Violul (art.197 cod penal). Decizia 407/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.407/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații - și, împotriva deciziei penale nr.64/ /4.03.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat în stare de arest recurenții inculpați - și asistați de avocat ales, intimat parte vătămată și intimat reprezentant-legal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat,intimații, și reprezentantul parchetului arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, precizează că potrivit dispozițiilor art.3859pct.2 Cod pr.penală hotărârea este supusă casării întrucât instanța de fond și apel nu a fost sesizată legal, cercetările sunt nelegale, întrucât încă din faza de urmărire penală, măsură arestării preventive a fost luată greșit întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.228 al.11Cod pr.penală - fapt pentru care consideră că prezenta cauză ar trebui restituită la parchet pentru respectarea strictă a drepturilor procesuale.
Totodată arată că apelul declarat la Tribunalul Neamț este nelegal întrucât - tatăl minorei nu a avut cunoștință de apelul declarat de, iar mama acesteia nu se află în țară - părinții fiind divorțați; actele juridice ar fi trebuit întocmite cu încuviințarea ambilor părinți față de vârsta acesteia - 17 ani, când capacitatea de exercițiu este restrânsă.
Solicită admiterea celor două recursuri, casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.38515lit.d având C.P.P. în vedere că inculpații au recunoscut comiterea faptei, nu au antecedente penale, fiind cunoscuți ca persoane liniștite care erau preocupați de munca în gospodărie alături de tatăl lor, iar infracțiunea săvârșită este un viol atipic, față de relația de prietenie a victimei cu unul dintre inculpați, ce s-a materializat cu relații intime și înainte de comiterea acestei fapte - fapt recunoscut și de partea vătămată.
Totodată arată că potrivit art.3859pct.14 Cod pr.prenală pedeapsa a fost greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal.
Intimații și solicită respingerea recursurilor.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică, individualizarea pedepsei potrivit art.72 Cod penal este temeinică având în vedere faptele săvârșite; începerea urmării penale fiind dispusă potrivit legii penale, iar apelul declarat de partea vătămată este un drept ce nu -i poate fi îngrădit întrucât are capacitate de exercițiu încă de la vârsta de 16 ani.
Recurenții-inculpați și, având pe rând cuvântul solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de legea penală, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei, iar partea vătămată a fost de mai multe ori în compania lor.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr. 2163/P/2008, inculpatul, fiul lui și, născut la 16.02.1987 în R, cu domiciliul în comuna, județul N, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art.197 alin.1 și 2 lit. a penal și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a penal, iar inculpatul, fiul lui și, născut la 2.02.1986 în R, cu domiciliul în comuna, județul N, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit și fără antecedente penale, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și 2 lit. a penal.
Prin sentința penală nr. 649 din 28.11.2008 a Judecătoriei Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.02.1987, în R, cu domiciliul în comuna, județul N, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an, închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.74, 76 lit. e penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni, închisoare.
În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b penal. s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă mai grea, după contopire de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interziceri exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a - lit. b penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88. penal s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.06.2008 la zi.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și 2 lit. a cu aplicarea art.74, 76 lit. b penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 02.02.1986 în R, cu domiciliul în comuna, judetul N, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa 1 (un) an, închisoare.
În baza art. 71. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interziceri exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a - lit. b penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88. penal s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.06.2008 la zi.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, s-a reținut în sarcina inculpaților în baza probelor administrate că în seara zilei de 21.06.2008, partea vătămată, în vârstă de 16 ani se afla la discoteca din satul și comuna, jud.
În jurul orelor 2,15, aceasta a ieșit din local pentru a vorbi la telefon, fiind urmată la scurt timp de inculpatul.
Acesta i-a cerut părții vătămate să meargă cu el și fiind refuzat, a prins-o de mâini și a dus-o până în poarta locuinței numitei, situată în apropierea discotecii.
Partea vătămată a încercat să fugă, însă a fost ajunsă din urmă de inculpatul, care din greșeală a lovit-o peste, astfel că aceasta s-a murdărit cu sânge pe bluză. La fața locului a apărut fratele inculpatului, la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare HU-DQ-379 și amândoi au obligat-o pe partea vătămată să urce în autoturism, urcând-o cu forța pe bancheta din spate, după care au plecat circa1 km. spre marginea satului, mașina fiind condusă de inculpatul.
Cu toate că partea vătămată s-a opus, cei doi au obligat-o să întrețină pe rând raporturi sexuale cu fiecare din ei.
În acest timp inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil de către căruia i-a spus unde se află și căruia i-a propus să aibă și el raport sexual cu partea vătămată. Acesta din urmă a sosit la fața locului dar când a văzut-o pe partea vătămată că plângea după ce a coborât din mașină, a renunțat și le-a cerut inculpaților să o ducă înapoi la discotecă, lucru pe care cei doi nu l-au făcut.
Ajungând apoi la discotecă, partea vătămată i-a povestit vărului ei ce i s- întâmplat, și acesta a anunțat imediat lucrătorii Postului de poliție,jud. N, prin intermediul tatălui părții vătămate.
S-a constatat în cursul cercetărilor efectuate, că inculpatul avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe perioada 18.05. - 15.08.2008 ca urmare a săvârșirii la data de 18.05.2008 a contravenției prev. de art.102 alin. 3 lit. a din OUG nr.195/2002.
S-a reținut că faptele săvârșite de inculpați sunt pe deplin dovedite cu probatoriul administrat în cauză care se coroborează și cu recunoașterea săvârșirii lor de către inculpați în declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și a judecății.
La individualizarea pedepselor care s-au aplicat inculpaților, prima instanță a luat în considerare: comportarea acestora înainte de săvârșirea faptelor cât și în timpul judecății și a acordat circumstanțe atenuante prev. de art.74 penal. cu efectele lor prev. de art.76 penal și a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare inculpat și fiecare faptă comisă.
Reținând că inculpatul a comis două infracțiuni în concurs real instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b penal și a aplicat inculpatului să execute pedeapsa rezultantă mai grea.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată, invocând în concluziile orale formulate în ședință publică netemeinicia sentinței prin faptul că pedepsele care s-au aplicat inculpaților sunt prea blânde în raport cu gravitatea faptei de viol săvârșite.
Analizând motivele de recurs invocate și examinând sentința atacată în raport cu probele administrate, în cadrul dispozițiilor art. 385/14 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind întemeiat apelul declarat în cauză.
În cadrul criteriilor generale de individualizare, prima instanță nu a luat în considerare decât elementele pozitive privind persoana inculpaților fără a se raporta și la pericolul social concret ridicat al faptei de viol comisă de către inculpați asupra părții vătămate; frecvența comiterii acestei infracțiuni și rezonanța pe care o are în comunitate; împrejurările în care s-a comis fapta, prin transportarea victimei la marginea satului într-un loc izolat împotriva voinței acesteia, iar după consumarea faptei inculpatul propunând și martorului să întrețină raport sexual cu victima, însă, acesta din urmă a refuzat.
Nu este întemeiată, în acest sens, apărarea inculpaților formulată în concluziile orale prin apărătorul lor, prin care au susținut că în cauză este vorba de o infracțiune de viol atipică, deoarece victima s-a aflat în relație de prietenie cu unul dintre inculpați și a avut anterior relații intime cu acesta.
Este incontestabil în cauză, că în data de 21.06.2008, în timpul nopții, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă cu el și fiind refuzat a luat-o cu forța împreună cu inculpatul, au condus-o cu autoturismul cu număr de înmatriculare HU-DQ-379 la marginea satului într-un loc izolat și au avut raport sexual prin constrângere cu partea vătămată.
În virtutea și a acestor elemente de individualizare privind fapta și împrejurările în care a fost comisă, s-a constatat că pedeapsa care s-a aplicat inculpaților este excesiv de blândă chiar dacă, în mod întemeiat, s-a reținut în favoarea acestora aplicarea circumstanțelor atenuante personale.
În aceste circumstanțe, s-a dispus majorarea pedepselor care s-au aplicat inculpaților însă până în limita minimului special al textului sancționator ca urmare a menținerii beneficiului aplicării circumstanțelor atenuante, acestea fiind în mod întemeiat reținute în primă instanță în considerarea elementelor pozitive privind persoanele inculpaților.
În cauză, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b Cod penal.
De asemenea, în temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și în temeiul art. 88 Cod penal se va deduce din durata pedepsei aplicate, pentru fiecare inculpat, perioada arestării preventive între data pronunțării sentinței, 28.11.2008 și data pronunțării prezentei decizii, 14.01.2009.
În același timp, analizând întreg probatoriul administrat în urmărirea penală și cercetarea judecătorească a cauzei, s-au menținut ca fiind legale și temeinicie celelalte dispoziții ale sentinței privind stabilirea faptelor și a împrejurărilor comiterii lor și încadrarea juridică care s-a reținut în cauză.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații fără nici o motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpații au invocat motive de nelegalitate a deciziei, unul dintre motive vizând și nelegalitatea sentinței.
Astfel, s-a invocat existența cazului de casare prev.de art.385/9 pct.2 Cod pr.penală constând în nelegala sesizare a instanței,deoarece în cauză nu a fost începută urmărirea penală în condițiile art.228 al.31Cod pr.penală în sensul că organul de urmărire penală a propus începerea urmăririi penale, iar procurorul a confirmat această propunere, fără a exista însă o dispoziție expresă de începere a urmăririi penale.
S-a mai susținut că partea vătămată este minoră și a declarat apel fără încuviințarea reprezentanților legali, iar tatăl părții vătămate, prezent la instanța de apel, a precizat că nu a avut cunoștință de declararea apelului.
Inculpații au criticat decizia și pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate de instanța de apel sunt prea severe, având în vedere datele ce concretizează inculpații, precum și particularitățile infracțiunii fiind vorba de un viol atipic.
Verificând decizia dar și sentința pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prev.de art.3859al.3 Cod pr.penală Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Primul motiv invocat îl constituie nelegala sesizare a instanței, situație generată de faptul că în cauză nu s- început urmărirea penală, cu respectarea formalităților cerute de dispozițiilor art.228 Cod pr.penală.
Potrivit art.228 al.1 Cod pr.penală organul de urmărire penală dispune prin rezoluția de începere a urmăririi penale.
Potrivit art.228 al.3 Cod pr.penală rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activității penale.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 22.06.2008 organul de cercetare penală, deși a invocat dispozițiile legale ce îl abilitează să înceapă urmărirea penală (228 al.1), fapta a respectat întocmai rubricile unui formular tipizat de rezoluție ce cuprinde rubrica "propun" și nu "dispun" /fl.6), ulterior, în termen legal, rezoluția fiind confirmată de procuror (3).
Examinând actele procedurale privind începerea urmăririi penale prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează întocmirea lo5r, Curtea constată că în cauză este vorba de o eroare materială, această concluzie fiind generată de faptul că nu există nici o dispoziție care să se refere la propunerea de începere a urmăririi penale, legea dând direct în competența organului de cercetare penală atribuția de adispuneînceperea urmăririi penale, dispoziție supusă confirmării procurorului.
Pe de altă parte, acest motiv nu poate fi luat în considerare în această fază a judecății din următoarele considerente:
Acest motiv vizează atât decizia dată în apel, dar și sentința pronunțată de prima instanță, ori împotriva acesteia din urmă a declarat apel numai partea vătămată.
Potrivit art.3851al.4 Cod pr.penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 nu au folosit calea apelului. Aceste persoane pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Față de soluția dată în apel, rezultă că inculpații puteau face recurs numai cu privire la cuantumul pedepsei principale și la aplicarea pedepsei complementare.
Și al doilea motiv privind calitatea de titular al apelului va fi examinat, deoarece această critică privește doar judecata în apel, fiind formulată de altfel de inculpați prin apărător și în această fază a judecății, când s-a susținut că partea vătămată minoră nu putea să declare apel fără încuviințarea reprezentanților legali.
La data de 12 decembrie 2008, când a declarat apel, partea vătămată avea 17 ani și 2 luni, fiind așadar minoră.
Potrivit art.9 din Decretul 31/1954 minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani are capacitatea de exercițiu restrânsă.
Capacitatea de exercițiu restrânsă este aptitudinea minorului de 14-18 ani de a dobândi și exercita drepturi civile și de a-și asuma și executa obligații civile prin încheierea, personal, a anumitor acte juridice civile.
Minorul cu vârsta între 14-18 ani poate încheia valabil personal și singur acte de conservare, iar exercitarea unei căi de atac intră în această categorie. De altfel, chiar dacă ar avea o altă natură, declararea apelului fără încuviințarea reprezentantului legal nu ar fi fost valabilă, dacă s-ar fi dovedit lezionară pentru partea vătămată, ceea ce nu este cazul.
În plus, din interpretarea dispozițiilor de procedură penală rezultă că părțile din procesul penal minore sunt titulari ai căilor de atac. Astfel, potrivit art.362 al.1 lit.c Cod pr.penală partea vătămată poate face apel în ce privește latura penală, iar textul nu distinge după cum aceasta este sau minoră. Mai mult, dispozițiile art.362 al.2 Cod pr.penală prevăd că pentru persoanele prev.la lit.b,f apelul poate fi declarat printre alții și de către reprezentantul legal, ceea ce înseamnă că principalul titular al căii de atac este partea însăși (minoră).
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunea de viol, Curtea constată că la individualizarea acestora s-au avut în vedere în egală măsură tuturor criteriilor prev.de art.72 Cod penal. În timp ce prima instanță a dat o eficiență exagerată circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, instanța de apel ținut seama și de celelalte criterii inclusiv gradul de pericol social concret al infracțiunii. Împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională denotă lipsa de respect a inculpaților față de valorile sociale protejate de lege, față de demnitatea umană, supunând partea vătămată unui tratament degradant nu numai prin constrângerea acesteia la raport sexual, dar și prin invitația pe care au lansat-o martorului de a se deplasa la locul faptei și de a întreține și el raport sexual cu partea vătămată.
Din considerentele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală se vor respinge recursurile ca nefondate.
Se vor deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații- și,împotriva deciziei penale nr.64/AP/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.385/17 Cod pr.penală deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv de la 4.03.2009, la zi.
Constată că inculpații au fost asistați de avocat ales.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.06.2009, în prezența inculpaților.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red.
red./
tehnored. - ex.2
22.06.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu
