Violul (art.197 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/A/2009
Ședința nepublică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Grefier - - Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și inculpații:, împotriva sentinței penale numărul 223 din 17 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 16.03.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 223/2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIUs -a dispus:
În baza art.197 al.2 lit.a.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit.c a Cod Penal condamnat pe inculpații majori:
- SE. -, fiul lui și, născut în data de 01.09.1989 în Mediaș, jud. Sibiu, -, domiciliat în com., sat, nr. 120, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la opedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol;
-, fiul lui și, născut în data de 21.11.1989 în Mediaș, jud. Sibiu,: -, domiciliat în com., sat, nr. 123, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol;
-, fiul lui și -, născut în data de 14.01.1990 în Mediaș, jud. Sibiu,: -, domiciliat în com., sat, nr. 122, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol;
În baza art. 65 alin.2 a Cod Penal interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza 2 și b
Cod PenalÎn baza art. 197 al.2 lit.a cu aplicarea art. 99 și urm. a Cod Penal condamnat pe inculpații minori:
-, fiul lui și -, născut în data de 22.09.1990 în Mediaș, jud. Sibiu,: -, domiciliat în,-, jud. Sibiu, legale în com., sat nr. 122, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de viol;
- -, fiul lui și -, născut în data de 05.06.1992 în com., sat, jud. Sibiu,: -, domiciliat în com., sat, nr. 219, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la o pedeapsă de 4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de viol;
- -, fiul lui G și --, născut în data de 13.03.1991 în Mediaș, jud. Sibiu,: -, domiciliat în com., sat nr. 153, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
la o pedeapsă de 4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 65 alin.2 interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza 2 și b după Cod Penal împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 iunie 2008, la zi.
În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998 și urm. civ. art. 1000 al.1 și 2.civ. și art. 45 al.1 civ.Cod Penal a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar, iar în ceea ce-i privește pe inculpații minori, și în solidar și cu părțile responsabile, fiecare cu părinții săi, respectiv cu și, și, G și -, la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile domiciliată în Dumbrăveni, str.- nr. 110, jud. Sibiu prin reprezentanți legali și.
În baza art. 191 al.1 a C.P.P. obligat fiecare inculpat, iar pe inculpații minori, și în solidar și cu părțile responsabile civilmente, fiecare cu părinții săi, respectiv cu și, și, G și - la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat astfel, câte 785 lei din care câte 150 lei onorariu avocat oficiu la urmărire penală și câte 165 lei onorar avocat oficiu la instanță.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în fapt, în esență, de către instanța de fond că în data de 8 iunie 2008 victima ( 13 ani ) împreună cu un grup de fete, printre care și martorele ( 13 ani), - ( 12 ani) și ( 23 ani), se afla la cules de cireșe pe raza localității Dumbrăveni, jud. Sibiu când de acest grup de fete s-au apropiat inculpații, și, care au început să-i facă victimei propuneri indecente, pentru ca la un moment dat inculpații și să o prindă pe aceasta cu forța de brațe și de picioare și au dus-o pe victimă pe sus în livadă, unde toți cei 6 inculpați pe rând, au întreținut relații sexuale cu ea.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpaților astfel cum a fost expusă sintetic mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol și nu de act sexual cu un minor, întrucât violența exercitată inițial prin luarea cu forța de mâini și de picioare, apoi dezbrăcarea victimei cu forța, precum și violența psihică pe care a exercitat-o prezența celor 6 inculpați constituie elemente suficiente de calificare a faptei în infracțiunea de viol și nu de acceptare, de achiesare a acesteia la raporturi sexuale cu inculpații.
Raportat la probele administrate cauzei - martori, expertiza, din care rezultă că minora prezintă o dezvoltare superioară vârstei de 13 ani, tribunalul a împărtășit susținerile inculpaților referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art.197 alin. 2 lit. a) și alin. 3 Cod penal în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. a) Cod penal.
În baza acestui text de lege cei șase inculpați au fost condamnați.
La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat instanța de fond a avut în vedere datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, inculpații, și, fiind minori, atitudinea lor față de faptă și contribuția concretă pe care au avut-o fiecare în derularea faptelor, atitudinea pe care inculpații au avut-o în cursul procesului penal, precum și împrejurarea că cei 6 inculpații nu au antecedentelor penale.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 45 alin. 1 Cod procedură penală, precum și disp. art. 14, 346 Cod de procedură penală rap. la art. 998 și urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și toți cei șase inculpați, și, criticând-o pentru nelegalitae și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise de apel și susținute oral, reprezentantul parchetului arată că sentința atacată este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal inculpaților minori, întrucât potrivit art. 109 alin. 3 Cod penal inculpaților minori nu li se aplică pedepsele complementare, astfel că solicită desființarea hotărârii atacate numai sub acest aspect.
În drept, se invocă dis. art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații, și, personal și prin apărătorii legali, au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, întrucât din probele administrate rezultă că relațiile sexuale cu victima au avut loc cu acordul acesteia, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei raportat la împrejurarea că inculpații au recunoscut fapta și o regretă.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații și, personal și prin apărătorii legali au solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) și c) Cod procedură penală, întrucât din probele dosarului nu rezultă că cei doi inculpați ar fi întreținut relații sexuale cu minora prin constrângere, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere vârsta inculpaților.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de parchet și inculpați, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 372 Cod proc. pen. cu referire la art.109 Cod penal, 197 și art. 198 Cod penal, Curtea de Apel constată că doar apelul parchetului este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
..În ce privește apelul inculpaților
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că criticile invocate de apelanții inculpați ce vizează vinovăția, încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor aplicate sunt neîntemeiate, instanța de fond a evaluat corect probele administrate cauzei, așa încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității desfășurate de inculpați, aceștia fiind corect condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de viol iar pedepsele aplicate sunt just proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 Cod penal.
1.Potrivit art. 197 alin. 1) Cod penal violul constă în "actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința", iar violul este mai grav "dacă fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună", conf. alin.2 lit. a) al art. 197 Cod penal.
Susținerile inculpaților din apel prin care au încercat să se disculpe nu pot fi însușite de către Curtea de Apel în contextul probator administrat în cauză.
Curtea constată că nu suntem în prezența echivocului care să le profite inculpaților, având în vedere că există elemente certe care duc la concluzia că aceștia au săvârșit fapta, cum ar fi declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, - și ce se coroborează într-o oarecare măsură cu declarațiile inculpaților.
Partea vătămată, o persoană minoră, în vârstă de 13 ani, vârstă la care are capacitatea de a înțelege și a discerne, a reținut exact cele petrecute și a dat declarații ample, descriind faptele, dar și persoana agresorilor, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, cât și pentru calificarea declarațiilor sale ca fiind sincere și edificatoare.
Astfel, partea vătămată i-a indicat încă din primele declarații date organelor de anchetă penală pe inculpații și ca fiind autorii ai faptei de viol, a arătat că au fost 6 făptuitori, a precizat vorbele și gesturile acestora, precum și a indicat persoanele care au fost martori la eveniment ( 19-20 ds. urm. penală).
Susținerile sale au fost constante pe tot parcursul procesului penal în ce-i privește pe inculpații, și, despre care a relatat că au întreținut relații sexuale cu ea împotriva voinței ei (212 ds. fond).
Relevant sub aspectul vinovăției inculpaților este împrejurarea că victima cu ocazia audierii de către instanța de fond, în prezența reprezentanților legali, i-a indicat pe cei cinci susnumiți inculpați ca fiind autorii faptei de viol comisă asupra ei în data de 8 iunie 2008.
Este adevărat, că în ce-l privește pe inculpatul minora a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, însă Curtea, constată că în mod corect judecătorul de fond a înlăturat această revenire la declarațiile anterioare, vinovăția acestuia rezultând fără echivoc din ansamblul probator administrat cauzei.
Chiar dacă victima a susținut în fața judecătorului de fond că inculpatul nu a întreținut raporturi sexuale cu ea, acest fapt nu este de natură să atragă dubiul în ce privește persoana inculpatului, revenirea victimei fiind explicabilă prin sentimentul de insecuritate pe care-l resimte această parte ce a fost supusă unei asemenea acțiuni din partea inculpatului.
Curtea remarcă sub acest aspect că în declarația dată la data de 8 iunie 2008 minora a arătat că nu l-a indicat de prima dată pe inculpatul ca fiind autor al faptei de viol pentru că acesta amenințat-o cu bătaia ( 19 verso, ds. parchet).
Martora a declarat atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că în data de 8 iunie 2008, în jurul orelor 12,30-13,00 se afla în livada de cireși împreună cu sora ei -, și victima, când de ele s-a apropiat un grup de băieți din, iar inculpații și, au început să-i vorbească indecent victimei. Martora mai declară că la observația ei de aol ăsa în pe victimă, a fost amenințată cu bătaia de către cei doi inculpați, pentru ca la un moment dat " am observat cum patru băieți din grupul celor din au prins-o pe de mâini și de picioare și au plecat cu ea pe sus înspre locul de deasupra porcăriei." ( 82-85 ds. parchet ). Mai declară martora că în timp de fugea din livadă, speriată fiind de comportamentul inculpaților, a auzit-o pe victimă că plângea și. ( 214 ds. tribunal).
