Violul (art.197 cod penal). Decizia 57/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.197 alin.3 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 57
Ședința publică de la 17 Martie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 17 de la 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind partea vătămată și reprezentantul legal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-a procedat la audierea inculpatului și nefiind formulate cereri ori ridicate excepții, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru susținerea lui.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea prev.de art.198 alin.1 Cod penal, deoarece în cauză nu există probe care să dovedească cu certitudine existența presupusei constrângeri din partea inculpatului asupra minorului victimă și în raport de noua încadrare juridică, să se facă o nouă individualizare a pedepsei, în baza art.74 alin.1 lit. și c Cod penal, ținându-se cont de faptul că a achitat pretențiile, nu are antecedente penale și este sincer, dar și în cadrul procesului de individualizare, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, deoarece încadrarea juridică este cea prev.de art.197 alin.1 și 3 Cod penal și nu cea solicitată în prezent de inculpat, în condițiile în care minorul datorită vârstei era în imposibilitate de a-și exprima voința, iar fapta inculpatului a avut urmări grave asupra minorului, acesta suferind afecțiuni psihice.
Cu privire la critica ce vizează individualizarea pedepsei, se invocă faptul că aceasta este nefondată, deoarece inculpatului s-au acordat circumstanțe atenuante nejustificate, dar ținându-se seama că pedepsele complementare aplicate nu sunt determinate în timp, apelul inculpatului este admisibil pe acest considerent.
Avocat, în completare, pentru inculpat, precizează că apelul inculpatului pentru acest motiv invocat de reprezentantul Ministerului Public este fondat, deoarece instanța este obligată să stabilească durata pedepsei complementare, ea neputând durat la nesfârșit.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și susținut de apărătorul său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 17 de la 19 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinți, a dispus, în baza art.334 C.P.P.
Schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.3 în Cod Penal infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.1 rap. la alin.3
Cod PenalA respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.1 și 3.Cod Penal în infracțiunea de raport sexual cu un minor, prev. de art.198 alin.1
Cod PenalÎn baza art. 197 alin.1 și 3.Cod Penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a,c rap.Cod Penal la art.76 alin.1 lit.a Cod Penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.01.1989 în orașul M, județul G, cu domiciliul în Municipiul M,- bis,.1,.4,. 19, cetățean român, fără antecedente penale - pentru săvârșirea infracțiunii de viol-la pedeapsa de 4 ani închisoare, în condițiile art. 64 alin.1 lit a teza a II-a și lit.b coroborat Cod Penal cu art. 71 alin.2
Cod PenalS-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, ca pedeapsă complementară, în condițiile art. 65 și 66.
Cod PenalS-a luat act că pe parcursul procesului penal inculpatul a achitat despăgubirile civile solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă formulată de partea vătămată, domiciliat în comuna, sat Câmpu - M, județul M, prin reprezentant legal.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 alin.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata a 1242 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 1042 lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți la data de 22.07.2008 în dosarul 286/P/2007 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.3
Cod PenalDin întreg materialul probator a rezultat următoarea stare de fapt:
La data de 12.10.2007, în jurul orei 16,00, profitând de lipsa temporară a bunicii părții vătămate, fiind singur cu minorul parte vătămată pe malul unui din satul de domiciliu, inculpatul, fără a avea consimțământul valid al minorului, a întreținut un raport sexual anal cu acesta.
Conform declarației inculpatului, îl cunoștea pe minor din vedere, apreciindu-i cu exactitate vârsta.
Din actele medico-legale nu a rezultată existența unor leziuni pe corpul părții vătămate care să prefigureze o constrângere fizică a minorului în vederea consumării actului sexual. Dat fiind faptul că niciunul dintre martorii audiați nu sunt martori oculari, nu se poate reține cu precizie că inculpatul a folosit violența fizică pentru a-l determina pe partea vătămată să întrețină raport sexual anal cu el.
Cu toate acestea, la momentul întâlnirii minorului cu bunica sa și martorii și, acesta era agitat și speriat, ceea ce a subliniat o atitudine de respingere a ceea ce i s-a întâmplat.
Mai mult, chiar dacă în mod direct nu s-a putut reține ca dovedită o agresiune fizică, instanța a constatat că partea vătămată prezintă, potrivit actelor medicale, afecțiuni psihice, în concret retard mintal ușor și, coroborat cu vârsta sa de numai 8 ani, se reține că în ce privește o persoană cu un grad de dezvoltare psiho-fizic redus este cu neputință ca aceasta să își exprime în mod deliberat voința.
În aceste condiții, fiind vorba despre existența unei constrângeri psihice, instanța a apreciat că în mod cert inculpatul a întreținut un raport sexual anal cu o persoană de același sex fără ca partea vătămată să își poată exprima deliberat voința, ceea ce întrunește, în speță, elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Starea de fapt reținută mai sus constituie infracțiunea de viol așa cum este reglementată în forma de bază în art.197 alin.1 Cod Penal, însă a fost comisă în condițiile unei modalități legale ce se circumscrie agravantei stipulate în alineatul 3 al aceluiași articol.
Întrucât parchetul, la emiterea rechizitoriului, deși a făcut în drept precizările care subliniază aceste aspecte de iure, dar nu a precizat ca temei legal decât art.197 alin.3 Cod Penal, s-a apreciat că este temeinică cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.3 în Cod Penal infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1 și 3.Cod Penal și o va admite sub acest aspect, în baza art.334
C.P.P.Din împrejurările de fapt descrise mai sus, cu argumentele evidențiate, instanța a respins ca netemeinică cererea avocatului inculpatului de schimbare a încadrării infracțiunii din viol în raport sexual cu un minor. Aceasta din urmă presupune un act sexual benevol, însă caracterul infracțional este dat de vârsta fragedă a părții vătămate. Deoarece, în speță, minorul parte vătămată, așa cum s-a arătat, nu a fost în măsură să exprime un consimțământ valid, actul sexual întreprins a fost unul prin constrângere psihică.
Pe cale de consecință, constatând cu certitudine săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată de către inculpatul major, s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea faptei penale, modalitatea comiterii acesteia, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun anterior comiterii infracțiunii, dar și comportamentul adecvat în timpul procesului, atitudinea de înțelegere a suferinței părții vătămate, concretizată prin achitarea în timpul procesului penal a despăgubirilor solicitate de partea civilă, circumstanțe ce sunt atenuante în condițiile art. 74 alin.1 lit.a, b, c și Cod Penal care atrag în temeiul art.76 alin.1 lit.a reducerea Cod Penal pedepsei sub minimul legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în esență, în mod greșit faptei sale i s-a dat o încadrare juridică care nu corespunde împrejurărilor faptei și că pedeapsa principală și pedepsele complementare nu au fost corect individualizate în ceea ce privește proporționalitatea, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.64, 65 și 66 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi vizează interzicerea uneia sau unora dintre drepturile expres prevăzute la art.64 alin.1 lit.a-e Cod penal, ea poate fi aplicată doar dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, aceasta este necesară, iar executarea ei începe după executarea pedepsei închisorii sau în cazurile particulare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei principale.
Ori, în raport de aceste dispoziții este evident că pedepsele complementare, la fel ca și pedepsele principale și cele accesorii, trebuiesc să fie determinabile în timp, instanța fiind obligată să se pronunțe cu privire la durata lor.
Se constată însă că instanța de fond, deși a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, a omis să stabilească durata în timp pentru care aplică aceste pedepse, pronunțând astfel o hotărâre nelegală, iar din aceste considerente, apelul inculpatului este fondat.
Este nefondată însă critica privind încadrarea juridică dată faptei sale, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev.de art.197 alin.1 rap.la alin.3 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.198 alin.1 Cod penal.
Așa cum rezultă din actul medical și din certificatul de naștere al minorului, acesta avea vârsta de 8 ani și 6 luni și suferă de retard mintal ușor și sindrom hiperkinetic cu tulburări de comportament, iar Curtea apreciază, așa cum temeinic și legal a statuat și instanța de fond, că vârsta mică și retardul mintal al minorului, constatat medical, îl făcea pe acesta, la data comiterii faptei, să fie în imposibilitate să conștientizeze ceea ce i se întâmplă și să-și exprime astfel, în cunoștință de cauză, voința cu privire la actul sexual care i se cerea, iar aceste împrejurări erau cunoscute de inculpat și au fost folosite de acesta în favoarea sa și în detrimentul minorului victima.
În consecință și în raport de încadrarea reținută, nu se impune o nouă individualizare a pedepsei prin reducerea ei suplimentară și cu atât mai puțin suspendare a executării ei - suspendarea executării în temeiul art. 81 Cod penal ar fi nelegală, potrivit 76 alin. 1 lit. a Cod penal - deoarece scopul preventiv și sancționator al acesteia, potrivit art. 52 Cod penal, nu s-ar realiza.
Cu motivarea reținută, neconstatându-se din oficiu alte motive de fapt ori de drept în afara celor invocate, în temeiul art.379 alin.1 pct.2 lit. Cod pr.penală, se va admite apelul, se va desființa sentința și în rejudecare, se va aplica inculpatului apelant pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 1 an de zile.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 17 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Desființează sentința pe latură penală.
In rejudecare, aplică inculpatului apelant pe o perioadă de 1 (un) an pedeapsă complementară prev. de art.64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în sumă de 215 lei rămân în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu Baroul Dolj, ce va fi plătit prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2009.
- - - -
Pt.Grefier
- - - în CM
Grefier șef secție
Red.jud.DF.
Gh.
IB/4 mai 2009
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon
