Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, de la 7 iulie 2009 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a luat act că partea vătămată, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 17 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către partea vătămată minoră, la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 7.07.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bufet din sat, în jurul orei 11.00, inculpatul a mers la locuința concubinilor G și, știind că aceștia nu erau acasă - iar copii lor, respectiv părțile vătămate (10 ani), (7 ani) și (1 an și 8 luni) erau singuri.
Inculpatul l-a îndepărtat din casă pe minorul, căruia i-a dat o bancnotă de 10 lei și l-a trimis să cumpere vin și ciocolată, apoi a luat în brațe, cu forța, pe minora, a dus-o într-o cameră, a întins-o pe pat și a dezbrăcat-o de lenjerie.
În timp ce încerca să dezbrace victima și de tricou, aceasta a reușit să scape, și-a luat fratele mai mic și a fugit din casă, căutând ajutor la vecini.
Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea susținerilor părții vătămate cu declarațiile martorilor și, cât și cu declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal în sensul că a reținut alături de pericolul concret al activității infracționale, împrejurările în care s-a realizat și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Astfel, susține inculpatul, orientarea pedepsei aplicate spre limita maximă prevăzută de lege, ar fi neîntemeiată, instanța de fond neținând seama de atitudinea sa cooperantă pe parcursul procesului penal, de faptul că a intervenit reabilitarea cu privire la antecedentele penale și de nivelul intelectual precar.
Examinând sentința atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele care succed:
1. Situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde realității actuale, fiind susținută de probele dosarului.
În această ordine de idei, Curtea notează că inculpatul nu contestă situația de fapt și declarațiile sale, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești se coroborează cu susținerile victimei și ale martorilor.
2. Corespunzător situației de fapt, instanța apreciază că vinovăția inculpatului este pe deplin stabilită.
Sub acest aspect este de observat că din modul în care a acționat inculpatul, pătrunzând n locuința victimei, premeditat în lipsa părinților acesteia și fără acordul lor, îndepărtând sub un pretext pe fratele minorei, vădește intenția directă a acestuia de a comite violul.
Deasemenea, Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului este corectă.
3. Individualizarea pedepsei.
Curtea apreciază că regimul sancționator stabilit de instanța de fond constituie o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, răspunzând și scopurilor pedepsei, astfel cum sunt arătate în art.52 din același cod.
Astfel, natura infracțiunilor comise și modul de operare, alături de antecedența penală vădesc periculozitatea sporită a inculpatului.
Deasemenea, împrejurarea că victima activității infracționale este o minoră de 10 ani pune în relevanță lipsa oricărui atașament al inculpatului la norme elementare morale și sociale, ceea ce vădește potențialul său criminogen.
Așa fiind, instanța consideră deplin justificată orientarea pedepselor spre limita superioară.
Împrejurările invocate de inculpat în susținerea apelului, respectiv atitudinea cooperantă și lipsa instrucției școlare, nu pot primi semnificația unor circumstanțe de natură a impune reformarea regimului sancționator.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală, astfel încât în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, conform dispozițiilor art.383 alin.11și 2 din Codul d e procedură penală, se va deduce prevenția de la 7.07.2009 la zi și se va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 423/F din 14.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Ialomița.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Menține arestarea preventivă a apelantului inculpat și deduce prevenția de la 7.07.2009 la zi.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./23.12.2009
- jud.:
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