Declarațiile martorei se coroborează nu numai cu declarațiile victimei dar și cu declarațiile martorilor - și, care constant au declarat în prezența reprezentanților legali, că au văzut când victima a fost prinsă de mâini și de picioare de patru tineri, care au luat-o pe sus, că speriate de comportamentul inculpaților au fugit, momente în care au auzit când victima striga după ajutor și ulterior în aceeași zi când s-au întâlnit cu partea vătămată, aceasta plângea și le-a spus că a fost violată de tineri care au fost în livadă ( 88-89, 86-87 ds. parchet, 215, 348 ds. tribunal).
Relevante sub aspectul vinovăției inculpaților sunt declarațiile martorului, care în prezența reprezentantului legal, a relatat că în timp ce se afla urcat într-un a văzut un grup mai mare de tineri care întrețineau pe rând relații sexuale cu o fată, pe care ulterior a aflat că se numește, și relatat că " atunci când am văzut grupul care întreținea relații sexuale pe rând cu eu i-am recunoscut pe numiții printre acei tineri i- recunoscut pe, și."( 79- 81 ds. parchet, 345 ds. fond).
Curtea nu poate omite în stabilirea vinovăției inculpaților, și, împrejurarea că aceștia au declarat atât organelor de anchetă penală, cât și judecătorului de fond că au întreținut relații sexuale cu victima.
Este adevărat că aceștia pe parcursul procesului penal și-au modificat declarațiile, încercând să acrediteze mai multe variante ale modului în care s-au petrecut faptele, însă ceea ce este relevant în cauză este aspectul că inculpații au recunoscut constant că au întreținut raporturi sexuale cu minora. Inculpatul, nu a recunoscut fapta nici în cursul urmării penale, nici în fața instanței de fond, însă este de remarcat că acesta audiat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a recunoscut că a întreținut și el relații sexuale cu partea vătămată ( 23 ds-, acvirat).
Susținerile inculpaților și, în sensul că nu sunt autorii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a ) Cod penal, sunt infirmate așadar de declarațiile partii vătămate, care a arătat ca aceștia au întreținut prin constrângere relații sexuale cu ea, amenințând-o cu bătaia, fapt confirmat și de declarațiile martorilor, -, și.
Așadar, în cauză nu exista temeiuri pentru achitarea inculpaților și, în sensul solicitat de aceștia, urmând ca motivul de apel invocat sub acest aspect să fie respins ca neîntemeiat.
În ce privește încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpați în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2 ) lit. a ) Cod penal, se constată că este corectă, neexistând motive pentru schimbarea ei în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 Cod penal.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 198 alin. 1 Cod penal, actul sexual cu un minor constă în raportul sexual cu un minor de același sex sau de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani, raport sexual care are loc cu consimțământul minorului.
Ori, în speță, s-a dovedit fără dubiu, că minora victimă a fost luată cu forța de mâini și de picioare și transportată pe sus într-un loc mai ferit în interiorul livezii, că a fost dezbrăcată cu forța iar temerea puternică creată victimei de cei 6 inculpați, a redus posibilitatea acesteia de a se opune la agresiunea comisă asupra ei, ceea ce a contribuit, în mod esențial la săvârșirea violului asupra ei.
Pe de altă parte, alin. (3) al aceluiași articol, stipulează ademenirea, prin oferirea sau darea de bani ori alte foloase, unei persoane de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani în vederea întreținerii de raporturi sexuale.
Or, în cauză, din probele administrate, rezultă că activitatea infracțională desfășurata de inculpați, a constat în aceea că toți inculpații, prin constrângere fizică și morală, au avut succesiv raport sexual cu victima, ajutând și fiind la rândul său, ajutat de ceilalți.
Așadar, nu poate fi primită nici critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptei comisă de inculpați, urmând ca și cel de-al doilea motiv de apel să fie respins, ca nefondat.
2.În ce privește criticile formulate de inculpați apelanți sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că la stabilirea pedepsei aplicată fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, și, respectiv, art.100 rap. la art.72 Cod penal, iar prin modalitatea de executare există garanția realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal.
În concret, pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, a fost just individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, inculpatul a fost promotorul, inițiatorul infracțiunii, a antrenat în comiterea faptei și pe ceilalți inculpați printre care și minorii, consecințele la care a fost expusă victima, dar și persoana inculpatului, respectiv, faptul că nu are antecedente penale, este o persoană tânără ( avea vârsta de 18 ani la data comiterii faptei) și nu a recunoscut fapta.
Referitor la pedeapsa de câte 5 ani închisoare stabilită de instanța de fond inculpaților și, egală cu minimul special prevăzut de textul de lege, se apreciază că aceasta a fost just individualizată, avându-se în mod corect în vedere pericolul social al infracțiunii, dar și persoana inculpaților, care nu au recunoscut fapta, și deci nu o regretă, se afla la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, și se afla la o vârsta tânără, ambii având vârsta de 18 ani la data comiterii faptei.
Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.
Curtea de Apel reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat minor s-a stabilit că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.
Sub acest aspect este de arătat că pedeapsa aplicată inculpatului minor, respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare, a fost just proporționalizată, instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, inculpatul a fost promotorul, inițiatorul infracțiunii, a antrenat în comiterea faptei și pe ceilalți inculpații, consecințele la care a fost expusă victima, dar și persoana inculpatului, respectiv, faptul că se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, nu a recunoscut fapta comisă și deci nu o regretă.
Mai mult decât atât, Curtea observă că factorii negativi care pot influența conduita minorului, printre care precizăm, carențele de ordin material, social și educațional, tendința de minimalizare a faptei săvârșite, absența motivației reale pentru schimbare, exercită o influență semnificativă asupra conduitei generale a minorului comparativ cu factorii protectivi, putându-se reitera comportamentul indezirabil, astfel cum se concluzionează în referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU ( 196 ds. fond).
În ce privește pedeapsa de câte 4 ani închisoare aplicată inculpaților minori și, Curtea de Apel apreciază că aceasta a fost just individualizată, ea reflectând atât gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana inculpaților, care sunt infractori primari, nu au recunoscut fapta și deci nu o regretă.
Curtea nu poate omite în analiza sancțiunii penale aplicată celor doi minori concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU în care se arată că factorii care pot conduce la un comportament deviant exercită, în general, o influență mai ridicată asupra minorilor și comparativ cu factorii inhibatori, preconizându-se o evoluție negativă și o reiterare a comportamentului delictual ( 200, 204 ds. fond).
Tot astfel, Curtea de Apel în analiza sancțiunii penale aplicate minorilor are în vedere disp. art. 40 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, apreciind că în cauză reabilitarea minorilor, a respectului pentru drepturile omului și pregătirea acestora pentru o viață responsabilă într-o societate liberă nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Așadar, nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpaților sau pentru schimbarea modalității de executare a pedepselor, urmând ca cererile formulate în acest sens sa fie respinse ca nefondate.
II. În ce privește apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU critică sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal inculpaților minori, invocând dispozițiile art. 109 alin. 3 Cod penal, potrivit cărora inculpaților minori nu li se aplică pedepsele complementare.
Analizând legalitatea sentinței penale atacate sub acest aspect, Curtea constată că în mod nelegal tribunalul a aplicat inculpaților minori, și pedepse complementare.
În adevăr, potrivit art. 109 alin. 3 Cod penal "Pedepsele complementare nu se aplică minorilor".
În raport de considerentele expuse, Curtea de Apel, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. b ) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpații minori, și împotriva sentinței penale nr. 223 din 17 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU - Secția penală și va desființa hotărârea atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal inculpaților minori și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal în ce-i privește pe inculpații minori, și.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărâri atacate.
În baza disp. art. 379 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale.
Se va menține starea de arest a inculpaților, și și se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 iunie 2008 și până la data de 18 februarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în ce-i privește pe apelanții inculpați minori, și vor rămâne în sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpații apelanți, și la plata sumei de câte 660 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat în sumă de câte 500 lei ( 100 lei + 400 lei ) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 223 din 17 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU - Secția penală și în consecință:
Desființează hotărârea atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal inculpaților minori și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite,
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal în ce-i privește pe inculpații minori, și.
Menține celelalte dispoziții ale hotărâri atacate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține starea de arest a inculpaților, și și deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 iunie 2008 și până la data de 18 februarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în ce-i privește pe apelanții inculpați minori, și rămân în sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații apelanți, și la plata sumei de câte 660 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat în sumă de câte 500 lei ( 100 lei + 400 lei ) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu părțile responsabile civilmente, - și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător
- - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored. /2ex/04.03.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Minuta deciziei penale nr. 4/A/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 223 din 17 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU - Secția penală și în consecință:
Desființează hotărârea atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal inculpaților minori și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite,
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal în ce-i privește pe inculpații minori, și.
Menține celelalte dispoziții ale hotărâri atacate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține starea de arest a inculpaților, și și deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 iunie 2008 și până la data de 18 februarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în ce-i privește pe apelanții inculpați minori, și rămân în sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații apelanți, și la plata sumei de câte 660 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat în sumă de câte 500 lei ( 100 lei + 400 lei ) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu părțile responsabile civilmente, - și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil
Pentru conformitate,
Decizia nu a rămas definitivă pentru inculpații, și întrucât aceștia au declarat recurs.
Pentru inculpații și decizia a rămas definitivă.
Grefier,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Marius Aurel Motolea
