Violul (art.197 cod penal). Decizia 56/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 alin. 3 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței penale nr. 168 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpatul apelant, lipsă fiind acesta și partea vătămată intimată.
Procedura de citare este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta parchetului solicită citarea părții vătămate prin reprezentantul legal, la același domiciliu, precum și introducerea în cauză a Serviciul victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Apărătorul inculpatului apelant arată că nu se opune cererilor formulate de către procuror.
Referitor la cererile formulate de către doamna procuror, instanța învederează că reprezentantul părții civile nu a fost citat nici măcar la fond, iar partea civilă nu a formulat apel în cauză. Mai mult, solicitarea privind despăgubirile morale la prima instanță, a fost făcută de către reprezentantul parchetului, neexistând o constituire de parte civilă din partea părții vătămate. De asemenea, cu toate că nu a fost citat la fond, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșaniis -a comunicat hotărârea primei instanțe, dar nu a existat nicio manifestare de voință în sens procesual din partea acestei instituții.
Față de argumentele expuse și având în vedere faptul că prezentul dosar vizează apelurile declarate de parchet și de către inculpat, instanța respinge cele două cereri formulate de către procuror și constatând apelurile în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, având în vedere că la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului s-a reținut în mod greșit circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în sensul că nu are antecedente penale, fără ca această circumstanță să fie coroborată cu celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, și anume faptul că a avut o poziție procesuală nesinceră în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. De asemenea, solicită să se constate că în mod greșit Tribunalul Botoșania reținut că modalitatea de executare a pedepsei prevăzute de art. 861Cod penal este cea potrivită pentru inculpat, apreciind că este suficientă pentru ca acesta să-și corecteze comportamentul. În concluzie, solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare, ținând cont de circumstanțele personale ale acestuia și de gravitatea faptei pe care a săvârșit-
Avocat, pentru inculpatul apelant, consideră că în speță sunt încă neclarificate unele aspecte, în sensul că nu se știe cum s-a produs (și dacă s-a produs) tentativa de viol și ce fel de persoană este partea vătămată pentru că, în opinia sa, dacă aceasta ar fi fost într-adevăr agresată de către inculpat, ar fi fost interesată să-și facă apărările. Ori, aceasta nu s-a constituit parte civilă, ba chiar, la un moment dat, a avut intenția de a-și retrage plângerea și ar fi fost de acord cu achitarea inculpatului.
Întrebat fiind, apărătorul inculpatului apelant arată că la instanța de fond nu a existat declarație de retragere a plângerii de către partea vătămată, dar cum aceasta nu a dorit nimic, apreciază că între cei doi nu a fost nimic. Totodată, la prima instanță inculpatul a recunoscut mai mult decât a fost necesar numai ca să se obțină o soluție de condamnare. Ca urmare, apreciază că apelul parchetului este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Botoșani.
În ceea ce privește apelul inculpatului, apărătorul său arată că vizează doar latura civilă și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și exonerarea inculpatului de la plata sumelor la care a fost obligat - la cererea parchetului și nu a părții vătămate - respectiv a daunelor morale către intimată în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 5800 lei. Învederează că inculpatul este la prima abatere de acest fel, iar pedeapsa aplicată este suficientă pentru îndreptarea sa.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, cu precizarea că în dezvoltarea motivelor de apel, acesta a solicitat achitarea și exonerarea de la plata daunelor morale de 5 milioane ROL și a cheltuielilor către stat în sumă de 58 milioane ROL. Ori, după cum rezultă din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și a judecății, fapta este pe deplin dovedită, așa încât despăgubirile morale la care inculpatul a fost obligat sunt corect stabilite, la fel ca și suma de 5800 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat, acestea reprezentând contravaloarea lucrării medico-legale și efectuarea expertizei ADN. Precizează că prin raportul de expertiză ADN s-a stabilit că inculpatul a avut un contact fizic cu victima, din moment ce au fost evidențiate celule epiteliale pe pantalonii acesteia și a fost pus în evidență profilul genetic al inculpatului.
Față de cele de mai sus, reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, nr.157/P/2008 din data de 09 februarie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în dimineața zilei de 21 ianuarie 2008, în jurul orelor 07,40, a acostat-o pe numita, în vârsta de 13 ani, în timp ce se deplasa pe drumul dinspre localitatea spre localitatea din comuna și sub amenințarea unui cuțit, prin lovirea acesteia cu palmele peste față și folosirea forței, a încercat să întrețină un raport sexual normal cu aceasta împotriva voinței ei.
Prin sentința penală nr. 168 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 26 martie 2989 în oraș S, județ B, cu domiciliul în comuna, sat, județ B, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă din care s-a dedus durata arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2009.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe timp de 6 ani, interval calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art. 862Cod penal, iar în conformitate cu art. 863alin. 1 Cod penal, pe durata acestui termen, cel în cauză se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863alin. 3 lit. d Cod penal, s-a impus inculpatului și obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată și familia acesteia.
Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei noi infracțiuni, precum și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
De asemenea s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 20 ianuarie 2009 emis de Tribunalul Botoșani, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate - prin reprezentantul ei legal suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a dispus restituirea către partea vătămată a următoarelor bunuri personale: o pereche de pantaloni, chiloți, un pulover, o geacă din fâș, o cataramă de, o rupă, bunuri ce au constituit mijloace materiale de probă înregistrate în Registrul Tribunalului Botoșani, la poziția nr. 29/2009.
În temeiul art. 118 lit. b Cod procedură penală, confiscă de la inculpat în folosul statului, un cuțit înregistrat în Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani la poziția nr. 29/2009.
Conform art. 191 alin. 1 Cod penal, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că partea vătămată - locuiește în satul, comuna, fiind elevă în clasa a VII-a la Școala Generală, comuna, școală unde ajunge făcând naveta între localitățile și cu un autobuz împreună cu alți colegi de școală.
În dimineața zilei de 21 ianuarie 2008, partea vătămată a pierdut microbuzul școlar, motiv pentru care s-a pornit spre școală pe jos, dar la jumătatea distanței dintre cele două localități s-a întâlnit cu inculpatul, care a acostat-o pe motiv că ar fi luat caietele celor doi frați ai săi mai mici și, pentru a se răzbuna, a amenințat-o cu un cuțit cerându-i să-l urmeze pe un teren arabil, în partea laterală a drumului, la circa 300. distanță, unde se afla o părăsită.
Partea vătămată s-a opus, a început să plângă și a încercat să fugă, însă inculpatul a prins-o, a lovit-o cu palma peste față și a condus-o cu forța la acea. Aceasta fost împinsă în colibă și amenințată că, dacă va încerca să se opună, vor mai fi chemați încă cinci tineri care să o violeze. În aceste împrejurări inculpatul i-a rupt cureaua de la pantaloni, după care a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni și chiloți, a întins-o cu forța pe spate, și după ce s-a descheiat la pantaloni, s-a așezat deasupra acesteia, i-a depărtat picioarele, încercând să-i introducă penisul în vagin.
Partea vătămată a simțit o durere în zona genitală, cerându-i inculpatului să o lase în. Acesta s-a ridicat de pe victimă, s-a încheiat la pantaloni și a amenințat-o că, dacă va spune cuiva, o va omorî, după care a plecat.
În declarația dată la urmărirea penală, partea vătămată a arătat că, în acea colibă, a plâns tot timpul folosind șervetele de unică folosință, pe care le-a aruncat în acel loc, unde a fost comisă fapta.
Când a ajuns la școală, partea vătămată a fost întrebată de colegele ei de ce a lipsit la prima oră și de ce are pe geacă stropi de culoare brun roșcat asemănătoare sângelui. Aceasta i-a spus colegei sale - că, în acea dimineață, a fost acostată de către inculpat și dusă intr-o colibă părăsită unde a bătut-o, încercând să întrețină cu ea un raport sexual normal.
În dimineața de 22 ianuarie 2008, partea vătămată i-a relatat mamei sale ce i s-a întâmplat cu o zi înainte, împreună cu aceasta mergând să sesizeze organele în drept.
Partea vătămată a fost examinată medico-legal, Serviciul de Medicină Legală B, concluzionând că aceasta este virgină și nu prezintă un himen complezant, care să permită raport sexual fără deflorare și că are dezvoltarea fizică și psihică corespunzătoare.
Fiind evaluată psihologic de către Direcția Județeană Pentru Protecția Drepturilor Copilului, s-a constatat că partea vătămată prezintă semne specifice unui abuz sexual, respectiv elemente psihologice, generate de o traumă emoțională afectivă.
În cursul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea unei expertize genetice pentru a se stabilit dacă profilele genetice ale inculpatului și părții vătămate se regăsesc pe pantalonii și chiloții acesteia, puloverul, geaca din fâș și șervețelele de unică folosință care au fost considerate mijloace materiale de probă.
Prin raportul de expertiză nr. - din 09 decembrie 2008, Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, s-au constatat următoarele:
- șervețelele de unică folosință care au fost identificate cu prilejul cercetării la fața locului, au pus în evidență profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la partea vătămată, șervețele pe care aceasta le-a folosit la ștergerea lacrimilor în momentul în care a fost agresată de către inculpat;
- urmele prelevate din zona prohabului pantalonilor aparținând părții vătămate au prezentat un profil genetic aparținând la minimum două persoane, respectiv a părții vătămate și a inculpatului cu o probabilitate de 3.378.378 ca inculpatul să aibă mai multe șanse de a fi contribuitor la formarea acestui amestec decât orice altă persoană necunoscută din populație;
- geaca din fâș de culoare albă, cu care a fost îmbrăcată partea vătămată a evidențiat urme de sânge din profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpat cu o probabilitate de eroare de 58.800.000.000.000.000.000.indivizi înrudiți genetic.
În prima declarație dată la urmărirea penală, filele 94-95, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cu prilejul reaudierii de către procuror, la 11 martie 2008, acesta a revenit la declarația dată anterior, susținând că, în ziua de 21 ianuarie 2008, lovit-o pe partea vătămată în spatele școlii din satul, după terminarea orelor, fără a mai fi alte persoane de față, negând faptul că în acea zi, ar fi forțat-o să întrețină cu el relații intime în locul indicat de către aceasta. Și în fața instanței, inculpatul și-a menținut această declarație, precizând că nu sunt reale susținerile părții vătămate.
A considerat prima instanță că nu pot fi reținute declarațiile ulterioare ale inculpatului față de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în ziua de 21 ianuarie 2008, în jurul orelor 07,40, acesta a acostat-o pe partea vătămată, pe drumul dintre cele două localități și, prin exercitarea violenței, a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual normal.
S-a mai arătat că, în acest sens, cele relatate de partea vătămată se coroborează atât cu concluziile raportului de expertiză efectuat de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române din care a reieșit că, pe mijloacele materiale de probă expertizate, s-a găsit profil genetic al inculpatului, cu raportul de evaluare psihologică al victimei care a prezentat semne specifice unui abuz sexual și cu declarația inițială dată de către inculpat care confirmă întrutotul cele relatate de către aceasta.
De asemenea, cu forță probantă sunt și declarațiile martorilor, -, - - care au arătat la urmărirea penală că, în acea zi, au văzut-o pe partea vătămată schimbată, că aceasta le-a povestit ce i s-a întâmplat în acea dimineață și că avea pe geaca de fâș stropi de culoare brun-roșcat, asemănătoare sângelui.
Prin urmare, s-a apreciat că declarațiile date ulterior de inculpat, cât și de martorii - și nu pot conduce la nevinovăția acestuia, întrucât aceste declarații sunt în contradicție cu probele științifice efectuate în cauză și care nu au fost contestate.
Reținând vinovăția inculpatului prima instanță a procedat la condamnarea acestuia, pentru fapta comisă, la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului care este fără antecedente penale, element tânăr și cunoscut cu comportări bune în familie și societate, conform declarațiilor martorilor, - și Parhon, apreciind că se pot reține în favoarea sa circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere persoana inculpatului care este la prima abatere, că a comis infracțiunea în stare de tentativă, că a stat arestat preventiv aproximativ 3 luni de zile, instanța de fond a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoare sub supraveghere.
De asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, care, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Fiind arestat preventiv în această cauză, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive.
În ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că prin declarația dată în instanță, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, dar că la termenul de judecată din 17 martie 2009, procurorul a solicitat punerea în mișcare din oficiu, a acțiunii civile în favoarea acestei părți vătămate, care este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu.
Apreciind că sunt îndeplinite în cauză, dispozițiile art. 17 Cod procedură penală, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu în favoarea părții vătămate minore, obligându-l pe inculpat să plătească acesteia cu titlu de daune morale, suma de 5.000 lei, cuantum la stabilirea căruia s-a avut în vedere suferința fizică și psihică cauzată părții vătămate prin fapta comisă de către inculpat, acesteia producându-i-se un prejudiciu moral, fiindu-i afectată și imaginea sa în fața colectivității din care face parte.
Având în vedere că, în cursul urmării penale, s-au folosit ca mijloace de probă bunuri personale ale părții vătămate, acestea fiind înregistrate în Registrul Tribunalului Botoșani, la poziția nr. 29/2009, în temeiul art. 169 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus restituirea lor către aceasta.
Totodată, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit. b Cod penal, confiscarea de la inculpat în folosul statului a cuțitului folosit la săvârșirea faptei, corp delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani, la aceeași poziție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșania criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului, pe care o apreciază ca fiind prea blândă în raport de gravitatea faptei comise, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia - nejustificându-se reținerea circumstanței atenuante, prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal - cât și a modalității de executare - aplicarea greșită a disp.art.861Cod penal - pedeapsă ce nu este de natură a realiza scopul prevăzut de dispozițiile art.52 Cod penal.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a comis-o, probele administrate în cauză conducând la o soluție de achitare, iar sub aspectul laturii civile se impunea exonerarea sa atât de la plata sumei reprezentând daune morale, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, cât și de la plata cheltuielilor de judecată.
Procedând la soluționarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, Curtea constată că sentința primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul, fiind însă legală și temeinică sub celelalte aspecte.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate.
Rezultă din materialul probator că în dimineața zilei de 21 ianuarie 2008, în jurul orei 7,40, în timp ce se deplasa pe jos, din localitatea de domiciliu către școală, partea vătămată, minoră în vârstă de 13 ani la acea dată, a fost acostată de către inculpat care, amenințând-o cu cuțitul și lovind-o, a dus-o cu forța la o părăsită, într-o colibă, unde a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual normal, contrar voinței ei.
Deși inițial, în prima declarație dată la urmărirea penală, filele 94-95, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, ulterior, fiind audiat de către procuror, la data de 11 martie 2008, negat săvârșirea acesteia, susținând că, în ziua de 21 ianuarie 2008, lovit-o pe partea vătămată în spatele școlii din satul, după terminarea orelor, fără a mai fi alte persoane de față, și că nu sunt reale susținerile victimei în legătura cu acuzațiile ce i se aduc, pentru ca apoi, cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus privarea sa de libertate, fiind ascultat, a recunoscut și a dat detalii referitoare la împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat aceeași poziție procesuală ca cea din data de 11 martie 2008.
În speță, tocmai pentru a se înlătura orice dubiu în privința existenței faptei și a identității autorului, prin ordonanță motivată, organele de anchetă au solicitat Inspectoratului General al Poliției Române - Institutului de Criminalistică - Serviciul IV- Serviciul Expertize Biocriminalistice, întocmirea raportului corespunzător, avându-se în vedere, pe de o parte, probele în litigiu, respectiv cele șase șervețele de unică folosință folosite, un ambalaj al pachetului de șervețele de unică folosință, un șervețel de unică folosință intact, găsite în colibă, cu prilejul cercetării la fața locului efectuate la data de 24.01.2008 (9 ds.), obiectele de vestimentație cu care era îmbrăcată minora la data critică (61-71ds.) și probele de referință (biologice) ale numiților și.
genetice ale urmelor au fost executate conform Protocoalelor Standard de Lucru ale Sistemului de Analiză din cadrul Institutului de Criminalistică al IGPR.
Din concluziile raportului de expertiză biocriminalistică nr. - din 09.12.2008 ( 73 - 85 ds. ), rezultă că:
- cinci din cele șase șervețele de unică folosință folosite, nr.2-6 ce constituie probele nr.2-6, prezintă materie de culoare gălbuie, dispusă sub formă de difuze, din care au fost prelevate urme. acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima. Acest rezultat demonstrează faptul că minora s-a aflat în acea colibă;
- proba nr. 9 - pantalonul gen reiat de culoare maro, de pe care au fost prelevate urme din zona prohabului. acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane, respectiv profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul, alături de cel al victimei. Conform calculelor biostatistice rezultată că inculpatul are de 3.378.378 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populația caucaziană, ceea ce demonstrează că o altă persoană din cadrul acestei populații, care să-l substituie pe din acest amestecul ar putea fi regăsită la un număr mai mare decât cel indicat. Acest rezultat demonstrează contactul fizic dintre inculpat și minora;
- proba nr.10 - chilot de pe care au fost prelevate urme - fracția spermatică - ce sunt constituite din elemente specifice spermei aflate în cantități reduse (lichid seminal)
- proba nr.11 - geacă de culoare albă ce prezintă materie de culoare brun-roșcată, dispusă posterior, în zona corespunzătoare omoplatului stâng, sub formă de stropi și de dimensiuni mici, din care au fost prelevate urme ce sunt constituite din sânge uman. acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul. de regăsire a acestui profil genetic în populația caucaziană, este de 1.70X10-20. Grupul în care acest profil genetic este unic: 58.800.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiți genetic. Și acest rezultat demonstrează contactul fizic dintre inculpat și minora;
Coroborând datele științifice cu concluziile raportului de evaluare psihologică a minorei - care pe parcursul ședinței de evaluare a manifestat semne specifice unui abuz sexual (anxietate, tensiune musculară, transpirația palmelor, plâns facil, dificultăți respiratorii, dificultăți în povestirea evenimentului datorită retrăirii intense a situației traumatizante - din data de 24.01.2008 (39-41 ds.) și cu declarațiile martorilor (42 - 45 ds., fila 135 ds.fond), (49 - 50 ds., fila 161 ds.fond), - - (55 ds., fila 158 ds.fond), rezultă cu certitudine că minora unei a fost victima unei tentative de viol, infracțiune prev. de art.20 Cod penal rap. la art.197 alin.3 Cod penal și că autorul faptei este inculpatul.
Raportat la stare de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și de circumstanța atenuantă legală prev. de art.74 lit. a, Cod penal - conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, - și Parhon (fila 155-157 ds.fond), cu consecința reducerii pedepsei principale, astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia, prin înlăturarea circumstanței atenuante reținute ca pledând în favoarea sa.
Însă, lipsa antecedentelor penale și comportarea bună anterioară a inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârșite și de atitudinea procesuală adoptată după plasarea sa în sfera ilicitului penal, nu justifică modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru care au optat instanțele, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În aceeași măsură, instanța de recurs a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speța de față, funcție de aspectele învederate, Curtea reține că pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile suspendării executării acesteia sub supraveghere nu este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei, impunându-se executarea acesteia în regim de detenției.
Cu privire la critica formulată de inculpat referitor la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art.17 alin.1 și 3 Cod procedură penală, acțiunea civilă se pornește din oficiu când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu o capacitate de exercițiu restrânsă, caz în care instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra pagubei suferite de partea vătămată, chiar dacă aceasta nu s-a constituit parte civilă, situație ce se regăsește în speța de față atâta timp cât victima este o minoră în vârstă de 13 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză, indiscutabil sunt îndeplinite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate.
Din analiza cauzei în ceea ce privește latura civilă, rezultă că instanța de fond, în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit existența prejudiciului moral produs prin fapta de tentativă la viol comisă de inculpat asupra părții vătămate minore, rezultatul dăunător direct, de natură morală, concretizându-se în vătămări asupra valorilor și drepturilor nepatrimoniale, strâns legate de personalitatea umană.
Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Ori, din probele administrate în cauză, rezultă că minorei i-a fost frică și a plâns, rugându-se de inculpat să o lase în, că ulterior i-a fost rușine, precum și faptul că a suportat o vătămare morală puternică, aspect ce reiese din evaluarea psihologică a acesteia.
Astfel, Curtea apreciază că suma de 5.000 lei acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță, reprezintă un cuantumul proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă minorei, consecințele fizice și psihice, valorile lezate, gradul de percepție al acestora, nejustificându-se exonerarea inculpatului de la plata acesteia.
Referitor la cuantumul cheltuielilor judiciare, Curtea constată acesta a fost stabilit în raport de actele de procedură și probele administrate în cauză, în condițiile în care numai costul expertizei biocriminalistice efectuate este de 4880 lei, și că în raport de prevederile art.191 alin.1 Cod procedură penală, în mod just prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata tuturor cheltuielilor avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății la instanța de fond.
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, dar că apelul procurorului este întemeiat, urmând a fi admis potrivit art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, în sensul înlăturării prevederilor art.861Cod penal, art.863alin.1 și alin.3 lit. d Cod penal, art.864Cod penal și art.71 alin.5 cod penal.
Cum inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză la data de 20.01.2009 și liberat la data de 14.04.2009 conform dispozițiilor sentinței instanței de fond, în baza art.381 rap. la art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa de executat această durată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și dis part.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței penale nr.168 din 14.04.2009 a Tribunalului Botoșani.
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani. Desființează, în parte, sentința penală menționată anterior, sub aspectul laturii penale, și în rejudecare:
Înlătură aplicarea prevederilor art.861Cod penal, art.863alin.1 și alin.3 lit. d Cod penal, art.864Cod penal și art.71 alin.5 cod penal.
Deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la 20.01.2009 la 14.04.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
Celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Judecător fond
.
2 ex. /26.10.2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Androhovici Daniela
