Violul (art.197 cod penal). Decizia 34/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.34/A/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 4 aprilie 1963, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.48/P din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art.197 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației nr.1265/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 04.03.2009, lipsă fiind partea vătămată intimată - și reprezentantul său legal.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, potrivit dispozițiilor art.378 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de inculpat și susține cererile formulate de inculpat prin memoriul depus la dosar.
Instanța, pune în discuție faptul că se solicită de către inculpat reaudierea victimei minore și efectuarea testului poligraf.
Procurorul cu privire la testul poligraf arată că nu se opune, iar în ceea ce privește reaudierea minorei se opune, având în vedere că a fost audiată în fața instanței de fond și aducerea minorei ar constitui o traumă pentru aceasta, fapt ce rezultă și din raportul de evaluare psihologică întocmit în cauză.
Instanța, respinge probațiunea solicitată de către inculpat ca inutilă cauzei, având în vedere că minora a fost audiată atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, aspectele învederate de către inculpat cu privire la întrebările pe care ar vrea să le formuleze cu ocazia audierii minorei fiind clarificate cu acte, respectiv certificatul medico-legal existent la dosar vizazi de victimă și cu probațiunea administrată în cauză, iar în ceea ce privește testarea cu aparatul poligraf o respinge ca nefiind o probă concludentă și pertinentă, având în vedere valoarea științifică a unei astfel de probe.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, în sensul condamnării inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.198 Cod penal. Arată că, din declarația victimei rezultă că inculpatul nu a exercitat violențe asupra ei după cum a declarat și martora audiată în cauză și chiar dacă se apreciază în hotărârea primei instanțe că victima nu și-a putut exprima consimțământul pentru un raport sexual, consideră că nu suntem în prezența infracțiunii de viol.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, inculpatul în memoriile sale arată că nu a avut conflicte cu legea penală și a avut o viață onestă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat, inclusiv asupra solicitării de schimbare a încadrării juridice pentru următoarele considerente: din declarația luată minorei în cursul urmăririi penale rezultă că, inculpatul prin violență a avut contact sexual cu ea anterior incidentului la care a fost surprins de către mama victimei, în vara anului 2007. Din raportul de evaluare psihologică a minorei rezultă cu certitudine că minora a fost victima abuzului sexual cât și psihologic, inculpatul exercitând presiuni asupra acesteia în sensul de a nu o încunoștința pe mama sa și având în vedere nivelul de educație a acesteia a apreciat că va avea repercursiuni asupra ei. De altfel și în fața instanței victima a declarat că nu ar fi consimțit să aibă raporturi sexuale cu inculpatul, ci că fiindu-i frică de acesta, chiar dacă nu a agresat-o în momentul în care au fost surprinși de către mamă, i-a fost frică să protesteze crezând că o va. Din declarația martorei, fila 51, rezultă că a ajuns la locuința părții vătămate și aceasta i-a relatat că a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul arătându-i și locul unde a fost lovită de către inculpat, susținând în fața instanței că loviturile i-au fost aplicate ca să accepte să întrețină relații cu el raporturi sexuale, în nici un caz aceasta nu a susținut că nu a fost lovită.
Apreciază că, nu se impune schimbarea încadrării juridice, că minora nu și-a dat consimțământul în nici un fel pentru a întreține relații sexuale cu inculpatul, astfel că încadrarea juridică potrivit art.197 alin.1 și 3 Cod penal este legală și temeinică. Prin urmare, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, menținând starea de arest a acestuia și deducând durata arestului preventiv la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.48/P din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.197 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 și 76 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 4 aprilie 1963 în S M, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale,.în, nr.185, com. jud.S M, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la pedeapsa de:
- 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d și e Cod penal potrivit art.65 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d și e Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 27 octombrie 2008 la zi.
A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu vor fi avansați potrivit art.189 Cod procedură penală din contul Ministerului Justiției în contul Baroului S M, pe seama avocat conform delegației nr.2636/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv interogatoriul inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și probele științifice, rezultă în fapt următoarele:
De aproximativ 13 ani inculpatul întreține relații de concubinaj cu numita în satul, perioadă în care cei doi au fost despărțiți de mai multe ori. Deși minora - în vârstă de 10 ani la data când s-a săvârșit infracțiunea îl numește pe inculpat "tată", nu a fost recunoscută de acesta și nici nu i s-a stabilit paternitatea.
În vara anului 2007, fără a se putea preciza data, inculpatul însoțit de minora -, parte vătămată în prezenta cauză, în vârstă de 10 ani, păzeau vitele pe pășunea satului.
După ce inculpatul a consumat cca. litri Ť. i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și întrucât aceasta a refuzat, i-a dat o palmă, i-a dat jos pantalonii și a întreținut cu aceasta un act normal consumat. Minora a relatat că a simțit dureri cu această ocazie și a sângerat. Totodată a amenințat-o și i-a cerut să nu povestească despre cele întâmplate mamei sale, întrucât "o vor încurca amândoi".
Din declarațiile părții vătămate mai rezultă că în cursul aceleiași zile, inculpatul a mai întreținut cu aceasta un raport sexual, pe pășune, după ce, în prealabil, la refuzul acesteia a lovit-o cu palma peste ceafă.
În data de 26 octombrie 2008 inculpatul, partea vătămată și mama acesteia au ajutat-o pe numita la culesul viei. La un moment dat, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut minorei - să-l însoțească la domiciliu și ajunși acasă, i-a solicitat să se dezbrace, iar la refuzul acesteia a pălmuit-o, apoi i-a tras jos pantalonii cu forța, după care a întreținut cu aceasta raport anal. În momentul când a încercat să mai întrețină un raport sexual cu minora, a apărut mama acesteia. Văzându-l pe inculpat cu pantalonii descheiați și pe minoră agitată, a întrebat-o ce s-a întâmplat, ocazie cu care minora i-a relatat toate cele întâmplate.
La chemarea mamei părții vătămate au venit la domiciliul acesteia rudele ei și, care aflând despre cele întâmplate, i-au aplicat inculpatului o corecție.
Potrivit raportului medico-legal întocmit la 27 octombrie 2008, minora - prezenta la data examinării, urmele unei deflorări vechi, a cărei dată nu poate fi precizată. Pe corpul acesteia nu s-au constatat leziuni și la examenul de laborator nu s-au pus în evidență existența spermatozoizilor.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul recunoaște sincer că a întreținut relații sexuale cu minora -, dar susține că aceasta a fost de acord și că nu a exercitat acte de violență asupra acesteia, sens în care solicită a se schimba încadrarea juridică a faptei din viol prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal în aceea de act sexual cu un minor prev.de art.198 Cod penal.
Având în vedere probele de la dosar, din care rezultă că inculpatul a exercitat violențe asupra minorei pentru a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu acesta, amenințările exercitate asupra ei, vârsta minorei la data săvârșirii faptelor - 10 ani, vârstă la care nu se poate vorbi de o manifestare liberă de voință la întreținerea unui act sexual, chiar și în fața instanței deși minora schimbă parțial declarația în sensul că nu a fost amenințată sau lovită de inculpat, arată că nu a fost de acord să întrețină cu acesta relații sexuale dar i-a fost frică să nu o bată și că de fiecare dată când s-a întâmplat, inculpatul se afla în stare de ebrietate, nu justifică cererea de schimbarea încadrării juridice, corect s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de viol, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
Mai mult, în raportul de evaluare psiho-socială a părții vătămate, întocmit de DGASPC S M se evidențiază existența unor agresiuni de natură sexuală și abuzul sexual și psihologic produs asupra acesteia.
Potrivit raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare rezultă că inculpatul a conștientizat comportamentul său negativ apreciind că a fost o răzbunare pe infidelitatea concubinei sale, consumul de alcool aducându-și un aport important. Familia apreciază comportamentul inculpatului ca violent verbal și atitudinal, mai puțin fizic, când se afla sub influența alcoolului, nu se interesa de bunăstarea familiei, nu prea muncea, iar banii câștigați îi cheltuia pe consum de alcool. Este conștient de consecințele faptei sale, nu are sentimente de regret, ci de supărare față de victimă, speră ca cele întâmplate să fie uitate sau rezolvate în familie, perspectiva unei condamnări pentru viol părându-i-se nedreaptă.
Au fost evidențiați factori de natură să accentueze comportamentul infracțional: consumul de alcool cu influențe directe asupra infracțiunii, abilități reduse de rezolvare a problemelor cu care se confruntă, modele negative de comportament în familia lărgită pe care acesta le-a preluat, comportamentul infracțional în trecut, lipsa sentimentelor de regret față de victimă, neasumarea responsabilității pentru infracțiunea săvârșită în condițiile în care se va dovedi vinovăția în săvârșirea infracțiunii de viol.
Ca factori de natură să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului au fost evidențiați: comportamentul pozitiv în comunitate și menținerea lui o perioadă M de timp de la ultima condamnare cu închisoare, conștientizarea influenței negative a consumului de alcool asupra comportamentului său, conștientizarea consecințelor negative ale săvârșirii infracțiunii asupra propriei persoane.
Se concluzionează că, prin neasumarea responsabilității pentru infracțiunea comisă, lipsa sentimentelor de regret față de victimă, experiența detenției, sunt de natură să influențeze și în viitor implicarea în infracțiuni asemănătoare. În condițiile în care va renunța la consumul de alcool, va dezvolta abilități de rezolvarea problemelor și de conștientizare a consecințelor negative asupra victimei vor scădea șansele de reiterare a comportamentului infracțional.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul, în baza probelor administrate, a reținut că fapta inculpatului de a întreține în mod repetat, raporturi sexuale cu o minoră sub 15 ani prin constrângerea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, aceasta fiind dovedită prin probele de la dosar și având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, împrejurările în care s-a comis, persoana acestuia, constatându-i vinovăția și cu recunoașterea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și 76 lit.a Cod penal i-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b, d, e Cod penal potrivit art.65 Cod penal, apreciind-o ca suficientă pentru a-și atinge scopul preventiv și educativ.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, b, d și e Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 27 octombrie 2008 la zi.
Întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu va fi avansat potrivit art.189 Cod procedură penală din contul Ministerului Justiției în contul Baroului S M, pe seama avocat conform delegației nr.2636/2008.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, actul sexual nefiind săvârșit prin constrângere.
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, b,d,e Cod penal pe o durată de 5 ani, reținându-se în sarcina acestuia că în mod repetat a întreținut relații sexuale prin constrângere cu numita - în vârstă de 10 ani.
Inculpatul a recunoscut faptul că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată dar susține că aceasta a fost de acord și nu s-au exercitat acte de violență asupra acestuia.
Susținerile inculpatului nu pot fi reținute dată fiind vârsta fragedă a victimei, care nu avea capacitatea de a decide conform propriei voințe, mai mult, victima a fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu inculpatul, probe elocvente în acest sens fiind raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu -M și din Raportul de evaluare psihologică întocmit de DGASPC S-M reiese existența unei agresiuni de natură sexuală și abuzul sexual și psihologic produs asupra victimei.
Un aspect esențial îl reprezintă faptul că inculpatul întreține relații de concubinaj de 13 ani cu numita, mama victimei din satul, perioadă în care cei doi au fost despărțiți de multe ori, însă minora parte vătămată îl numește pe inculpat "tată", deși nu a fost recunoscută de acesta și nu i s-a stabilit paternitatea. În cauză trebuiau făcute demersuri pentru a se stabili paternitatea minorei, pentru a se analiza cauza și cu privire la eventualitatea săvârșirii de către inculpat și a infracțiunii de incest, însă, cum în cauză inculpatul este singurul apelant, nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Inculpatul mai arată că, la momentul în care a întreținut relații sexuale cu victima, aceasta nu mai era virgină, pentru a scoate în evidență disponibilitatea acesteia pentru astfel de atitudini, însă din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul a întreținut cu ea relații sexuale pentru prima oară încă din vara anului 2007, fără a putea preciza data, când aflându-se cu vitele la, după ce a consumat l Ť. inculpatul i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și, întrucât aceasta a refuzat, i-a dat o palmă, i-a dat pantalonii jos și a întreținut cu aceasta un act sexual consumat, amenințând-o apoi că dacă va povesti cele întâmplate mamei sale, "o vor încurca amândoi". Din această cauză, în raportul constatator medico-legal de la fila 29 dosar urmărire penală s-a concluzionat că la data examinării, în 27.10.2008, ( după ultimul act sexual consumat ) minora prezenta semnele unei deflorări vechi, a cărei dată de producere nu poate fi precizată.
Relevante în cauză sunt și datele comunicate în cuprinsul Raportul de evaluare psihologică întocmit de DGASPC S-M din care rezultă că victima este al doilea copil al familiei, din cei 5 copii, niciunul nu este recunoscut de tatăl biologic, respectiv de inculpatul, care din motive personale nu a dorit să-și recunoască copiii rezultați din uniunea consensuală cu. Tot în cuprinsul acestuia se menționează faptul că relațiile familiale sunt dominate de conflictualitate intensă, tatăl este consumator de alcool, agresiv fizic atât cu mama copiilor cât și cu copiii, aspecte menite să întărească dovada comportamentului agresiv al inculpatului și să circumstanțieze fapta săvârșită de acesta.
Față de aspectele menționate, instanța apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea prev. de art.198 Cod penal, întrucât din probele de la dosar rezultă că inculpatul a întreținut acte sexuale cu victima minoră prin constrângere. Este vorba atât despre constrângerea fizică, inculpatul dându-i o palmă părții vătămate cu ocazia întreținerii primului act sexual pe motiv că aceasta nu a fost de acord să se dezbrace, cât și de constrângerea morală exercitată prin comportamentul agresiv al inculpatului în general, fapt care, raportat și la vârsta fragedă a victimei, i-a indus acesteia teama că dacă nu îl va asculta pe inculpat i se va întâmpla ceva rău, constrângere exercitată de către inculpat și prin amenințările adresate părții vătămate după consumarea primului act sexual în sensul de a nu spune mamei sale cele întâmplate, întrucât "o vor încurca amândoi".
Pe de altă parte, nu este necesară nici modificarea cuantumului pedepsei pronunțate, dată fiind fapta săvârșită, vârsta fragedă a victimei, relațiile dintre părți, faptul că victima îi spune inculpatului "tată", deși inculpatul nu a recunoscut pe nici unul din cei 5 copii rezultați din relația de concubinaj cu mama minorei, numita, apreciindu-se că, raportat la comportamentul inculpatului în general, atitudinea sa agresivă față de familie, lipsa de responsabilitate în raport cu victima infracțiunii, lipsa atitudinii de regret față de fapta săvârșită sporește gradul de pericol social al faptei.
Văzând această stare de fapt, în drept disp. art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.48/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu -M pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 RON onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului și va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 17.03.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.48 din 3.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 17.03.2009.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul în Penitenciarul Satu Mare și cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 01.04.2009
Judecător fond -
decizie - - -
4 ex./01.04.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia
