Violul (art.197 cod penal). Decizia 53/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 20801/3/2OO8
(327/2009)
DECIZIA PENALA NR.53/
Ședința publică de la data de 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
GREFIER - -
--------
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1461 din data de 16 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, apelantul inculpat arată că, este de acord cu asistența juridică din oficiu și, să dea o declarație, care s-a atașat la dosarul cauzei.
Curtea, din oficiu pune în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a faptei întrucât în hotărârea instanței de fond nu s-a reținut și starea de recidivă, deși apare menționată în rechizitoriu și, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază apelurile stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Reprezentantul Parchetului, critică sentința penală nr. 1461 din 16.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală pe care o consideră neîntemeiată, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată sub aspectul cuantumului. Astfel, solicită a se avea vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, vârsta de numai șapte ani a minorei agresate sexual de către inculpat, antecedentele penale ale inculpatului aflat în stare de recidivă postexecutorie, de asemenea, comportamentul inculpatului în societate, și nu în ultimul rând, agresivitatea de care a dat dovadă în momentul în care a încercat comiterea unei astfel de infracțiuni asupra minorei. Față de aceste aspecte, apreciază că pedeapsa aplicată de instanță este incorect individualizată, impunându-se aplicarea unei pedepse fața de acest inculpat, orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, pronunțarea unei hotărâri în sensul celor arătate.
Totodată, precizează că înțelege să extindă oral motivele de apel și solicită, schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal față de inculpat.
Apărătorul apelantului inculpat, solicită a se aprecia cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchet, solicită respingerea, ca fiind nefondat.
Cu privire la apelul inculpatului, solicită admiterea, desființarea hotărârii apelante și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriului administrat în cauză, reducerea cuantumului pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră, chiar dacă acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea, ca fiind neîntemeiat.
In ultimul cuvânt, apelantul inculpat, s-a raliat la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1461/16.12.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 192 alin. 1 teza
În temeiul art.20 pen. rap. la art.197 alin.l și 3 teza I pen. a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.12.1958 în Municipiul, jud. B), la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii detentativă la viol.
In temeiul art.71 pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. l lit. a teza a Ii-a, b, d și e pen.
În temeiul art.65 pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. l lit. a teza a Ii-a, b, d și e pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.88 pen. a dedus durata prevenției de la data de 23.04.2008 la zi.
În temeiul art.350 proc.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.116 pen. a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în orașul jud. I, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.346 alin. l proc.pen. în ref. la art.17-18.proc.pen. a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu și susținută de procuror și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale către partea vătămată (minoră).
În temeiul art.191 alin.l proc.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1105/P/30.05.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La data de 16.04.2008, în jurul orelor 10.30-11,00, în timp ce se afla pe raza orașului jud. I, în apropierea stației de epurare a apei unde existau construcții folosite ca și locuințe, inculpatul, zis "" (în vârstă de 49 de ani,aflat în stare de ebrietate), a promis bani părții vătămate (în vârstă de 7 ani), pentru aoc onvinge să îl însoțească într-o zonă din apropiere, la fostul sediu al, lângă niște grajduri. Minora a refuzat, iar inculpatul a exercitat violențe verbale și fizice asupra ei, atât pentru a se deplasa unde dorea, cât și în scopul de a întreține raporturi sexuale orale cu aceasta. A lipit-o cu spatele de un zid și și-a dat jos pantalonii. Raporturile sexuale orale nu au mai avut loc pentru că inculpatul și partea vătămată au fost văzuți de martorii și -doi cetățeni care efectuau un transport de moloz cu o căruță și care îi cunoșteau și pe agresor și pe victimă deoarece locuiau în vecinătate. La observarea lor, inculpatul a fugit, partea vătămată a reușit să scape, iar martorul a condus-o până la locuința părinților săi, ocazie cu care a remarcat și starea de puternică tulburare prin care trecea.
Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art.62 și urm. din proc.pen. aspectele reținute, sunt reprezentate de: procesul-verbal de sesizare prin plângere, procesele-verbale de consemnare a declarației orale, procesele-verbale de consemnare a notei explicative, procesele-verbale de confruntare, procesul-verbal de reconstituire a traseului, însoțit de planșe fotografice, raportul nr. 7030/16.05.2008 întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean I, certificatul de constatare medico-legală preliminară, certificatul de naștere al părții vătămate. La acestea se adaugă: declarațiile martorilor, G, (primii doi, martori oculari), declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului, prin care în faza de urmărire penală s-au relatat evenimentele, iar în faza cercetării judecătorești (în mod oral, nemijlocit și în contradictoriu după cum dispune art.289 proc.pen.), s-au menținut, în esență, cele arătate în finalul urmăririi penale.
Referitor la poziția adoptată de inculpat, este de notat că, deși inițial a declarat că nu își amintește nimic pentru că era în stare de ebrietate, ulterior a revenit și a recunoscut intenția (directă) de molestare sexuală a victimei așa cum a reținut procurorul în rechizitoriu (cu sublinierea împrejurării că fapta nu s-a consumat întrucât au intervenit martorii și ), regretând- Cu toate acestea, în ultimul cuvânt, a arătat că la data, momentul și locul faptei, se afla în stare de ebrietate, nu și-a dat seama că era dezbrăcat, nu a atins-o pe partea vătămată, nu a lovit-o și nici nu a încercat să o violeze.
Fapta inculpatului care, la data de 16.04.2008, în jurul orelor 10.30-11.00, în timp ce se afla pe raza orașului jud. I, a încercat să întrețină raporturi sexuale orale cu partea vătămată (victimă care nu împlinise vârsta de 15 ani, fiind născută la data de 26.07.2000), prin constrângerea acesteia (exercitarea de violențe verbale și fizice), întreruperea executării datorându-se surprinderii de către martorii și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev. și ped. de art.20 pen. rap. la art.197 alin.l și 3 teza I pen.
In temeiul textelor legale incriminatorii în care a fost încadrată fapta inculpatului, instanța a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 7 (șapte) ani
închisoare, cuantum considerat adecvat realizării scopului pedepsei definit de art.52 pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art.72 pen. și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, cu raportare la tentativă(închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și interzicereaunor drepturi),gradul de pericol social al faptei săvârșite (infracțiune privitoare la viața sexuală, comisă împotriva unei fetițe în vârstă de 7 ani), persoana infractorului (neșcolarizat, fără ocupație, alcoolic, locuind pe unde apucă și trăind din cerșit, cunoscut cu antecedente penale - chiar dacă nu este recidivist-a fost condamnat de trei ori la pedepse cu închisoarea, începând cu anul 1991 și până în anul 2002, cu atitudine oscilantă în asumarea răspunderii pentru fapta comisă); împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală nu există.
În temeiul art.71 pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. l lit. a teza a II-a, b, d și e pen. pe durata executării pedepsei. La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală), în respectarea dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, precum și a hotărârilor date în materie de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de pildă, în cauza Sabou și Pârcălab contra României, în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, natura faptei săvârșite, vârsta victimei, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit. b pen. (-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), precum și în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.d și lit.e pen. (-drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, al căror spirit se regăsește în Codul familiei și în Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice). Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege,ope legis,deoarece infracțiunea comisă nu are conotație electorală, nu este îndreptată contra siguranței statului și nu denotă o gravitate absolut deosebită.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Parchetul a criticat hotărârea ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei.
Inculpatul a criticat hotărârea ca netemeinică și a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, ce corespunde probatoriului efectuat în cauză și a stabilit în mod just vinovăția inculpatului.
Încadrarea juridică nu este însă corespunzătoare situației de fapt și circumstanțelor personale ale inculpatului, deoarece Tribunalul nu a reținut starea de recidivă postexecutorie, deși ea exista în încadrarea Parchetului, motivând că este cunoscut cu antecedente penale, dar nu este recidivist, fiind condamnat de trei ori la pedepse cu închisoarea începând cu 1991 până în anul 2002.
Curtea constată că prin sentința penală nr. 941/30.09.1991 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 465/16.06.1992, a Tribunalului Brașov inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 20 zile închisoare și nu a formulat o cerere de reabilitare judecătorească.
Această pedeapsă constituie primul termen al recidivei, prezenta faptă fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Ca atare Curtea va reține că încadrarea juridică a faptei art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Cu toate că nu a reținut starea de recidivă în încadrarea juridică pedeapsa principală stabilită de prima instanță corespunde gravității faptei comise precum și periculozității făptuitorului, relevată de circumstanțele personale.
Curtea apreciază însă că individualizarea pedepselor accesorii și complementare nu s-a făcut în conformitate cu natura infracțiunii comise, care aduce atingere libertății vieții sexuale a victimei.
Astfel, atât în cazul pedepsei accesorii cât și a celei complementare, prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal.
Reținând doar teza a II-a din lit. a, a art. 64 Cod penal, prima instanță a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, nu și pe acela de a alege.
Dreptul interzis prin intermediul pedepsei accesorii sau a celei complementare nu trebuie să aibă o atât de strânsă legătură cu infracțiunea încât să se poată dispună interzicerea dreptului de a alege doar în cazul infracțiunilor ce au conotație electorală sau a celor contra siguranței statului.
Curtea apreciază că gravitatea faptei săvârșite precum și antecedentele penale ale inculpatului determină nedemnitatea acestuia pentru exercitarea drepturilor electorale, motiv pentru care îi va interzice și dreptul de a alege pe durata executării pedepsei și pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
De aceea Curtea va admite apelul Parchetului, va desființa în parte sentința penală și rejudecând, în baza art. 197 alin. 1 și 3 teza Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal îl va condamna pe inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal va interzice inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale executarea pedepselor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
În baza art. 71 raportat la art. 64 lit. a,b,d, și e Cod penal menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În ceea ce privește apelul inculpatului, Curtea constată că nu se poate reindividualiza pedeapsa în sensul reducerii cuantumului pentru că aceasta ar conduce la lipsirea sancțiunii de rolul său retributiv și preventiv, pedeapsa fixată de instanță fiind corespunzătoare gravității faptei și circumstanțelor personale ale făptuitorului.
De aceea Curtea îl va respinge ca nefondat conform dispozițiilor art. 371 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 1461/16.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
În baza 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 3 teza Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale executarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,d, și e
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Menține starea de arest prevăzută și deduce prevenția de la 23.04.2008, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.04.2009
-Secția I Penală
Jud. fond:
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera
