Violul (art.197 cod penal). Decizia 7/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.7/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 24 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Spital B -, împotriva sentinței penale nr.331 din data de 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20-197 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința lipsită de publicitate din data de 11 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 februarie 2010 și 24 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 331/04.09.2009, Tribunalul Constanțaa hotărât:
"În baza art.334 Cod de procedură penală, respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului -, din infracțiunile de tentativă de viol și tentativă de incest prevăzute de 20 rap.la art.197 alin.1,2 lit.1și alin.3 Cod penal și art.20 rap.la art.203 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, în infracțiunea de tentativă de incest prevăzută de art. 20 rap.la art.203 Cod penal.
În baza art.20 rap.la art.197 alin.1,2 lit.1și alin.3 Cod penal, condamnă pe inculpatul - la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de viol.
În baza art.20 rap.la art.203 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de incest.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 19.03.2009 la zi.
În baza art.350 rap.la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului -.
În baza art.346 rap.la art.14 și art.17 alin.3 Cod de procedură penală, cu aplicarea art.998-999 Cod civil, obligă inculpatul la plata sumei de 5000 lei daune morale către partea civilă, prin reprezentant legal."
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 14.03.2009, inculpatul, împreună cu frații săi, și martora, cunoscută sub numele de "", s-au deplasat la discoteca din satul.
În jurul orei 0130, inculpatul și frații săi s-au întors de la discotecă la locuința numitei, unde aceștia obișnuiau să mai doarmă.
În casă, cei trei au găsit-o pe partea vătămată, minora, în vârstă de 10 ani, căreia inculpatul i-a solicitat să meargă în camera alăturată pentru a se culca.
Deși minora a refuzat inițial, spunând că dorește s-o aștepte pe verișoara ei, inculpatul a insistat și a luat-o de mână, deplasându-se amândoi în camera alăturată.
Partea vătămată, și fratele ei vitreg, inculpatul s-au așezat în pat și s-au învelit cu, ambii fiind îmbrăcați.
Minora a adormit ascultând muzică la căștile telefonului mobil pe care inculpatul i l-a dat, iar la un moment dat s-a trezit, întrucât a simțit când inculpatul a întors-o cu fața spre el și, de asemenea, a simțit o durere în zona genitală.
În momentul în care s-a trezit, partea vătămată a văzut că era dezbrăcată de pantaloni până genunchi, iar inculpatul avea, de asemenea, pantalonii lăsați în jos și era culcat cu fața spre ea. Minora s-a speriat și l-a întrebat ce s-a întâmplat, inculpatul răspunzându-i că nu este ei.
Martora, care a intrat în camera respectivă când minora se trezise, a constatat că atât ea, cât și inculpatul aveau pantalonii lăsați în jos până la genunchi.
A doua zi, minora a văzut pe pantaloni câteva și i-a arătat martorei, care i-a spus că este posibil ca fratele ei să fi ejaculat pe pantalonii ei.
Martora l-a întrebat pe inculpat de ce și-a bătut joc de, acesta răspunzându-i " ce te interesează pe tine".
-se să nu fi fost violată, minora i-a relatat mamei sale, în seara de 18.03.2009, cele întâmplate, iar a doua zi, la școală, a relatat același lucru cadrelor didactice și, precum și colegelor de clasă și, declarațiile sale fiind constante cu privire la cele petrecute în noaptea de 14/15.03.2009.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.49764/09.04.2009, întocmit cu ocazia examinării pantalonilor pe care minora a văzut petele, rezultă că nu s-au pus în evidență urme de materie pretabile a fi spermă detectabile prin metode serologice.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.24/S din data de 20.03.2009, minora prezintă o integritate anatomică și funcțională a himenului și nu prezintă urme de violență.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în noaptea respectivă a intenționat să întrețină raport sexual cu o persoană, sens în care i-a dat acesteia pantalonii jos, iar apoi și-a dat și el pantalonii jos și și-a expus organul genital, pipăind persoana în cauză.
De asemenea, inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale și cu martora, aspect este confirmat atât de minora, cât și de martora, inclusiv în cursul judecății, însă această împrejurare nu infirmă faptul că anterior a încercat să întrețină un raport sexual cu sora sa minoră în vârstă de 10 ani.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, tribunalul a apreciat că nu se poate împărtăși punctul de vedere al apărării, în sensul că un eventual raport sexual nu ar fi fost adus la îndeplinire prin constrângere, câtă vreme inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate, iar acesta, în virtutea relațiilor speciale de familie, avea un ascendent moral asupra victimei, fiind pe deplin conștient de faptul că minora nu putea exprima un acord valabil cu privire la întreținerea unui raport sexual, o astfel de împrejurarea fiind și una din premisele incriminării formei agravante a infracțiunii de viol, sub forma alineatului 3 al articolului 197 din Codul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul -.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală - faptele deduse judecății nu există; s-a învederat instanței că, din declarațiile date de partea vătămată, rezultă multe neconcordanțe atât între cele două declarații date în faza de urmărire penală, cât și declarațiile părții vătămate și declarațiile martorei. În prima declarație aflată la fila 9 din dosarul de urmărire penală arată că s-a băgat în pat cu pantalonii de pijama fără chiloți, iar martora a relatat că partea vătămată era la marginea patului, iar partea vătămată dimpotrivă spune că era la întoarsă spre perete. În declarațiile date, partea vătămată nu spune niciodată că s-ar fi trezit pentru că ar fi existat vreo apropiere, vreo atingere între cei doi.
Tot partea vătămată, într-o declarație, care nu a fost reținută de către instanța de fond, relatează cum i-a găsit martora, respectiv că inculpatul - era dezbrăcat de la brâu în jos, la fel fiind și partea vătămată. Într-o declarație, partea vătămată arată că martora a dat la o parte și l-a văzut pe inculpat care era dezbrăcat, pe de altă parte martora declară că inculpatul s-a îmbrăcat când a intrat ea în cameră. Într-o altă declarație, dată în faza de urmărire penală, partea vătămată declară că ar fi simțit o durere în zona genitală aspect preluat și de hotărârea judecătorească de la instanța de fond și care vine în contradicție cu raportul de expertiză medico-legală, în care se concluzionează că nu există nici un fel de leziune specifică violului.
În ce privește raportul de constatare tehnico-științifică, de asemenea nu se poate reține că a existat o apropiere între inculpat și partea vătămată, respectiv că s-au exercitat violențe pentru aop une pe aceasta în imposibilitate de a se apăra. Din toate declarațiile date în cauză rezultă că martora nu este o persoană credibilă.
În subsidiar, dacă se constată vinovăția inculpatului, s-a solicitat a se avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că se afla în relații foarte bune cu familia, părții vătămate nu-i este frică de el, astfel încât se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Instanța de apel a audiat pe inculpatul - (17), pe partea vătămată (18), pe martorii (19, 99), (66, 97-98), (96), ( 112) iar la solicitarea instanței de apel s-a întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța un referat de evaluare privind pe inculpatul - (42-45) și de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C un raport de evaluare privind pe partea vătămată (61-64), un raport privind situația părții vătămate ( 64-65) și un raport de consiliere psihologică a părții vătămate ( 83-85).
La termenul de judecată din data de 11.02.2010 instanța a pus în discuția părților, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art.20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1și alin.(3) Cod penal și tentativă de incest prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, în infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.(1), (2) Cod penal; părțile prezente au arătat că nu solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor și au pus concluzii pe schimbarea încadrării juridice la același termen.
Pentru inculpat, s-a arătat că este de acord să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art.20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1și alin.(3) Cod penal și tentativă de incest prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, în infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.(1), (2) Cod penal, învederându-se instanței că și față de această infracțiune înțelege să solicite admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală.
S-a susținut că deși legea nu dă o definiție a actului obscen, literatura de specialitate rețin că actele cu caracter obscen reprezintă acte ce aduce atingere pudoarei și bunului simț al celor care sunt prezenți. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de corupție sexuală se cere ca minorul să asiste la actele respective sau actul obscen să se producă asupra unui minor. Ori, în cauză nu este vorba despre niciuna dintre cele două modalități prevăzute de lege. Actul este săvârșit în prezența minorului, când acesta este de față în locul unde se produce actul obscen, putând vedea și auzi fără un efort deosebit. Precizează că în acest sens există decizia penală nr.1088/2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală. Atâta vreme cât se vorbește despre corupție sexuală trebuie ca actul obscen să fie efectuat asupra minorului sau acesta să fie prezent, iar autorul să-și dea seama că acesta asistă. Ori, din declarațiile de la dosarul cauzei atât ale părții vătămate și respectiv prima declarație, cât și ale martorului ocular rezultă că nu s-a petrecut un act obscen nici cel puțin în forma tentativei. Câtă vreme declarațiile părții vătămate și ale martorilor arată cu totul altceva.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat a nu se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art.20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1și alin.(3) Cod penal și tentativă de incest prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, în infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.(1), (2) Cod penal. Consideră că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că s-ar fi săvârșit infracțiunea de corupție sexuală, întrucât ar fi trebuit ca inculpatul să fi săvârșit acte cu caracter obscen în prezența minorei sau asupra corpului acesteia. Probele administrate în cauză demonstrează încercarea inculpatului de a întreține un act sexual cu minora - rudă cu acesta. Într-una dintre declarații inculpatul spune că a încercat întreținerea unui raport sexual, chiar dacă ar fi fost în eroare cu privire la persoană, acesta asta susține. Probatoriul relevă elementul material al infracțiunii de viol așa cum este înțeles și potrivit deciziei nr.3/2005 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție Chiar dacă raportul de constatare medico-legală nu atestă leziuni în zona genitală, partea vătămată a declarat că a simțit o durere în zona respectivă, aspect ce nu exclude încercarea inculpatului de a întreține un act sexual cu minora chiar dacă nu s-au produs leziuni. Consideră că elementul material este dovedit prin coroborarea declarațiilor părților, ulterior cu declarația martorei.
Partea vătămată a arătat că nu s-a întâmplat nimic în acea seară.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat de către inculpat este fondat, însă nu pentru motivele de apel invocate ci, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 379 alin. 2.proc.pen. sub aspectul stării de fapt reținute, al încadrării juridice și al pedepsei aplicate, pentru următoarele:
Curtea apreciază că în mod netemeinic instanța de fond a constat că din probatoriul administrat reiese că inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual cu o persoană, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fără a realiza că persoana în cauză era sora sa, justificându-se prin aceea că a renunțat la idee în momentul în care aceasta i-a dezvăluit adevărata identitate.
Curtea constată că instanța de fond a reținut această intenție a inculpatului doar din declarația în acest sens a inculpatului (fila 72 ), din nici un alt mijloc de probă nemai reieșind această intenție a inculpatului.
Potrivit art. 69.proc.pen.: "declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."
Curtea apreciază că din mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a intenționat ca în seara de 14/15.03.2009 să întrețină relații sexuale cu sora sa,.
Astfel, Curtea are în vedere:
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 49764/09.04.2009 întocmit de către IPJ- Serviciul Criminalistic C, din care reiese că pe pantalonul cu care a fost îmbrăcată partea vătămată în seara de 14.03.2009 "nu s-au pus în evidență pe suprafața pantalonului, urme materiale pretabile a fi de spermă, detectabile prin metode serologice" (51 );
- raportul de constatare medico-legală nr. 24/S/20.03.2009 întocmit de către SJML C, prin care s-a concluzionat că "minora prezintă integritate anatomică și funcțională a himenului. Nu prezintă semne de violență" ( 44 );
- din declarațiile date de către partea vătămată în cursul urmăririi penale ( 9-11, 17-19 ) reiese doar că aceasta a constatat în cursul nopții de 14/15.03.2009 că avea pantalonii trași în jos și că bănuia că a fost violată în somn de către inculpat, bănuială care nu este confirmată de actul medical prin care a fost examinată partea vătămată, această bănuială fiind relatată a doua zi de către partea vătămată martorilor ( care a venit ulterior în cameră și a dormit în același pat cu inculpatul și partea vătămată), (mama părții vătămate), (profesoara de biologie a părții vătămate), - (profesoara de matematică a părții vătămate), ( colegă de clasă a părții vătămate).
Curtea constată că toți acești martori au relatat aspecte spuse de către partea vătămată, aspecte care însă nu sunt confirmate de raportul de constatare medico-legală nr. 24/S/20.03.2009 întocmit de către SJML
Curtea mai reține că nici un alt mijloc de probă administrat în cauză nu este relevant sub aspectul intenției inculpatului de a întreține relații sexuale în seara de 14/15.03.2009 cu sora sa,.
Din declarațiile numiților și G, Curtea reține că partea vătămată s-a dus la culcare la un interval de 10-15 minute după ce inculpatul - a mers să se culce.
Curtea reține însă că din probatoriul administrat în cauză reiese în mod cert că în seara de 14/15.03.2009, fiind culcați în același pat, inculpatul - i-a dat pantalonii jos până la genunchi părții vătămate, inculpatul având și el dați jos pantalonii jos dar păstrându-și chilotul.
În acest sens sunt primele declarații ale părții vătămate ( 9-11, 17-19 ) coroborate cu declarațiile constante ale martorei care a intrat în camera unde erau inculpatul și partea vătămată; această martoră a precizat că " am văzut-o pe în picioare lângă pat cum își trăgea pantalonii de pijama, iar inculpatul se afla în pat lângă picioareîn momentul în care i-am văzut pe inculpat și pe sora lui în această situație m-am gândit că între ei s-a întâmplat ceva de natură sexuală a doua zi am discutat cu și aceasta mi-a spus că inculpatul "s-a dat la ea". mi-a spus că a simțit cum inculpatul i-a dat pantalonii joscând am intrat în cameră am văzut-o pe partea vătămată cu pantalonii dați jos, inclusiv chilotul, iar pe inculpat l-am văzut în chilot" ( 97-98 dosar apel).
Curtea mai reține că atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, inculpatul și-a schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale, justificând că a dat acele declarații sub influența organelor de poliție, justificare care nu a fost dovedită în nici un fel; din conținutul acelor declarații, Curtea reține doar aspectul că inculpatul a recunoscut că i-a dat pantalonii jos părții vătămate și că și el și-a dat pantalonii jos, aspecte care se coroborează cu aceleași aspecte relatate de către partea vătămată și de către martora, iar celelalte aspecte relatate de către inculpat în aceste declarații nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrate în cauză, pentru a servi la reținerea stării de fapt potrivit art. 69.proc.pen.
Curtea apreciază că se impune înlăturarea declarațiilor date ulterior de către partea vătămată, prin care a arătat că nu s-a întâmplat nimic între ea și inculpat în seara de 14/15.03.2009, schimbarea declarațiilor fiind făcută pentru a dezvinovăți pe fratele său și pentru ca să nu o supere pe mama ei,; în acest sens, Curtea are în vedere aportul de evaluare privind pe partea vătămată întocmit de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C în care s-a arătat că "dorește să fie în familia ei cu toți frații, inclusiv cu - că își organizează comportamentul în funcție de interesele și scopurile personale imediate, cu tendința de a-și mulțumi mama" (62 verso dosar apel), precum și Raportul de consiliere psihologică a părții vătămate și a mamei sale întocmit de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C în care s-a arătat că partea vătămată "manifestă unele elemente sugestive pentru sentimente de culpabilitate legate de faptul că, din cauza ei, - este la închisoare, sentimente resimțite, indirect, cu atât mai mult cu cât observă tristețea și îngrijorarea mamei" ( 85 dosar apel).
Curtea reține că declarațiile martorei sunt constante în sensul aspectelor relatate mai sus, cu excepția declarației date în fața instanței de apel la termenul din data de 19.10.2009 ( 66 ) prin care a retractat declarațiile anterioare, în sensul dezvinovățirii inculpatului; ca urmare a sesizării din oficiu a procurorului de ședință cu privire la săvârșirea de către martora a infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260.penal cu aplicarea art. 99.penal, la termenul din data de 10.12.2010 martora a solicitat reaudierea sa, în declarația dată relatând aceeași stare de fapt expusă în primele declarații, precizând că: "la termenul din 19 noiembrie 2009 am relatat aspecte de fapt nereale, deoarece mama inculpatului, mi-a propus o sumă de bani pentru aceasta, fără să precizeze cuantumul sumei, sumă de bani pe care urma să mi-o dea când inculpatul urma să iasă din penitenciar. De asemenea, cu două trei zile înainte de afi audiată de către Curtea de APEL CONSTANȚA, am primit un telefon de la inculpat, din penitenciar, și mi-a promis o sumă de bani, spunându-mi să-l ajut să scape din închisoare" ( 97 dosar apel).
Față de ansamblul considerentelor expuse, din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține că în seara de 14/15.03.2009, fiind culcați în același pat, inculpatul - i-a dat pantalonii jos până la genunchi părții vătămate (sora inculpatului), inculpatul având și el dați jos pantalonii jos dar păstrându-și chilotul, faptă care are un caracter obscen, prin faptul că aduce atingere pudoarei, simțului moral deoarece prin această faptă se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale; din probatoriul administrat în cauză nu reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a intenționat să întrețină relații sexuale cu sora sa, partea vătămată.
Curtea constată că nu este temeinică susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că partea vătămată nu a realizat natura actelor obscene, având în vedere declarațiile inițiale ale părții vătămate coroborate cu declarațiile martorei din care reiese că partea vătămată a văzut că atât ea cât și inculpatul erau dezbrăcați și că partea vătămată a simțit când inculpatul i-a dat jos pantalonii.
Art. 202 alin. 1 Cod penal sancționează infracțiunea de corupție sexuală: "actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor se pedepsesc cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani", iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede o formă agravată a acestei infracțiuni:"când actele prevăzute la alin.(1) se săvârșesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani".
Prin urmare, Curtea constată că fapta reținută în mod cert în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "corupție sexuală" prevăzută de art.202 alin.(1),(2) Cod penal ( partea vătămată fiind sora inculpatului) și nu pe cele ale infracțiunilor de "tentativă de viol" prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1) și alin.(3) Cod penal și "tentativă de incest" prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.
În acest sens este și practica judiciară, respectiv că atunci când "raportul sexual nu a avut loc, fiind vorba de o simplă palpare sau un simplu contact al organelor sexuale, dacă victima este minoră, fapta nu constituie infracțiunea de viol, ci infracțiunea de corupție sexuală" ( Decizia penală nr. 2438/1974 a fostului Tribunal Suprem ).
De asemenea, Curtea reține că deși legiuitorul folosește pluralul pentru caracterizarea elementului material al infracțiunii (acte cu caracter obscen), existența infracțiunii nu este totuși exclusă în cazul săvârșirii unui singur act cu caracter obscen ( "Drept penal român. Partea specială", Editura "Șansa", 1994, p. 193 ).
Față de considerentele expuse, în baza art. 379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 331 din data de 4 septembrie 2009, va desființa sentința penală nr. 331/04.09.2009 a Tribunalului Constanța, și rejudecând cauza, în baza art. 334 cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de "tentativă de viol" prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1) și alin.(3) Cod penal și "tentativă de incest" prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, în infracțiunea de "corupție sexuală" prevăzută de art.202 alin.(1),(2) Cod penal.
Pentru individualizarea judiciară a pedepsei,Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, circumstanțele personale ale inculpatului ( în vârstă de 24 de ani, 5 clase, fără ocupație constantă și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale ), gradul de pericol social deosebit ridicat al faptei ( prin natura ei a pus în pericol grav dezvoltarea psihică a minorei, aspect evidențiat prin raportul de evaluare psihologică efectuat în cursul urmăririi penale), de atitudinea nesinceră a inculpatului, și în consecință, Curtea va condamna pe inculpatul - la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art.202 alin.(1) și (2) Cod penal.
Având în vedere pericolul social al faptei săvârșite, faptul că partea vătămată este sora în vârstă de 10 ani a inculpatului, că inculpatul nu și-a asumat consecințele faptei comise, Curtea apreciază că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal se poate realiza doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, astfel că va menține modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond.
Având în vedere că aspectul expus mai sus, respectiv că fapta inculpatului a pus în pericol grav dezvoltarea psihică a minorei, aspect evidențiat prin raportul de evaluare psihologică a părții vătămate efectuat în cursul urmăririi penale, Curtea constată că se impune și menținerea soluției instanței de fond cu privire la laturii civile a cauzei, respectiv obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune morale către partea civilă, prin reprezentant legal.
În baza art.383 cod procedură penală cu referire la art.88 cod penal, Curtea va scade din durata pedepsei aplicată inculpatului durata arestării preventive începând din data de 04.09.2009 la zi.
În baza art.350 alin.(1) -art.160 cod procedură penală, Curtea va menține starea de arest a inculpatului - pe o perioadă până la 60 zile cu începere de la 24.02.2010.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, admite apelul formulat de către inculpatul - deținut în Penitenciarul Spital B -, împotriva sentinței penale nr.331 din data de 4 septembrie 2009, desființează sentința penală nr. 331/04.09.2009 a Tribunalului Constanța.
Rejudecând cauza:
În baza art. 334 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de "tentativă de viol" prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin.(1), (2) lit.1) și alin.(3) Cod penal și "tentativă de incest" prevăzută de art.20 raportat la art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, în infracțiunea de "corupție sexuală" prevăzută de art.202 alin.(1),(2) Cod penal.
În baza art.202 alin.(1) și (2) Cod penal, condamnă pe inculpatul - ( fiul lui și, născut la data de 22.10.1984 în S, județul S, - ) la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art.383 cod procedură penală cu referire la art.88 cod penal, scade din durata pedepsei aplicată inculpatului durata arestării preventive începând din data de 04.09.2009 la zi.
În baza art.350 alin.(1) -art.160 cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 22.10.1984 în S, județul S, -, pe o perioadă până la 60 zile cu începere de la 24.02.2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu drept de recurs, în termen de 10 de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Tehnored.dec.jud.: -
3 ex./01.03.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CĂTRE,
PENITENCIARUL SPITALB -
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.7/MP din data de 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 22.10.1984, fiul lui și, CNP -.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CĂTRE,
PENITENCIARUL SPITALB -
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.7/MP din data de 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 22.10.1984, fiul lui și, CNP -.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Adriana Ispas
