Violul (art.197 cod penal). Decizia 46/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 46/2009

Ședința publică de la 04 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier Creța

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații:, și, împotriva deciziei penale numărul 43 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat din oficiu,

- recurent inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat din oficiu,

- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat în substituirea, din oficiu

- recurent inculpat personal, asistat de, ales,

- intimat și intimat, părți responsabile civilmente

Procedura de citare nu legal îndeplinită cu partea responsabilă civilmente și cu citată la adresa din loc. Șoala, com.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a fost citată și în localitatea unde procedura a fost legal îndeplinită.

Instanța pune în discuție legalitatea procedurii de citare.

Reprezentantele inculpaților și reprezentantul parchetului arată că procedura este legal îndeplinită.

Se constată de asemenea lipsa care este substituită de.

Inculpații, și arată că nu doresc să dea o declarație în fața instanței de recurs. Inculpatul dă o declarație în fața instanței de recurs.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av., reprezentanta inculpatuluisolicită admiterea recursului, desființarea soluției din apel și în rejudecare, aplicarea art. 74-76.Cod Penal învederează instanței că inculpatul nu a participat atunci când partea vătămată a fost luată iar raportul sexual a fost cu acordul acesteia.

Pentru inculpatul, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Arată că acesta a fost angajat până la data la care a fost arestat.

Pentru inculpatul solicită redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Av., reprezentanta inculpatului arată că a formulat recurs pentru latura penală a cauzei. Învederează instanței că măsura internării se aplică față de acei minori care prezintă nu numai deficiențe care fac necesare acțiuni de reeducare dar care au și o comportare care reclamă supunerea la o acțiune impusă de reeducare. Consideră că în cazul clientului ei nu este necesar ca reeducarea să se facă într-un astfel de centru. Inculpatul nu a avut discernământul necesar pentru a contracara influența celorlalți. Față de vârsta fragedă a avut maturitatea de a solicita eliberarea părții vătămate. Având în vedere aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate sub aspectul laturii penale și aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate.

Partea responsabilă civilmente arată instanței că o să-l îngrijească pentru a nu mai comite astfel de fapte.

Partea responsabilă civilmente solicită același lucru ca și avocatul fiului său.

Reprezentantul parchetului arată că recursul inculpatului este inadmisibil iar recursurile inculpaților majori sunt nefondate. În ce privește recursul inculpatului minor - atitudine avută după săvârșirea faptei constituie un motiv pentru a convinge instanța că s-ar putea întoarce în societate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că îi pare rău și nu se va mai întâmpla niciodată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul, având ultimul cuvânt întreabă ce s-ar fi întâmplat cu partea vătămată dacă nu mergea ea să- conducă acasă.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că el a muncit până l-au arestat și nu el a pus victima în căruță deoarece el era mort de beat și nu el a dezbrăcat- El nu a făcut nimic și nu înțelege de ce a primit o pedeapsă de 10 ani.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din 30.10.2008, în baza art. 197 al. 1 și al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b,și 39 al. 4 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 78 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul:

,fiul lui și, născut la 26.01.1976 în, jud. Sibiu, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, domiciliat în comuna Bazna nr. 328, jud. Sibiu, cu CNP: -

-la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. e Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 197 al. 1 și al. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42 Cod penal, art. 99 al. 3 și 109 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul

,fiul lui și, născut la data de 01.10.1990 în Mediaș, jud. Sibiu, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în comuna nr. 402, jud. Sibiu, cu CNP: -,

-la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii continuate de viol.

În baza art. 65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3 și 109 al. 1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 344/2007 a Judecătoriei Mediaș și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare pe lângă pedeapsa nou aplicată.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu infracțiunilor reține în sarcina inculpatului,în sensul reținerii și a dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 197 al. 1 și al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42 Cod penal, art. 37 lit. a și b Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 78 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul

,fiul lui și, născut la 29.06.1974 în Copșa-, jud. Sibiu, cetățean român, studii 7 clase, necăsătorit, muncitor, recidivist, domiciliat în nr. 424 jud. Sibiu, cu CNP -,

-la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de viol.

În baza art. 189 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, cart. 75 lit. c și 78 al. 1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 al. 1 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului în urma condamnării pronunțate prin sentința penală nr. 429/2002 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 21.01.2003.

În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 101 lit. c și 104 Cod penal s-a dispus internarea în centru de reeducare a inculpatului minor

,fiul lui și, născut la 4.09.1992 în Mediaș, jud. Sibiu, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna nr. 418, jud. Sibiu, cu CNP: -

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă continuată, prevăzută de art. 197 al. 1 și al. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42 Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 al. 2 Cod penal.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 108 Cod penal cu privire la condițiile revocării măsurii educative.

În temeiul art. 350 al. 1.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, și prin încheierea nr. 24/A din 5.08.2008 a Judecătoriei Mediaș.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate celor trei inculpați durata reținerii și arestului preventiv începând din data de 04.08.2008 ora 23,00.

În temeiul art. 14 și 346.pr.pen. raportat la art. 998 și 1003 cod civil a obligat pe fiecare inculpat, inculpatul minor la data comiterii faptei în solidar cu părțile responsabile civilmente și, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile suma de 5.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 al. 2 și 3.pr.pen. a obligat pe fiecare inculpat, inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de câte 600 de lei fiecare.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt că în dimineața zilei de 03.08.2008 inculpații și au fost la târg în satul, de unde primul a cumpărat un. Deplasarea au făcut-o cu calul și căruța minorului. În jurul amiezii inculpații au hotărât să revină acasă în comuna. L-au luat cu ei și pe inculpatul, pe care l-au întâlnit la târg. În ziua respectivă, la târg și pe drum, inculpații au consumat o cantitate importantă de alcool.

Pe drum inculpații au luat hotărârea să meargă la fratele inculpatului, inculpatul, care locuiește în comuna Bazna. În jurul orei 16,00 la ieșire din comuna au observat-o pe partea vătămată, care mergea pe drumul Șomârtului spre locuință. Când au trecut pe lângă aceasta cu căruța, inculpatul a legat un dialog cu partea vătămată pe care a întrebat-o unde duce drumul, i-a cerut un foc, iar după ce i s-a răspuns, s-a oferit să o conducă până acasă, însă a fost refuzat cu motivarea că mai are puțin până ajunge la locuință. Căruța a continuat să ruleze câteva zeci de metri, timp în care, la inițiativa inculpatului, au decis să o ia cu ei. Inculpatul a sărit din căruță și s-a îndreptat spre partea vătămată, în timp ce a întors căruța. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să urce în căruță, dar aceasta a refuzat și a încercat să strige după ajutor. Imediat inculpatul i-a aplicat o lovitură cu dosul palmei în zona laterală a gâtului, sub, astfel că partea vătămată a căzut. Cu ajutorul inculpatului, a ridicat-o pe partea vătămată și a așezat-o în căruță. Primul i-a ridicat de pe jos plasele și le-a așezat în căruță.

La îndemnul lui, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată în scopul imobilizării și i-a pus palmele peste gură spre aoî mpiedica să strige după ajutor. Ulterior a eliberat-o, după ce a amenințat-o cu bătaia în caz că va striga după ajutor și partea vătămată a promis că nu va face acest lucru. După ce au ajuns în zona pădurii inculpatul a întreținut raport sexual normal și anal cu partea vătămată. Aceasta a încercat să se opună și le-a cerut inculpaților să-i dea drumul întrucât are copii mici care o așteptau acasă. Inculpații au refuzat categoric, deși au văzut că partea vătămată avea în plasă pampers și pufuleți, spunându-i că va merge la locuința inculpatului pentru a deveni "femeia lui". Ulterior inculpații și apoi au întreținut acte sexuale normale cu partea vătămată. Pe drum inculpații au oprit căruța la un izvor pentru a se spăla.

În jurul orei 20 au ajuns în comuna Bazna. S-au întâlnit cu martora, concubina inculpatului, care i-a invitat la locuința ei. Inițial au intrat în casă inculpații și. Partea vătămată a rămas cu inculpatul în căruță și i-a cerut acestuia să o elibereze. Inculpatul minor a refuzat motivând că îi este frică de ceilalți inculpați. În schimb, a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual anal. La insistențele inculpatului, partea vătămată și inculpatul au intrat în casă unde au mâncat, împreună cu inculpatul sosit între timp. În locuință inculpații au povestit ce s-a întâmplat pe drum și cum au luat-o pe partea vătămată în căruță. Martora i-a sugerat părții vătămate să nu meargă la poliție, întrucât unii inculpați sunt foarte tineri, iar alții au antecedente penale. Partea vătămată a fost întrebată cum va justifica lipsa de acasă față de soț și a spus că va susține că și-a vizitat socrul în satul Șoala. În cursul serii inculpații au continuat să consume alcool, și cumpărând de la un bar 3 pet-uri de 2 litri fiecare.

