Violul (art.197 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

R O MA NIA

CURTEA DE APEL BACAU

SECTIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 75

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.06.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Monica Vadana

GREFIER: - -

*********************

Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU - reprezentat legal prin procuror

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarat de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.23/P din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanții-inculpați - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av., asistat de apărător ales av., martorii și, lipsă fiind intimata parte civilă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

S-a procedat la identificarea martorilor, fiul lui și, domiciliat în sat., com., jud. N,CNP - și, fiica lui și, cu același domiciliu,CNP--, după care s-au audiat martorii susmenționați sub prestare de jurământ, ale căror declarații s-au consemnat și s-au atașat la dosarul cauzei.

Martorii și având cuvântul pe rând, solicită scutirea de la plata amenzilor judiciare în cuantum de câte 5oo lei aplicate prin încheierea din data de 26.05.2009, martorul arătând că nu a fost în localitate, fiind plecat la muncă, iar martora arătând că a fost la școală.

Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită, în raport de declarația martorei audiată la termenul de astăzi, reaudierea martorei, care a fost cu partea vătămată la data respectivă, precum și a părții vătămate. Referitor la martora arată că sunt neconcordanțe între declarațiile acesteia și cea martorei audiată la termenul de astăzi, cererea fiind formulată în interesul stabilirii adevărului.

Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat, arată că este de acord cu cererea apărătorului apelantului inculpat Șt..

Reprezentantul parchetului având cuvântul apreciază că nu este utilă reaudierea părții vătămate, deoarece s-a efectuat în cauză o expertiză medico- legală psihiatrică, din care rezultă că victima suferă de abuz sexual și fizic, tulburare postraumatică de stres, considerând că în momentul reaudierii acesteia s-ar putea agrava afecțiunile de care suferă ca urmare faptei.

Totodată arată că între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele date la instanță nu sunt diferențe majore.

Referitor la martora, nu se opune la cererea privind reaudierea acesteia, fiind de acord cu reaudierea acesteia mai mult sub aspectul contradicțiilor dintre declarațiile de la urmărirea penală și instanța de fond ale acestei martore, nu neapărat în raport de declarația martorei de astăzi.

Instanța respinge cererea privind reaudierea martorei și părții vătămate, nefiind utilă cauzei, martora aratând că nu își amintește dacă partea vătămată era sau nu însoțită de, iar referitor la contradicțiile existente între declarațiile date la urmarirea penală și la instanța de fond de către martora acestea urmează a fi apreciate de instanță la analizarea probelor administrate în cauză.

Avocat A depune pentru apelantul inculpat, un set de acte în circumstanțiere, respectiv: patru adeverințe, carnetul de muncă în copie, o caracterizare, un certificat de înregistrare de la Registrul Comertului - în copie si o diploma în copie.

Instanța pune în discuție starea de recidivă pentru apelantul inculpat, în sensul că parchetul a reținut dispozițiile art. 37 lit. a iar instanța de fond la încadrarea juridică a faptei reținut dispozițiile art. 37 lit. b urmând ca în concluziile pe fond să se facă referire și cu privire la starea de arest.

Apărătorul apelantului inculpat nu solicită amânarea cauzei sau lăsarea acesteia la sfârșitul ședinței de judecată față de împrejurarea pusă în discuție.

Apărătorii apelanților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat,precizează că instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere întreg materialul probator, susținerile inculpatului și ale părții vătămate.

La data faptei inculpații au consumat de dimineață și până în jurul prânzului băuturi alcoolice în cantități mari, inculpatul consumând mult alcool, încât nici nu mai știe exact cum s-au întâmplat lucrurile.

Din declarația martorei rezultă că însoțea pe partea vătămată și că aceasta s-a dus de bună voie cu inculpatul, la cabana respectivă, unde a rămas până dimineața.

Față de aceasta împrejurare apreciază că nu se poate reține infracțiunea de lipsire de libertate, deoarece nu a săvârșit nici un act material în acest sens. Martorul relatat că inculpatul era în stare de ebrietate și că dormea și dealtfel și partea vătămată relatat că nu a fost lipsită de libertate.

Inculpatul nu a comis această faptă, fiind în mod gresit condamnat pentru infracțiunea de lipsire de libertate.

Referitor la infracțiunea de viol, inculpatul în mod constant a solicitat a se constata că fapta nu este cea de viol ci de întreținere de raport sexual cu o minoră.

Consideră că fapta trebuie recalificată, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de raport sexual cu o minoră.

În concluzie solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât fapta nu a fost comisă, iar pentru infracțiunea de viol, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de raport sexual cu o minoră, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege si a dispozițiilor art. 86/1 având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că acest eveniment este singular în viața inculpatului, provine dintr- familie organizată și este student.

Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpatarată că martora audiată la termenul de astăzi a relatat că se afla la o distanță apreciabilă, de unde nu putea să audă ce se discuta între inculpați si partea vătămată ci doar percepea gesturile acestora. descrise de martora în sensul că, partea vătămată a fost încadrată de cei doi inculpași, putea fi o joacă.

Inculpatul nu a comis nici o fapta din cele reținute în sarcina sa, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului.

Din declarația părții vătămate rezultă că nu s- întâlnit cu inculpatul în seara respectivă, iar martora audiată la termenul de astăzi relatat că partea vătămată a fost încadrată de cei doi inculpați. Față de aceasta împrejurare consideră că martora audiată la termenul de astăzi nu relatat adevărul.

În faza de urmărire penală partea vătămată precizat că a fost violată de ambii inculpați, deoarece așa i-a spus organul de cercetare penală să declare.

Invocă în susținerea apelului declarația martorului din care rezultă că ușa de la cabana nu era încuiată și că nu s-a exercitat nici violență împotriva părții vătămate.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată a fost luată cu forța de inculpați și violată.

Martora relatat că s- întâlnit cu fratele părții vătămate căruia i-a spus că sora sa a rămas la cabana cu inculpatul, situație în care, dacă aceasta ar fi fost luată cu forța, fratele acesteia ar fi intervenit.

Inculpatul nu a recunoscut faptele și nici expertiza ADN nu confirmă că întreținut relații intime cu victima.

Referitor la starea de recidivă arată că în mod corect s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b iar cu privire la starea de arest arată că nu se mai impune a fi menținută această măsură.

Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpatul, întrucât din probe rezultă că certitudine că a comis cele două fapte reținute în sarcina sa, pedepsele aplicate de instanța de fond au fost temeinic individualizate, s-au reținut circumstanțe atenuante și s-au redus pedepsele.

Cu privire la inculpatul solicită admiterea apelului declarat doar sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorii, desființarea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a în loc de 37 lit. b, menținerea stării de arest a inculpatului, deducerea din pedeapsa de executat a perioadei executate, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. Arată că din probele administrate, respectiv declarația părții vătămate coroborată cu declarațiile martorilor I, rezultă și vinovăția inculpatului Martorul a stat doar 3o minute la cabana și nu a asistat decât episodic la ceea ce s- întâmplat la cabană. Referitor la cererile de scutirea de la plata amenzii judiciare formulate de martorii și, lasă soluția la aprecierea instanței.

Apelantul inculpat în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, nu știe dacă este vinovat sau nu, deoarece era în stare avansată de ebrietate. A făcut greșeală care îi poate schimba mult viitorul.

Apelantul inculpat în ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere expertiza ADN care nu confirmă vinovăția sa pentru infracțiunea de viol. Arată că nu a stat numai în cabană, mai fost plecat la bar și nu poate relata ce s- întâmplat în lipsa sa. Solicită reaudierea părții vătămate pentru a preciza cine fost cu ea în cabană.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.23/P din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților:

1. -, fiul din afara căsătoriei, născut la data de 04.03.1985 în municipiul R, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat comuna, județul N, recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a, lit.b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale;

b) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 10 (zece) ani închisoare și executarea pedepsei celei mai grele, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.

S-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d și e Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 18.12.2007 și până la data de 18.02.2009.

2. -, fiul lui și, născut la data de 28.12.1982, în municipiul R, studii 12 clase, student la Facultatea de Zootehnie, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat în municipiul R, str.- -, bloc 7,.3, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 alin.1 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a, lit.b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale;

b) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2, art.76 alin.1 lit.b Cod penal, la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 (șapte) ani închisoare și executarea pedepsei celei mai grele, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

S-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d și e Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive, începând cu data de 18.12.2007 și până la data de 16.05.2008.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile reprezentată de, suma de 500 lei cu titlul de daune materiale și suma de 7500 lei cu titlul de daune morale.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului apărătorului din oficiu, desemnat pentru inculpatul -.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

SC " "SRL comuna, județul N este o firmă ce are ca obiect de activitate principal producerea și comercializarea peștelui.

În satul, comuna, județul N este un iaz care aparține firmei în cauză.

Pe marginea se află o cabană destinată în principal pentru cazarea paznicilor ce supraveghează iazul, pentru a se preveni faptele de braconaj a peștelui.

Printre paznici, de o perioadă relativ recentă - din luna octombrie 2007 - a figurat și inculpatul -, de loc din comuna, județul N, care are în antecedente mai multe condamnări pentru furt, de la ultima dintre ele liberându-se condiționat.

În dimineața zilei de 15 decembrie 2007, era într-o sâmbătă când acesta, de la prima oră - 8,00, însoțit de fiul administratorului firmei, inculpatul, s-au deplasat la un bar din satul, comuna, județul Acolo, pe parcursul mai multor ore, respectiv 4 ore, au consumat excesiv băuturi alcoolice diverse, începând cu vin, bere și terminând cu "".

Inculpatul -, în declarația pe care a dat-o la procuror, a precizat că a consumat un litru de vin, 6 sticle cu bere și 100 ml.. Al doilea inculpat nu a mai putut preciza în concret cât "" a consumat, arătând simplu că "a băut atât de mult, încât nu mai reține ce cantitate anume a fost".

Cei doi inculpați aflați în stare avansată de ebrietate au plecat de la bar, iar inculpatul - s-a întors din drum pentru a mai consuma băuturi alcoolice, însă a constatat că barul era închis și și-a continuat drumul spre cabană.

Mai înainte de a ajunge la ulița care ducea spre iaz, inculpatul - a văzut două fete, respectiv victima și prietena ei, care așteptau o mașină de ocazie spre a ajunge la locuințele lor din comuna, județul

Inculpatul a vrut să le ia cu forța pe cele două fete la cabană, dar nu a reușit să o prindă decât pe victima, care nu a încercat să mai opună rezistență și i-a dat prietenei sale 5 lei, pentru a avea bani de autobuz.

Inculpatul a mânuit și un cuțit pe care nu a fost ne voie să-l folosească întrucât victima, având în vedere presiunea exercitată asupra sa a mers împreună cu acesta la cabana unde se afla inculpatul.

Ambii inculpați au întreținut relații sexuale cu minora și nu i-au permis acesteia să părăsească locuința respectivă, fiindu-i ascunse și hainele cu care a fost îmbrăcată.

A doua zi de dimineață, în timp ce inculpați dormeau, victima a fost găsită de martorul, care a ajutat-o să-și recupereze hainele și i-a dat bani de autobuz.

Din expertiza medico-legală efectuată în cauză la data de 18.12.2007 rezultă că victima prezenta o deflorare recentă și o echimoză în zona sânului ce a fost produsă prin mușcare.

În faza de urmărire penală, victima i-a indicat ca autori ai faptei pe cei doi inculpați, arătând cu lux de amănunte modul în care a fost racolată și succesiunea agresiunilor la care a fost supusă în locația în care a fost condusă. Inculpatul - a susținut în aceeași fază procesuală că a încercat să întrețină un raport sexual cu victima, care și-a dat consimțământul, însă, întrucât a observat o cicatrice pe corpul acesteia și având în vedere și faptul că aceasta acuza dureri, a fost nevoit să-și întrerupă activitatea.

Inculpatul a negat săvârșirea faptelor pe tot parcursul procesului penal.

Faptele descrise în actul de sesizare a instanței au fost dovedite prin declarațiile date de inculpatul - și victima în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile martorilor și, precum și cu concluziile expertizei medico -legale efectuate la data de 18.12.207.

Partea vătămată prin declarația dată în instanță a avut o poziție procesuală nesinceră, în sensul că a încercat să-l inculpe doar pe inculpatul -, susținând că nu a întreținut relații sexuale cu aceasta.

Susținerile părții vătămate au fost infirmate de expertiza medico - legală privind examenul ADN efectuat la cererea inculpatului -, din care rezultă că microurmele biologice evidențiate pe proba tampon inghinal, conțin ADN care provine de la victimă, de la inculpatul, precum și de la o persoană de sex masculin cu identitate necunoscută.

Prin urmare, inculpatul a întreținut un raport sexual cu victima, fiind nesincere și neconforme cu realitatea declarațiile date de părți.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, chiar dacă expertiza efectuată nu a evidențiat ADN care să provină de la acesta, nu poate fi exonerat de răspundere penală, întrucât raportul sexual întreținut de acesta cu victima nu s-a consumat, astfel cum a și precizat în declarația dată în faza de urmărire penală.

Prin urmare, vinovăția inculpaților a fost dovedită, iar în drept faptele acestora de a exercita violențe asupra părții vătămate pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta și de aol ipsi de libertate în mod nelegal, au fost apreciate de instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 și 2 lit.a și 3 Cod penal și lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului - rezultă că acesta a mai suferit două condamnări pentru infracțiuni de furt, iar prin sentința penală nr. 1748/2006 a Judecătoriei Bistrițas -a admis contestația la executare formulată de acesta și s-a constatat că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 652/2002 a Judecătoriei Roman, a fost grațiată prin Legea nr. 543/2002, ceea ce a condus la reducerea termenului de încercare stabilit în sarcina sa.

Prin urmare, față de acest inculpat sunt aplicabile dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie atrasă de condamnarea la 3 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 398/2005 a Judecătoriei Roman.

Pentru aceste considerente s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului -, în sensul că se va face aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în loc de 37 lit.a Cod penal.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a motivat că a avut în vedere gravitatea sporită a faptelor, poziția lor procesuală, dar și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, precum și starea de beție ocazională în care se aflau inculpații.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, instanța a avut în vedere că inițiativa comiterii faptelor nu i-a aparținut acestuia, că nu are antecedente penale și că este student la Facultatea de Zootehnie I, aspecte care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, care vor avea ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de textele sancționatoare.

Ca urmării a condamnării inculpaților la pedepse privative de libertate li s-a aplicat acestora și pedepsele complementare și accesorii de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b, d și e Cod penal, pe durata prevăzută de lege și ținându-se cont de natura faptelor reținute în sarcina lor.

Având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpați, vârsta părții vătămate, precum și suferința la care a fost expusă aceasta ca urmare a agresiunilor exercitate asupra sa, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că au fost obligați inculpații în solidar la plata daunelor materiale în sumă de 500 lei și daunelor morale în sumă de 7500 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel cei doi inculpați.

În motivarea scrisă a apelului, apelantul-inculpat a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Un prim motiv de apel se referă la condamnarea sa pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, potrivit art. 189 al. 2 Cod penal.

Astfel, potrivit art.189 Cod penal, lipsirea de libertate în mod ilegal este acea faptă a unei persoane care lipsește de libertatea fizică o altă persoană, fără să existe un temei legal pentru aceasta.

Această infracțiune se poate realiza în mai multe moduri, dar pentru a se putea reține conținutul acestei infracțiunii este nevoie să se îndeplinească câteva condiții și anume:

- să existe o acțiune sau o inacțiune din partea făptuitorului;

- acțiunea sau inacțiunea să aibă drept rezultat lipsirea de libertate fizică a unei persoane.

Așadar, infracțiunea se realizează printr-o acțiune sau printr-o inacțiune a făptuitorului.

Acțiunea constă fie în împiedicarea unei persoane de a se deplasa, fie prin silirea ei de a se deplasa contra voinței sale.

Ori, în cauza de față nu se pune problema unei acțiuni din partea inculpatului din următoarele considerente:

- partea civilă s-a deplasat de bună voie la locul săvârșirii fapte, ea nu a fost dusă cu forța, împotriva voinței sale, astfel încât nu se pune problema realizării acestei infracțiuni printr-o acțiune a inculpatului;

făptuitorului poate consta în omisiunea de a pune în libertate o persoană atunci când au încetat temeiurile pentru privarea sau restrângerea libertății acesteia.

Ori, se motivează de apelantul inculpat, el nu a oprit niciodată partea civilă să plece din imobil, nu a împiedicat-o în nici un mod să facă acest lucru la cererea sa.

Chiar partea civilă a afirmat că inculpatul s-a purtat cu ea, nu a agresat-o, nu a împiedicat-o în nici un mod să părăsească clădirea, singurul care a privat-o de libertate fiind inculpatul .

n plus, se susține de apelantul-inculpat, el era într-o stare avansată de ebrietate, astfel încât nici nu ar fi fost capabil să oprească partea civilă dacă aceasta dorea să părăsească imobilul, fără ca pe corpul părții civile să se regăsească vreo urmă.

Așadar, se apreciază că nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte vinovăția sa în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de libertate în mod ilegal.

Cu atât mai mult nu se impune reținerea în sarcina mea a acestei infracțiuni săvârșite în forma agravată, respectiv fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Față de toate considerentele arătate mai sus, s-a solicitat admiterea acestui motiv de apel și achitarea sa, așa cum am cerut și la instanța de fond, pentru săvârșirea acestei infracțiuni în baza art.11 alin.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală.

Un alt motiv de apel se referă la faptul că a solicitat la instanța de fond recalificarea infracțiunii săvârșite din infracțiune de viol, în infracțiune de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal.

Potrivit acestui articol, "actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit niciodată vârsta de 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi".

A solicitat acest lucru motivat de probele existente la dosar, de declarația dată de partea civilă, aceasta susținând că eu nu sunt vinovat, că nu am violat-o, că nu am agresat-o sexual niciun moment, nu am abuzat de ea și nu am împiedicat-o să părăsească imobilul la dorința sa.

Ori, în mod cu totul eronat, instanța de fond a trecut atât peste susținerile părții vătămate, cât și peste probele existente la dosar, din care nu rezultă niciun moment că între el și partea civilă a existat un raport sexual prin constrângere.

Un alt motiv de apel se referă la cuantumul ridicat al pedepselor aplicate în concret pentru cele două infracțiuni săvârșite și care au condus în cele din urmă la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu executare.

Astfel, la stabilirea în concret a celor două pedepse, respectiv de 7 ani închisoare pentru viol și 4 ani închisoare pentru lipsire de libertate în mod ilegal, nu a avut în vedere toate circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei, nu a făcut aplicarea suficientă a dispozițiilor art.74, 76 Cod penal și nu a avut în vedere poziția părții civile.

Astfel, reprezintă circumstanțe atenuante și trebuiau să fie avute în vedere următoarele:

- conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, care nu are cazier, este la prima abatere pe natură penală și chiar contravențională;

- stăruința depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, sens în care acesta și-a cerut iertare de la partea vătămată, de la suferințele pe care i le-a cauzat, deși acesta era atât de beat în momentul săvârșirii faptei, încât nu-și amintește dacă a săvârșit sau nu vreo infracțiune;

- inculpatul a regretat enorm fapta săvârșită;

- atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților ori de câte ori a fost chemat, comportarea sinceră din timpul procesului, înlesnirea descoperirii adevărului, inculpatul prezentându-se de fiecare dată când a fost chemat, participând la toate actele ce i-au fost solicitate de către autoritățile judiciare;

- inculpatul este student în anul II la Facultatea de Zootehnie, sens în care a depus la dosar mai multe adeverințe și o legitimație de concurs;

