Violul (art.197 cod penal). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 5/

Ședința nepublică din 04 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție

JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 27.02.1954 ), domiciliat în C,-,. 1A,.228, jud. C, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.3 Cod penal și de curator pentru minorul - parte vătămată, împotriva sentinței penale nr. 122/12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila.

Se constată că dezbaterea apelurilor a avut loc în data de 22.01.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 30.01.2009, 4.02.2009, după care:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/12.05.2008 a Tribunalului Brăila, inculpatul a fost condamnat la:

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a lit. b și e Cod penal, pe o durată de 3 ani după executare pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. a Cod penal - faptă comisă în vara anului 2003;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a lit. b și lit. e Cod penal, pe o durată de 3 ani după executare pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. a Cod penal - faptă comisă în vara anului 2006.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a lit. b și lit e Cod penal, pe o durată de 3 ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a lit. b și lit. e Cod penal.

În temeiul art. 861și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 862Cod penal, respectiv pe o durată de 6 ani.

În temeiul art. 863Cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să furnizeze informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 14 Cod proc. penală și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească victimei suma de 5.000 lei cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1963/P/2006 din 16.07. 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal, reținându-se, în fapt, următoarele:

În anul 1997, în urma unor relații avute cu un cetățean, numita l-a născut pe minorul,

În anul 1998, aceasta s-a împrietenit cu, iar în anul 2001 l-a născut pe -.

În anul 2002, s-a căsătorit cu, iar din anul 2003 aceștia locuiesc împreună cu cei doi copii într-o casă din satul S, comuna, județul

La construcția casei, soții au fost ajutați financiar de inculpatul, care a primit dreptul să folosească pe toată durata vieții o cameră din acest imobil.

În prima perioadă, și soția sa au plecat periodic la muncă în Italia, iar copiii au rămas în grija martorei - mama sus-numitei.

Inculpatul are domiciliul în C și este nașul de al copilului mai mic, -, născut în anul 2001.

În imobilul din satul S, se folosea împreună cu cei doi copii de două încăperi alăturate și anume, de sufragerie și bucătărie, iar inculpatul locuia în camera sa separată.

La data depunerii plângerii de către, mama minorului, născut la 11.03.1997, era plecată în Italia.

A fost de față la data de 19.01.2007 la audierea acestuia în prezența psihologului.

Cu ocazia audierii, minorul în vârstă de 10 ani a declarat că în cursul anului 2003 și în vara anului 2006 fost abuzat sexual de inculpatul, nașul de al fratelui său mai mic.

Prima oară, minorul se afla în 2003 în vacanță la domiciliul inculpatului din

a precizat că inculpatul i-a pus la gură un șervețel cu miros înțepător, l-a adormit, iar când s-a trezit a constatat că este dezbrăcat până la genunchi și îl durea în zona anală.

În continuare, a arătat că în vara anului 2006, când părinții săi erau plecați la muncă în Italia, în timp ce căuta o carte în camera inculpatului, acesta i-a pus mâna la gură, l-a ținut strâns, după care i-a dat jos pantalonii introducându-i penisul în funduleț. Minorul a precizat că a avut dureri, dar nu a putut să țipe, fiind ținut cu mâna de gură.

După terminarea actului sexual, inculpatul l-a amenințat că dacă va spune cuiva cele întâmplate, va repeta actul sexual anal.

În declarațiile sale, minorul a descris amănunțit actele sexuale, cu precizarea că la sfârșit, inculpatul i-a spus că "nu va mai prefera femeile, ci bărbații, pe viitor".

Minorul a justificat faptul că nu a povestit nimănui ce i s-a întâmplat până la controlul medical, întrucât i-a fost rușine.

A precizat că singura persoană care l-a abuzat sexual a fost inculpatul, nu și tatăl său vitreg,."

Pe baza acelorași probe din faza de urmărire penală, readministrate în faza cercetării și a două expertize medico-legale, instanța de fond, pentru a dispune condamnarea inculpatului, a reținut, în fapt următoarele:

Între inculpatul și familia minorului - s-a legat o relație de prietenie, în cadrul căreia inculpatul vizita des această familie, iar minorul a făcut și el vizite inculpatului, la domiciliul acestuia din municipiul

Pe fondul relațiilor statornicite, inculpatul a ajutat cu bani familia, pentru ca aceasta să construiască locuința din satul S, încheind apoi un contract de constituire de uzufruct viager pentru una din încăperi, în favoarea celui dintâi.

Inculpatul, potrivit propriei recunoașteri, efectuate cu ocazia testării cu aparatul poligraf, în perioada când era tânăr a întreținut relații homosexuale cu diferiți bărbați, declarând că în cadrul acestora a reprezentat partea activă.

Pe fondul acestei deprinderi, în vara anului 2003 când - avea vârsta de 6 ani, a luat cu el pe minor din locuința părinților, ducându-l în propriul domiciliu din municipiul C, perioadă în care părinții se aflau în țară, dar preocupați să plece în străinătate.

Aici, în una din seri, când în apartament se aflau încă doi copii și părinții acestora, inculpatul aflat cu minorul într- una din camere, i-a pus acestuia la gură o conținând o substanță cu miros înțepător, potrivit declarației victimei, de natură să "taie respirația", după care minorul a devenit inconștient, neștiind ce s-a mai întâmplat.

A doua zi,când s-a trezit, a constatat că este dezbrăcat și simțea dureri în regiunea anală.

În vara anului 2006, în una din zilele lunii august, când în locuință se aflau victima -, fratele acestuia, bunica pe nume și inculpatul, acesta din urmă, surprinzând minorul în camera sa căutând o carte pe șifonier, l-a prins în brațe, l-a așezat pe pat și a avut cu acesta un act homosexual, pe care l-a întrerupt datorită unui incident apărut la butelia de aragaz. După consumarea în acest mod a actului sexual, inculpatul a amenințat minorul, că dacă va relata ce s-a întâmplat, va face în același mod și celorlalți membrii din familie.

În toamna aceluiași an, bunica minorului -, constatând că acesta murdărește frecvent și fără motiv lenjeria de corp cu materii fecale, l-a prezentat medicului de familie și Laboratorului de medicină Legală B, constatându-se astfel că minorul a fost victima unor acte de inversiune sexuală.

Fiind întrebat cu privire la persoana care l-a agresat sexual, inițial minorul a indicat pe inculpat și pe, revenind apoi și susținând că nu a fost agresat și de acesta din urmă.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului au fost efectuate minorului două expertize medico-legale pe corpul persoanei și pe bază de documente, iar cea de a doua, medico-legală psihiatrică.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 134/2008 din 03.03.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B rezultă că minorul a prezentat la nivelul regiunii anale o cicatrice însoțită de modificări specifice perversiunilor sexuale, că aceste modificări sunt rezultatul unei acțiuni mecanice (posibil penis în erecție, deget sau orice alt corp dur pretabil) exercitată pe durata unei perioade întinse de timp, cu debut posibil la începutul lunii august 2006 și că procesul de creștere și dezvoltare atenuează modificările anale și atestă că acțiunea mecanică asupra regiunii anale a încetat de mai mult timp.

Din raportul de expertiză medico -legală psihiatrică nr. 144/2008 din 04.IV.2008 al aceluiași Serviciu de Medicină Legală, rezultă că minorul - prezintă o tulburarea depresivă - anxioasă reactivă; necesită tratament medicamentos și consiliere psihologică până la atenuarea simptomatologiei și că nu pot fi făcute precizări de certitudine cu privire la debutul și motivația simptomatologiei prezente.

Prima instanță a reținut că probele administrate în cauză dovedesc că minorul a fost victima unor agresiuni sexuale și că autorul acestor infracțiunii este inculpatul.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările care agravează și atenuează răspunderea penală, aspecte legate de persoana inculpatului, precum și alte elemente sau împrejurări de natură să conducă la o justă individualizare a pedepsei.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta nu are antecedente penale, este în vârstă, pensionar, suferind de TBC pulmonar și că, în ambele faze ale procesului penal, a negat comiterea faptelor.

În baza elementelor de individualizare prezentate mai sus, instanța a reținut că inculpatul poate beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal datorită lipsei antecedentelor penale și a conduitei bune pe care a avut-o anterior săvârșirii faptei, cu consecința prevăzută de art. 76 lit. a Cod penal, în sensul coroborării pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de incriminare.

Având în vedere condițiile concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, vârsta acestuia, starea de boală, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, reeducarea condamnatului și prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni pot fi realizate și fără privarea de libertate a condamnatului, acesta putând beneficia de dispozițiile art. 861Cod penal.

Pe latură civilă, instanța a constatat că, față de impactul negativ pe care l-au avut cele două infracțiuni asupra minorului, traumele psihice produse acestuia, se justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte amploarea repercusiunilor avute de comiterea faptelor, dar și de condițiile în care s-au comis, de existența unor relații apropiate între inculpat și victimă și nu în ultimul rând, de posibilitățile reale ale inculpatului de a achita suma la care a fost obligat.

Împotriva sentinței penale nr. 122/12.05.2008 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea vătămată/civilă -.

Partea vătămată/civilă -, atât prin curatorul, cât și prin reprezentații legali, și, a susținut că hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, a modalității de executare a acesteia și că despăgubirile acordate cu titlul de daune morale sunt prea mici.

Pe latură penală, a susținut că la stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare nu s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, faptul că minorul a fost violat în mod repetat când avea vârsta de 6 și respectiv 9 ani, cât și atitudinea nesinceră a inculpatului.

Pe latură civilă a susținut că, deși s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, prima instanță l-a obligat pe inculpat doar la plata sumei de 5.000 lei, fără să aibă în vedere că în urma săvârșirii acestor fapte, s-a ales cu anxietate, nesiguranță, confuzia identificării sexuale, însingurare și izolare, dorința de a-și reprima amintiri neplăcute.

Inculpatul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece, din probele administrate în cauză, nu rezultă că a săvârșit faptele pentru care este cercetat, că totul este o înscenare, în scopul de a-l determina să renunțe la drepturile pe care le are asupra imobilului din

În ceea ce privește fapta de viol presupusă a fi fost săvârșită în vara anului 2003, a susținut că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. De asemenea, a susținut că declarațiile părții vătămate sunt confuze și contradictorii. În fața instanței de fond a declarat că fapta a fost săvârșită seara, după care a adormit și s-a sculat dimineața, în timp ce în cursul urmăririi penale a poziționat săvârșirea faptei în cursul zilei, după care a dormit aproximativ o oră, după care s-a trezit, timp în care ceilalți doi copii erau în camera alăturată. A susținut că nu avea cum să săvârșească această faptă, deoarece pe lângă el și partea vătămată, în apartamentul respectiv se mai aflau încă doi minori însoțiți de părinți.

În ceea ce privește fapta de viol presupusă a fi fost săvârșită în vara anului 2006, a susținut că singura probă certă o constituie raportul de constatare medico- legală care atestă că minorul a prezentat la nivelul regiunii anale o cicatrice însoțită de modificări specifice perversiunilor sexuale, rezultatul unei acțiuni mecanice, posibil cu penis în erecție, deget sau orice alt corp dur pretabil, exercitată pe durata unei perioade întinse de timp, dar că nu există probe directe și certe din care să rezulte că el este cel care a exercitat această acțiune.

Apelul declarat de inculpatul este fondat, urmând a fi admis, iar apelul declarat de partea vătămată/civilă - este nefondat, urmând a fi respins, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 din Codul d e procedură penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că pentru a se dispune trimiterea în judecată și, cu atât mai mult, condamnarea unei persoane, se impune ca în cauză să existe probe certe și credibile, administrate cu respectarea condițiilor impuse de Codul d e procedură penală, din care să rezulte cu certitudine că inculpatul a săvârșit cu vinovăție faptele pentru care este cercetat.

Este evident că pentru atingerea scopului procesului penal, așa cum acesta este definit de art. 1 din Codul d e procedură penală, este necesar ca organele de urmărire penală să-și exercite atribuțiile cu respectarea normelor de procedură penală, respectiv să respecte dispozițiile art. 4 din Codul d e procedură penală, care consacră principul rolului activ, principiu în baza căruia organele de urmărire penală și instanța de judecată, trebuie să aibă rol activ și, conform art. 65 Cod proc. penală, să administreze probe atât în defavoarea, cât și în favoarea inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 Cod proc. penală, dar și dispozițiile art. 209 alin. 1din Codul d e procedură penală, care instituie pentru procuror obligația de a supraveghea și de a controla activitatea de cercetare penală a poliției

Sub un prim aspect, nu putem să nu constatăm că în cauză, prin rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, deși urmărirea penală a fost începută pentru o singură infracțiune de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal.

În condițiile în care inculpatul, în faza de urmărire penală, la judecarea cauzei în fond și la judecarea cauzei în apel, a fost audiat atât cu privire la fapta din anul 2003 sau 2004, cât și cu privire la fata din 2006 și și-a putut formula apărările corespunzătoare cu privire la ambele infracțiuni, faptul că urmărirea penală a fost începută doar pentru o singură infracțiune constituie o nulitate relativă care nu justifică restituirea cauzei la procuror pentru completarea sau refacerea urmăririi penale.

Sub un al doilea aspect, constatăm că au fost încălcate o serie de principii consacrate de art. 124 din Constituție, potrivit căruia, justiția se înfăptuiește în numele legii, prin instanțele judecătorești.

Sub acest aspect, constatăm că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, nu doar pe baza unor acte de urmărire penală efectuate de organele de poliție, ci mai mult, pe baza unor acte și probe administrate de alte organe, fără ca în cauză să existe vreo dispoziție prin care organele judiciare, abilitate potrivit legii, să efectueze urmărirea penală și să fi dispus administrarea acestor probe și fără ca aceste probe să fi fost cenzurate în vreun fel de organele de urmărire penală sau de către instanța de judecată.

Sub acest aspect, avem în vedere că, împotriva dispozițiilor legale, care reglementează rolul activ al procurorului și obligația acestuia de a supraveghea activitatea de urmărire penală, se constată că singurele acte efectuate de procuror au fost rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale și procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Referitor la actele efectuate în faza de urmărire penală, constatăm că nici măcar nu putem să stabilim modalitatea și data la care anumite probe au ajuns la dosar. În susținerea acestor afirmații, avem în vedere certificatul de naștere seria - nr. -, certificatul medico - legal nr. 1311/11.10.2006 și certificatul medico - legal nr. 32 din 10 01.2007, documente care nu au nici o viză din care să rezulte modul, împrejurările și data la care acestea au ajuns în posesia organelor de urmărire penală.

În condițiile în care, din certificatul medico - legal nr. 1311 din 10.11.2006 rezultă că acesta a fost eliberat pe data de 13.11.2006, este evident că acest certificat medico - legal ar fi trebuit să fie depus la organele de poliție de martora, odată cu plângerea pe care a depus-o la Poliția Municipiului B, plângere înregistrată sub nr. 37308/13.11.2006, așa cum martora susține în declarația dată pe data de 13.11.2006.

Sub acest aspect, nu putem să nu avem în vedere declarațiile martorei care, la data de 12.12.2006, afirmă că pe data de 24.11.2006, a găsit în geanta mamei sale certificatul medico-legal nr. 1311 din 10.11.2006.

Contrar celor reținute prin rechizitoriu și de instanța care a judecat cauza în primă instanță, pe baza analizării întregului material administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

La data de 11.03.1997, în urma unor relații avute cu un cetățean, numita (fostă ) l-a născut pe numitul (în prezent ) - - parte vătămată în prezenta cauză.

În anul 1998, deci la puțin timp dup ce a întrerupt relația cu cetățeanul, numita se împrietenește cu numitul și din relația acestora a rezultat minorul -, născut la data de 30.11.2001.

Din probele administrate în cauză, și aici avem în vedere, în special, declarațiile numitului, rezultă că acesta din urmă a fost angajat la firma inculpatului și, în aceste condiții, între inculpatul și martorii și s-au statornicit relații de prietenie.

Deși în acea perioadă numita deținea imobilul situat în B,-, aceasta a înțeles să vândă imobilul respectiv cu un preț de numai 30.000.000 lei (contract de vânzare - cumpărare nr. 906/28.03.2002) și să-și construiască o altă locuință în localitatea Lacul S, județul

La construcția acestei case, soții au fost ajutați financiar de către inculpatul. Martora precizează că la construirea casei inculpatul le-a "dat o mare parte din bani pentru construirea casei", respectiv aproximativ 50 - 60 milioane lei, martorul a declarat că ajutorul primit a fost de aproximativ 100 - 150 milioane lei, iar inculpatul susține că ajutorul dat părinților părții vătămate a fost în jur de 300 milioane lei.

de valoarea ajutorului primit, la data de 26.10.2005, martorii și au încheiat contractul nr. 1892, contract prin care au constituit, cu titlu gratuit, un drept de uzufruct viager în favoarea inculpatului asupra unei camere din imobilul din Ba, mai mult, inculpatul a susținut că în momentul în care s-a mutat în C, a dat soților tot mobilierul și toate bunurile pe care le-a avut în apartamentul din

Relațiile dintre inculpatul și martorii și au fost foarte bune până în momentul în care martora a formulat plângere și a solicitat să se facă verificării față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol.

În toată această perioadă aceștia s-au vizitat reciproc, inculpatul venea în repetate rânduri, în special pe timp de vară, la locuința pe care martorii și o dețineau în localitatea S, încărcat cu dulciuri, cadouri pentru copii, carne pentru friptură și alte bunuri pentru copii și pentru gospodărie, bunuri pe care soții nu și le puteau permite, deoarece nu aveau nici o sursă de existență, iar dovada certă a acestor relații bune o constituie faptul că martorii și l-au rugat, și inculpatul a acceptat, ca în anul 2002, să-l boteze pe minorul.

În baza acestor relații de prietenie, începând cu anul 2003, partea vătămată a mers în repetate rânduri, fie singur, fie însoțit de părinți, pentru a-și petrece vacanța de vară la mare, fiind cazat în apartamentul inculpatului din Municipiul

Dacă în ceea ce-i privește pe martorii și, putem afirma cu certitudine că aceștia au fost în relații foarte bune cu inculpatul, nu același lucru îl putem reține despre relațiile dintre cei doi martori și martora - mama martorei.

Dacă mai înainte am făcut referire la pertinența, concludența și utilitatea probelor, în acest moment considerăm că se impune să avem în vedere și credibilitatea probelor.

Sub acest aspect, constatăm că martora, nu s-a avut în relații bune nici cu mama sa - numita și nici cu fiica sa - martora (fostă ), dovadă că, prin contractul de vânzare - cu clauză de întreținere și uzufruct nr. 65/13.01.2000, numita cedează apartamentul nepoatei sale - martora, în loc să-l lase fiicei sale - martora, cât și faptul că martora, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 906/28.03.2002, vinde imobilul de mai sus, la un preț modic de numai 30.000.000 lei vechi, la numai un an de la decesul martorei, deși știa că nici ea și nici mama sa nu au unde locui, au fost de natură să afecteze relațiile dintre martora și mama sa - martora.

La un moment dat, martorii și, beneficiind de ajutorul inculpatului (numai din declarațiile date de martori și de inculpat în apel ar rezulta că ar fi vorba de vreo 20.000.000 lei și 100 euro), se hotărăsc să plece în Italia pentru a-și găsi un loc de muncă.

În aceste condiții, ca urmare a intervenției inculpatului, martorii și acceptă ca martora să vină și să locuiască în imobilul din S - de subliniat că aceasta nu avea unde să locuiască -, și să aibă grijă de minorii - și -.

Chiar și în aceste condiții, relațiile dintre martorii și cu inculpatul au fost mult mai bune decât relațiile pe care aceiași martori le-au avut cu martora. Sub acest aspect, nu putem să nu avem în vedere declarațiile constante ale martorilor și, prin care au arătat că banii necesari pentru întreținerea celor doi minori îi trimiteau din Italia pe numele inculpatului, deoarece acesta era un om echilibrat, aveau încredere că acesta va cheltui banii în mod chibzuit, cu țârâita și în interesul minorilor, pe când martora cheltuia banii în mod nejustificat.

Dovada cea mai certă a încrederii pe care martorii și au avut-o în inculpatul rezultă din faptul că, după ce au telefonat în România și martora a refuzat să le dea minorii la telefon și le-a spus că au fost decăzuți din drepturile părintești, au apelat la ajutorul inculpatului, căruia i-au solicitat să se deplaseze la S și să verifice care este situația.

De asemenea, nu putem să nu avem în vedere faptul că, potrivit declarațiilor martorilor și, relațiile de prietenie au continuat și după data de 13.11. 2006, dată la care martora a depus denunțul, dovadă că vizitele au continuat până în luna ianuarie 2007.

Sub acest aspect, nu putem să nu reținem faptul că, imediat ce au revenit în țară, respectiv pe data de 23.11.2006, martorii și, aflând despre afirmațiile aberante pe care martora le-a făcut despre partea vătămată - și despre acele fapte presupuse a fi săvârșite de inculpatul, pe data de 24.11.2006, au alungat-o pe martora din domiciliul din Lacul S, aceasta fiind nevoită să formuleze cerere și să ceară ajutor pentru a fi cazată în căminul de bătrâni.

Evident că sub aspectul "relațiilor bune" dintre martora și martorii și, nu putem să remarcăm că, după data de 24.11.2006, dată la care martora a fost alungată din locuința din S, aceștia nu au mai păstrat nici o legătură, martora uitând practic că are doi nepoți și de obligațiile pe care, în calitate de bunică, ar fi trebuit să le aibă față de aceștia.

Pornind de la aspectele de mai sus, nu putem decât să reținem că în cauza de față, totul nu a fost decât un scenariu pus la cale de către martora, scenariu la care, ulterior, din păcate, și din motive pe care le vom prezenta în continuare, s-au aliat și martorii și.

În ceea ce privește atitudinea martorei, în condițiile în care casa din Lacul S nu avea decât două camere, din care una, potrivit contractului nr. 1892/26.10.2005, aparținea inculpatului, evident că, în situația în care cunoștea că martorii și vor reveni în țară, singura șansă a dumneaei de a mai rămâne în imobilul din S, era să-l alunge pe inculpat din acest imobil.

Referitor la credibilitatea martorei, nu putem să nu avem în vedere următoarele elemente:

- faptul că, potrivit declarațiilor martorei, aceasta a formulat plângere și a susținut că fiica sa - martora - la vârsta de 3 luni a fost violată de către tatăl său ( fostul concubin al martorei ). În nici un caz nu putem accepta ideea că aceasta se poate întâmpla atunci când partea vătămată avea vârsta de 3 luni;

- faptul că la data de 19.04.2007, după ce fusese alungată din domiciliul martorilor și, s-a prezentat la domiciliul acestora, însoțită de persoane dubioase, pe care le-a prezentat ca fiind de la Protecția copilului sau de la Procuratură, aceste persoane filmând și luându-i un interogatoriu minorului, fapt de natură să o determine pe martora să facă afirmația că mama sa i-a creat "multe situații neplăcute și generatoare de conflicte";

- nu putem să nu avem în vedere o serie de afirmații pe care martora, fiica martorei, le-a făcut pe parcursul procesului penal, cu privire la martora, afirmații de natură să creioneze profilul moral al martorei. sens în care cităm: "am considerat că are probleme psihice, deoarece se mai întâmplă să bată câmpii", "am considerat în continuare că câmpii", am întrebat și copilul, dar acesta a negat și atunci "am considerat în continuare că mama mea câmpii", "mama mea nu-l accepta pe pentru că ea din capul locului nu accepta bărbații din cauza necazurilor prin care a trecut, cu privire la aceștia", "de la mama am auzit că pe la vârsta de patru luni aș fi fost violată de tatăl meu";

- nu putem să nu avem în vedere că, inițial, ca urmare a solicitării martorei, minorul, în caiet, a consemnat că a fost violat de "" și " tati ", pentru ca, ulterior să consemneze că prima dată a fost când i-a dat o bomboană și a adormit și că s-a întâmplat de mai multe ori, când era în clasa I-a și a II-a - aceasta însemnând, având în vedere vârsta părții vătămate, că faptele ar fi fost săvârșite prin anii 2004 - 2005, aspect care nu este confirmat de nici una din probele administrate în cauză.

În condițiile în care, pe baza probelor administrate de organele de urmărire penală, nu se poate stabili cu certitudine modalitatea în care caietul a fost depus la dosar, evident că nu putem nici să stabilim cine este persoana care a șters mențiunile de la filele 91- verso și 115 - verso, cu precizarea că acel caiet nici măcar nu a fost numerotat. De observat că martora susține că ea a predat acest caiet, în condițiile în care, în mod normal, acest caiet, ca de astfel și certificatele medico-legale, ar fi trebuit predate de către martora, cea care a produs probele;

- un element esențial, pe care organele de urmărire penală nu l-au avut în vedere, este acela că, la un moment dat, spre sfârșitul caietului, partea vătămată face o menține de genul " Mami și tati, când mă luați de lângă mamaia", afirmații care, din punctul nostru de vedere, dovedesc cu prisosință credibilitatea martorei și că toate celelalte mențiuni consemnate în caiet sunt nereale;

- nu putem să nu avem în vedere că, la judecarea cauzei în fond, martora a susținut că, în momentul în care s-a dus să-i facă părții vătămate analizele, în fața doctoriței aceasta ar fi declarat că a fost abuzat sexual de inculpat, tatăl său și oat reia persoană cu numele sau;

- nu putem să nu avem în vedere că, în declarația dată pe data de 13.11.2006, martora a precizat că partea vătămată i-a spus că "mama a fost la spital să nască și atunci s-a întâmplat", ceea ce înseamnă că prima faptă de viol ar fi fost săvârșită în luna noiembrie 2001, când s-a născut minorul și când partea vătămată avea doar 4 ani;

- în sfârșit, nu putem să avem în vedere că din denunțul formulat în data de 13.11.2006, rezultă că ar fi aflat de la nepotul său că, în urmă cu "4-5 ani" a fost abuzat sexual de către și de tatăl său, faptele petrecându-se la domiciliul acestuia din că acest denunț nu a convenit cuiva, nefiind credibil, astfel că a fost modificat și în loc de "4-5 ani" (evident că era imposibil ca minorul să fi fost abuzat sexual la vârsta de 3- 4 ani și acest aspect să nu fi fost constatat de către membrii familiei și de către medicii care l-au examinat periodic pe minor) s-a trecut "2-3 ani", pentru ca în final, prin rechizitoriu, să se rețină că prima faptă a fost săvârșită în anul 2003 și a doua faptă a fost săvârșită în anul 2006.

Evident că susținerile martorei, în sensul că ar fi aflat despre presupusurile abuzuri sexuale abia la data de 10.11.2006, sunt în contradicție cu declarațiile martorei din care rezultă că mama sa i-ar fi povestit despre abuzurile sexuale încă din anul 2005.

În ceea ce-i privește pe martorii și, nu putem să remarcăm că aceștia au dat primele declarații abia la data de 28.11.2006, deși au revenit în țară pe data de 23.11.2006, că timp de 5 zile au avut timp suficient să discute cu partea vătămată și cu toate acestea, martora a declarat "mama mea mă acuză că a fost abuzat de către cumătrul meu pe nume și de către soțul meu, ceea ce nu pot crede".

Evident că nu putem să nu observăm că, în aceste prime declarații, martorii și nu pomenesc nimic despre faptul că ar fi sesizat un comportament deviant din partea inculpatului, sau că ar fi avut vreo neînțelegere cu privire la acesta, nu pomenesc nimic despre faptul că ar fi sesizat sau ar fi constatat că minorul prezintă leziuni anale, sau că ar fi prezentat vreo problemă legată de defecație. Este greu de crezut că, în situația în care minorul ar fi fost violat încă din anul 2003, mama acestuia, care se ocupa, sau ar fi trebuit să se ocupe de igiena minorului, nu ar fi constatat că acesta murdărește în mod nejustificat lenjeria.

Este greu de crezut că cei doi martori nu s-ar fi adresat organelor de urmărire penală, în situația în care ar fi apreciat că faptele reclamate de către denunțătoare ar fi fost reale.

La aceeași dată, 27.11.2006, este audiată și denunțătoarea și, cu această ocazie, singura nemulțumire pe care aceasta și-o manifestă se referă la faptul că a fost gonită din locuință și că face demersurile necesare pentru a locui la căminul de bătrâni.

Martorul este audiat, pe data de 09.03.2007, și cu această ocazie a declarat că tot ce a declarat soacra sa este neadevărat.

De observat că, deși martorul aflase despre presupusele fapte de viol încă înainte de 23.11.2008, că deși fusese audiat încă din data de 27.11.2008, nu face nici o referire cu privire la discuțiile avute cu partea vătămată, cu privire la controalele medicale efectuate părții vătămate, sau cu privire la vizitele efectuate de către inculpat și discuțiile avute cu acesta.

Evident că, în următoarea declarație dată pe data de 16.04.2007, de această dată în calitate de martor și nu de învinuit, atitudinea acestuia s-a schimbat complet. Dacă în prima parte a declarației nu a făcut decât să confirme că s-a aflat în relații bune cu inculpatul, că acesta venea des în vizită la S, vizitele continuând până după luna ianuarie 2007, că soacra sa - martora - se lega în mod repetat de el și de inculpat, că nu a știut nimic despre situația descrisă de soacra sa până în toamna anului 2006, că fiul său nu le-a spus nimic până în luna ianuarie 2007, după aceea a revenit și a declarat că, după ce prin luna ianuarie 2007, ar fi fost cu copilul la medic, acesta le-ar fi povestit că a fost violat de către inculpat.

Nu putem să nu observăm că în prima declarație numitul a fost audiat în calitate de învinuit și în a doua declarație, dată pe dată pe data de 16.04.2007, a fost audiat în calitate de martor, deși neînceperea urmăririi penale împotriva sa a fost dispusă abia la data d 16.07.2007.

Motivul pentru care martorul și-a schimbat declarațiile în faza de urmărire penal și, mai mult, la judecarea cauzei în fond și apel, le vom prezenta după ce vom analiza și comportamentul procesual al martorei.

În ceea ce o privește pe martora, nu mai revenim asupra aspectelor pe care le-am analizat cu ocazia prezentării comportamentului procesual și al credibilității martorei, ci ne vom referi, în mod direct la aspecte legate de credibilitatea acestei martore:

- este greu de crezut că în condițiile în care a aflat încă din luna martie 2005, de la mama sa, că fiul a fost violat de către cumătrul său, inculpatul, ar mai fi acceptat ca inculpatul să vină în vizită la domiciliu său din S;

- este greu de crezut că, după anul 2005, aceasta ar fi mai acceptat ca fiul său să-și mai petreacă vacanța de mare și să locuiască în locuința inculpatului;

- este greu de crezut că, în calitate de mamă, imediat ce a aflat că fiul său a fost violat, nu s-ar fi adresat organelor de urmărire penală și unui medic. Susținerea acesteia, în sensul că nu ar fi avut banii necesari, nu are nici o justificare, atâta timp cât, potrivit art. 65 Cod proc. penală, sarcina administrării probelor revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată;

- este greu de crezut că, în condițiile în care fiul său ar fi fost violat încă de la vârsta de la vârsta de 3 ani, în calitate de mamă, nu ar fi observat, până la data când minorul a împlinit vârsta de 6 ani, că acesta are un comportament schimbat, că manifestă o atitudine de negație față de inculpat, că minorul are probleme legate de controlul sfincterian și că murdărește lenjeria intimă în mod nejustificat;

- nu putem să nu avem în vedere că, până în luna noiembrie 2006 nu a făcut nici un fel de referiri cu privire la comportamentul necorespunzător al inculpatului, fiind foarte mulțumită de ajutorul material și moral, pe care îl primea din partea acestuia și să-i ceară ajutorul pentru a avea grijă de cei doi minori;

- nu putem să nu avem în vedere că, audiată cu ocazia soluționării cauzei în apel, martora a declarat că inculpatul nu i-a făcut propuneri verbale, dar când era beat a făcut anumite gesturi, aspect pe care l-a adus la cunoștința soțului său, aspect negat în totalitate de către martorul, care, audiat la același termen și imediat după audierea martorei, declară " de față cu mine, inculpatul nu i-a făcut niciodată avansuri soției și nici soția nu mi-a reclamat astfel de aspecte".

Faptul că ulterior, martorii și și-au schimbat declarațiile și au relatat cu lux de amănunte modul în care cele două infracțiuni au fost săvârșite este justificat prin aceea că la un moment dat, prin luna februarie sau martie 2007, existat o discuție contradictorie între inculpat și martori, discuție în care s-a ridicat tonul și în urma căreia martorii au decis să interzică accesul inculpatului în locuința din S, de faptul că, în această situație, inculpatul cunoscând eforturile financiare pe care le-a făcut pentru cei doi martori, a fost nevoit să formuleze o plângere penală, plângere finalizată prin Ordonanța nr. 1429/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, doar prin sancționarea celor doi martori cu câte o amendă administrativă de câte 100 lei și fără a se dispune ceva cu privire la restabilirea situației existente anterior săvârșirii faptelor.

În condițiile prezentate mai sus și în condițiile în care, între timp, reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și-au finalizat ancheta și au concluzionat că partea vătămată a fost abuzat sexual și că autorul acestor abuzuri este inculpatul, este evident că martorii și au considerat că este cazul să scape atât de acuzațiile aduse de martora cu privire la violarea părții vătămate de către martorul, dar și de inculpatul și de pretențiile materiale pe care acesta le avea asupra imobilului din

Relevante, în acest sens, sunt declarațiile pe care cei doi martori le-au dat cu ocazia judecării cauzei în apel, declarații prin care, deși au recunoscut că inculpatul a avut cea mai mare contribuție materială la construirea casei și că nu i-au restituit nici o sumă de bani, au susținut că inculpatul nu mai are nici un drept asupra acestui imobil.

Oricum, nu putem să nu remarcăm faptul că martorul a fost audiat pentru prima dată de către organele de urmărire penală, abia la data de 16.04.2007, în condițiile în care infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, o infracțiune deosebit de gravă, a fost denunțată încă din data de 13.11.2006, fapt ce denotă că nici organele de urmărire penală nu au fost convinse de cele afirmate de martora.

Este greu de crezut că martorii și ar fi mai acceptat ca inculpatul să mai vină în vizită la ei, la locuința din S, în condițiile în care au revenit în țară și deci, încă din data de 23.11.2006, au aflat că fiul lor ar fi fost violat de către inculpatul.

Martorul a susținut că de abuzurile sexuale săvârșite de către inculpat ar fi aflat în toamna anului 2006, când a fost cu copilul la doctor, împreună cu soția, ori din actele dosarului de urmărire penală rezultă că după data de 13.11.2006, nu a existat nici o verificare medico - legală - martorul a revenit în țară abia în data de 23.11.2006, practic singurele activități efectuate fiind verificările reprezentanților din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

În ceea ce o privește pe martora - mama părții vătămate - nu putem să nu observăm că aceasta s-a prezentat în fața organelor de poliție și a dat prima declarație abia la data de 12.02.2007, în condițiile în care, potrivit propriilor declarații, ar fi aflat despre presupusele abuzuri sexuale săvârșite de către inculpatul încă din anul 2005.

Având în vedere gradul deosebit de ridicat al infracțiunii ce formează obiectul cauzei, infracțiune pe care legiuitorul a înțeles să o sancționeze cu o pedeapsă de la 10 la 25 ani închisoare, trecând peste pasivitatea organelor de urmărire penală, nu putem să acceptăm în nici un fel pasivitatea pe care martora, în calitate de mamă a părții vătămate, a manifestat-

În ceea ce o privește pe partea vătămată, nu putem decât să reținem că acesta a fost și este o victimă, dar nu ca urmare a abuzurilor sexuale săvârșite de inculpatul, ci ca urmare a presiunilor exercitate în primă fază de către martora, cât și a neînțelegerilor care au apărut ulterior între părinții săi și inculpat.

Astfel, se constată că inițial, în caiet, partea vătămată a consemnat că a fost abuzat sexual, în mod repetat de către "tati și ", că a fost amenințat de, pentru ca, ulterior, să consemneze cu pixul că prima data s-a întâmplat când era acasă cu și tati, că s-a mai întâmplat de multe ori când era la bloc și că "nimeni nu știe, decât tati știa".

Astfel, în prima declarație pe care acesta o dă pe data de 28.11.2008 la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, fără a fi asistat de vreun părinte sau alt reprezentant legal, așa cum prevăd dispozițiile art. 81 Cod proc. penală, deși avea doar 9 ani, a declarat că a fost abuzat sexual doar o singură dată de nașul de al fratelui mai mic, când avea vreo 5 ani, ceea ce înseamnă că fapta a fost săvârșită prin anul 2001. Arată că inculpatul i-a dat o bomboană sau ceva de băut și nu pomenește nimic despre vreo faptă de viol săvârșită în vara anului 2003.

În declarația dată pe data de 19.-, partea vătămată a susținut că a fost abuzat sexual, prima dată în vara anului 2003, la C, o singură dată, și de două ori în vara anului 2006 de către inculpatul, în camera pe care acesta o deținea în imobilul din Este greu de crezut că partea vătămată ar mai fi mers și a doua în camera inculpatului să caute cartea, în condițiile în care știa că fusese violat cu o zi înainte.

Nu putem să nu observăm că partea vătămată a susținut că, după ce a fost violată prima dată în anul 2006, amenințat de către inculpat, de frică i-a promis inculpatului că nu va spune nimănui și că, apoi a mers în camera în care se aflau bunica și fratele său, ori este greu de crezut că, în această situație, cei doi nu ar fi constatat schimbări în comportamentul părții vătămate, în condițiile în care, imediat ce a intrat în cameră, bunica ar fi trebuit să-l întrebe de ce nu a adus cartea.

În situația în care cele declarate mai sus nu erau credibile, pe data de 26.04.2007 se face o primă completare a declarației de mai sus, de această dată, partea vătămată declarând că a fost violat de două ori, în anul 2003 sau 2004, la C, când susține că inculpatul a folosit un șervețel cu miros înțepător și nu mai pomenește despre bomboană sau ceva de băut și că în locuința din Saf ost violat o singură dată.

De asemenea, partea vătămată a declarat că "Lucrurile consemnate în acel caiet mi le-a dictat bunica mea și tot ea mi-a spus multe lucruri care nu sunt adevărate despre tatăl meu și despre faptul că la noi se organizau petreceri unde eram violat și de ".

Pentru a da credibilitate acestei variante, pe data de 21.05.2007 se face o nouă completare a declarației, când partea vătămată declară că de el "s-a atins numai de două ori la C și o dată la că acel steag din sufragerie a fost pus de nanul fratelui meu,. Tatăl meu se poară bine cu mine", deși în caiet a consemnat că îi este frică de tati, deoarece l-a bătut și l-a amenințat.

Această ultimă variantă a fost prezentată de partea vătămată și cu ocazia judecării în fond, numai că de această dată precizează că inculpatul a folosit batista. Nu putem să nu observăm că în această declarație a susținut că de la vârsta de 6 ani nu mai fost la C, pentru ca imediat după ce a făcut această afirmație, prezentându-i-se fotografiile, să recunoască că acestea au fost făcute pe plajă în stațiunea și în locuința inculpatului când avea 9 ani, respectiv în urmă cu un an, în vara anului 2006. Precizează că în acea perioadă era și frățiorul său și încă doi copii, unul de 10 ani și altul de 12 ani, și că el a dormit în aceeași cameră cu inculpatul. Este greu de crezut că în condițiile în care minorul ar fi fost violat de două ori, în anul 2003, în apartamentul din C, ar mai fi acceptat să mai meargă la mare și în anii 2004, 2005 și 2006 și, mai mult, să doarmă și în aceeași cameră cu inculpatul.

Susținerile părții vătămate în sensul că ar fi dormit în aceeași cameră cu inculpatul sunt contrazise de martorii Ramon și, care, audiați în apel, au susținut că partea vătămată a dormit în aceeași cameră cu ei, iar inculpatul a dormit în altă cameră cu bunica celor doi martori. Arată cei doi martori că relațiile dintre partea vătămată și inculpat erau bune și că partea vătămată nu s-a plâns vreodată de ceva.

Oricum, din fotografiile depuse la dosar rezultă că partea vătămată se simțea foarte bine în compania inculpatului și nici pe departe nu rezultă că aceasta ar fi manifestat vreun sentiment de teamă sau ură față de inculpat.

Nu putem să nu remarcăm că una dintre fotografii a fost efectuată în luna noiembrie 2006, în locuința din S, după revenirea în țară a martorilor și, deci după săvârșirea infracțiunii din vara anului 2006.

De asemenea, nu putem să nu observăm că într-o fotografie făcută la S în luna iunie 2006, apare și martora, martoră care, potrivit declarație fiicei sale -, știa de vreo doi ani că minorul a fost abuzat sexual de către inculpat și cu toate acestea acceptă să se fotografieze cu inculpatul.

Cu ocazia audierii la judecarea cauzei în fond, partea vătămată a susținut că rudele inculpatului au venit la locuința din S la o săptămână după ce în anul 2006 fost abuzat sexual de către inculpat. Ori, din declarația autentificată sub nr. 365/14.02.2008 rezultă că -sora inculpatului și soțul acesteia - au fost la S în perioada 04 - 17.08.2006 și au locuit în aceeași cameră cu inculpatul.

Tot în ceea ce o privește pe partea vătămată, nu putem să nu observăm că la judecarea cauzei în apel a declarat că își iubește mai mult părinții, dar nea are dreptate, că bunica le-a dat ceai făcut cu coji de nucă și sâmburi de sparți cu ciocanul și că după ce au băut ceaiul, atât el cât și fratele său au avut probleme, că ar mai vrea să mai meargă la mare, dar nu la nea, deoarece acesta s-a certat cu părinții, că bunica îi spunea că nea este un om rău și un escroc și crede că ceea ce a scris în caiet a visat.

Faptul că martora i-a tratat pe cei doi minori cu ceai făcut cu coji de nucă și sâmburi de cireșe sparți cu ciocanul a fost susținut în mod constant de către inculpat.

Mai mult, nu putem să nu avem în vedere că la examinările psihologice din 21 și 23.11.2006 s-a constatat că partea vătămată a prezentat "sentimente puternice de culpabilitate".

Martorul, persoană în vârstă de 73 ani, a declarat că a fost la reședința inculpatului din S în perioada 10- 20. 09.2006 și a fost martor când minorul s-a adresat inculpatului ", mă iei la C, fiindcă vreau să scap de bunica " și confirmă faptul că cei doi erau în relații bune.

În ceea ce o privește pe, nu putem decât să reținem că aceasta deși este părții vătămate, face afirmații de genul "chiar și acum vreo 3 ani am fost acolo", de unde deducem că aceasta a fost ultima dată la S în urmă cu trei ani, și declară că partea vătămată i-a relatat despre abuzurile sexuale după ce martora a depus plângere. De asemenea, arată că a discutat cu inculpatul, se înțelege că după ce plângerea a fost depusă și în timp ce inculpatul era la S și nu la C, și acesta i-a spus "că nu este adevărat, că i-a ajutat și că uite acum ce-i fac".

În ceea ce-l privește pe inculpatul, se reține că acesta a negat în mod constant săvârșirea celor două infracțiuni, că totul este o înscenare din partea martorei, pe motiv că în luna octombrie 2006 s-a certat cu aceasta, că s-a aflat în relații bune cu familia.

Toate elementele de mai sus sunt de natură să formeze instanței convingerea că fapta de viol din anul 2003 sau 2004 nu a existat și că fapta din anul 2006 nu a fost săvârșită de inculpatul.

Faptul că infracțiunea de viol din anul 2003 sau 2004 nu a existat este confirmat și de actele medicale existente la dosar, în care se concluzionează că cicatricea de la nivelul regiunii anale însoțită de modificări specifice perversiunilor sexuale este rezultatul unei acțiuni mecanice exercitată pe durata unei perioade întinse de timp (luni de zile), cu debut posibil la începutul lunii august 2006.

Sub acest aspect este de remarcat că, la judecarea cauzei în fond, s-au depus la dosar toate fișele de consultații medicale pe care minorul le-a efectuat de la naștere și până în prezent, fișe medicale din care nu rezultă că în anul 2003 sau în anul 2004 asupra minorului s-ar fi exercitat abuzuri sexuale.

Nu putem să nu remarcăm că examinările medicale se făceau periodic, la intervale de o lună, atât în anul 2003 cât și în anul 2004 minorul a fost și internat în spital, situație în care este greu de crezut că dacă fapta ar fi existat, medicii nu ar fi constatat acest aspect.

Pentru toate aspectele de mai sus, urmează ca, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, inculpatul să fie achitat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și Cod penal - fapta din anul 2003.

În ceea ce privește infracțiunea de viol din anul 2006 nu se poate reține că această infracțiune nu a existat, deoarece din actele medicale existente la dosar, rezultă că asupra regiunii anale a părții s-a exercitat o acțiune mecanică exercitată pe durata unei perioade întinse de timp (luni de zile), cu debut posibil la începutul lunii august 2006.

În condițiile în care concluziile actelor medicale nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte cu certitudine că această acțiune mecanică de durată a fost exercitată de către inculpat, urmează ca pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal - fapta din vara anului 2006, inculpatul să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.

În ceea ce privește această infracțiune, pe lângă aspectele pe care le-am prezentat mai sus, nu putem să nu avem în vedere că din rapoartele de expertiză medico legală rezultă că partea vătămată a prezentat la nivelul regiunii anale o cicatrice însoțită de modificări specifice perversiunilor sexuale și că cele constatate sunt rezultatul unei acțiuni mecanice (posibil cu penis în erecție, deget sau orice alt corp dur pretabil) exercitată pe durata unei perioade îndelungate de timp - luni de zile, deci nu este esclusă ideea că această acțiune mecanică și de durată să fi fost executată cu degetul sau orice alt corp pretabil, sau de către o altă persoană, așa cum rezultă din declarațiile pe care le-am analizat mai sus.

De subliniat este faptul că din raportul de expertiză medico legală rezultă că cicatricea de la nivelul regiunii anale este rezultatul unei acțiuni mecanice exercitată pe durata unei perioade întinse de timp de luni de zile, ori, din declarațiile părții vătămate rezultă că fapta de viol din anul 2006 durat puțin, acțiunea inculpatului fiind întreruptă de zgomotul produs la un reșou.

Faptul că inculpatul a recunoscut că în tinerețe, în timp ce efectua armata, a întreținut raporturi sexuale cu alți bărbați, în lipsa altor probe certe, nu este de natură să dovedească faptul că inculpatul este în continuare homosexual și că el este cel care a exercitat acțiunea mecanică pe o perioadă întinsă de timp asupra părții vătămate.

În condițiile în care se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a Cod pr.penală - pentru prima infracțiune și în temeiul art. 10 lit. c Cod proc. penală - pentru cea de-a doua infracțiune, evident că, pentru aceleași motive, apelul părții vătămate/civile va fi respins și că, potrivit art. 346 alin. 3 Cod proc. penală, acestuia nu i se pot acorda despăgubiri civile.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la 27 februarie 1954 în comuna, județul I, domiciliat în C-,. 1A. E. 228, pensionar, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP - identificat cu CI seria - nr. - eliberat de Poliția C ) împotriva sentinței penale nr. 122/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință:

Desființează sentința penală nr. 122/12.05.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal - fapta din vara anului 2003.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal - fapta din vara anului 2006.

Conform art. 346 alin. (3) Cod proc. penală nu pot fi acordate despăgubiri civile părții civile -.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod proc. penală, obligă pe partea vătămată/civilă -, prin reprezentanții legali și, la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată/civilă - ( fiul lui și, ns.la 11.03.1997 în B, domiciliat în S, comuna, județul B, împotriva sentinței penale nr. 122/12.05.2008 a Tribunalului Brăila.

Ia act că inculpatul nu a solicitat cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe partea vătămată/ civilă -, prin reprezentanții legali și, la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul, partea vătămată/ civilă - și reprezentanții legali și.

Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.jud./ 13.03. 2009

Jud.fond -

Tehnored.CG/2 ex./30.03.2009

Președinte:Aurel Burlacu
Judecători:Aurel Burlacu, Daniela Liliana Constantinescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Galati