Violul (art.197 cod penal). Decizia 642/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 642
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul împotriva deciziei penale nr.212/AP din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat ales, lipsă fiind intimata-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri prealabile, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. A criticat decizia pentru netemeinicie, cu privire la cuantumul pedepsei de executat și modalitatea de executare a acesteia, dispuse de instanța de apel. A susținut că nu se pot reține circumstanțe atenuante și că pedeapsa aplicată dovedește o blândețe excesivă manifestată de instanță, care a ignorat gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat și scopul pedepsei, așa cum a fost definit în art.52 Cod penal.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, a criticat soluția Tribunalului Neamț pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și a sentinței penale și pe fond achitarea recurentului. A solicitat de asemenea respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalului Neamț. A susținut că fapta s-a petrecut acum 10 ani de zile, perioadă de timp în care inculpatul a fost în Italia. După incident, inculpatul a plecat din țară în mod legal, cu viză. A lucrat la un circ ambulant și astfel nu a avut cunoștință despre faptul că este urmărit penal. Apărătorul a susținut că inculpatul a fost citat greșit; acesta nu a avut nicio legătură cu familia sa. După ce a aflat că este cercetat penal, inculpatul a venit imediat în țară. Apărătorul a susținut că nu există probe de vinovăție; din declarațiile celorlalți inculpați și ale martorei, nu a rezultat că acesta a comis infracțiunea, nimeni nu l-a indicat pe inculpat ca fiind participant. A solicitat a se avea în vedere și atitudinea victimei, care în primele declarații a arătat că inculpatul nu a avut relații sexuale cu ea. A mai susținut că inculpatul, la data comiterii infracțiunii, se afla în apartament cu concubina sa, cu care s-a înțeles să mimeze o relație sexuală, tocmai pentru ca ceilalți să nu sesizeze că se eschivează. Apărătorul a apreciat că partea vătămată și-a schimbat ulterior depoziția întrucât a fost influențată de părinți care au solicitat daune materiale. Apărătorul a solicitat și în final admiterea recursului declarat de inculpat și achitarea acestuia, și respingerea recursului declarat de parchet. A depus note scrise.
Procurorul, având cuvântul cu privire la recursul inculpatului, a solicitat respingerea recursului declarat de acesta, ca nefondat. A solicitat a se avea în vedere declarația martorei, precum și faptul că ceilalți doi inculpați au fost deja condamnați.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că lucrează în Italia și a solicitat admiterea recursului și respingerea recursului parchetului întrucât este nevinovat.
S-a declarat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.616/24.09.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 și 2 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c și art.13 Cod penal la pedeapsa închisorii de 10 ani, în regim de detenție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
- în seara zilei de 28 august 2000 partea vătămată, în vârstă de 15 ani, pe când se plimba în cartier din municipiul P N, unde locuia la acea dată, s-a întâlnit cu, o mai veche cunoștință de-a sa. și s-au întâlnit apoi cu, ce lucra la acea vreme ca și ospătar în discoteca "La " din apropierea P Cele două fete au fost invitate de în bar-ul la care lucra aceasta, pentru a le servi cu băuturi răcoritoare. și au dat curs invitației lui și au mers împreună cu aceasta la discoteca "La " din apropierea P La discotecă s-a întâlnit cu prietenul ei, care era însoțit de și. În jurul orelor 2300cei șase tineri au plecat de la discotecă. a propus să meargă mai întâi pe la ea acasă pentru a lua o haină mai groasă, după care urma să fie conduse acasă și. Ajunși în cartierul din municipiul P N, în fața blocului F 30, pe strada - -, au urcat toți șase în apartamentul în care locuia minorul (acesta locuia singur, părinții săi fiind plecați în străinătate). Aici partea vătămată a fost constrânsă prin violență și amenințare să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu, cu și cu în prezența lui. Deși și-a manifestat clar dezacordul la a întreține raporturi sexuale cu, țipând, încercând a-l îndepărta și rugând să fie lăsată în, acesta a ignorat rugămințile părții vătămate menționate și a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu aceasta în timp ce o amenința că dacă mai țipă o lovește în cap cu o de basse-ball ce o avea lângă ea. În dimineața zilei de 29 august 2000, în jurul orei 0800, partea vătămată însoțită de și, a părăsit apartamentul lui. Partea vătămată s-a plimbat toată ziua prin oraș, fiindu-i rușine să meargă acasă, aceasta fiind găsită abia seara de către fratele ei, căruia i-a relatat ce i s-a întâmplat. La data de 30 august 2000 tatăl victimei, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele comise de către, și.
La reținerea situației de fapt expuse instanța a avut în vedere că;
- din constatarea medico-legală nr.1151/30.08.2000 emisă de Serviciul de Medicină Legală PNa rezultat că minora, la examinarea de către medicul legist prezenta a prezentat o deflorare recentă, ce poate data din 28 august 2000 (produsă ca urmare a faptului că inculpatul și prietenii săi au întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată), cum și excoriații dorso - lombare ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale (produse ca urmare a faptului că partea vătămată a fost coborâtă pe covor de către inculpat și prietenii săi unde aceștia au întreținut relații sexuale cu partea vătămată).
-, cum și martor, audiați în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, au declarat că în noaptea de 28/29 august 2000 și inculpatul a întreținut prin constrângere relații sexuale normale și orale cu.
Instanța de fond a constatat că în drept - fapta inculpatului de a fi întreținut prin constrângere, în noaptea de 28/29 august 2000, relații sexuale normale și orale cu, fapta fiind comisă de inculpat împreună cu, și cu - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "viol" prev. de art.197 alin.1 și 2 lit. "a" Cod Penal.
În cauză, față de împrejurarea că era minor la data de 28/29 august 2000 (aspect cunoscut cu certitudine de către, prietenul minorului menționat), instanța a constatat ca fiind incidente dispozițiile art.75 lit. "c" Cod penal.
Având în vedere că prin OUG nr.89/2001 (publicată în Monitorul Oficial nr.338/26 iunie 2001) au fost modificate limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.197 alin.2 Cod Penal (în sensul majorării maximului special) instanța a constatat ca fiind incidente în cauză și prevederile art.13 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea săvârșită la 28/29 august 2000 instanța a avut în vedere prev. art.72 Cod Penal cum și datele ce țin de persoana acestuia.
S-a constatat că:
- infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere urmările produse prin infracțiune (minorei, ca urmare a faptelor comise de inculpat împreună cu prietenii săi, i-a fost cauzată cu certitudine o traumă psihică, fiindu-i totodată deformată și viziunea ce ar trebui să o aibă un adolescent cu privire la viața intimă) cum și modalitatea concretă de punere în executare a rezoluției infracționale (fapta a fost săvârșită de către inculpat acționând împreună cu alte 3 persoane dintre care una nu împlinise încă 18 ani) dar și că inculpatul nu a mai comis infracțiuni anterior datei de 28/29 august 2008 (conform fișei de cazier judiciar a acestuia aflată la fila 107 dosar urmărire penală), instanța apreciind că doar aplicarea unei pedepse închisorii având un cuantum ridicat, între limitele, prevăzute de textul sancționator, cu executare în o unitate de detenție, va conduce la realizarea scopului preventiv, educativ și sancționator al pedepsei.
În baza art.357 alin.3 Cod Procedură Penală - instanța a interzis inculpatului, în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod Penal, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit."a" teza II și "b" Cod Penal.
, având încuviințarea ocrotitorului său legal, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea lui, și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale (fila 18 dosar urmărire penală).
Analizând acțiunea civilă formulată de partea civilă instanța a reținut-o ca întemeiată pentru următoarele considerente:
- faptele comise de la 28/29 august 2000 împreună cu, și, astfel cum au fost expuse, aveau aptitudinea de a produce părții vătămate menționate un prejudiciu nepatrimonial (constând în suferința fizică inerentă violențelor exercitate asupra sa către inculpat și în trauma psihică ce i-a fost produsă prin faptele acestuia). Având în vedere circumstanțele concrete în care a comis faptele ce fac obiectul cauzei cum și faptul că nu împlinise încă 15 ani la data săvârșirii acestora fapte, instanța de fond a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial în sumă totală de 5.000 lei;
- prin sentința penală nr.14/2001 a Tribunalului Neamț (definitivă prin decizia penală nr.123/2001 a Curții de Apel Bacău și decizia penală nr.243/2002 a Curții Supreme de Justiție), și au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate suma de 5.000 lei reprezentând daune morale;
- potrivit dispozițiilor art. art.998 - art.999 cod civil "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repară. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
- potrivit dispozițiilor art.1003 Cod civil - "când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire".
Având în vedere cele expuse, constatând întrunite în cauză toate condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și a art.998 - art.999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obliga inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 5.000 lei (actualizată de la 28 august 2000 la data executării efective) reprezentând daune morale - în măsura în care suma de bani indicată nu a fost achitată părții civile ca urmare a punerii în executare a dispozițiilor sentinței penale nr.14/2001 a Tribunalului Neamț (definitivă prin decizia penală nr.243 din 17 ianuarie 2002 Curții Supreme de Justiție).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, având în vedere soluția adoptată în latura penală a cauzei, instanța a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in prezentul proces penal (cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură și pentru administrarea de probe).