- comportarea în societate a inculpatului a fost una exemplară atât înainte, cât și după săvârșirea faptei, sens în care am depus mai multe caracterizări la dosar, caracterizări din care rezultă că acesta este un băiat muncitor, respectuos, are grijă de familia sa, se înțelege bine cu toți membrii familiei, cu vecinii, prietenii, are preocupări educative și doar un ghinion imens, un eveniment nefericit a fost să se întâlnească în ziua faptei cu inculpatul, care nu era la prima abatere și care 1-a convins să consume împreună alcool - cu scopul vădit al lui de a consuma alcool pe banii celuilalt inculpat;

- nu este consumator de alcool, motiv pentru care, deși în ziua faptei nu a consumat o cantitate exagerată, nu a rezistat la băutură și a căpătat o stare avansată de ebrietate, astfel încât nu-și poate aminti nimic din ziua respectivă;

- inculpatul are o vârstă foarte fragedă, respectiv 26 de ani, și, fiind student în anul II, are în față un viitor, care cu siguranță îi va fi afectat de această pedeapsă, mai ales de caracterul executoriu al acesteia;

- practic, executarea pedepsei în regim privativ de libertate îl va împiedica să-și termine studiile, în închisoare fiind în imposibilitate fizică de a face acest lucru, iar 7 ani petrecuți în închisoare îl vor transforma cu siguranță într-un alt om, îi vor schimba gândirea și modul de viață și-i vor distruge viitorul;

- atitudinea părții civile care, nu numai că 1-a iertat, dar chiar a solicitat instanței de judecată să aibă o atitudine înțelegătoare față de acesta, susținând nevinovăția lui;

- inclusiv circumstanțele în care a fost săvârșită fapta pot fi reținute ca atenuate în sarcina sa, fiind atras în cursa celuilalt inculpat, a fost îndrumat să consume băuturi alcoolice și a participat la acest eveniment nefericit pentru el;

- starea de ebrietate avansată în care se găsea 1-a făcut să nu conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite și cu atât mai mult nu și-a dat seama de vârsta părții civile, precum și alte aspecte ala săvârșirii faptei;

Astfel, se mai arată în motivele scrise de apel au fost numeroase circumstanțe atenuante pe care instanța de fond trebuia să le ia în seamă la stabilirea în concret a faptei, trebuind să facă și aplicarea art.76 Cod penal, respectiv articolul referitor la efectele circumstanțelor atenuante.

Astfel, potrivit art.76 alin.1 Cod: "În cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează:

a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

Ori, în cazul de față, limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni au fost:

- pentru viol alin.1, 2 și 3 - limitele pedepsei sunt între 10-25 ani;

- iar pentru lipsirea de libertate în mod ilegal - alin. 2 - limitele sunt între 7 și 15 ani.

Astfel că, potrivit art.76 alin.1 Cod penal, instanța de fond avea posibilitatea să stabilească o pedeapsă în concret cu un minim mult mai redus.

S-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea sa, pedeapsa fiind îndestulătoare pentru repararea prejudiciului cauzat.

Iată de ce s-a solicitat admiterea acestui motiv de apel și să constatați că pedeapsa stabilită în concret de 7 ani închisoare are un cuantum foarte mare și solicităm să-1 reduceți.

Un alt motiv de apel vizează aplicarea unei pedepse cu executare.

La instanța de fond a solicitat în mod constant ca să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.

Astfel a solicitat să se aplice o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art.86 indice 1 și următoarele Cod penal.

Se onsideră că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere este una corectă și posibilă având în vedere condițiile care trebuie îndeplinite și anume:

a) pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38;

c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, în condițiile în care va fi obligat să respecte toate măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite în sarcina sa.

Mai mult decât atât, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere este singura pedeapsă care să i se poată aplica pentru ca acesta să-și poată continua studiile.

În plus, o pedeapsă în stare privativă de libertate face imposibilă posibilitatea ca inculpatul să achite părții civile daunele materiale și morale la care a fost obligat în solidar cu celălalt inculpat.

În motivarea scrisă a apelului formulat de apelantul-inculpat -, a fost criticată hotărârea apelantă pentru următoarele motive:

- declarația părții vătămate nu corespunde adevărului, cele declarate de aceasta la instanța de fond, fiind doar un scenariu care a urmărit exonerarea de răspundere penală a inculpatului --fl.25;

- tatăl inculpatului a oferit bani părții vătămate pentru ca aceasta să-și schimbe declarația în instanță cu scopul de a susține că întreaga vinovăție aparține inculpatului - și a determina exonerarea de răspundere penală a inculpatului - și a numitului -fl.31;

- faptul că el nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată rezultă din concluziile expertizei ADN-fl.25;

- se pune întrebarea cine este persoana căreia să-i aparțină . despre care se face vorbire în expertiza ADN-fl.25;

- din probe nu rezultă că partea vătămată a fost constrânsă să meargă cu ei la cabană și să întrețină relații sexuale-fl.25;

- se recunoaște că a intenționat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, dar a renunțat față de împotrivirea acesteia-fl.25;

- partea vătămată nu a prezentat semne de violență, specifice infracțiunii de viol-fl.25;

În susținerile orale făcute și prin apărători, apelanții-inculpați au criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru motivele de apel care au fost reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul apelantului-inculpat - urmează a fi admis, iar al apelantului-inculpat - urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate în cele ce urmează.

Curtea pentru respectarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și interpretarea dată acestui text de practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, le-a adus la cunoștință apelanților - inculpați, în prezența apărătorilor, dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv faptele care fac obiectul cauzei în apel, încadrarea juridică a acestora, faptul că au dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-le atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Apelantul - inculpat a declarat că nu dorește să dea declarație și că dorește să se prevaleze de dreptul la tăcere -fl.43.

Deoarece apelantul-inculpat - a fost de acord să dea declarație în fața instanței de apel, Curtea a procedat la audierea acestuia-fl.42.

Întrucât în cursul urmăririi penale organele de cercetare penală au procedat la efectuarea reconstituirii faptei, reconstituire la care a participat martorul, prilej cu care s-au efectuat și fotografii judiciare, organele de cercetare penală încheind în acest sens și procesul verbal aflat la fila 67-68 dosar urmărire penală, precum și faptul că tot în cursul urmării penale a fost audiată martora -fl.66, Curtea, pentru respectarea principiului nemijlocirii administrării probelor, al contradictorialității și publicității și dat fiind efectul devolutiv al apelului, prevăzut de art.371 Cod procedură penală și dispozițiile art.378 alin.1 Cod procedură penală, a pus în discuția părților, a dispus și procedat la audierea celor doi martori.

La cererea apelantului-inculpat - Curtea a procedat la audierea martorului -fl.53.

Din declarația acestuia rezultă aspecte anterioare acostării părții vătămate și conducerii acesteia la cabană și ulterioare săvârșirii infracțiunii de viol.

Intimata-parte vătămată, născută la data de 21.august.1993-fl.24 dosar urmărire penală, locuiește în satul, comuna, județul

În ziua de 15.12.2007, în jurul orelor 9,00, aceasta a mers împreună cu o colegă a sa în satul, comuna, județul N, la sora sa, unde au rămas peste noapte.

În ziua de 16.12.2007, în jurul orelor 12, 00, intimata-parte vătămată și prietena sa au plecat de la sora părții vătămate cu intenția de a se întoarce la domiciliul din satul.

Pentru a întoarce la domiciliu cele două fete au mers la troița din centrul satului, cu intenția de a lua o mașină de ocazie.

" " comuna, județul N este o firmă ce are ca obiect de activitate principal producerea și comercializarea peștelui.

În satul, comuna, județul N este un iaz care aparține firmei în cauză.

Pe marginea se află o cabană destinată în principal pentru cazarea paznicilor care supraveghează iazul, pentru a se preveni faptele de braconaj a peștelui.

În dimineața zilei de 16.12.2007, era într-o sâmbătă când acesta, de la prima oră - 8,00, însoțit de fiul administratorului firmei, inculpatul, s-au deplasat la un bar din satul, comuna, județul

Acolo, cei doi apelanți-inculpați au consumat băuturi, până în jurul orelor 12,00, când au părăsit barul.

Înainte de a ajunge la ulița care duce spre acel iaz, cei doi inculpați aflați în stare avansată de ebrietate, le-au văzut pe cele două fete, respectiv pe intimata parte-vătămată și pe martora, împrejurări în care, în mod spontan, au luat hotărârea de a le lua forțat pe cele două fete și a le duce la cabana de la iaz și a întreține cu acestea relații sexuale.

Apelanții-inculpați nu au reușit să o prindă decât pe victima.

Apelantul-inculpat - a amenințat-o pe intimata-parte vătămată cu un cuțit.

Cei doi apelanți-inculpați au flancat-o de o parte și de alta pe intimata-parte vătămată și au dus-o la cabana de la iaz.

Aici, intimata-parte vătămată, deoarece a refuzat să se dezbrace pentru a întreține relații sexuale cu apelanții-inculpați, a fost dezbrăcată de apelantul-inculpat - și acesta a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.

Ulterior, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată și apelantul-inculpat, timp în care, deoarece partea vătămată se opunea, apelantul-inculpat - o ținea pe partea vătămată de mâini.

Apelanții-inculpați nu i-au permis părții vătămate să părăsească locația respectivă, fiindu-i ascunse și hainele cu care a fost îmbrăcată.

A doua zi de dimineață, în timp ce inculpați dormeau, victima a fost găsită de martorul, care a ajutat-o să-și recupereze hainele și i-a dat bani de autobuz.

La plecare partea vătămată nu și-a găsit un tricou și căciulița din pluș, fiind nevoită se plece fără aceste bunuri.

Partea vătămată a fost supusă unei expertize medico-legală, iar din Raportul de expertiză nr.141 din data de 18.12.2007, întocmit de Cabinetul Medico-Legal al municipiului R, județul N-fl.25 dosar urmărire penală, rezultă că victima prezenta o deflorare recentă și o echimoză în zona sânului, care a fost produsă prin mușcare.

În faza de urmărire penală, partea vătămată i-a indicat ca autori ai faptei pe cei doi apelanți-inculpați, arătând cu lux de amănunte modul în care a fost racolată și succesiunea agresiunilor la care a fost supusă în locația în care a fost condusă-fl.16-23 dosar urmărire penală.

Din declarațiile date de intimata-parte vătămată în cursul urmăririi penale, rezultă fără drept de tăgadă că aceasta a fost luată cu forța de cei doi apelanți-inculpați, dusă la cabana din satul, comuna, județul N, unde apelanții-inculpați au întreținut relații sexuale cu acesta împotriva voinței ei și au ținut-o forțat până în dimineața zilei următoare, când a fost găsită de martorul, care i-a dat drumul să plece acasă.

Dat fiind faptul că intimata-parte vătămată avea la data săvârșirii infracțiunilor doar vârsta de 14 ani și 6 luni, audierea acesteia s-a făcut în prezența unuia dintre părinți și a unui psiholog și partea vătămată a fost consiliată psihologic.

Aspectele referitoare la împrejurările în care au fost comise faptele și săvârșirea infracțiunilor de ambii inculpați rezultă și din Raportul de asistență psihologică-fl.28 urmărire penală.

Din dorința de a exonera de răspundere penală pe apelantul-inculpat, familia acestuia a determinat-o pe partea vătămată să susțină în fața instanței de fond că acesta nu avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunilor, că pe acesta nici nu l-a văzut la cabană, că cel care a luat-o forțat și a dus-o la cabană, unde a întreținut relații sexuale cu ea, împotriva voinței sale, a fost inculpatul -.

Inculpatul a negat pe tot parcursul procesului penal săvârșirea faptelor.

Susținerile intimatei-parte vătămată și ale apelantului-inculpat, în sensul că acesta din urmă nu ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, sunt contrazise de concluziile expertizei medico-legale - examen ADN nr.A- din data de 04.02.2009 efectuată de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B-fl.327-334 dosar instanța de fond, din care rezultă că, caracterele genetice automatizate din profilul ADN ale părții vătămate și cele specifice cromozomului y din profilul de referință al apelatului-inculpat - s-au regăsit în probele examinate.

Inculpatul - în declarația dată în conformitate cu prevederile art.70 70 alin.3 Cod procedură penală, a arătat că intimata-parte vătămată a l-a însoțit de bună voie la cabana de la iaz, unde i-a propus să întrețină relații sexuale, că aceasta s-ar fi dezbrăcat, dar că în momentul în care a văzut pe corpul părții vătămate mai multe tăieturi și l-a întrebarea sa i-a spus că are 14 ani, i - a cerut să se îmbrace și să plece acasă, dar aceasta a refuzat să se îmbrace.

Apelantul-inculpat a mai susținut că în aceste condiții ele a plecat la bar și consumat băuturi alcoolice, iar în momentul în care a revenit la cabană, în jurul orelor 21, găsit-o pe partea vătămată tot dezbrăcată, împrejurări în care i-a cerut să plece acasă, dar aceasta a refuzat.

În declarațiile date ulterior în cursul urmăririi penale-fl.85-89 apelantul-inculpat a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, dar cu acordul acesteia, că raportul sexual nu s-a finalizat datorită faptului că părții vătămate i s-a făcut rău și nu mai vroia.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, apelantul-inculpat a arătat că ăi pare rău de faptele săvârșite și le regretă și a solicitat ca la aplicarea sancțiunii să se aibă în vedere că în ziua respectivă consumate diferite băuturi alcoolice-fl.92 dosar urmărire penală.

La instanța de fond-fl.51, apelantul-inculpat - a arătat că intimata-parte vătămată a mers de buno voie la cabană și că nici el și nici inculpatul nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată și nici nu au împiedicat-o să plece de la acea cabană.

În declarația dată la instanța de apel-fl.42 apelantul-inculpat - a arătat că partea vătămată nu a fost forțată să meargă la cabană, că, din afirmațiile acesteia a dedus că aceasta mai fusese la acea cabană, că partea vătămată a rămas cu inculpatul -, iar el s-a reîntors la bar, iar a doua zi în camera în care era inculpatul - și partea vătămată a găsit dezordine.

Apelantul-inculpat a mai susținut că partea vătămată mai întreținuse relații sexuale cu inculpatul - și.

Însă, din raportul de expertiză medico-legală nr.141 din data de 18.12.2007-fl.25 dosar urmărire penală, rezultă căpartea vătămată prezenta o deflorare recentă.

Așa cum se arăta mai sus, la cererea apelantului-inculpat - Curtea a procedat la audierea martorului -fl.53.

Din declarația acestuia rezultă aspecte anterioare acostării părții vătămate și conducerii acesteia la cabană și ulterioare săvârșirii infracțiunii de viol.

Martora în declarațiile date în cursul urmăririi penale-fl.49-57 arată că în ziua de 16.12.2007, în timp ce aștepta cu partea vătămată în satul, din comuna, județul o mașină de ocazie pentru a reveni în localitatea de domiciliu, apelanții-inculpați au încercat să le ia cu forța și să le ducă la cabana de la iazul din apropiere, dar ea a reușit să fugă, fiind luată sub amenințarea de inculpatul - cu cuțitul, doar partea vătămată, care a fost violată de cei doi inculpați, fiind ținută în acea cabană până a doua zi, în jurul orelor 8,00.

În declarația dată la instanța de fond, martora a arătat că a văzut când inculpatul făcea anumite mișcări cu cuțitul către partea vătămată, dar a susținut că deși ea s-a speriat, i s-a părut că nu aceeași stare a trăit-o și partea vătămată și că partea vătămată ar fi mers de bună voie cu inculpatul și că nu l-a văzut pe inculpatul -.

Depoziția acesteia din instanță este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză, astfel că în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond.

Declarația dată de această martoră în instanță fiind determinată de influențele exercitate de familia inculpatului -, care urmăreau exonerarea de răspundere penală a acestuia.

Martorul în declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că a văzut când inculpații o țineau de brațe pe partea vătămată și își continuau drumul spre iaz-fl.64 dosar urmărire penală, pentru ca la instanța de fond-fl.74, să susțină cu totul nejustificat că partea vătămată a plecat împreună cu inculpatul - și că nu i s-a părut că este forțată sau amenințată.

Faptul că intimata parte-vătămată fost luată cu forța de cei doi apelanți-inculpați rezultă cu certitudine și din declarația martorei -fl.66 dosar urmărire penală și dosar instanța de apel, aceasta arătând că cei doi inculpați au încercat să o ia forțat atât pe partea vătămată, cât și pe fata care o însoțea, dar aceasta din urmă a reușit să scape, fiind luată cu forța de mâni partea vătămată și dusă pe un drum spre iaz.

În aceste condiții, deoarece revenirile intimatei-parte vătămată, ale martorei și ale martorului nu au nici o justificare, iar declarațiile date în instanță nu se coroborează cu celelalte probe din care rezultă în mod evident vinovăția apelanților-inculpați, Curtea va înlătura depozițiile date la instanța de fond.

Cu ocazia reconstituirii faptelor săvârșite de apelanții-inculpați, apelantul-inculpat -, acesta a indicat organelor de cercetare penală, locul unde a fost acostată și amenințând-o cu un cuțit pe intimata-parte vătămată, a dus-o la cabană, încăperea unde atât el, cât și inculpatul - au întreținut relații sexuale cu partea vătămată -fl.67-68.

Cu același prilej, apelantul-inculpat - a arătat organelor de poliție cuțitul cu care a amenințat-o pe intimata-parte vătămată-fl.68.

mai sus arătate au fost redate în planșele fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii faptelor-fl.71-74 dosar urmărire penală.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că în spatele patului s-a găsit căciulița din pluș de culoare maro și tricoul din, bunuri care aparțin intimatei-parte vătămată-fl.9 și 14 dosar urmărire penală.

Din probele administrate, rezultă pe deplin că apelantul-inculpat - a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, faptul că actul sexual nu s-a finalizat, așa explicându-se că în raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nu au fost evidențiate caracterele genetice din profilul ADN de referință al acestuia nu are nici o relevanță cuba aspectul consumării infracțiunii de viol.

Așa cum este cunoscut, infracțiunea de viol se consumă în momentul în care este încălcată libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei prin realizarea raportului sexual cu ajutorul constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Pentru existența infracțiunii de viol în formă consumată nu are nici o relevanță împrejurarea că inculpatul nu a ejaculat, fiind suficientă introducerea organului său sexual în cavitatea vaginală a părții vătămate, împotriva voinței acesteia.

Apelantul-inculpat - a recunoscut că a doua zi a găsit în cameră chiloții părții vătămate, pe care i-a dat pe foc-fl.87.

Situația de fapt astfel prezentată mai sus rezultă și din: declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului-fl.8-9 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.12-15 și fl.33-36 dosar urmărire penală, procesul verbal de verificare a veridicității declarației părții vătămate-fl.29-30 dosar urmărire penală, raportul de constatare tehnico-științifică nr.77.151 din data de 08.02.2008, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului N - Serviciul Criminalistic-fl.39-46 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor, -fl.49-57 dosar urmărire penală, -fl.58-61 dosar urmărire penală, -fl.62 dosar urmărire penală, -fl.66 dosar urmărire penală și dosar instanța de apel, procesul verbal de reconstituire-fl.67-68 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.71-74 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile date de apelanții-inculpați --fl.80-92 dosar urmărire penală, fl.51 dosar instanța de fond și fl.42 dosar instanța de apel și - - fl.103-110 dosar urmărire penală și fl.52 dosar instanța de fond.

În drept, faptele apelanților-inculpați de a lua în ziua de 16.12.2007, prin constrângere și amenințare pe intimata-parte vătămată în vârstă de doar 14 ani, de a întreține relații sexuale cu aceasta împotriva voinței acesteia și o împiedica să părăsească cabana până în dimineața zilei de 17.12.2007, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, respectiv infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, astfel că instanța de fond a dat faptelor comise de cei doi apelanți-inculpați o corectă încadrare juridică.

Susținerile apelantului-inculpat -, în sensul că infracțiunea de viol ar mai fi fost săvârșită și de altă persoană, este lipsită de relevanță juridică în ceea ce privește răspunderea sa penală.

De altfel, chiar în condițiile în care susținerile ar fi reale, în conformitate cu prevederile art.317 Cod procedură penală:"Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea."

Ori, în cauza dedusă judecății, nu s-a extins procesul penal cu privire la altă persoană, desigur cu respectarea dispozițiilor art.337, cu art.336 Cod procedură penală.

Apelantul-inculpat -, deși a negat că ar fi întreținut relații sexuale cu intimata-parte vătămată, date fiind concluziile expertizei medico-legale ADN efectuată de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B-fl.327-334 dosar instanța de fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.a și alin.3 teza I Cod penal, în infracțiunea de raport sexual cu un minor, prevăzută de art.198 Cod penal.

Faptul că apelantul-inculpat - a întreținut relații sexuale cu intimata-parte vătămată rezultă fără drept de tăgadă din concluziile raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr.A- din data de 04.02.2009 efectuată de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B-fl.327-334 dosar instanța de fond.

Apoi, așa cum se arăta mai sus, din probele administrate: respectiv: declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de cercetare la fața locului-fl.8-9 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.12-15 și fl.33-36 dosar urmărire penală, procesul verbal de verificare a veridicității declarației părții vătămate-fl.29-30 dosar urmărire penală, raportul de constatare tehnico-științifică nr.77.151 din data de 08.02.2008, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului N - Serviciul Criminalistic-fl.39-46 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor, -fl.49-57 dosar urmărire penală, -fl.58-61 dosar urmărire penală, -fl.62 dosar urmărire penală, -fl.66 dosar urmărire penală, procesul verbal de reconstituire-fl.67-68 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.71-74 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile date de apelanții-inculpați --fl.80-92 dosar urmărire penală, fl.51 dosar instanța de fond și fl.42 dosar instanța de apel și - - fl.103-110 dosar urmărire penală și fl.52 dosar instanța de fond, rezultă cu certitudine că și apelantul-inculpat - a întreținut relații sexuale cu intimata-parte vătămată, împotriva voinței acesteia, astfel că în cauză nu poate fi vorba de infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art.198 Cod penală.

Așa cum este cunoscut, infracțiunea de viol include în conținutul ei, în mod, lipsirea de libertate necesară realizării raportului sexual prin constrângere, însă, lipsirea de libertate care depășește această necesitate își păstrează autonomia și constituie și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 Cod penal.

Din probele administrate și care au fost enumerate și analizat mai sus, rezultă că intimata-parte vătămată, în vârstă de doar 14 ani, a fost împiedicată de cei doi apelanți-inculpați să părăsească cabana din după-amiaza zilei de 16.12.2007, până în dimineața zilei de 17.12.2007, astfel că faptele acestora în mod corect au fost apreciate de instanța de fond că întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, faptele fiind comise printr-o acțiune de împiedicare a părții vătămate de a se deplasa.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a dat dovadă de înțelegere prin aplicarea apelantului-inculpat - a unor pedepse care constituie minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni și prin reținerea în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuate prevăzută de art.74 alin.1 lit.a și art.74 alin.2 Cod penal și, dând eficiență dispozițiilor art.76 Cod penal, a coborât pedepsele aplicate acestui inculpat, pentru cele două infracțiuni, sub minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni săvârșite.

Potrivit textelor care încriminează cele două infracțiuni:

a) art.189 Cod penal" Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani."

b) art. 197 "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă:

a) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;

b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;

b/1) victima este membru al familiei;

c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de apelanții-inculpați, se impune a se arăta că în cauză este vorba de infracțiuni cu un grad deosebit de pericol social, nu numai prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, dar și prin împrejurările în care au fost comise, faptul că apelanții-inculpați a luat-o cu forța pe intimata-parte vătămată, în vârstă de doar 14 ani, dintr-un loc public, amenințând-o și cu un cuțit, au dus-o într-un loc dosnic, au violat-o și au ținută dezbrăcată în plină iarnă până în dimineața zilei următoare, când a fost eliberată de o altă persoană, sfidând cele mai elementare norme de comportament.

În ceea ce îl privește pe apelantul-inculpat -, analizând fișa de cazier judiciar-fl.76 dosar urmărire penală, rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut în cauză prevederile art.37 Cod penal, referitoare la starea de recidivă, însă a greșit reținând starea de recidivă postexecutorie, în locul recidivei postcondamnatorii.

Apelantul-inculpat a suferit următoarele condamnări:

1. prin sentința penală nr.652 din data de 23.10.2002, pronunțată de Judecătoria Romanis -a aplicat pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26, raportat la art.208-209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, instanța dispunând suspendarea condiționată a executării acestei pedepse;

2. prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Romanis -a aplicat pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit. e și g Cod penal. Prin aceeași sentință, în baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.652/2002 și executarea acesteia alături de noua pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Prin sentința penală nr.1748 din data de 24.11.2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis contestația la executare formulată de condamnat, s-a repus în individualitatea ei pedeapsa de executat de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman în pedepsele de:

a) 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman și;

b) 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.652 din data de 23.10.2002, pronunțată de Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26, raportat la art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal.

S-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.652 din data de 23.10.2002, pronunțată de Judecătoria Roman și s-a dispus executarea doar a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman.

În executarea acestei pedepse apelantul-inculpat a fost arestat la data de 28.07.2005 și a fost pus în libertate la data de 13.07.2007, beneficiind de liberare condiționată, pentru restul pedeapsă de 380 de zile închisoare.

Așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat, prin reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, reținând recidiva postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, cu motivarea că prin grațierea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.652 din data de 23.10.2002, pronunțată de Judecătoria Roman, pentru care se dispusese suspendarea condiționată termenul de încercare s-a redus.

Este adevărat că potrivit art.120 alin.2 Cod penal:"Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător."

Însă, trebuia observat că infracțiunea pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, prin sentința penală nr.652 din data de 23.10.2002, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost comisă în perioada minorității, astfel că în conformitate cu prevederile art.38 alin.1 lit.a Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

Apoi, dacă noua infracțiune ar fi fost comisă după împlinirea termenului de încercare, astfel cum a fost redus potrivit art.120 alin.2 Cod penal, chiar dacă prima infracțiunea nu ar fi fost săvârșită în timpul minorității, nu se putea reține starea de recidivă, deoarece erau incidente dispozițiile art.81 alin.6 Cod penal, privind reabilitarea de drept.

În fine, în condițiile în care infracțiunea dedusă judecății ar fi fost săvârșită în cadrul termenului de încercare și s-ar fi dispus revocarea suspendării condiționate și, respectiv, revocarea grațierii condiționate, aceasta s-ar fi adăugat la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman și în cauză erau incidente tot dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, iar nu cele ale asrt.37 lit.b Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman, așa cum se arăta, executarea acesteia a început la data de 28.07.2005, iar la data de 13.07.2007, a fost pus în libertate, beneficiind de liberare condiționată, astfel că infracțiunile deduse judecății au fost comise până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, fiind deci incidente dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, iar nu cele privind recidiva postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.

În consecință, Curtea va admite apelul declarat de apelantul-inculpat - numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, în locul recidivei postconadmnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

În cauză Curtea constată că prin acest mod de a proceda nu se agravează situația apelantului-inculpat în propria cale de atac.

Potrivit art.39 Cod penal:"În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin.1 lit.a, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin.1 lit.b se poate mări până la 7 ani.

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin.1 lit.b, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special."

Astfel că, dacă în cazul recidivei postcondamnatorii restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, în cazul recidivei postexecutorii, pentru infracțiunea dedusă judecățiise poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Mai favorabilă este starea de recidivă postcondamnatorie, în raport cu recidiva postexecutorie, având în vedere și consecințele viitoare, inclusiv cu privire la aplicarea unor eventuale acte de clemență.

Așa cum se știe, potrivit unor acte de grațiere anterioare, erau excluși de grațiere"recidiviștii prin condamnări anterioare"(Decretele nr.222/1976, 189/1981, 290/1984, etc.).

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art.61 alin.1 teza a II-a Cod penal, Curtea va menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman.

Analizând motivele de apel ale apelantului-inculpat -, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, Curtea, așa cum arăta și mai sus, a dat dovadă de înțelegere prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuate prevăzută de art.74 alin.1 lit.a și art.74 alin.2 Cod penal și, dând eficiență dispozițiilor art.76 Cod penal, a coborât pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni sub minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni săvârșite.

Pe lângă aspectele arătate mai sus privind gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, respectiv împrejurările în care a comis infracțiunile, faptul că împreună cu apelantul-inculpat - a luat-o cu forța pe intimata-parte vătămată, în vârstă de doar 14 ani, dintr-un loc public, amenințând-o și cu un cuțit, au violat-o și au ținută dezbrăcată în plină iarnă până în dimineața zilei următoare, când a fost eliberată de o altă persoană, sfidând cele mai elementare norme de comportament, se impune a fi reținută și poziția acestuia de negare, în fața unor probe evidente de vinovăție a săvârșirii infracțiunilor și încercarea disperată de a fi exonerat de răspundere penal, prin influențarea, prin intermediul familie și nu numai a părții vătămate și unor martori pentru a-i determina să-și schimbe declarațiile, ceea ce denotă profilul inculpatului și șansele sale de reeducare.

Pentru aceste aspecte, Curtea constată că nu se impune a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante prin coborârea pedepselor sub cel aplicat de instanța de fond.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea constată, pentru aspectele mai sus arătate, că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat - numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, în loc de starea de recidivă postcondamantorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, va fi desființată sentința penală apelată sub acest aspect, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, se va proceda în sensul celor arătate mai sus, iar în temeiul art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat -.

Referitor la legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv în ceea îl privește pe apelantul-inculpat -, C reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 și 3 Cod procedură penală acă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și instanța de apel are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-a dispus prin încheierea din data de 18.12.2007 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, respectiv: "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului nu s-au schimbat.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra părții vătămate, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale și nu în ultimul rând și de poziția apelantului-inculpat pe parcursul procesului penal.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, în actul de sesizare al instanței și hotărârea apelată reținându-se că apelanții-inculpați au luat-o cu forța pe intimata-parte vătămată în vârstă de doar 14 ani, în timp ce aceasta se afla într-un loc public, pe stradă, au dus-o într-un loc dosnic, au violat-o și au privat-o de libertate până în dimineața zilei de 17.12.2007, când a fost eliberată de o altă persoană.

Prin lăsarea în libertate a apelantului-inculpat s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în libertate.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței(de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001)a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care este trimis în judecată și condamnat apelantul-inculpat de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.

S-a invocat de apelantul-inculpat faptul că este arestat de mult timp.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelantului-inculpat nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a apelantului-inculpat -, în această fază a procesului penal (Curtea, având în vedere poziția acestuia de negare a săvârșirii infracțiunilor, ar genera, așa cum se arăta, o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a apelantului-inculpat.

Astfel că, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a acestuia, iar în temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată din momentul pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de la data de 18.02.2009, la zi.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat, pentru inculpatul - și se va constata că apelatul-inculpat - a fost asistat de apărător ales.

Prin încheierea din data de 26.05.2009, Curtea a dispus amendarea martorilor și și a agentului șef adj. cu câte 500 lei amendă judiciară pentru neprezentarea nejustificată în instanță și, respectiv, neexecutarea mandatului de aducere.

Având în vedere faptul că martorul a justificat lipsa de la termenul de judecată din 26.05.2009 și, respectiv, neexecutarea mandatului de aducere, Curtea va admite cererile acestora și în temeiul art.199 alin.2 Cod procedură penală și va dispune scutirea celor doi martori și agentul de poliție de plata amenzilor judiciare aplicate.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și, respectiv, art.192 alin.3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat - împotriva sentinței penale nr.23/P din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, în loc de starea de recidivă postcondamantorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

Desființează sentința penală apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și în fond;

Reține în cauză pentru cele două infracțiuni deduse judecății starea de recidivă postcondamantorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, în locul stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.

In baza art.61 alin.l teza a Ii-a Cod penal, menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1 (un) an și 14 (paisprezece) zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.l, art.209 alin.l lit.e și g Cod penal, prin sentința penală nr.398 din data de 14.06.2005, pronunțată de Judecătoria Roman, județul

In baza art.383 alin. 1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantul ui-inculpat -.

In temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată din momentul pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de la data de 18.02.2009, lăzi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

In temeiul art.199 alin.2 Cod procedură penală, scutește martorii și și agentul șef adj. de la Postul de Poliție al comunei, județul N de plata amenzilor judiciare în cuantum de câte 500 lei, aplicate prin încheierea din data de 26.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.

In temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. In temeiul art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat - împotriva aceleași sentințe penale.

Constată că apelatul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții-inculpați și de la comunicare pentru intimata-parte vătămată.

Pronunțată în ședință publică,astăzi, 09.06.2009, în prezența apelantului-inculpat arestat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red.

Red. PD

Tehnored. PE/29.06.2009/3 ex

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Monica Vadana

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Violul (art.197 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Bacau