La miezul nopții au hotărât să revină la locuințele lor din.

L-au rugat pe inculpatul să le împrumute calul odihnit și să-i conducă pe drumul mai scurt, prin pădure. Acesta a acceptat, calul cumpărat de a rămas la Bazna, iar calul lui a fost legat după căruță. Pe drum cei patru inculpați au întreținut pe rând acte sexuale normale (inculpatul a întreținut și act sexual oral) cu partea vătămată, care nu a opus rezistență de frică.

La ieșirea din municipiul Mediaș căruța a fost oprită de o patrulă a poliției rutiere, care a reproșat inculpaților că atelajul nu era semnalizat corespunzător. Partea vătămată nu a îndrăznit să solicite sprijinul polițiștilor, anterior fiind amenințată cu moartea de inculpatul. A mai arătat partea vătămată că nu a reacționat în prezența polițistului, gândindu-se că mai are puțin până acasă și se va adresa apoi poliției.

În comuna inculpații au avut o poziție diferită în ce privește eliberarea părții vătămate. Dacă inculpatul s-a opus eliberării, cu motivarea că partea vătămată va merge la poliție, inculpatul a fost cel care a reușit să-i convingă pe ceilalți să-i dea drumul.

Inculpații și-au continuat apoi drumul spre locuințele lor. Când a fost curățată căruța au găsit sub iarbă două telefoane mobile. Unul îl văzuseră la partea vătămată pe drum, când a sunat, însă înainte de a răspunde inculpatul i-a scos cartela și a aruncat-

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații,.

În motivarea apelurilor, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse sub supravegherea părinților, deoarece minorul a dat dovadă de îndreptare, inculpații și au solicitat diminuarea pedepselor aplicate, iar inculpatul a arătat că în ceea ce-l privește pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 al. 1 Cod penal, aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi fără a se ține seama de starea de sănătate a inculpatului și de faptul că era minor, de asemenea instanța de fond nu a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 100 al. 1 Cod penal, nu a dat efect prevederilor art. 287.C.P.P. și nu și-a exercitat rolul activ.

Prin decizia penală nr. 43 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul și s-a desființat în parte sentința penală atacată și s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interziceri unor drepturi.

Prin aceeași decizie s-au respins apelurile declarate de inculpații, și și s- menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și, cu deducerea din pedeapsa aplicată acestor inculpați a duratei rețineri și arestări preventive din 4.08.2008 și cu obligarea inculpaților apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpați minori și în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că în raport de dispozițiile art. 109 alin. 3 Cod penal, pedepsele complementare nu se aplică minorilor, astfel că apelul inculpatului este întemeiat sub acest aspect.

În ce privește celelalte motive de apel invocate de inculpatul, cât și motivele invocate de ceilalți inculpați, și, tribunalul le-a constatat ca nefondate, probele administrate cauzei dovedesc fără echivoc că toți inculpații au comis infracțiunea de viol, în formă continuată, iar inculpații, și și infracțiune de lipsirea de libertate în mod ilegal.

În ce privește pedepsele aplicate fiecărui inculpat apelant, instanța de apel a constatat că acestea au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, iar în ce privește solicitarea inculpatului de a i se aplica măsura educativă a libertăți supravegheate, aceasta nu poate fi împărtășită față de gravitatea faptelor comise și la concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză din care rezultă, printre altele, că mediul familial nu poate asigura un cadru propice dezvoltării armonioase a inculpatului, reechilibrarea și recuperare socială a acestuia.

Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs în termen, motivat în scris, inculpații și și, nemotivat în scris, inculpatul.

În motivele scrise de recurs și susținute oral inculpatul, personal și prin apărătorul legal a arată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare raportat la participația sa la comiterea faptelor, la împrejurarea că victima a fost de acord să întrețină raport sexual cu el și are o situație familială deosebit de grea, astfel că se impune redozarea pedepsei aplicate în sensul reduceri ei.

Recurentul inculpat în motivele scrise de recurs și susținute oral, personal și prin apărătorul legal arată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, că a recunoscut fapta și o regretă, astfel că se poate reține în favoarea acestuia disp. art. 74 din Codul penal.

La termenul de judecată din 6 aprilie 2009 la dosar a depus cerere de recurs și inculpatul care a solicita repunerea în termenul de declarare a recursului și reducerea pedepsei aplicate pe care o apreciază prea mare raportat la starea de minoritate a inculpatului la data comiterii faptei.

În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Prin memoriul depus la dosar la data de 4 mai 2008 recurentul inculpat a solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate având în vedere dezvoltarea sa morală și intelectuală, că a avut o atitudine procesuală sinceră, iar contribuția sa la comiterea faptei a fost una redusă.

În drept, invocă disp. art. 385/15 pct. 2 Cod pr. pen. și art. 103 Cod penal.

În susținerea orală a motivelor de recurs recurenți inculpați personal și prin apărătorii legali au solicita a se admite recursurile pe care le-au formulat fiecare pentru motivele arătate în scris.

1.Ca o chestiune prealabilă, care prevalează examinării pe fond a motivelor de casare invocate în recursurile formulate în cauză, Curtea de Apel, conf. disp. art. 302 Cod procedură penală și art.385/4 rap. la art. 363 Cod procedură penală urmează să analizeze admisibilitatea recursului declarat de inculpatul.

Potrivit art.385/4 rap. la art. 363 alin. 1 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar cererea de recurs se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă ( art. 385/4 rap. la art. 367 ).

În speță, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare raportat la disp. art. 360 alin. 1 și 2 Cod pr. pen. și la împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv în cauză.

Inculpatul fiind în stare de arest preventiv Tribunalul Sibiua dispus a i se comunica copie de pe dispozitivul hotărârii, comunicare pe care a primit-o la data de 24 februarie 2009, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare - 122-124 ds. tribunal.

Inculpatul recurent a depus cererea de recurs la data de 4 mai 2008 direct la instanța de recurs, peste termenul stabilit de art. 385/4 rap. la art. 363 alin. 1 Cod procedură penală și calculat conf. art. 185 Cod procedură penală.

Potrivit art. 385/3 al.2 rap. la art.364 Cod procedură penală recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

În cauza de față, inculpatul recurent nu a dovedit existența vreunui motiv care în mod întemeiat să-l fii împiedecat să-și exercite dreptul la recurs în termenul prevăzut de lege, context în care operează sancțiunea prevăzută de lege, respectiv decăderea din exercițiul dreptului.

În consecință, Curtea de Apel, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul inculpatul.

Față de soluția pronunțată și raportat la disp. art. 192 alin. 2 și art. 191 al. 1 și 3 Cod procedură penală recurentul inculpat urmează a fi obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.

2.Analizând legalitatea și temeinicia hotărâri atacate prin prisma criticilor invocate de recurenții inculpați, și, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 și art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Examinându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse de recurenții inculpați care vizează cazul prevăzut de art.385/9 pct.14 cod pr. penală precum și din oficiu, conform art.385/9 alin. 3 cod pr. penală, Curtea reține că ambele instanțe au evaluat corect și legal probatoriul administrat în cauză, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activității infracționale efectiv depusă de fiecare recurent inculpat.

expunerea de motive, Curtea constată că recurenții inculpați și au solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, pe motivul că aceștia au recunoscut fapta și o regretă, iar inculpatul a mai arătat suplimentar că are o situație familială grea.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel, constată că raportat la fapta săvârșită, antecedentele penale ale inculpaților recurenți și poziția fiecăruia față de faptă, reducerea pedepsei nu se justifică

Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. art. 72 cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare iar inculpatului pedepsele aplicate de 9 ani închisoare și, respectiv, 7 ani închisoare și care sunt orientate spre limita minimului special prevăzut de textul de lege ce încriminează fapta de viol și, respectiv, lipsire de libertate în mod ilegal nu pot fi socotite ca excesive.

Este adevărat, că cei doi inculpați recurenți și au recunoscut faptele, au avut o atitudine cooperantă și au manifestat interes pentru recuperarea prejudiciului, însă aceste elemente, singurele pozitive dintre criteriile de individualizare, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare. Aceasta deoarece, recurentul inculpat a manifestat perseverență infracțională, fiind condamnat anterior la pedepse cu detenție pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și viol, săvârșind în perioada liberării condiționate față de pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 429/2002 a Judecătoriei Mediaș faptele deduse prezentei judecăți, fapte destul de grave și care necesită o ripostă juridică fermă de natură să asigure reeducarea în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.

În aceeași ordine de idei, este a se menționa că inculpatul recurent a atras în câmpul infracțional și minori ceea ce relevă în persoana acestuia o periculozitate sporită, care impun un regim sancționator adecvat și o ripostă fermă din partea organelor judiciare.

Așadar, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată recurentului inculpat este de natură a realiza funcțiile și scopul pedepsei, prevăzute de art.52 cod penal, respectiv reeducarea acestuia, în vederea reinserției sale în comunitate și prevenție generală.

Tot astfel, recurentul inculpat nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior la mai multe pedepse cu închisoare pentru comiterea de furturi calificate, săvârșind fapta în condițiile recidivei postexecutorii față de pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 975/2001 a Judecătoriei Mediaș.

Astfel, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în raport de natura și gravitatea sporită a faptei comise de inculpatul, de împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, de urmările socialmente periculoase ale infracțiunii asupra victimei, de perseverența infracțională manifestată de inculpat.

Susținerea recurentului inculpatul că are o situație familială deosebită, chiar reală de ar fi, deși în cauză nu s-a făcut o atare dovadă, nu duce la concluzia unei greșite individualizări a pedepselor de către instanța de fond în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal.

În ce privește recursul inculpatului minor, Curtea de Apel constată că instanțele de judecată au făcut o corectă individualizare a sancțiunii penale aplicată acestui inculpat minor în acord cu dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, care reglementează minoritatea

Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.

Curtea de Apel reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana minorului s-a stabilit că luarea unei măsuri educative este suficientă pentru îndreptarea acestuia.

Sub acest aspect este de arătat că măsura educativă a internări într-un centru de reeducare a fost just individualizată, instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, inculpatul a fost promotorul, inițiatorul infracțiunii, a antrenat în comiterea faptei și pe ceilalți inculpații, consecințele la care a fost expusă victima, dar și persoana inculpatului, respectiv, faptul că se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta comisă și deci o regretă.

Mai mult decât atât, Curtea observă că factorii negativi care pot influența conduita minorului, printre care precizăm, carențele de ordin social și educațional, tendința de minimalizare a faptei săvârșite, absența motivației reale pentru schimbare, exercită o influență semnificativă asupra conduitei generale a minorului comparativ cu factorii protectivi, putându-se reitera comportamentul indezirabil, astfel cum se concluzionează în referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu ( 105 ds. fond).

Curtea nu poate omite în analiza sancțiunii penale aplicată minorului concluziile aceluiași referat de evaluare întocmite în cauză în care se arată că familia nu poate asigura un cadru propice dezvoltării armonioase, reechilibrarea și recuperarea socială fiind posibile doar în cazul limitări accesului la anturaj, gestionări timpului și acordări unei atenții sporite actului educațional.

Tot astfel, Curtea de Apel în analiza sancțiunii penale aplicate minorului are în vedere disp. art. 40 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, apreciind că în cauză reabilitarea minorului, a respectului pentru drepturile omului și pregătirea acestuia pentru o viață responsabilă într-o societate liberă nu se poate realiza decât prin aplicarea măsurii educative a internări într-un centru de reeducare.

Așadar, nu există temeiuri pentru schimbarea sancțiuni penale aplicate minorului, respectiv aplicarea măsuri educative a libertății supravegheate urmând ca cererea formulată în acest sens să fie respinsă ca nefondată.

În consecință, Curtea de Apel constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat de recurenții inculpați referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, în raport de art.72 cod penal și respectiv, art. 100 Cod penal, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod pr. penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.

În baza disp. art.385/17 rap. la art. 383 alin. 2 Cod pr. pen. și art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților recurenți și perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 4.08.2008 și până la data de 4.05.2009.

În baza disp. art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod pr. pen. vor fi obligați recurenții și să plătească fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului suma de câte 500 lei din care suma de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza dis. art. 192 alin. 2 și art. 191 Cod pr. pen. va fi obligat recurentul în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească statului suma de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 75 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 43/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală.

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților și perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 4.08.2008 și până la data de 4.05.2009.

Obligă pe Recurenții și să plătească fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului suma de câte 500 lei din care suma de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Obligă pe recurentul în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească statului suma de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 75 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Obligă pe inculpatul recurent în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Creța

Red.

Tehnored. /2ex.