Violul (art.197 cod penal). Decizia 53/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 53/R/2009
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
JUDECĂTOR 3: Munteanu
Procuror:
Grefier:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent. în loc. U, nr. 340 jud. S M, împotriva deciziei penale nr. 158/AP/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 346/04.12.2007, pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de detenție asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 3.12.2008 emisă de Baroul Satu Mare și interpretul de limbă maghiară, lipsă fiind intimata.
Procedura nu este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Traducerea este asigurată de interpretul de limbă maghiară.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului arată că recursul a fost tardiv declarat, în 10 zile de la începerea executării pedepsei, inculpatul solicitând repunerea în termen cu motivarea că nu a cunoscut limba română.
Avocatul inculpatului recurent consideră că sunt îndeplinite dispozițiile art. 385 ind. 3 raportat la art. 364 Cod procedură penală, legiuitorul neacoperind această situație și arată că la judecătorie a fost admisă o cerere de comunicare în scris a sentinței pentru a fi tradusă. Inculpatul a făcut o cerere în scris pentru comunicarea sentinței însă nu a beneficiat de dreptul la apărare care este un element important pentru asigurarea unui proces echitabil. Solicită repunerea în termenul de recurs.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul recurent arată că a dat declarații scrise în fața procurorului sau la poliție.
Se arată inculpatului o declarație în limba română din dosarul de urmărire penală aflată la fila 40 iar acesta recunoaște că este scrisă de el, declarație care i-a fost dictată de polițist.
Apărătorul inculpatului depune copia plângerii formulate la CEDO pentru cercetare abuzivă.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul astfel cum a fost formulat, atât cercetarea prealabilă cât și cea judecătorească suferă lacune și s-a efectuat sub imperiul amenințărilor. Anterior luării declarațiilor, inculpatul recurent a fost bătut, dezbrăcat și filmat. Acesta a solicitat un apărător de limbă maghiară însă nu i s-a respectat acest drept. Declarația arătată anterior inculpatului a fost retractată. Inculpatul recurent recunoaște că a întreținut relații sexuale dar nu în forma prevăzută de legea penală ci cu consimțământul părții vătămate. Invocă prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Nu există nici o urmă de vătămare specifică infracțiunii de viol și nici martori oculari. Din declarația părții vătămate, aceasta indică că era în perioada de ciclu dar ulterior arată că a rămas însărcinată și a avortat. Nu există infracțiunea de lovire, cel mult s-ar putea reține o vătămare corporală din culpă ca urmare a ciocnirii bicicletelor. Starea de fapt este ambiguă și nu se poate pronunța o hotărâre de condamnare fără probe directe. Partea vătămată nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-și menține poziția. Mai arată că inculpatul a colaborat cu organele pentru aflarea adevărului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, în cazul în care nu se respinge ca tardiv iar hotărârea pronunțată este legală și temeinică, fiind întrunite elementele infracțiunilor reținute în sarcina sa. Arată că inculpatul a trântit partea vătămată de pe bicicletă și i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, a târât-o într-un șanț. Apărarea inculpatului este puerilă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 346/04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza art.197 alin.1 pen. "viol", faptă din noaptea de 11/12.06.2007, partea vătămată, a fost condamnat inculpatul, născut la 26.08.1987 în Carei, județ S M, fiul lui și, CNP--, cetățenia română, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în U, nr.340, județ S M, fără antecedente penale, la:
- 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.180 alin.2 pen. "lovire sau alte violențe" faptă din noaptea de 11/12.06.2007, parte vătămată, a fost condamnat același inculpat, la:
- 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 (trei) ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit.a,b,c pen.
A fost obligat inculpatul la suma de 10.000 euro daune morale și 170 lei despăgubiri civile către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului S M, în favoarea avocatului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în noaptea de 11/12 inie 2007, în jurul orei 1,30 partea vătămată, care lucra ca și bucătăreasă la restaurantul Red & Carei, se întorcea cu bicicleta spre domiciliul său din localitatea U,
La aproximativ de 500- 6000 metri de ferma U, inculpatul care se întorcea de la serenada de absolvire a celor 12 clase, absolvite în cadrul grupului Școlar Agricol Carei și în urma consumării de băuturi alcoolice a lovit cu de la bicicleta condusă de partea vătămată, partea vătămată atrăgându-i atenția referitor la acest lucru.
Inculpatul a așteptat-o pe partea vătămată să ajungă în dreptul său iar când partea vătămată a vrut să-l depășească acesta a tras-o jos de pe bicicletă și a începută să o lovească cu piciorul î stomac și în restul corpului atât cu mâinile cât și cu picioarele căzând la pământ.
Văzând că partea se opune și îl roagă să nu o mai lovească, inculpatul a tras-o în șanț lângă în un copac, și prin constrângere fizică și morală, profitând de imposibilitatea părții vătămate e a se apăra, a întreținut raporturi sexuale normale și orale de mai multe ori.
După aceasta, inculpatul a plecat lăsând-o pe partea vătămată în același loc.
După ce și-a revenit din șoc, partea vătămată s-a ridicat de la pământ și a mers până la fermă pentru a-i fi acorda primul ajutor și a-și anunța familia.
Acolo a auzit-o paznicul, care a fose audiat în calitate de martor care i-a acordat primul ajutor mai mult susținând-o moral văzând în ce situație deplorabilă se află.
La scurt timp a venit și tatăl părții vătămate, audiat în calitate de martor, fiind anunțat telefonic de către fiica sa.
Partea vătămată însoțită de tatăl său s-a deplasat la domiciliu, iar dimineața la prima oră au anunțat organele de politie și s-au prezentat la. SMu nde i s-a întocmit un raport constatator.
Deși a fost legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul cunoscând că procesul penal se află în derulare, acesta a înaintat la data de 24.10.2007, o cerere scrisă în limba română prin care solicită suspendarea dosarului până când va primi răspuns la reclamația depusă la prim procurorul din S M, cerere pusă în discuție în ședința publică din 30.10.2007, în urma căreia s-a dispus respingerea acestei cereri ca neîntemeiată deoarece în procesul penal nu există procedura suspendării cauzei, pentru motivele invocate, reclamația depusă neputând împiedica judecarea sa pentru săvârșirea unei fapte penale.
La data de 30.11.2007 inculpatul depune aceeași cerere, scrisă tot în limba română, prin care solicită suspendarea judecării cauzei până când se va primi răspuns la reclamația depusă către Procurorul general al României.
Și această cerere a fost pusă în discuție în ședința publică, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată deoarece în procesul legal nu există procedura suspendării pentru motivele invocate, reclamația depusă neputând fi motiv de împiedicare a judecării sale.
Obiecțiunile sale privesc desfășurarea procesului penal motivând că limba sa maternă este limba maghiară și nu cunoaște limba română.
Art. 13 din Constituție, Legea fundamentală a României, se prevede în mod expres că " în România, limba oficială este limba română".
Și în art.127 din Constituție se prevede "dreptul la interpret pentru cetățenii care aparțin minorităților naționale precum și persoanelor care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română -".
În art.8 din Cod procedură penală se prevede posibilitatea folosirii limbii oficiale prin interpret, iar în art.128 din Cod procedură penală se menționează cazurile și procedura de folosire a interpreților.
Deci, atât legea fundamentală cât și legea specială dă posibilitate persoanelor care nu cunosc limba română de a avea sprijin în înțelegerea limbii române prin interpreți.
Așa cum se arată și în actul de sesizare, inculpatul este proaspăt absolvent a 12 clase încheiate la Grupul Școlar Agricol Carei unde cu siguranță a urmat cursurile de limba română.
Prin atitudinea sa negativistă, refuzând în mod categoric să se prezinte în instanță, inculpatul a încercat să îngreuneze desfășurarea procesului penal și inclusiv aflarea adevărului, motivele sale invocate fiind puerile și absolut neîntemeiate, organele de urmărire penale și instanța de judecată respectând întrutotul dispozițiile legale.
Art.16 din Constituție prevede "egalitatea în drepturi", referindu-se în mod expres că "nimeni nu este mai presus de lege".
Faptul că este de altă naționalitate, nu este o scuză pentru inculpat pentru a nu fi judecat în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Mai mult, în cadrul urmăririi penale, la filele 30 - 31 și 37-42 dosar urmărire penală există declarațiile astfel, chiar scrise de mână în limba română, iar la filele 32-36 dosar urmărire penală, scrise în limba maghiară, refuzându-se folosirea interpretului autorizat pus la dispoziție de către organele de urmărire penale, prin care recunoaște săvârșirea faptelor.
În cadrul urmăririi penale s-a efectuat raportul constatator medico-legal (27-28 dosar de urmărire penală).
Prin concluziile acestui raport se arată că partea vătămată a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În urma acestei situații, create de către inculpat, partea vătămată a rămas însărcinată, ulterior procedând la avort (fila 22 dosar).
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare este redată și de partea vătămată prin declarația sa, dată atât în cadrul urmării penale cât și în cadrul cercetării judecătorești.
Și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine faptele infracționale comise de către inculpat.
Față de întreg ansamblul probator administrat în cauză, instanța constată că inculpatul a adus o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la libertate și inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex feminin, cât și relațiilor sociale referitoare la dreptul fiecărei persoane la integritate corporale și sănătate.
Obiectul material al infracțiunilor de viol și de lovirea a constat în corpul persoanei, asupra acestuia exercitându-se nemijlocit, atât loviturile cât și constrângerea pentru efectuarea raportului sexual.
În cazul infracțiunii de viol încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei de sex feminin este săvârșită prin constrângerea acesteia la raport sexual.
În cazul constrângerii fizice, împotrivirea părții vătămate este înfrântă prin acte de violență sau prin orice alte acest care presupun folosirea forței fizice a inculpatului. Această forță trebuie să fie suficient de puternică pentru a constrânge.
În cazul constrângerii morale, împotrivirea părții vătămate la raportul sexual este înfrântă prin amenințarea cu producerea unui rău acesteia, rău care nu poate fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual.
Atât constrângerea fizică cât și constrângerea morală trebuie să fie exercitate pentru a determina persoana de sex feminin la raport sexual.
Legea cere ca raportul sexual să aibă loc, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de ase apăra sau de ași exprima voința.
Infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat cu intenție directă deoarece și-a dat seama că realizează raportul sexual împotriva voinței persoanei de sex feminin și că încalcă, în felul acesta, libertatea și inviolabilitatea ei sexuală, urmare a cărei producere o dorește. Intenția inculpatului a existat în momentul exercitării constrângerii.
În cazul infracțiunii de lovire obiectul material s-a realizat prin acțiuni repetate de lovire, inculpatul acționând cu intenție directă în realizarea acestei infracțiuni.
Față de cele arătate mai sus, atât în fapt cât și în drept, instanța a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive, atât ale infracțiunii de viol, prev. și ped. de art-.197 alin.1 Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la trei ani închisoare, cât și al infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal în baza căruia va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit.a,b,c Cod penal referitor la pedepsele accesorii, respectiv pedepsele complementare, constând în interzicerea unor drepturi, referitor la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; la dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat sau dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat instanța a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social creat, gravitatea faptelor săvârșite, faptul că nu s-a prezentat pe tot parcursul desfășurării procesului penal încercând să îngreuneze derularea procesului penale și împiedicând chiar aflarea adevărului.
Instanța a considerat că scopul preventiv educativ poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și numai în regim de detenție, prezentând în continuare un pericol asupra părții vătămare, care încă se teme să mai iasă din casă, nu mai merge la serviciu din acest motiv, a devenit o persoană retrasă și care nu mai are încredere în oameni.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, aceasta nu a putut dovedi întrutotul prejudiciile materiale create, astfel că doar față de cele dovedite, instanța în temeiul art.948 și 14 Cod procedură civilă la 170 lei despăgubiri civile către partea civilă, constând în onorariu medic și reparații la bicicletă.
Față de daunele morale solicitate, instanța a constatat că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral foarte M, în urma acestui raport sexual rămânând însărcinată și fiind nevoită să recurgă la avort.
Astfel, inculpatul are o răspundere întemeiată pe vina sa exclusivă, iar sancțiunea aplicată va avea caracter reparator reprezentând în conștiința inculpatului ca și o funcție preventivă educativă care să contribuie la eliminarea producerii altor fapte ilicite, păgubitoare și la respectarea obligațiilor sociale și morale de către acesta.
Aceste despăgubiri morale mai pot contribui și la efortul suplimentar pe care să-l depună partea vătămată ca să-și păstreze în continuare condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, fiindu-i afectate grav posibilitățile pe care le poate avea ca persoană tânără, să se bucure de avantajele specifice vârstei.
Suma acordată trebuie apreciată ca o sumă globală care să compenseze o anumită perioadă de timp ceea ce îi va lipsi părții vătămate ca urmare a faptei săvârșite de către inculpat.
Astfel că, în temeiul art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor omului si a rezoluției nr.428 paragraful ca A dunării Consultative a Consiliului Europei, privind respectul dreptului la viață, instanța a obligat inculpatul la suma de 10.000 euro daune morale.
În baza art.189 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, constând în onorariu avocat.
În temeiul art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului S M, în favoarea avocatului.
In termen legal, împotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul, care insa nu a aratat in declaratia de apel motivul pentru care este nemultumit de hotararea primei instante.
Prin decizia penală nr. 158/A/2008, Tribunalul, în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, nascut la data de 26 august 1987 in Carei jud. S M, fiul lui si, CNP -, domiciliat in loc. U nr. 340 jud. S M, împotriva Sentintei Penale numarul 346 din 4 decembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Carei in dosar -.
In baza art. 192 al.2 pr.pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat in apel.
In baza art. 189.pr.pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justitiei in contul Baroului de Avocati SMa sumei de 100 lei reprezentand onorariu pentru aparator din oficiu av. conform delegatiei numarul 531/2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pe parcursul solutionarii caii de atac, aparatorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului apelant a invocat nulitatea actului de sesizare al instantei deorece rechizitorul nu a fost confirmat de primul procuror si nulitatea urmaririi penale, deoarece inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la aparare in cursul urmaririi penale, nu cunoaste limba, iar invinuirile care i s-au adus nu le-a inteles decat in cursul cercetari judecatoresti, cand i s-a respectat dreptul la interpret de limba maghiara.
Asupra exceptiilor invocate de catre inculpatul apelant prin aparator, Tribunalul s-a pronuntat prin Incheierea din data de 12 iunie 2008, cand a respins aceste exceptii, cu motivarile aratate in cuprinsul incheirerii.
Analizand apelul declarat in cauza prin prisma motivelor expuse oral, dar si din oficiu potrivit dispozitiilor procedurale, Tribunalul a apreciat ca acesta nu este fondat, impunandu-se respingerea lui.
In mod corect a stabilit prima instanta starea de fapt, circumstantele reale in care aceasta a fost savarsita, iar solutia pronuntata a fost data prin coroborarea tuturor probelor administrate in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti.
In raport de modalitatea in concret de comitere a faptei, de imprejurarea ca inculpatul se afla in stare de ebrietate in momentul comiterii acesteia, de faptul ca imediat dupa incident, partea vatamata a fost vazuta de paznicul acelei societati, care l-a si anuntat pe tatal partii vatamate, ambii relatand si insistand asupra starii in care aceasta se afla, tremurand si fiind foarte speriata, de leziunile descrise in certificatul medico legal, pedeapsa aplicata de prima instanta apare oarecum chiar ca fiind prea.
S-a impus precizarea ca inculpatul, cu ocazia audierii sale de catre instanta de control judiciar, chiar in conditiile in care i s-a asigurat traducator autorizat de limba maghiara si avocat care cunoaste bine limba maghiara, limba materna a inculpatului, acesta a refuzat sa semneze declaratia, cu motivarea care se gaseste consemnata in practica.
Pentru considerentele mai sus aratate, apreciind legala si temeinica hotararea pronuntata de prima instanta, apelul declarat in cauza urmeaza a fost respins, incidente fiind prevederile disp. art. 369 pct.1 lit.b pr.pen.
Urmare a respingerii apelului declarat, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, potrivit disp. art. 192 al.2 pr.pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, arătând că recursul declarat în cauză nu este tardiv, iar pentru motivul că hotărârea nu i-a comunicată inculpatului, necunoscător al limbii române, i s-a încălcat acestuia dreptul la apărare care reprezintă un element important în asigurarea unui proces echitabil.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este tardiv.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul apelant a fost prezent în ședința publică din 18.09.2008 când s-a judecat în fond apelul declarat de inculpat împotriva sentinței pronunțate, astfel încât, potrivit art. 363 Cod procedură penală împotriva acestei soluții, inculpatul avea obligația să declare recurs în termen de 10 zile de la pronunțarea deciziei din 25.09.2008, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Inculpatul susține că, fiind necunoscător al limbii române, a solicitat printr-o adresă din 19.09.2008 să i se comunice dispozitivul hotărârii date în apel tradus în limba maghiară, acesta fiind motivul pentru care nu a declarat recurs în termen, întrucât a așteptat să primească respectiva comunicare. Instanța verificând copiile atașate recursului declarat de inculpat, constată că adresa înaintată Tribunalului Satu -M, la care inculpatul face referire, nu poartă ștampila de înregistrare, fapt care nu dovedește că aceasta a fost într-adevăr depusă la registratura instanței.
Pe de altă parte, susținerile inculpatului, cum că nu este cunoscător al limbii române și, prin netraducerea și necomunicarea dispozitivului deciziei date în apel i s-a încălcat dreptul la apărare și implicit la un proces echitabil nu sunt reale. În ședința publică din 12.02.2009 inculpatul a recunoscut în fața instanței de recurs că, în faza de urmărire penală a scris după dictare o declarație în limba română în fața polițistului, și întrebat fiind dacă scrisul și semnătura îi aparțin, inculpatul a recunoscut întocmai. Este vorba despre declarația de la 40-42 din dosarul de urmărire penală, scrisă cu respectarea regulilor de ortografie și punctuație, de unde se desprinde concluzia că afirmațiile inculpatului în sensul că nu cunoaște limba română nu corespund realității, fiind făcute pentru a induce instanța în eroare, și, în acest fel a se considera că recursul declarat este în termen pentru motivele invocate în cererea de recurs. Ca atare, nu se pune problema incidenței art.364 Cod procedură penală privind repunerea inculpatului în termenul de recurs, nefăcându-se dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare a inculpatului să declare recursul în termenul prevăzut de lege.
Față de faptul că recursul este tardiv, nu se impune a se analiza cauza în fond, pe baza aspectelor indicate în cererea de recurs.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală instanța va respinge ca tardiv recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 158/A/25.09.2008 a Tribunalului Satu -M pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 500 RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 RON onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca tardiv recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 158/A din 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. - 27.02.2009
Jud. apel - Gh. -
Jud. fond -
Tehnored. - 3 ex. - 27.02.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu
