Violul (art.197 cod penal). Decizia 47/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 47
Ședința ne publică de la 04 martie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de partea civilă - prin reprezentant legal - - și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 741 de la 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal, a răspuns apelanta - parte civilă și reprezentantul legal al acesteia -, asistate de avocat ales, apelantul - inculpat asistat de avocat ales, precum și intimații - reprezentanți legali și, lipsind Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului a depus la dosar motive de apel, a fost audiat apelantul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - parte civilă, reprezentată legal de -, critică hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită este prea mică în raport cu gravitatea faptei și cu atitudinea procesuală a acestuia de nerecunoaștere a faptei, deși aceasta a fost dovedită cu probele existente la dosar, cât și sub aspectul laturii civile, arătând că daunele morale în cuantum de 13.000 lei la care a fost obligat către partea civilă este prea mic, în raport de prejudiciul moral suferit de către aceasta, solicitând modificarea acestor daune, respectiv majorarea lor la suma de 60.000 lei, așa cum s-a solicitat prin cererea inițială.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, critică de asemenea, sentința ca nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii penale și civile, solicitând în principal, restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, invocându-se nulitatea actelor de procedură, întrucât inculpatul minor a fost asistat la urmărirea penală de un avocat stagiar; în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea consumată de viol în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de viol, întrucât din probe nu rezultă că această infracțiune s-a consumat; într-un alt subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de viol, deoarece probele nu au demonstrat cu certitudine că acesta săvârșit această infracțiune, cu atât mai mult cu cât din raportul medico-legal rezultă că partea vătămată este virgină, iar într-un alt sub subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicată inculpatului întrucât nu prezintă pericol social concret; cu privire la latura civilă a cauzei, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la care inculpatul a fost obligat, întrucât suma de 13.000 lei este prea mare, în raport cu împrejurările faptei; s-a solicitat de asemenea, respingerea apelului părții civile ca nefondat.
Avocat ales pentru partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, în raport de motivele invocate de partea civilă, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de partea civilă și inculpat ca nefondate, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de viol; este nefondat motivul de apel privind nulitatea actelor de procedură, întrucât inculpatul a fost asistat de un apărător în prezența părintelui său, arătându-se de asemenea, că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de prima instanță.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 741 de la 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Gorj - Secția Penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la 25.01.1992 în Tg-J, județul G, domiciliat în, str. T, -.14, județul G, cetățean român, elev la Colegiul Economic" " Tg-J, CNP - - prin apărător, din art.197 alin.1, 3.pen. în art.20 rap.la art.197 alin.1 și 3.pen.
În baza art.197 alin. 1 și 3.pen. rap.la art.99-109.pen. cu aplicarea art.74-76 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza art.86/1 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani care se compune din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani fixat de instanță.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b pen, după împlinirea vârstei de 18 ani, iar conform art.71 alin. 5. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.110/1 pen. pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus încredințarea supravegherii minorului inculpat către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la care inculpatul se va prezenta în fiecare zi de "joi" din prima săptămână a fiecărei luni, stabilind pentru inculpat, în temeiul art.103 alin. 3 lit. b pen. obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute de art. 86/3 alin. 1 lit. a - d pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestul de la 15.07.2008 la 20.07.2008.
În baza art.346 pr.pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reprezentanta legală a părții vătămate - - și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la 13.000 lei daune morale către partea civilă, prin reprezentant legal -.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, la 1500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, prin reprezentant legal -, reprezentând onorariu avocat și la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 450/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 3.pen. cu aplic. art.99 și următoarele pen.
În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul, elev la Colegiul " ", din Tg. J, după expirarea anului școlar 2007-2008, s-a deplasat pentru a petrece vacanța de vară la bunicii săi, pe raza comunei, jud. G, iar în ziua de 13 iulie 2008, în jurul orelor 17-18, mers cu caprele bunicilor pe un câmp din apropiere, unde se aflau cu animalele și minorele, în vârstă de 9 ani, cât și martora.
Inițial, inculpatul a intrat în discuții cu cele două minore, pe care le cunoștea, și le-a cerut acestora să întrețină raporturi sexuale cu el, chiar sub pretextul transferării unui credit de 4 EURO pe telefonul martorei, după care, împotriva voinței minorei, inculpatul a condus-o pe aceasta, prinzând-o de mână, către o pădure de salcâmi aflată la marginea, în apropiere, și fără acordul acesteia, a întreținut raporturi sexuale nefirești, în cavitatea bucală și anus, aspect ce rezultă din depoziția martorei, care a observat, în mod direct, cele relatate, cât și din depozițiile martorilor a, -,.
Tribunalul a reținut că inculpatul a încercat să întrețină cu victima și un raport sexual firesc, dar nu a reușit.
Faptul că inculpatul a întreținut relații sexuale nefirești cu victima a rezultat și din recunoașterea acestuia în cursul urmăririi penale.
În acest sens, prin încheierea din 07.10.2008, tribunalul a respins excepțiile nulității absolute invocate de apărătorii inculpatului, constatând că, în cursul urmăririi penale, a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu, declarațiile date fiind semnate atât de apărătorul desemnat din oficiu cât și de reprezentantul legal, ce a asistat la momentul în care minorului i-au fost luate declarații de organul de urmărire penală.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului, la stabilirea sancțiunii penale, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72.pen, ținându-se seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor, persoana inculpatului și împrejurările în care au fost comise faptele.
persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta a săvârșit faptele în stare de minorat, este elev la Colegiul Economic și este caracterizat în termeni favorabili de către vecini și colectivul colegiului, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești a recunoscut doar parțial faptele.
Referitor la pericolul social concret al faptelor comise, prima instanță a constatat că acestea sunt grave, însă motivat de faptul că inculpatul este minor, tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse fără privare de libertate, dându-se posibilitate acestuia să-și continue studiile și să se formeze profesional.
În acest fel, după respingerea în prealabil a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, prima instanță a dispus condamnarea acestuia în baza art. 197 alin. 1 și 3.pen. rap. la art.99-109.pen. cu aplicarea art.74-76 lit.a pen. la pedeapsa 4 ani închisoare, iar în baza art.86/1 pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani, care se compune din cuantumul pedepsei, la care se adaugă un interval de 2 ani fixat de instanță.
Totodată, s-a constatat necesitarea aplicării pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a și b pen, după împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.
În baza art.71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere, constatându-se și incidența în speță a dispozițiilor art. 110/1 pen.
Asupra laturii civile a cauzei, instanța de fond, în raport de cererea părții vătămate de constituire parte civilă cu suma de 60.000 lei reprezentând daune morale, a apreciat că aceasta este întemeiată în parte și, în raport de infracțiunea de viol săvârșită de inculpat și de vârsta foarte mică a părții vătămate,a constatat că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral semnificativ care se impune a fi reparat prin obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile, la plata unei sume de bani.
În acest sens, în temeiul art. 346.pr.pen. tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reprezentanta legală a părții vătămate - numita - - obligându-l pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 13.000 lei daune morale către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, atât partea civilă - prin reprezentant legal -, cât și inculpatul.
În apelul părții civile, s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că daunele morale acordate de instanța de fond sunt în cuantum foarte mic și nu repară în nici un fel prejudiciul moral suferit ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului.
A solicitat astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond, pe latură civilă și obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 60.000 lei, astfel cum a fost solicitat și dovedit cu probele administrate, arătându-se în motivele susținute oral în cadrul dezbaterilor că sentința este nelegală și sub aspectul laturii penale, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport cu gravitatea faptei săvârșită.
Inculpatul, în motivele de apel depuse la dosar la data de 04 martie 2009, a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii penale și civile, solicitând în principal, restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, invocând nulitatea actelor de procedură, întrucât era minor și a fost asistat la urmărirea penală de un avocat stagiar; în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea consumată de viol în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de viol, întrucât din probe nu a rezultat că această infracțiune s-a consumat; într-un alt subsidiar, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de viol, deoarece probele nu au demonstrat cu certitudine că acesta săvârșit această infracțiune, cu atât mai mult cu cât din raportul medico-legal a rezultat că partea vătămată este virgină, iar într-un alt sub subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicată, întrucât nu prezintă pericol social concret; cu privire la latura civilă a cauzei, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat, întrucât suma de 13.000 lei este prea mare, în raport cu împrejurările faptei.
Apelul părții civile este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.
Verificând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat în baza căruia fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod legal în prevederile infracțiunii de viol prev.de art.197 alin.1 și 3 Cod penal.
Motivul de apel invocat de apelantul inculpat conform căruia se impune restituirea cauzei la organul de urmărire penală pentru refacerea urmăririi penale în raport de nulitatea actelor de urmărire penală, determinată de lipsa de apărare a acestuia cu ocazia audierii este nefondat, întrucât într-adevăr, conform dispozițiilor art.332 alin.2 Cod pr.penală, instanța se desesizează și restituie cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale și în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, în raport de dispozițiile art.197 alin.2 Cod pr.penală, care sancționează cu nulitate absolută încălcarea dreptului de apărare a învinuitului sau inculpatului. Însă în cauza de față verificând actele dosarului rezultă că în faza de urmărire penală inculpatul minor cu ocazia audierii de către procuror a fost asistat de către apărător, declarația fiind dată în prezența părinților acestuia, declarațiile fiind semnate atât de către apărător, cât și de către mama inculpatului, motiv pentru care, așa cum am arătat, nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute, în sensul invocat.
De asemenea, este nefondat motivul de apel invocat de către inculpat și care vizează încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea consumată în tentativă la infracțiunea de viol, invocându-se în susținerea acestui motiv și concluziile raportului de constatare medico-legală nr.1392 din 16 iulie 2008, întocmit de SML G, în sensul că la data examinării partea vătămată prezenta leziuni traumatice, necesitând 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, însă era virgină și nu prezenta rupturi sfincteriene anale. Și aceasta întrucât elementul material al laturii obiective al infracțiunii de viol se realizează printr-un act sexual, de orice natură, care are loc fără consimțământul victimei, iar sfera actelor sexuale de orice natură include atât raporturile sexuale normale, cât și cele nefirești, prin dispozițiile alin.1 al art.197 Cod penal, legiuitorul incrimând ca infracțiune de viol, nu numai raportul sexual, dar și orice alt act sexual săvârșit prin constrângerea victimei. În acest sens, instanța supremă printr-o decizie din anul 2005, în aplicarea dispozițiilor art.197 alin.1 Cod penal, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol, prev.de art.197 Cod penal, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale, prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința.
Ori, în cauza de față, infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpatului constă în întreținerea de către inculpat fără consimțământul părții vătămate de relații nefirești cu aceasta și nu de relații sexuale firești, motiv pentru care concluzia din raportul de constatare medico-legală menționat mai sus, conform căruia partea vătămată era virgină la data examinării, nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de viol, săvârșită în modalitatea descrisă mai sus.
Starea de fapt, așa cum a fost descrisă de instanța de fond și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorelor, a, cărora partea vătămată le-a relatat fapta săvârșită de inculpat și le-a descris-o în amănunțime, concluziile raportului medico-legal care a constatat existența unor leziuni traumatice care se putea produce prin comprimare cu degetele, lovire cu corp dur, zgâriere și prin abraziune, coroborându-se cu recunoașterea parțială a inculpatului.
Ca urmare este nefondat motivul de apel invocat de inculpat, în sensul nevinovăției acestuia pentru infracțiunea de viol, cu consecința achitării sale pentru această infracțiune, deoarece aprecierea dată de prima instanță probelor administrate în cauză referitor la săvârșirea infracțiunii de viol, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul din principiile instituite în această materie prin dispozițiile art.14 Cod pr.penală și art.5 Cod pr.penală și art.63 Cod pr.penală.
Stabilind vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de viol, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate a avut în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de modalitatea de săvârșire a faptei, vârsta părții vătămate, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, iar la data săvârșirii faptei avea vârsta de 16 ani. Ca urmare, prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 4 ani închisoare, apreciem că prima instanță s-a orientat la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează în esență este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, fără a fi percepută ca o răzbunare din partea societății, aceasta trebuind să țină seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a se îndrepta, astfel încât a proceda în sensul majorării pedepsei, așa cum s-a solicitat în apelul declarat de partea civilă, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal.
Apelul declarat de partea civilă este însă fondat în ceea ce privește critica referitoare la cuantumul daunelor morale la care inculpatul a fost obligat de prima instanță, întrucât în soluționarea laturii civile instanța trebuie să țină seama de faptul că victima unei infracțiuni de natura celei comise de către inculpat, este îndreptățită la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin suferințele psihice pe care le-a suportat partea vătămată de pe urma faptei inculpatului, motiv pentru care se apreciază că acordarea sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale părții civile este justificat în raport cu gravitatea și natura faptei săvârșite de inculpat.
În raport de aceste considerente, apelul declarat de partea civilă prin reprezentant legal este fondat, motiv pentru care în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite, se va desființa în parte sentința sub aspectul laturii civile, în sensul majorării cuantumului daunelor morale de la 13.000 lei la 20.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Pentru considerentele expuse mai sus, apelul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, apelantul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 240 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, iar în baza art.193 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata sumei de 812 lei cheltuieli judiciare către partea civilă reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă, prin reprezentant legal -, împotriva sentinței penale nr. 741 de la 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
Desființează în parte sentința atacată, sub aspectul laturii civile.
Majorează cuantumul daunelor morale, de la 13.000 lei la 20.000 lei.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă inculpatul la 240 lei cheltuieli către stat, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și la suma de 812 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 2 aprilie 2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea
