Violul (art.197 cod penal). Decizia 581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8283/94/2008
652/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 581
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - -
* * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-revizuient - împotriva Deciziei penale nr.170/A/10.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-revizuient, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul solicită instanței să ia act de faptul că apărătorul desemnat din oficiu nu a comunicat la penitenciar copiile înscrisurilor pe care le-a solicitat la termenul anterior și care i-au fost încuviințate de către instanță. Mai arată că este de acord să suporte costul efectuării copiilor. Precizează că nu are cunoștințe juridice însă filele solicitate îi sunt necesare susținerii cauzei pe care a promovat-o la CEDO.
Apărătorul desemnat din oficiu arată că recurentul a solicitat să-i fie comunicate foarte multe file din dosare și că, întrucât dosarul a fost adus la arhivă după ora 13:00, în data de 23 aprilie 2009, nu a mai avut acces la xerox.
Curtea față de faptul că înscrisurile solicitate îi sunt necesare recurentului în susținerea unei alte cauze aflate pe rolul altei instanțe, apreciază că părțile nu au alte cereri de formulat în dosarul de față și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu susține motivele invocate de către petent în fața instanței de fond, respectiv faptul că în cursul urmăririi penale i-a fost încălcat dreptul la apărare și că au fost avute în vedere, de către instanțele judecătorești, declarațiile date de martori mincinoși. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. Consideră incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de obligare a recurentului la plata cheltuielilor judiciare, deoarece motivele de revizuire nu se încadrează în ipotezele legiuitorului expres și limitativ prevăzute de normele în vigoare.
Recurentul-revizuient, personal, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 11/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr-, în temeiul art. 403 al.3 s C.P.P.-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat.
În temeiul art. 192 al.2 a C.P.P. fost obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. -.12.2006, definitivă prin decizia penală nr. 625A/8.10.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și decizia penală nr. 313/5.03.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1972 zile de închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194.
Cod PenalS-a apreciat că cererea de revizuire a acestei hotărâri este inadmisibilă, reținându-se susținerea petentului, potrivit cu care actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt lovite de nulitate absolută, nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de casare prev. de art. 394.C.P.P. această împrejurare putând constitui motiv de apel sau recurs, aspecte ce au fost puse în discuția instanțelor de judecată și de control judiciar la momentul soluționării căilor de atac.
Nu poate constitui motiv de revizuire nici împrejurarea că revizuientul ar fi fost lipsit de dreptul la apărare pe parcursul cercetărilor, acest aspect reprezentând la rândul său un motiv de apel sau recurs.
În ceea ce privește împrejurarea că inculpatul ar fi fost condamnat pe baza unei mărturii mincinoase, potrivit art. 395.C.P.P. în această ipoteză dovedirea incidenței cazului de revizuire se poate face numai pe baza unei hotărâri judecătorești sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, dar petentul nu a depus asemenea dovezi.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul.
Prin decizia penală nr. 170/A/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I- Penală a fost respins apelul declarat de revizuient ca nefondat și s-a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a constatat că revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărâri penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs.
Prima instanță a reținut în mod corect că cererea este inadmisibilă, susținerile revizuientului neîncadrându-se în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 394.C.P.P. critica referitoare la o eventuală nulitate a actelor de urmărire penală și încălcare a dreptului la apărare, putând fi invocată în căile ordinare de atac, aceasta neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de revizuire.
De asemenea, nu s-a făcut dovada, printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, că vreun martor audiat în cauza a cărei revizuire se cere, a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa cum prevede art. 395.
C.P.P.Împotriva deciziei penale a declarat recurs revizuientul, cu motivarea că a fost încălcat dreptul revizuientului la apărare, martorii au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar aceste aspecte trebuie verificate de prima instanță, potrivit art. 394.C.P.P. fiind invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17.C.P.P.
Examinând recursul declarat de condamnat, Curtea constată că acesta nu este fondat.
În mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 403 raportat la art. 394.
C.P.P.Susținerile condamnatului nu se înscriu printre împrejurările prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394.C.P.P. și nu pot conduce la o soluție de achitare, potrivit aceluiași text de lege, în condițiile în care recurentul face referire la situații și apărări de fond care au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea în fond a cauzei.
Analizând dosarul cauzei, Curtea constată că împotriva sentinței penale de condamnare s-au exercitat căile de atac ordinare, prevăzute de lege, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 313/5.03.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, astfel că revizuientul a avut posibilitatea formulării tuturor apărărilor sale în fața instanțelor de apel și recurs.
Tribunalul a constatat în mod corect că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar prin textul invocat se cere ca faptele și împrejurările să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului administrat, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Susținerile revizuientului în sensul că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută și că nu i-a fost respectat dreptul la apărare nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a revizuirii, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394.C.P.P. și puteau fi invocate în căile ordinare de atac.
Săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu poate constitui cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b cât C.P.P. timp această situație nu este dovedită prin hotărâre judecătorească ori prin ordonanța procurorului, simpla susținere în sensul că martora a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă nefiind motiv de revizuire ci un aspect care putea fi invocat în căile ordinare de atac și care a fost avut în vedere și analizat cu ocazia aprecierii probelor de prima instanță de judecată.
Tribunalul a constatat în mod corect că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă, deoarece revizuientul formulează exclusiv apărări specifice căilor ordinare de atac.
Motivele susținute de apelant la data formulării cererii și în cursul judecării cererii de revizuire nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate prev. de art. 394 al.1 lit. a și b C.P.P. astfel că în mod corect prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă în temeiul art. 403 și 394.
C.P.P.Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de revizuientul condamnat ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - revizuient împotriva Deciziei penale nr.170/A/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. RM
2 ex./11.05.2009
Trib.. Secția I-a Penală
Jud., escu
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Mariana Constantinescu