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând achitarea pentru să nu a săvârșit infracțiunea de viol, nu s-a efectuat expertiza ADN iar declarațiile părții vătămate sunt contradictorii.
Prin decizia penală nr.212/12.06.2009 Tribunalul Neamța admis apelul inculpatului împotriva susmenționatei sentințe, a desființat sentința în parte și, în rejudecare, a redus pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu înlăturarea aplicării art.357 al.3, 71 și art.64 lit.a teza II și lit.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamța reținut următoarele:
Apelul este fondat pentru alte considerente, decât cele susținute de inculpat.
Acesta a dat prima declarație cu prilejul judecării apelului, întrucât a fost plecat din țară și a susținut că doar la insistențele inculpatului, și, a intrat în camera unde se afla partea vătămată și nu făcut altceva decât să o liniștească pe aceasta și să se asigure că autorii faptei nu se vor răzbuna pe el.
Chiar dacă declarațiile date de partea vătămată sunt contradictorii, toate probele administrate în prezenta cauză confirmă vinovăția inculpatului. Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și a dat o calificare corectă infracțiunii reținută în sarcina acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a constatat nu se impune achitarea inculpatului, acesta fiind unul dintre autorii infracțiunii de viol, săvârșită împotriva părții vătămate.
Chiar dacă inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, contextul în care a fost săvârșită fapta, exclude și posibilitatea unui act sexual consimțit.
S-a apreciat că sentința atacată este netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Prin declarațiile martorilor audiați în cauză la cererea inculpatului, acesta a făcut dovada că nu s-a sustras de la urmărirea penală în sensul că avea programată plecarea în străinătate, în baza vizei, care la vremea respectivă era singura posibilitate de a te deplasa într-o altă țară.
Statul prin organele sale judiciare, are posibilitatea de interveni prompt împotriva celor care comit fapte penale de o asemenea gravitate în sensul că se putea emite un mandat de arestare în lipsa inculpatului.
De asemenea, sesizarea instanței de judecată s-a înfăptuit după trecerea unui interval mare de timp, respectiv la data de 16.04.2007, deși fapta a fost săvârșită la data de 28.08.2000.
Prin urmare, într-o perioadă de aproximativ 9 ani, inculpatul a muncit în străinătate pentru a-și câștiga existența într-un mod onest și nu a comis fapte antisociale în toată această perioadă de timp, aspect ce demonstrează că acesta și-a schimbat conduita și modul de viață.
O pedeapsă atât de severă, precum cea aplicată de instanța de fond, nu-și mai poate atinge scopul educativ sau preventiv și ar avea consecințe distructive asupra inculpatului.
S-a apreciat de asemenea că deși fapta comisă de acesta prezintă un grad ridicat de pericol social, o pedeapsă privativă de libertate nu ar mai fi eficientă în cazul acestuia, întrucât ar interveni după o perioadă de 9 ani, în care acesta a fost în măsură să-și îndrepte conduita și fără intervenția forței coercitive a organelor abilitate în acest sens.
Toate aspectele reținute și în special lipsa antecedentelor penale, contribuția minimă pe care a avut-o inculpatul la săvârșirea infracțiunii, cât și faptul că nu s-a manifestat într-un mod violent față de partea vătămată, în sensul că nu agresat-o fizic, astfel cum au făcut ceilalți autori, au format instanței de apel convingerea că se impune reducerea pedepsei prin reținerea disp. art.74 alin.1 lit.a, alin.2 și art.76 lit.a Cod penal.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art.81 Cod penal, care se referă la cuantumul pedepsei, lipsa unei condamnări anterioare și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, existând suficiente garanții în acest sens.
Împotriva deciziei Tribunalului Neamț au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul.
Parchetul a invocat netemeinicia deciziei Tribunalului față de cuantumul redus al pedepsei și modalitatea de executare. Se arată că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante având în vedere că inculpatul nu a recunoscut niciun moment săvârșirea faptei, iar regimul de executare prin suspendarea condiționată ignoră natura gravă a infracțiunii (viol în formă agravată) cât și scopul pedepsei.
Inculpatul a criticat condamnarea sa, arătând că partea vătămată a dat declarații contradictorii, în primele declarații arătând că nu a avut raport sexual cu ea, nu s-a efectuat expertiza ADN, a intrat în camera victimei pentru aol iniști și i-a mințit pe inculpați că a avut raport sexual cu victima.
Instanța de control judiciar, examinând hotărârea recurată, având în vedere motivele de recurs invocate cât și din oficiu sub aspectele prev.de art.3859al.3 Cod pr.penală, constată următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză - plângerea și declarația părții vătămate și raportul de constatare medico-legal nr. 1151/30.08.2000 rezultă că partea vătămată a prezentat deflorare recentă, ce putea data din 28.08.2000 și escoriații dorso-lombare ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, ceea ce indică faptul că partea vătămată avusese raport sexual prin constrângere.
Din declarațiile martorei rezultă că coinculpații și au avut raport sexual prin constrângere cu partea vătămată. Din declarațiile acestei martore, fila 23 ds. rezultă că inculpatul a intrat în două rânduri în dormitorul în care se afla partea vătămată. Aceeași poziție și-o menține martora și în următoarele declarații din 31 august 2000 când precizează că inculpatul a întreținut raporturi sexuale orale cu victima.
Împrejurarea că și inculpatul a întreținut raport sexual prin constrângere rezultă și din declarațiile constante ale coinculpatei, prietena inculpatului, care a fost cea care a ademenit victima în apartament și a inițiat ca inculpații să întrețină raport sexual cu victima și a asistat la consumarea acestora, în tot acest timp amenințând-o cu o de base-ball. Chiar dacă ulterior inculpata și-a nuanțat poziția în sensul că inițial inculpatul a refuzat, a arătat că ulterior inculpatul i-a spus că a întreținut relații sexuale cu victima, normale și orale.
Și din declarațiile coinculpaților și rezultă cu certitudine că, la data de 28.08.2000 inculpatul a întreținut prin constrângere raport sexual normal și oral cu partea vătămată minoră, susținerile acestuia că nu a fost efectuată vreo expertiză ADN neputând fi primite.
Susținerile inculpatului cum să a încercat să împiedice pe ceilalți doi inculpați să violeze victima, nu sunt în niciun fel probate, ba mai mult, din probe rezultă că a dorit să rămână singur cu victima în dormitor.
Susținerile inculpatului că a încercat să liniștească victima, că a mimat un act sexual cu aceasta pentru a nu-i supăra pe coinculpați, nu au nicio justificare, atâta vreme cât așa cum declară în apel a putut părăsi apartamentul pentru a-și face bagajele, putând astfel anunța organele de poliție.
Sunt nereale susținerile inculpatului prin apărător cum că partea vătămată a fost inconsecventă în declarațiile sale referitoare la inculpatul.
Astfel, în prima declarație din 31.08.2009 arată că inițial inculpatul a refuzat să întrețină raport sexual primii fiind inculpații și, inculpatul a avut cu ea atât raport sexual normal cât și oral. De altfel, din chiar procesul-verbal de consemnare a plângerii orale se indică faptul că a fost violată de 3 tineri.
În aceste condiții rezultă fără dubiu în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art.197 al.1, 2 lit.a Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c, a săvârșirii faptei cu un minor (coinculpat ).
Pe parcursul judecării la prima instanță nu a putut fi audiată partea vătămată.
Prima instanță a dat faptei o încadrarea juridică corespunzătoare iar cuantumul pedepsei așa cum a fost stabilit de instanța de apel, de 3 ani închisoare, este corect dozat cu referire la împrejurările cauzei.
Din acest considerent recursul inculpatului prin care solicită achitarea, va fi respins ca nefondat.
Inculpatul-recurent se află la primul conflict cu legea penală, iar din copia de pe pașaport, depusă la instanța de apel, reiese că era în posesia unei vize obținută anterior și deci nu s-a sustras de la urmărirea penală. Totuși, din declarațiile martorului reiese că înaintea plecării inculpatul era abătut, i-a relatat că doi prieteni ai săi au violat o fată și se teme să nu fie implicat. Acest lucru îl arată chiar inculpatul în scrisoarea adresată organelor de urmărire penală (fila 42 dosar ).
Însă, față de perioada îndelungată de la data comiterii faptei (9 ani) rezonanța socială a acesteia s-a estompat, iar inculpatul și-a îndreptat singur conduita; în mod temeinic instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și al.2 Cod penal, a coborât pedeapsa sub minimul special și, în temeiul art.81 Cod penal a dispus suspendarea executării acesteia.
Din aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul neamț urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 212/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.jud. plecat din instanță
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
6.11.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene, Monica Vadana
