Violul (art.197 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 43/A/2009
Ședința secretă din 22 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 24/F din 04 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, prev.de art. 197 alin.1 și 3.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bistrița -N, cu delegație la dosar și martorii și, lipsă fiind partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, din oficiu, instanța pune în discuție dezbaterea cauzei în ședință secretă, potrivit art. 290.pr.pen. având în vedere natura cauzei și vârsta părții vătămate.
Reprezentanta Parchetului și apărătorul inculpatului solicită ca dezbaterea cauzei să aibă loc în ședință secretă.
Deliberând, instanța dispune în baza art. 290.pr.pen. ca dezbaterea cauzei să aibă loc în ședință secretă, având în vedere natura cauzei și vârsta părții vătămate.
Sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor-verbale depuse la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, în principal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de perversiuni sexuale, prev.de art. 201 alin. 2.pen. și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, fie la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, orientată spre minimul general, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81.pen. fie la o pedeapsă cu închisoarea, egală cu perioada de timp cât inculpatul a stat în arest preventiv. Solicită a se avea în vedere că fapta s-a comis în afara publicului și că nu există certitudinea că a fost săvârșită așa cum s-a reținut în rechizitoriu. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol, deoarece nu s-a dovedit constrângerea. Se impune schimbarea încadrării juridice raportat la modalitatea de comitere a faptei, respectiv act sexual oral. Partea vătămată a fost examinată medical și nu prezenta urme de violență care să sprijine încadrarea juridică dată faptei. Solicită a se avea în vedere și declarațiile martorilor de astăzi, care au arătat că cele întâmplate nu au marcat-o pe partea vătămată. Se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului. Are cunoștință de decizia nr. 3/2005 a ÎCCJ, însă interpretarea acestei decizii în sens strict, fără analizarea probelor, ar duce la înlăturarea infracțiunii prev. de art. 201 din Codul penal. În cauză s-au efectuat două expertize medico-legale, însă prima instanță a avut în vedere numai concluziile din a doua expertiză efectuată de Minovici, din care rezultă că inculpatul avea capacitatea și discernământul pentru fapta comisă. Trebuie să se aibă în vedere și actele medicale existente la dosar care confirmă diagnosticele inculpatului. A fost obligat inculpatul la tratament medical în regim de detenție, însă în rețeaua sanitară a nu i se poate acorda tratamentul necesar. În ce privește daunele morale, suma acordată este exagerată, solicitând diminuarea sumei la care a fost obligat inculpatul. În subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Încadrarea juridică a faptei este corectă raportat la decizia nr. 3/2005 a ÎCCJ, care este obligatorie pentru instanțe și se aplică în speță. Pedeapsa a fost corect individualizată raportat la gravitatea faptei comise, vârsta părții vătămate și urmările grave asupra psihicului părții vătămate. În ce privește daunele morale la care a fost obligat inculpatul, acestea au fost în mod just acordate. Solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate, deoarece nu a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 24/F/04.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 31.01.1990) la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1,3.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b pen.
În baza art. 88.pen. și art. 350.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive de la 13.06.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art. 113.pen. s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical și s-a dispus comunicarea luării acestei măsuri administrației locului de deținere, în vederea punerii în executare a acesteia.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, prin reprezentanții legali, suma de 10.000 lei daune morale și cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 550 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 515/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatului că în după-amiaza zilei de 12.06.2008, a întreținut cu minora-parte vătămată, în vârstă de 8 ani, un act sexual oral, uzând de violență fizică și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.
Partea vătămată, prin reprezentanții ei legali, părinții și, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale.
Prin declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței, partea vătămată a relatat săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de acuzare. Audiată în instanță minora a dat detalii concrete referitoare la împrejurarea și modalitatea comiterii faptei de către inculpat.
Prin declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată.
În fața instanței, într-un moment inițial inculpatul a recunoscut fapta de care este acuzat, pe care a susținut că a săvârșit-o pentru a se răzbuna, întrucât minora l-a jignit în mod repetat și striga după el "handicapatule". A mai arătat că ideea săvârșirii faptei a fost generată de un incident avut cu puțin timp în urmă, cu un unchi al părții vătămate care l-a bătut și i-a jignit părinții.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra recunoașterii faptei și a afirmat că nu a avut nici un raport sexual cu minora, ci doar s-a masturbat în prezența acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul și partea vătămată, minoră în vârstă de 8 ani, locuiesc în satul, comuna, județul B- Inculpatul suferă de afecțiuni psihice caracterizate, între altele, de dificultăți de vorbire/exprimare și o deficiență ușoară de memorare și concentrare. Din acest motiv, copiii din localitate, printre care și partea vătămată, obișnuiau să-l jignească verbal, în public, pe inculpat. De asemenea, cu câteva zile înainte de data de 12.06.2008, un unchi al părții vătămate l-a lovit pe inculpat în zona ochilor și i-a jignit părinții.
În dimineața zilei de 12.06.2008, inculpatul a ajutat-o pe sa la "stropit" cartofii cultivați pe un teren din localitate. La întoarcere, în jurul orei 15, inculpatul a plecat cu bicicleta singur spre casă, luând cu el pompa de stropit cartofii pe care a dus-o la locuința bunicii sale. inculpatului (martora ) a venit pe jos, mai încet și s-a deplasat direct la barul (magazinul) pe care îl deține în localitate pentru a-l deschide.
Între timp, partea vătămată a fost trimisă de tatăl ei ( ) să cumpere bunuri de la magazinul la care lucra inculpatului, dar găsindu-l închis, minora s-a deplasat singură spre casa în care locuia aceasta, sperând să o găsească acasă. Când a ajuns în fața casei a început să o strige pe martora, împrejurare în care din curte a apărut inculpatul.
Cu intenția de a se răzbuna pentru jignirile aduse, dar și pentru că a fost lovit de unchiul părții vătămate, inculpatul s-a dus direct la partea vătămată, a luat-o în brațe și împotriva voinței ei a dus-o într-o "cameră" din grajd (în care nu se țineau animale) încăpere în care se afla un pat.
Aici, a așezat-o pe minoră pe pat, a dezbrăcat-o și a intenționat să întrețină cu aceasta un raport sexual, dar realizând că este prea mică a renunțat, introducând însă penisul în gura victimei, deși aceasta plângea și striga, cerând să fie lăsată în. Inculpatul a ejaculat pe îmbrăcămintea minorei, după care a lăsat-o să plece. Partea vătămată a plecat apoi acasă și a povestit cele întâmplate părinților, exprimându-se în sensul că inculpatul "i-a băgat-o în gură". În aceeași seară, părinții minorei au sesizat organele de poliție, în fața cărora inculpatul a recunoscut fapta.
Această stare de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului ( 4-7), planșele fotografice referitoare la aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei ( 9-16), raportul de constatare medico-legală nr. 1640/II/c/12. din 13.06.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală B-N ( 26), probe aflate în dosarul de urmărire penală, declarațiile părții vătămate ( 17-19 din dos. de urmărire penală și 16 dos. instanță), declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate ( 20-23 și 36-38 dos. de urm. penală și 39 dos. instanță), declarațiile martorilor (f 39-44 dos. urm. penală și 26 dos.instanță), ( 45-50 dos. urm. penală și 25 dos. instanță), ( 36-37 dos. instanță), ( 38- dos. instanță), ( 57 dos. instanță), ( 58 dos. instanță), declarația martorului ( 51-52 dos. urm. penală), ( 59 dos. instanță), certificatul de expertiză și orientare școlară și profesională ( 82 dos. de urm. penală), actele medicale emise de Secția Clinică Pediatrie II C-N ( 83-85 dos. de urm. penală), raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B ( 102-104 dos. de urm. penală) și Avizul nr. E- emis de Comisia de Avizare și Control din cadrul aceluiași institut, probe care se coroborează cu declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală ( 27-31 dos. de urm. penală) și în parte cu declarația dată de acesta în fața instanței ( 17-18 dos. instanță).
Fapta săvârșită de inculpatul, de a întreține prin constrângere cu minora, în vârstă de 8 ani, un act sexual oral, folosindu-se de violență fizică și profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal.
Cererea inculpatului formulată prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății în infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. 2 Cod penal, nu a fost însușită de instanță, întrucât actele sexuale orale se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de viol, în speța de față, prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal. În acest sens este de menționat că prin decizia nr. III/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și, în aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 și 201 Cod penal, statuat: " Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art. 197 Cod penal, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința".
Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările cauzate și persoana inculpatului.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale s-a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit."a" Cod penal rap. la art. 76 lit."a" Cod penal cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
La dozarea pedepsei, s-a ținut seama de conținutul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N ( 53-56) care a evidențiat posibilitatea inhibării comportamentului infracțional al inculpatului în principal prin corectarea deficiențelor psihice de care suferă precum și de raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică ( 102-104 dos.de urm. penală) în cuprinsul căruia se menționează că acesta deși suferă de "tulburare organică de personalitate", a avut în momentul comiterii faptei capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-negative ale faptei pentru care este judecat, față de care discernământul a fost păstrat. Raportat la aceste împrejurări, instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă până la care poate fi coborâtă pedeapsa, conform art. 76 lit."a" Cod penal.
Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1,3 Cod penal, art. 74 lit."a" Cod penal, 76 lit."a" Cod penal, pedeapsă cu executare în regim de detenție, făcându-se în privința pedepselor accesorii, aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit."a,b" Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13.06.2008 la zi, iar potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 113 Cod penal s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire. Sub acest aspect s-a avut în vedere recomandarea medico-legală făcută de comisia de expertiză, în cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" ( 102-104) avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul aceluiași institut, prin "avizul" nr. E2/9404/13.10.2008 ( 101 dos. de urmărire penală).
S-a dispus, conform art. 429 alin. 1,3 Cod penal, comunicarea (la rămânerea definitivă a hotărârii) unei copii de pe dispozitivul hotărârii și a unei copii de pe Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, Administrației locului de deținere și înștiințarea acesteia referitor la obligațiile care îi revin în legătură cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical aplicat inculpatului conform art. 430 alin. 1,3 rap. la art. 429 alin. 3 Cod procedură penală.
Conform art. 14,346 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate minore, prin reprezentanții săi legală, și despăgubiri civile în sumă de 10.000 lei cu titlul de daune morale.
Prin obligarea inculpatului la plata daunelor morale, instanța a avut în vedere că prin fapta comisă a cauzat părții vătămate minore suferințe fizice și psihice. Pentru compensarea acestui prejudiciu instanța a apreciat justificată cererea părții vătămate (prin reprezentanții ei legali) de a fi obligat inculpatul la plata de daune morale.
Împotriva sentinței, mai sus arătate, în termen legal a declarat apel inculpatul, prin apărător, solicitândîn principal,schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1,3.pen. în infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. 2.pen. pentru care să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau o pedeapsă în cuantum egal cu durata detenției preventive. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special stabilit de instanța de fond pentru infracțiunea de viol.
În motivarea apelului s-a arătat că, instanța nu a avut în vedere că fapta nu s-a comis în public, că nu au existat martori care să confirme susținerile părții vătămate și ale părinților acesteia, că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol pentru că, nu a fost dovedită constrângerea, examinarea medico-legală a părții vătămate nu a evidențiat leziuni traumatice ale victimei, așa încât, existând dubiu cu privire la modalitatea de comitere a faptei, era oportună schimbarea încadrării juridice a acesteia în infracțiunea de perversiune sexuală.
Instanța, în mod greșit a luat în considerare doar a doua expertiză psihiatrică a inculpatului, deși s-au efectuat în cauză două expertize, cu concluzii contradictorii.
De asemenea, cuantumul daunelor morale la care prima instanță l-a obligat pe inculpat, a fost apreciat ca fiind prea mare, față de cele întâmplate.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 378 alin. 1.pr.pen. Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în data de 12.06.2008, inculpatul, prin constrângere și profitând de imposibilitatea victimei - minora, în vârstă de 8 ani - de a se apăra, a întreținut cu aceasta un act sexual oral, după care a ejaculat pe îmbrăcămintea acesteia.
Reținând corect vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa, instanța a făcut apoi o încadrare juridică corespunzătoare a acesteia în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1,3.pen. respingând justificat și cu o motivare adecvată ( inclusiv, în considerarea deciziei nr. 3/2005 a dată în interpretarea dispozițiilor art. 197 alin. 1 cu referire la art. 198 și 201.pen.) solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de perversiuni sexuale prev. de art. 201.pen.
Nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că, în cauză nu a fost dovedită constrângerea, necesară pentru existența infracțiunii de viol, deoarece probele administrate dovedesc contrariul - declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a luat minora cu forța în brațe și a dus-o în grajd, că minora a plâns și s-a opus întreținerii de raporturi sexuale; declarațiile părții vătămate; dar și procesul-verbal de cercetare la fața locului - în care se consemnează că au fost ridicate, printre altele, obiecte de îmbrăcăminte ale minorei, respectiv o pereche de chiloți, care prezintă urmă de rupere ( planșe fotografice - filele 13-14 dosar ); declarațiile martorilor asistenți și.
În plus, chiar în lipsa constrângerii, infracțiunea de viol subzistă în condițiile prezentei cauze, întrucât s-a profitat și de imposibilitatea victimei de a se apăra - victima fiind un copil de 8 ani, în vădit dezavantaj față de agresor - în vârstă de 18 ani, chiar dacă și el, la rândul său, de o constituție destul de fragilă.
Nu este întemeiată nici critica privind reținerea de către instanță doar a concluziilor uneia dintre expertizele psihiatrice efectuate în cauză, deși s-au efectuat două expertize ce au avut concluzii contradictorii.
Într-adevăr, în cauză s-au efectuat două expertize medico-legale psihiatrice, dar care nu au avut concluzii contradictorii. Astfel, prima expertiză a concluzionat că inculpatul prezintă întârziere mentală ușoară cu tulburări de comportament și că a avutdiscernământul diminuatla data comiterii faptei( filele 96-97 dosar ), iar noua expertiză medico-legală psihiatrică, avizată de Comisia de Avizare și Control de pe lângă B, a concluzionat că inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate și că a avut discernământul păstrat raportat la fapta comisă ( filele 101-104 dosar ).
Este vorba așadar de concluzii ușor diferite și nu contradictorii, ale celor două acte medico-legale, motiv pentru care s- și solicitat avizul Comisiei de Avizare și Control, această comisie avizând al doilea raport, cel de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, care a opinat pentru discernământul păstrat al inculpatului raportat la fapta comisă. Dar chiar și în ipoteza discernământului diminuat al inculpatului, răspunderea penală a acestuia nu era înlăturată, însă instanța, corect a reținut actul medical cu cea mai mare forță probantă, datorită avizării sale de către organele autorizate în materie, conform dispozițiilor OUG nr. 1/2000 - privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală și a Ordinului Ministerului Justiției și Ministerului Sănătății nr. 1.134/C/25 mai 2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și altor lucrări medico-legale.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost corect individualizată de către prima instanță, care a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72.pen. ținând seama și de specificul cauzei, dar și de personalitatea inculpatului, cu afecțiuni de natură psihică, care impun supunerea acestuia la tratament de specialitate, dar care la data comiterii faptei, nu i-au afectat discernământul.
Este așadar, neîntemeiată critica apărării că, deși s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special, instanța procedând la această operațiune, coborând pedeapsa până la minimul permis de lege - acela de 3 ani închisoare - conform art. 76 lit. a pen. Modalitatea de executare a pedepsei - prin privare de libertate, de asemenea a fost corect individualizată, apreciindu-se întemeiat că, raportat la natura și gravitatea faptei, numai în acest fel poate fi realizat scopul prev. de art. 52.pen.
În privința cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o apreciere rezonabilă a acestor daune, dat fiind faptul că, suferințele psihice ale unui copil, concomitente și ulterioare unei asemenea traume, deși greu de cuantificat, sunt de necontestat și impun o reparație morală, care să acopere, măcar în parte, prejudiciul afectiv cauzat.
Față de toate aceste considerente, se constată deci, nefondat apelul în cauză, acesta urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 88.pen și art. 350.pr.pen. se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul detenției preventive de la 13.06.2008 la zi și se va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul - ( fiul lui și, născut la data de 31.01.1990 în ), împotriva sentinței penale nr. 24 din 4 martie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Mentine starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13 iunie 2008.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2009 in prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./11.05.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig
