Violul (art.197 cod penal). Decizia 533/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.533
Ședința publică de la 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - judecător
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 14 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații, A, împotriva deciziei penale nr.17 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 2853/27.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-au dispus următoarele:
n baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 99 și urm.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d au C.P.P. fost achitați inculpații A și pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.
Cod PenalÎn baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 99 și urm. a Cod Penal fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 29.01.1991, în C, D, CNP -, cetățenia română, studii liceale, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, D, ffl în com., jud. D, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, exercitarea drepturilor prev de art 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.p s- dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 22.07.2008 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c a Cod Penal fost condamnat inculpatul A - fiul lui și, născut la 14.11.1989, în C, D, CNP -, cetățenia română, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat H,-, D, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art 65.Cod Penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.07.2008 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c a Cod Penal fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 09.09.1988, în S, dolj, CNP -, cetățenia română, studii 1 1clase, necăsătorit, ocupație electrician, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat H,-, D, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art 65.Cod Penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.Cod Penal, s- dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.07.2008 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate a, și, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu oficiu pentru asistența părții vătămate
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
n seara zilei de 21.07.2008, în jurul orelor 2300, inculpatul a avut o discuție telefonică cu partea vătămată a, pe care o cunoscuse anterior, și a invitat-o la un suc, la un restaurant din municipiul Inculpatul i-a comunicat părții vătămate că va veni împreună cu un văr, inculpatul. În realitate, acesta s-a înțeles cu inculpații A și să o ia pe partea vătămată și să întrețină raporturi sexuale cu aceasta.
Astfel, cei trei inculpați au plecat cu autoturismul Opel Astra, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare bulgărești, la volanul căruia s-a aflat inculpatul, din com. și au ajuns în municipiul C, în apropierea Spitalului Clinic Județean de Urgență C unde hotărâseră să se întâlnească cu partea vătămată. Partea vătămată a fost de acord să-i însoțească, însă, în momentul în care s-a urcat în autoturism, se aflau doar inculpații și, ulterior urcând și inculpatul A, precum și minorii și.
Inculpatul i-a spus părții vătămate a că vor merge la restaurantul "", situat la periferia Mun. C, însă la ieșirea din oraș, către com. Podari, inculpații au continuat drumul, oprind autoturismul în pădurea G. La ieșirea din C, observând că au trecut de locul unde se afla restaurantul, partea vătămată l-a întrebat pe inculpatul unde se deplasează, iar acesta i-a răspuns că o să vadă atunci când vor ajunge.
În apropierea pădurii din G, inculpatul a pătruns cu autoturismul pe un drum forestier. Întrucât autoturismul s-a blocat în nisip, toate persoanele s-au dat jos, iar inculpații și cei 2 minori au împins autoturismul către pădure, circa 100- 150 metri.
Autoturismul a fost oprit lângă pădure, iar inculpatul a luat-o pe partea vătămată a și s-a dus cu aceasta în pădure, la circa 30 metri depărtare. În acest timp, ceilalți inculpați, precum și minorii și, au rămas lângă autoturism, fără să poată observa ce se întâmplă între inculpatul și partea vătămată
Inculpatul, prin amenințare cu acte de violență, i-a cerut lui a să se dezbrace. Partea vătămată a refuzat, motiv pentru care a fost lovită de către inculpat cu pumnii în zona capului, după care a fost dezbrăcată, inculpatul întreținând un raport sexual normal cu aceasta, împotriva voinței ei.
După terminarea raportului sexual, inculpatul s-a întors la autoturism și i-a spus inculpatului A să se ducă să întrețină relații sexuale cu partea vătămată. Inculpatul A s-a dus la partea vătămată, care nu apucase să se îmbrace. Deși partea vătămată i-a spus inculpatului că nu dorește să întrețină cu acesta relații sexuale, A s-a dezbrăcat, s-a așezat lângă partea vătămată și a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual normal. În acel moment, partea vătămată plângea, iar inculpatul, deși a încercat, nu a mai avut, pe moment, capacitatea fiziologică de a întreține raport sexual, motiv pentru care s-a întors la autoturism și le-a povestit acest lucru prietenilor săi.
Inculpatul i-a spus în acel moment și inculpatului să se ducă la partea vătămată să întrețină cu aceasta relații sexuale. s-a dus în pădure, iar partea vătămată plângea și i-a spus acestuia că nu dorește să întrețină cu el relații sexuale. a constrâns-o pe partea vătămată și a întreținut cu aceasta un raport sexual normal și un raport sexual anal.
După ce s-a întors inculpatul, i-a rugat și pe cei doi minori, și să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, însă aceștia au refuzat.
Cei trei inculpați, împreună cu minorii și partea vătămată a s-au întors cu autoturismul în mun. C, și au lăsat-o pe aceasta din urmă în același loc de unde au plecat, respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență. Când a coborât din mașină, inculpatul i-a spus părții vătămate să nu se ducă la poliție să reclame ce s-a întâmplat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a coroborat declarațiile părților vătămate și inculpaților date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor și precum și actele medico-legale întocmite de IML
Astfel, în cursul urmăririi penale, cei trei inculpați, atât în declarațiile date la organele de poliție, cât și în cele date la Parchet sau în fața instanței de judecată, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, au recunoscut săvârșirea faptelor de viol, precizând în amănunt, modalitățile de comitere a acestora. Toate aceste declarații se coroborează cu declarațiile date de părțile vătămate a, și, în cursul urmăririi penale.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au revenit asupra declarațiilor date anterior și nu au mai recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că partea vătămată a fost de acord să întrețină cu ei relații sexuale. Aceștia au invocat motive diverse, în principal că au fost forțați de polițiști să declare în sensul dorit de aceștia, au fost loviți de organele de poliție, nu li s-a permis să ia legătura cu avocații. În legătură cu declarațiile care au fost date în fața procurorului și a judecătorului care a dispus arestarea preventivă, inculpații au precizat că nu au declarat adevărul întrucât în acel moment declarațiile celelalte erau împotriva lor, au considerat că este bine la momentul respectiv să recunoască faptele.
De asemenea, pentru motive similare, minorii părți vătămate și au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale și au precizat că nu au știut ce s-a întâmplat în pădure între inculpați și partea vătămată
Inițial, în cursul cercetării judecătorești și partea vătămată aar evenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, precizând că nu a declarat adevărul întrucât a dorit să ascundă acest lucru părinților săi.
Ulterior, fiind cercetată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264.Cod Penal, partea vătămată a revenit din nou și a arătat că în cursul urmăririi penale a declarat adevărul, poziție procesuală pe care a menținut-o cu ocazia reaudierii de către instanța de judecată la termenul din data de 18.11.2008.
În cazul în care, fiind reaudiate în cursul cercetării judecătorești, părțile au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, instanța de judecată va reține numai acele declarații care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate că exprimă adevărul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost făcute. Instanța consideră ca reflectând adevărul cu privire la infracțiunea de viol pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, declarațiile date de inculpați și părți vătămate în cursul urmăririi penale, întrucât acestea se coroborează atât între ele, cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu actele medico-legale atașate la dosar.
Astfel, martora a arătat că a participat la efectuarea unei conduceri în teren în legătură cu faptele întâmplate în noaptea de 21/22.07.2008. Martora a precizat că partea vătămată era zgâriată pe față, a susținut că a fost violată de mai multe persoane. Partea vătămată era agitată, derutată, tremura și plângea. În zilele următoare, martora a discutat cu partea vătămată, aceasta i-a spus că a fost dusă cu un autoturism în pădurea din G, unde a fost violată de 3 persoane. (fila 204).
De asemenea, martora a arătat că a discutat după comiterea faptelor cu partea vătămată, a observat că este zgâriată, aceasta i-a spus că a fost violată de mai multe persoane.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2642/A/04.08.2008 emis de IML C, s-a stabilit că partea vătămată a prezintă deflorare completă, recentă, ce poate data din 21.07.2008, fiind confirmat un raport sexual recent, ce poate avea aceeași dată, aspect ce rezultă din prezența spermatozoizilor întregi și a capetelor de spermatozoizi în secreția vaginală. De asemenea, s-a concluzionat că la nivelul regiunii anale prezintă leziuni traumatice, fapt ce confirmă că inculpatul a întreținut și raport sexual anal cu partea vătămată. Totodată, pe corpul părții vătămate (la nivelul capului, spate, umeri, etc.) au fost depistate leziuni traumatice, produse prin lovire cu și de corpuri dure și zgâriere, fiind așadar, fără dubiu, că raporturile sexuale au fost obținute prin violență. De altfel, chiar în raportul de constatare medico-legală se arată că deși prin localizare leziunile nu sunt specifice unui raport sexual cu forța, acestea au putut fi produse în condițiile agresiunii sexuale suferite de partea vătămată.
În legătură cu infracțiunile de corupție sexuală reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 202 alin.1 Codul penal, constituie infracțiunea de corupție sexuală actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni este astfel necesar ca minorul să fi fost de față sau într-un loc de unde ar fi putut vedea sau auzi actele cu caracter obscen săvârșite de inculpat.
În cauza de față, instanța a reținut că, în conformitate cu toate declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, minorii și au rămas lângă autoturismul parcat lângă pădure, în timpul în care inculpații au întreținut sau au încercat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată Întrucât aceste raporturi sexuale au avut loc în pădure, la o distanță de circa 30 metri de autoturism, pe timp de noapte (la fața locului nefiind nicio lumină naturală sau artificială, chiar și farurile autoturismului fiind stinse, după cum rezultă din declarațiile părților) apare ca evidentă concluzia că minorii și nu au putut să observe sau să audă ce se întâmplă între inculpați și partea vătămată
Ținând cont că aceste raporturi sexuale (acte cu caracter obscen) nu au fost săvârșite în prezența minorilor-părți vătămate, faptele inculpaților, A și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.Cod Penal Drept urmare, instanța va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d achitarea C.P.P. inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 99 și urm. și Cod Penal a inculpaților A și pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.
Cod PenalÎmpotriva sentinței penale au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpații A, și - -.
In apelul parchetului s-a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, apreciindu-se că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, A și în baza art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru săvârșrea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1 pen. soluție greșită în raport de probele administrate în cauză, reținând în mod eronat faptul că nu rezultă din probe că inculpații au comis infracțiunea de viol în prezența minorilor și, motivându-se că instanța s-a limitat numai la porbele administrate în cursul cercetării judecătorești nu și la cele din cursul urmăririi penale.
Astfel, "se observă că declarațiile date în calitate de martor de numitul, aflate la fila 69 și 72 dindosarul de urmărie penală în care descrie cu lux de amănunte actele esxuale dintre partea vătămată a și inculpați prin constrângerea victimei. Relevante sunt și declarațiile în calitate de martor ale numitului, aflate la fila 74 și 78 din dosarul de urmărire penală, unde și acesta relatează ca și martorul . S-a apreciat că pentru existența infracțiunii de corupție sexuală este necesar ca actele cu caracter obscen să se desfășoare într-un loc unde minorul le-a putut vedea sau auzi, ori din declarațiile celor doi martori indicați mai sus rezultă faptul că aceștia au avut posibilitatea nemijlocită să audă și să vadă actele sexuale care au avut loc între partea vătămată și inculpați, perceperea acestor fapte de către minori putând avea consecințe deosebit de grave asupra dezvoltării ulterioare a acestora.
In apelurile declarate de inculpați aceștia critică sentința sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
In motivele de apel formulate de inculpatul s-a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a dat valoare probatorie numai probelor administrate în faza de urmărire penală cu motivarea că "acestea se coroborează între ele", de asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a dat relevanță nici faptului că partea vătămată și-a schimbat a doua oară declarația în fața instanței, după ce fusese audiată la parchet într-o altă cauză în care era învinuită de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
S-a mai criticat sentința și sub aspectul netemeiniciei, apreciindu-se că la individualizarea pedepselor nu s-a dat eficiență criteriilor generale de individualizare și nici circumstanțele personale ale inculpaților.
Prin decizia penală nr.17 din 10 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice; a admis apelurile declarate de inculpați; a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova; a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale.
S-au redus pedepsele aplicate inculpaților de la 4 ani la 3 ani închisoare, A de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare și de la 6 ani la 5 ani închisoare.
S-au dedus în continuare detenția și menține starea de arest a inculpaților.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Apelul declarat de parchet este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, iar apelurile declarate de inculpați s-a apreciat ca fiind întemeiate numai sub aspectul netemeiniciei, urmând să fie admise și să fie desființată sentința în parte.
Astfel, vis-a-vis de apelul parchetului, tribunalul a reținut că soluția de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 202 alin 1 Cod penal, pronunțată de instanța de fond este legală, ținând cont de declarațiile martorilor, minorii, și care relatează faptul că au rămas lângă autoturismul parcat lângă pădure, în timpul în care inculpații au întreținut sau au încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată. Aceste raporturi au avut loc în pădure, la o distanță de cca. 30 metri de locul unde era parcat autoturismul, pe timp de noapte, nefiind aprinse nici măcar farurile autoturismului, după cum rezultă din declarațiile părților, împrejurare în care este evident faptul că minorii nu au putut să observe sau să audă ce se întâmplă între inculpați și partea vătămată.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea prev. de art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c Cod penal, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, infracțiunea de viol fiind săvârșită în condițiile descrise în actul de sesizare.
Reținând în mod corect starea de fapt, împrejurările săvârșirii faptei instanța de fond a făcut o corectă încadrare în drept, dar trecând la individualzarea pedepselor aplicate inculpaților în raport de criteriile generale de individualzare, prev. de art.72 Cod penal, a aplicat pedepse într-un cuantum ridicat, totuși, în raport de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, de concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, care evidențiază factori pozitivi de natură a inhiba pe viitor apariția unui comportament infracțional, existența unor modele pozitive de comportament în familiile celor trei inculpați, obișnuința acestora de a avea un program echilibrat și de a desfășura activități constructive aducătoare de venituri, frecvența cursurilor școlare și nu în ultimul rând regretul pentru fapta comisă, astfel încât în raport de acestea aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de textul de lege ar fi de natură șă-și atingă scopul preventiv și educativ.
Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond corect a apreciat că scopul preventiv al acesteia nu poate fi atins, ținând cont de gravitatea faptei, decât prin executarea acesteia în regim de detenție.
Față de acestea, tribunalul a respins ca nefondat apelul parchetului și a admis apelurile inculpaților, a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale; a redus pedepsele aplicate inculpaților de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru inculpatul A de la 3 ani la 2 ani și 6 luni și pentru inculpatului de la 6 ani la 5 ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat în termen legal recursuri Ministerul Public și cei trei inculpați.
În recursul declarat, Ministerul Publica declarat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.202 alin.1 Cod penal, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, instanțele reținând o stare de fapt eronată, respectiv aceea că violarea părții vătămate a avut loc la o distanță de circa 30 de metri de locul în care se aflau minorii părți vătămate, aceștia, datorită și întunericului, neavând posibilitatea să audă sau să observe ce s-a întâmplat. Această stare de fapt este reținută greșit de prima instanță, deoarece din probatoriul administrat rezultă că cei doi minori se aflau la o distanță de doar 4- 5 metri de locul săvârșirii violului, având astfel posibilitatea de a auzi și vedea ce s-a întâmplat.
Al doilea motiv de recurs, al Ministerului Public, vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, prin raportare la criteriile generale de individualizare, cât și la exigențele impuse de dispozițiile art.52 Cod penal, privitoare la scopurile pedepsei, impunându-se, având în vedere și formele agravante în care au fost săvârșite infracțiunile, majorarea pedepselor aplicate inculpaților la nivelul celor stabilite de instanța de fond, fiind neoportună reducerea lor de către instanța de apel.
Recurentul inculpat Aac riticat hotărârile sub două aspecte, respectiv, într-o primă teză, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, deoarece există o cauză de nepedepsire, respectiv desistarea, prev.de art.22 Cod penal, fiind întrunite elementele acesteia. În cea de-a doua teză, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul diminuării acesteia.
Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate anterior sub trei aspecte, solicitând, într-o primă teză, admiterea recursului în baza art.38515rap.la art.3859pct.18 Cod pr.penală, în sensul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii de viol, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, și în special certificatul medico-legal, și din care nu rezultă exercitarea de violențe asupra părții vătămate în vederea întreținerii unui raport sexual.
Cea de-a doua critică a recurentului se referă la greșita reținere și condamnare a sa pentru forma agravantă a infracțiunii de viol, prev.de artr.197 alin.2 Cod penal, impunându-se reținerea doar a formei simple prev.de alin.1 a acestui articol, în condițiile în care ceilalți coinculpați se aflau la o distanță destul de mare de locul producerii infracțiunii. De asemenea, a mai arătat că în mod nelegal a fost reținută în sarcina sa circumstanța agravantă prev.de art.75 lit.c Cod penal, nefăcându-se dovada în cauză a existenței unei înțelegeri prealabile între el și inculpatul minor.
Ultima critică formulată de inculpatul vizează greșita individualizare a pedepsei care i-a fost aplicată, în sensul că aceasta este prea mare raportată la criteriile legale de individualizare, existând astfel în cauză motivul de recurs prev.de art.38515Cod pr.penală, rap.la art.3859pct.14 Cod pr.penală.
Recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub două aspecte, respectiv greșita condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii de viol și într-o teză subsidiară, greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată. În ceea ce privește prima critică, acesta a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, faptei care se impută lipsindu-i atât elementul material, cât și latura subiectivă a infracțiunii de viol. În acest sens, instanțele nu au avut în vedere ansamblul probelor administrate în cauză și din care nu rezultă că a constrâns-o, nici fizic și nici moral, pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale cu el, aceasta consimțind de bună voie.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, inculpatul a arătat că, având în vedere criteriile legale de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, vârsta sa, referatul de evaluare, situația familială, se impune reducerea pedepsei aplicate și stabilirea unei modalități de executare fie sub forma suspendării condiționate, fie cu aplicarea art.86 Cod penal.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public, Curtea urmează a-l admite, în baza art.38515pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.3859pct.14 Cod pr.penală, pentru motive care vor fi arătate în continuare.
Referitor la recursurile inculpaților, acestea vor fi respinse ca nefondate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Prima critică formulată de către Ministerul Public vizează greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.202 alin.1 Cod penal, instanțele bazându-se pe o situație de fapt eronat stabilită, prin interpretarea greșită a probatoriilor administrate în cauză.
Examinând această critică, Curtea va constata că ea nu este întemeiată, deoarece atât instanța de fond, cât și cea de apel, au apreciat în mod corect că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective. În acest sens, instanțele au interpretat în mod corect starea de fapt rezultată din probe, concluzionând că cei doi minori au rămas lângă autoturism, în pădure, noaptea, la circa 30 de metri de locul producerii infracțiunilor, fiind astfel în imposibilitate de a vedea sau auzi ceea ce s-a întâmplat, astfel încât nu se poate vorbi de săvârșirea unor acte cu caracter obscen "în prezența" lor, aceasta presupunând posibilitatea concretă ca minorii să poată vedea sau auzi ce s-a întâmplat.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea constată că Judecătoria Craiova, făcând o analiză pertinentă a criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și ținând cont de scopul preventiv și educativ pe care pedeapsa trebuie să-l aibă - conform art.52 Cod penal - a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați.
Tribunalul Dolj, deși a reținut aceeași stare de fapt, a dat o exagerată relevanță juridică anumitor elemente personale ale inculpaților, reducându-le în mod netemeinic pedepsele, cu atât mai mult cu cât aceștia au avut o atitudine oscilantă pe parcursul derulării procesului, îngreunând în acest mod cercetarea judecătorească. De altfel, chiar și pedepsele stabilite de Judecătoria Craiova pentru fiecare din cei trei inculpați sunt orientate către minimul special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea concretă în care fiecare a săvârșit infracțiunea, precum și elementele de agravare.
Având în vedere acest aspect, Curtea urmează a admite recursul parchetului în ceea ce privește individualizarea pedepselor, cu consecința casării deciziei Tribunalului Dolj și menținerii hotărârii Judecătoriei Craiova.
Referitor la recursul inculpatului A, prima critică formulată de acesta a vizat greșita sa condamnare, în condițiile în care exista o cauză de nepedepsire a sa, respectiv desistarea, prev.de art.22 Cod penal. Curtea, în condițiile reținerii corecte a stării de fapt de către instanțe, apreciază, în concordanță și cu acestea că nu ne aflăm în situația prev.de art.22 Cod penal, deoarece pentru existența acestuia ar fi trebuit ca inculpatul să fi întrerupt activitatea infracțională de bună voie, deși ar fi putut să continue săvârșirea faptei, în vederea realizării infracțiunii. Ori, în cauză, inculpatul nu a renunțat la conumarea infracțiunii prin comiterea actului sexual de bună voie, deși partea vătămată i-a cerut acest lucru, ci s-a aflat în imposibilitatea realizării raportului sexual din împrejurări independente de voința sa, respectiv incapacitatea fiziologică de moment, datorită contextului existent.
Nici cea de-a doua critică a recurentului inculpat A, referitoare la micșorarea pedepsei aplicate, nu poate fi reținută de către C, deoarece Judecătoria Craiova, având în vedere soluția dată recursului parchetului, a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, orientat către minimul special, cât și al modalității de executare.
În ceea ce privește recursul inculpatului, prima critică a vizat achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi constrâns- pe partea vătămată să întrețină cu el raport sexual. Curtea, analizând probatoriile existente la dosar, apreciază că soluțiile pronunțate de celelalte instanțe, sub acest aspect, sunt legale și temeinice, deoarece săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpat rezultă atât din violențele menționate în certificatul medico-legal eliberat părții vătămate, cât și din declarațiile acesteia și ale celorlalți coinculpați, inclusiv părțile vătămate minori, toate conducând la concluzia că partea vătămată a fost obligată de către inculpat să întrețină raport sexual cu el.
În ceea ce privește a doua critică, Curtea apreciază că în mod legal s-a reținut în sarcina inculpatului agravanta la infracțiunea de viol prev.de art.197 pct.2 lit.a Cod penal, în condițiile în care fapta a fost săvârșită după o prealabilă înțelegere cu inculpatul, acesta fiind de altfel, primul care a forțat-o pe partea vătămată să întrețină raport sexual cu el. De asemenea, în mod legal s-a reținut și circumstanța agravantă prev.de art.75 lit.c Cod penal, în condițiile în care inculpatul era minor la data săvârșirii faptei.
Nici ultima critică a inculpatului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul diminuării acesteia, nu poate fi reținută de către C, deoarece Judecătoria Craiova, pentru considerente expuse cu ocazia analizării recursului Ministerului Public, a făcut o justă individualizare a pedepsei, în condițiile reținerii circumstanței agravante, aplicându-i o pedeapsă către minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul minor, a solicitat admiterea recursului său, în principal, în sensul achitării sale, fapta săvârșită neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol, nici în ceea ce privește latura obiectivă, nici în ceea ce privește latura subiectivă. Curtea, nu împărtășește acest punct de vedere al inculpatului, ansamblul probelor administrate în cauză, chiart în condițiile unor declarații oscilante ale părții vătămate, conducând la concluzia că aceasta, deși era în relații de prietenie cu inculpatul, nu și-a dat acceptul la întreținerea de raporturi sexuale cu acesta, inculpatul constrângând-o în acest sens.
Referitor la critica inculpatului privind reducerea pedepsei aplicate, pentru considerentele arătate cu ocazia examinării recursului parchetului, Curtea apreciază că Judecătoria Craiova a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului - orientat spre minimul special prevăzut de lege, cât și al modalității de executare.
Având în vedere soluția pronunțată în ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea apreciază ca fiind inutilă examinarea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia concluziilor asupra recursurilor.
Se va deduce în continuare detenția pentru fiecare inculpat, la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.17 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Respinge recursurile inculpaților, A, ca nefondate.
Casează decizia Tribunalului Dolj și menține hotărârea Judecătoriei Craiova.
Deduce în continuare detenția pentru fiecare inculpat, la zi.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 450 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 mai 2009.
- - - - - - Pt.jud. - -
Pensionat
Președinte complet
Grefier,
Red.jud.
CC.
PS/8.09.2009
20 mai 2009.
- Emis extrase penale.
- Administrația Finanțelor Publice S va urmări și încasa de la inc. și A, suma de 750 lei, fiecare cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice nr.5, va urmări și încasa de la inc. suma de 750 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mirela Ciurezu Gherghe
