Violul (art.197 cod penal). Decizia 726/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 726
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 276 din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-, având ca obiect "tentativă la viol" (art. 20 raportat la art. 197 Cod penal).
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.11.2009, când:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3664/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut 14.08.1987 în comuna, județul I, domiciliat în sat și comuna, județul I, CNP:-, necăsătorit, fără copii minori, studii -8(opt)clase, ocupația -muncitor necalificat, religia ortodoxă, fără antecedente penale, la 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la viol",prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal.
Aplică pedeapsa accesorie,interzicând inculpatului pe durata prev. de art. 71 Cod penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 197 alin. 1 teza finală Cod penal rap. la art. 65 și art.66 Cod Penal interzice inculpatului pe o durată de 2(doi)ani drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 14,15,346 alin. 1 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și obligă inculpatul să achite părții civile suma de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile(daune morale), rap. la art. 998-999 Cod Civil.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 3856/2008) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu nr. 11156/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de viol", prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că inculpatul, în dimineața zilei de 16.09.2007 aflându-se pe drumul sătesc ce face legătura dintre satul, comuna și satul -, comuna, a încercat, prin constrângere, să întrețină cu partea vătămată acte sexuale, lovind-o și provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 16.09.2007, în jurul orei 07,00, partea vătămată a plecat de la domiciliu concubinului său, din satul, comuna, jud. I, împreună cu acesta înspre satul -, comuna, jud. I, la părinți.
și-a condus concubina până la ieșirea din satul, comuna, după care s-a întors la domiciliu. Aceasta în timp ce se deplasa pe drumul sătesc care face legătura între satul, comuna și comuna, jud. I, în momentul în care a ajuns în dreptul unei ciușmele, a trecut pe lângă un tânăr pe care nu l-a cunoscut, care a acostat-o, a prins-o de păr, solicitându-i să întrețină relații sexuale cu acesta. Întrucât s-a opus, tânărul după ce a trântit-o jos și i-a rupt hainele, a târât-o la o distanță de circa 50 de m față de drum, în apropierea unui stâlp de înaltă tensiune, unde a lovit-o cu pumnii și picioarele. Nici de această dată tânărul nu a reușit să întrețină relații sexuale, întrucât aceasta a opus rezistență și a văzut o persoană - un, la intrare în satul -, comuna, în punctul denumit popular "la ruptura", căruia i-a făcut semn cu mâna. În acest moment tânărul care a acostat-o pe, a părăsit locul nereușind să întrețină raporturi sexuale cu victima.
Prima instanță a înlăturat apărările inculpatului care a declarat că victima l-a acostat și i-a propus întreținerea unui raport sexual, neconsumat, deoarece Ť. doi oameni. Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că aceștia Ť. iar leziunile constatate prin certificatul medico-legal nu s-ar justifica conform atitudinii inculpatului. S-a încercat de către inculpat crearea unei imagini a victimei de femeie ușoară, în sensul că fiind sub influența băuturilor alcoolice l-a acostat pe inculpat, dar această susținere este infirmată de martorii audiați, ce o prezintă pe într-o lumină favorabilă, aceea a unei femei decente și de bun-simț. De asemenea, nu se poate susține de către inculpatul că martorii au făcut declarații neconforme adevărului, deoarece aceste susțineri nu au nici un suport. În concluziile scrise, depuse de avocatul inculpatului la dosar, se afirmă că dacă inculpatul s-ar fi simțit câtuși de puțin vinovat ar fi încercat să se împace cu victima. Concubinul părții vătămate, declarat că inculpatul i-a oferit bani pentru a-l ierta, dar martorul a refuzat, fiind contrazisă această susținere. Se mai arată, că nici un martor nu a declarat că l-a văzut pe inculpat la locul faptei, susținerile martorilor fiind făcute "din auzite" sau pentru că așa a zis partea vătămată. Prima instanța reținut că infracțiunile referitoare la viața sexuală nu se consumă în prezența martorilor, sunt fapte ce se derulează între victimă și agresor, dovada infracțiunii urmând a fi făcută și prin alte mijloace de dovadă. În multe cazuri ce vizează infracțiuni la viața sexuală, victima dacă nu este minoră, se plânge, povestește apropiaților cele întâmplate. Această versiune nu este general valabilă, dar în speța de față partea vătămată s-a deplasat imediat la o vecină, fiind aproape goală și relatându-i cele întâmplate. La aceasta se adaugă concluziile certificatului medico-legal, pozele judiciare realizate victimei și percepția instanței despre situația victimei. Aceasta este o femeie decentă și revoltată de cele întâmplate, nefiind confirmată din probe o atitudine mincinoasă și răzbunătoare a victimei.
Totodată, a apreciat instanța de fond că nu are relevanță dacă victima agresiunii era sau nu sub influența băuturilor alcoolice, o astfel de stare neputând constitui temei al inițierii unei agresiuni sexuale.
De asemenea, referitor la susținerile din concluziile scrise - faptul că nu s-au sustras bunuri părții vătămate nu are nici o legătură cu atitudinea agresiv sexuală a inculpatului. inculpatului nu este una de a aprecia dacă acesta putea sau nu fi autorul unei infracțiuni de viol, importante sunt probele care se administrează pentru demonstrarea unei rezoluții infracționale. În drept,s-a apreciat că fapta inculpatului, care în dimineața zilei de 16.09.2007, în jurul orelor 07,30, aflându-se pe drumul sătesc care face legătura dintre, comuna și satul - din comuna, a încercat, prin constrângere, să întrețină cu partea vătămată, acte sexuale, nefinalizând actul sexual, dar lovind-o pe partea vătămată și provocându-i acesteia leziuni care au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de viol.
Prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă legală cuprinsă în limitele textului de încriminare, cu executare în regim privativ de libertate, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, periculozitatea faptei și impactul social negativ determinat de aceasta.
Pe o perioadă de 2 (doi) ani a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale. Se observă că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile de existență ale răspunderii civile delictuale aplicabile pentru acordarea daunelor, fie materiale, fie morale: existența prejudiciului; existența faptei ilicite; existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită; existența vinovăției inculpatului.
Exercitarea unei astfel de agresiuni, sexuală, asupra victimei a cauzat o traumă de natură psihică, un major disconfort de aceeași natură, o stare de revoltă, indignare, dispreț în ceea ce-l privește pe autorul infracțiunii, de neputință față de actul infracțional și de subapreciere a propriei persoane. Aceste aspecte au îndrituit instanța a acorda daune morale părții civile, dar neexistând criterii de calcul ale acestora, aprecierea fiind la latitudinea instanței și pentru aceea că suferința fizică și psihică nu poate fi cuantificată, a admis în parte acțiunea civilă formulată de, obligând inculpatul la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat hotărârea primei instanțe motivat de nelegala aplicare a pedepsei complementare alăturat pedepsei principale, în condițiile în care raportat la cuantumul pedepsei aplicate de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară nu poate fi aplicată.
Inculpatul a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal și sub raportul netemeiniciei acesteia, solicitând reindividualizarea modului de executare a pedepsei și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei întrucât sunt îndeplinite condițiile obiective cu privire la condamnare, cât și cele subiective referitoare la persoana condamnatului. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în maximul stabilit de lege; Săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări, după cum rezultă din declarațiile părții vătămate, a inculpatului și a martorilor audiați în cauză; Inculpatul este la primul său conflict cu legea penală și drept urmare nu există premise ale unui comportament infracțional; Scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia.
Prin decizia penală nr.276/28.05.2009 a Tribunalului Iașis -a decis:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și de către inculpatul, domiciliat în comuna, județul I, împotriva sentinței penale nr. 3664/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, sentință pe care o desființează în parte, în sensul înlăturării pedepsei complementare aplicate.
Rejudecând cauza, înlătură pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 teza a doua și lit. b Cod penal aplicată prin sentința apelată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății, Astfel, în mod corect s-a reținut că în dimineața zilei de 16.09.2007, în jurul orelor 7,30, în timp ce se deplasa pe drumul sătesc care face legătura între, comuna și satul din comuna, inculpatul încercat prin constrângere să întrețină cu partea vătămată acte sexuale, lovind-o și provocându- leziuni vindecabile în 8 -10 zile de îngrijiri medicale, actul sexual nefiind finalizat datorită opoziției părții vătămate potențial,ă de stare avansată de ebrietate în care se afla inculpatul.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin 1 Cod penal, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă apreciere a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, chiar la limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a mai fi redusă.
Procedând la individualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii, în mod corect prima instanță a apreciat că împrejurările comiterii faptei, în timpul dimineții pe un drum sătesc de legătură, circulat, asupra unei femei de vârstă medie caracterizează inculpatul ca o persoană cu un grad sporit de periculozitate, fapta comisă de acesta producând un puternic sentiment de insecuritate pentru comunitatea locală.
Toate acestea impun ca instanța să ia o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și împrejurările concrete ale comiterii acesteia. Circumstanțele personale invocate de inculpat au fost avute în vedere de prima instanță care a ales aplicarea unei pedepse cu închisoarea la limita minimă prevăzută de lege.
Invocarea stării de beție a inculpatului nu poate fi reținută de instanță ca circumstanță atenuantă, având în vedere caracterul voluntar al acesteia.
De asemenea, conduita inculpatului pe parcursul judecării căii de atac a apelului nu determină în mod automat o schimbare a aprecierii poziției procesuale a inculpatului. Este de reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața primei instanțe, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată este cea care l-a atras, solicitându- întreținerea de relații sexuale contra cost, în ciuda evidenței rezultate din probele administrate în cauză.
Faptul că inculpatul și-a reconsiderat poziția procesuală în fața instanței de apel, recunoscând nuanțat săvârșirea faptei, nu impune aprecierea asupra netemeiniciei hotărârii primei instanțe. Tribunalul apreciază faptul că inculpatul a decis adoptarea unei poziții corecte procesual, dar consideră că aceasta nu poate avea efect în reindividualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere mai ales cuantumul deosebit de redus al acesteia stabilit de prima instanță.
Împrejurarea că în mod obiectiv sunt îndeplinite criteriile impuse de art. 81 lit. a,b Cod penal, nu determină aplicarea beneficiului suspendării în condițiile în care, pentru considerentele avute în vedere se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, astfel încât criticile apelantului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată de prima instanță, Tribunalul reține că într-adevăr, aceasta a fost aplicată nelegal atâta timp cât textul art. 65 Cod penal, condiționează aplicarea pedepsei complementare de limita minimă de 2 ani a pedepsei principale condiție care nu este îndeplinită în speță. Ca atare, criticile apelanților relative la nelegalitatea sentinței penale atacate sunt întemeiate.
În termen legal inculpatul a atacat cu recurs decizia tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând prin apărătorul său, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului ei, precum și aplicarea art. 81 Cod penal, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, a manifestat regret și are un loc de muncă stabil.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că motivul invocat de inculpat prin avocatul său, privind redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este întemeiat din următoarele motive.
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate, nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul acestora, prevăzut de art. 52 Cod penal.
În concret instanța a ținut cont de modul și împrejurările comiterii faptei comise de inculpat, de gradul de pericol social al acesteia, de limitele de pedeapsă pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Circumstanțele de care amintește inculpatul prin avocatul său au fost evaluate de instanța de fond și se regăsesc în cuantumul destul de redus al pedepsei aplicate, așa încât nu se mai im pune o reducere a acestui cuantum.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de control judiciar din recurs constată că nu se impune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
Articolul 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de munca și ordinea de drept.
Conform art. 81 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a)pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c)se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În speța de față, modalitatea în care a acționat inculpatul asupra părții vătămate, când a târât-o din drum după ce o lovise și îi rupsese hainele, abandonând acțiunea doar după ce a văzut că se apropia un alt, conduc la concluzia că scopul pedepsei nu ar putea fi atins și fără executarea în regim de detenție.
Și instanța de recurs constată că pedeapsa aplicată inculpatului este bine individualizată și corespunde scopului pedepselor, privind prevenția generală și specială și este de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 276 din 28.05.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu
