Violul (art.197 cod penal). Decizia 32/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.197 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.32
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat, jud. B, împotriva sentinței penale nr.136 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 25 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.136 din 27.03.2009 a Tribunalului Botoșani - secția penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite de inculpatul, în sensul că s-a înlăturat aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și s-a reținut săvârșirea a cinci infracțiuni prev. de art.203 Cod penal, a trei infracțiuni prev. de art.197 alin.2 lit.1, alin.3 Cod penal și a două infracțiuni prev. de art.197 alin.2 lit.1Cod penal, infracțiuni aflate în concurs conform art.33 lit.a, b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedepsele de:
- 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.1, alin.3 Cod penal (parte vătămată );
- 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.1, alin.3 Cod penal (parte vătămată );
- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.1Cod penal (parte vătămată );
- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.1, alin.3 Cod penal (parte vătămată );
- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.1Cod penal (parte vătămată );
- câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.203 Cod penal (părți vătămate și ).
În temeiul art.33 lit.a, b, 34 și 35 Cod penal au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este tatăl părților vătămate și. În perioada 1996-2003, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu ambele părți vătămate, după cum urmează:
În luna septembrie 1998 inculpatul a întreținut primul raport sexual cu partea vătămată, la acea dată în vârstă de 11 ani. Fapta s-a repetat după aproximativ un an și în vara anului 2002. Toate cele trei raporturi sexuale au avut loc în locuința familiei. De fiecare dată partea vătămată s-a opus, dar inculpatul, prin folosirea forței fizice, a constrâns-o la întreținerea de raporturi sexuale.
Inculpatul a întreținut două raporturi sexuale cu fiica sa, în luna mai 1996 (dată la care partea vătămată avea vârsta de 13 ani), într-o casă din câmp și în luna iunie 2003, în locuința familiei. Și de această dată inculpatul s-a folosit de forța fizică pentru aoc onstrânge pe partea vătămată. În urma celui de-al doilea raport sexual, partea vătămată a rămas însărcinată și a fost nevoită să efectueze un chiuretaj uterin.
Inculpatul a recunoscut doar săvârșirea celui de-al doilea raport sexual cu partea vătămată. În legătură cu cele arătate de partea vătămată, inculpatul le-a pus pe seama faptului că i-ar fi făcut cadou un telefon mobil unei alte fiice,.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor s-a reținut că raporturile sexuale întreținute prin constrângere, de tată cu cele două fiice ale sale sunt separate de intervale mari de timp și nu există vreun indiciu că inculpatul ar fi acționat în executarea aceleiași rezoluții infracționale. Așa fiind, au fost înlăturate disp. art.41 alin.2 Cod penal, fiecare dintre raporturile sexuale fiind analizat în cadrul concursului de infracțiuni.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat la pedepse cu închisoare la individualizarea cărora a avut în vedere gradul de pericol social, vârsta părților vătămate și urmările grave care se puteau produce asupra sănătății și dezvoltării ulterioare a părților vătămate, precum și persoana inculpatului care a avut o conduită nesinceră.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru dovedirea vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa ca fiind săvârșite față de partea vătămată.
În ceea ce o privește pe partea vătămată a arătat că se face vinovat doar de săvârșirea faptei din iunie 2003, însă a avut acordul părții vătămate, așa încât a solicitat achitarea.
În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal și aplicarea disp. art.861Cod penal.
Verificând sentința apelată în raport de motivele invocate și de disp. art.371 și 378.pr.pen. Curtea constată că aceasta este nelegală, însă pentru un alt aspect decât cele invocate de inculpat, respectiv incidența disp. art.10 lit.g Cod penal în ce privește infracțiunea prev. de art.203 Cod penal, săvârșită în mai 1996.
Instanța de fond a reținut corect atât situația de fapt cât și încadrarea în drept. Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor, rapoartele de constatare medico-legală și adeverința medicală, coroborate cu declarațiile inculpatului, acesta a întreținut în intervalul 1996-2003, prin constrângere, raporturi sexuale cu fiicele sale și. Este evident că martorii audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond nu au fost de față la săvârșirea faptelor însă, declarațiile lor privind destăinuirile și atitudinea ulterioară a părților vătămate sunt concludente. De altfel declarațiile acestora se coroborează și cu declarațiile părților vătămate. Împrejurarea că faptele nu au fost reclamate imediat este justificată de relațiile de familie și de frica părților vătămate, determinată de amenințările inculpatului.
Așa fiind, în mod corect inculpatul a fost condamnat, vinovăția lui fiind pe deplin dovedită.
Cererea de restituire a cauzei la procuror pentru completarea probatoriului și pentru lămurirea unor aspecte legate de contradictorialitatea probelor este neîntemeiată.
Aspectele invocate puteau fi clarificate pe parcursul cercetărilor judecătorești, însă inculpatul nu a avut de formulat cereri de probe nici în fața instanței de fond și nici a celei de apel.
Restituirea cauzei la procuror, în temeiul art.332 pr.pen. are ca obiect cazurile strict și limitativ prevăzute de text. În ce privește administrarea probelor este de reținut că art.333 pr.pen. care prevedea această posibilitate a fost abrogat prin Legea nr.356/2006.
Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea în care inculpatul a acționat, relațiile de rudenie cu părțile vătămate și rezultatul produs asupra acestora, precum și persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă doar dacă instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins în această modalitate ori natura faptelor și persoana inculpatului, respectiv relația de rudenie cu părțile vătămate nu justifică cererea formulată în acest sens.
Prezența în familie, justificată de inculpat ca fiind necesară dat fiind că are în întreținere mai mulți copii nu poate decât să dăuneze membrilor acesteia, două dintre fiice fiind chiar părțile vătămate.
Așa fiind, scopul educativ al pedepsei așa cum este impus de art.52 Cod penal nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Apelul este întemeiat însă având în vedere că pentru prima infracțiune de incest, săvârșită în mai 1996 s-a împlinit termenul de prescripție conform art.124 rap. la art.122 lit.c pr.pen.
Așa fiind, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. Curtea va admite apelul inculpatul, va desființa în parte sentința penală apelată și în rejudecare: va înlătura dispozițiile art. 33 lit. a și b, art. 34 și 35 Cod penal privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului. - înlătura dispoziția prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 203 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din mai 1996).
- fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prev. de art. 203 Cod penal, la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit a și b, art. 34 și 35 Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de artr. 64 lit. a teza a II a, b, d și e Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 136 din 27 martie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a și b, art. 34 și 35 Cod penal privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului.
Înlătură dispoziția prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 203 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din mai 1996).
Condamnă inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din iunie 2003), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Condamnă inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din septembrie 1998), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Condamnă inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din septembrie 1999), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Condamnă inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 Cod penal, parte vătămată fiind ( fapta din iunie 2002), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit a și b, art. 34 și 35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de artr. 64 lit. a teza a II a, b, d și e Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din apel din care 200 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpat se vor avansa din fondurile, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru părțile vătămate.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
28.05.2009
Jud. -
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Ilieș Titiana
