Violul (art.197 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.197 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.6
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Rusu Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea apelului declarat de inculpatul, prin apărător din oficiu, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței penale nr.34 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă avocat, care substituie pe avocat, pentru inculpatul apelant lipsă, lipsă fiind de asemenea partea vătămată intimată și reprezentantul legal al acesteia.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului apelant solicită acordarea unui termen de judecată pentru a se repeta procedura de citare cu inculpatul, întrucât apelul a fost declarat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu cunoaște dacă inculpatul înțelege să-și însușească acest apel.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că nu se impune acordarea unui termen de judecată, întrucât citația a fost trimisă inculpatului în termen util.
Curtea, apreciind că nu se impune amânarea cauzei, respinge cererea și constatând apelul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul apelant, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74,76 cod penal, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 cod penal având în vedere că nu s-a făcut dovada împrejurărilor care să conducă la reducerea pedepsei și poziția oscilantă a inculpatului.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 21 iulie 2008 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 rap.la art.197 alin.1 și 3 cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 30 mai 2008 inculpatul l-a condus pe minorul, în vârstă de 9 ani, pe un teren viran de pe malul râului, unde a încercat să întrețină un raport sexual oral sub amenințare. Inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii, motivată de starea de ebrietate în care se afla, ulterior declarând că este posibil să-i fi făcut propuneri indecente minorului, dar nu-și amintește.
Tribunalul Botoșani prin sentința penală nr.34 din 27 ianuarie 2009 dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.197 alin.1,3 cod penal; a făcut aplicarea art.71,64 lit.a, teza a II-a, b cod penal; a obligat inculpatul să plătească părții vătămate, prin reprezentant legal, suma de 5000 lei cu titlu de daune morale; a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
În fapt, s-a constatat că inculpatul este vecin cu familia minorului și este cunoscut ca un consumator frecvent de băuturi alcoolice. Din spusele cetățenilor (neconfirmate însă de probe) inculpatul ar avea o preferință pentru persoanele de sex masculin, în special copii.
În ziua de 30 mai 2008 minorul s-a întors de la școală și văzând că nu este nimeni acasă (locuiește cu mama și cu sora sa de 11 ani) a plecat la o vecină unde a găsit-o pe sora sa, căreia i-a spus că merge să o caute pe mama lor. în stradă, s-a întâlnit cu inculpatul care l-a luat cu el acasă sub pretextul de a-i prepara 2 ochiuri. Partea vătămată a așteptat puțin după care a părăsit curtea. După două ore l-a reîntâlnit pe inculpat, care i-a propus să meargă cu el la magazin pentru a-i cumpăra biscuiți, după care l-a luat de mână spunându-l să-l însoțească până la casa unei cunoștințe. Au trecut prin fața secției de mecanizare unde se aflau paznicul și martorul. Inculpatul l-a condus pe minor pe malul râului unde i-a spus să-i "ia cucul" în gură, că altfel îl aruncă în râu.
Întrucât martorul i-a spus paznicului, martorul, despre "orientările sexuale" ale inculpatului, acesta din urmă a fugit spre locul unde se afla inculpatul cu minorul. În acel loc, martorul l-a găsit pe inculpat așezat pe iarbă și ținându-l pe minor de după gât, aproape de el. Martorul l-a întrebat pe minor ce s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că inculpatul l-a chemat "să-i sugă . ". Minorul a fost condus la locuința mamei sale, după care au fost sesizate organele de poliție.
Instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt și vinovăția inculpatului, în temeiul următoarelor mijloace de probe: nota explicativă dată de partea vătămată în prezența mamei sale, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, și, evaluarea psihologică a părții vătămate minore și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei doar în declarația inițială (din data de 30 mai 2008), ulterior revenind și arătând că aceasta i-a fost dictată de către lucrătorul de poliție. Se observă însă că această declarație concordă cu restul probatoriului administrat și este olografă, iar din modul de exprimare, specific unei persoane cu un grad mediu de instruire, nu reiese că s-ar fi dictat conținutul.
Față de cele mai sus precizate, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de viol în formă agravată, prev.de art.20 rap.la art.197 alin.1,3 cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunii și persoana inculpatului care, deși nu prezintă antecedente penale, a avut o conduită procesuală oscilantă. Gradul ridicat de pericol social al infracțiunii este evidențiat atât de persoana victimei (minor în vârstă de 9 ani, vârstă de care inculpatul a profitat), cât și de urmările produse - trauma emoțională suferită de minor - și urmările mult mai grave care se puteau produce sau s-ar putea produce pe viitor în ce privește dezvoltarea psihică a victimei.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se justifică condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b cod penal.
Pe timpul și în condițiile prev. de art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b cod penal.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu de către procuror, acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Față de trauma emoțională suferită de minor, instanța a apreciat că este justificată acordarea acestor daune, astfel încât în temeiul art.14,346 cod procedură penală rap.la art.998 cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma arătată cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul, prin apărătorul din oficiu, a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, făcută oral, în fața instanței de către apărătorul său, desemnat din oficiu, se solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante care pledează în favoarea sa.
Analizând apelul, în conformitate cu dispozițiile art.371,372 cod procedură penală, instanța îl constată neîntemeiat pentru cele ce urmează.
Față de probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, în fața instanței de fond, rezultă fără putință de tăgadă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și condamnat.
De altfel, inculpatul, prin prezentul apel, critică sentința pronunțată de prima instanță, doar sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, solicitând o redozare a acesteia, în raport de dispozițiile art.74,76 cod penal.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.72 alin.1 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța trebuie să țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care agravează sau atenuează întinderea răspunderii penale.
Pedeapsa aplicată trebuie să constituie o replică socială adecvată gravității infracționale, fiind totodată o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, în conformitate cu dispozițiile art.52 cod penal, cum corect a reținut instanța de fond.
Prin urmare, lezarea, prin săvârșirea infracțiunii de viol, a unei categorii de relații sociale de mare însemnătate, cele referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a unei persoane, definesc această infracțiune ca având un grad de pericol social ridicat și justifică sancționarea ei cu severitate, chiar și sub forma tentativei.
Cum alte motive de apel, care, potrivit legii, pot fi luate în discuție și din oficiu de către instanță, nu sunt date, în temeiul art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 (2) cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.34 din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Botoșani - secția penală (dosar nr-).
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:
3 ex. 16 martie 2009
Președinte:Rusu MariaJudecători:Rusu Maria, Androhovici Daniela
