Violul (art.197 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 8
Ședința publică din data de 12.02.2010
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, domiciliat în Podgoria, județul B ( fiul lui și, ns.la data de 24.07.1986 ), împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 al.3 pen. cu aplic. art. 33 lit.a pen.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 12.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Circumstanțele cauzei
1.Urmărirea penală desfășurată în cauză
La data de 17.03.2008, din comuna Podgoria, județul B, a sesizat Parchetul cu o plângere împotriva inculpatului, consătean și vecin cu reclamanta, prin care îl acuza de tentativă de viol, faptă comisă asupra fiicei sale, în vârstă de 13 ani ( fila 9 dos. ).
În baza acestei plângeri, s-au demarat cercetările penale și, la aceeași dată, a fost ascultată minora, care a relatat că în seara zilei de 4.03.2008, în jurul orelor 20,00 s-a întâlnit în mod întâmplător cu inculpatul și a acceptat propunerea acestuia de a se urca în autoturismul său și de a-l însoți la Rm.S pentru a alimenta autoturismul.
Minora a declarat că a acceptat această propunere fiindcă îl cunoștea bine pe inculpat, care se afla în relații bune cu părinții săi, îi vizitase în mai multe rânduri la domiciliu și, de mai multe ori, minora împreună cu sora sa se urcase în autoturismul inculpatului.
Minora a mai declarat că inculpatul, după ce a alimentat autoturismul, nu a mai folosit aceeași la întoarcere ci s-a deplasat pe un drum secundar și apoi pe un drum agricol până în zona fostului Podgoria. Aici a oprit autoturismul s-a apropiat de minoră, a încercat mai întâi să o sărute, după care i-a propus să întrețină raporturi sexuale. În acest context inculpatul a tras și a rupt parțial pantalonii cu care minora era îmbrăcată. Fiindcă minora a refuzat și a început să plângă, inculpatul a pornit autoturismul și a condus-o la domiciliu, cerându-i să nu spună părinților despre incidentul petrecut.
În aceeași declarație, minora Ciuna, în prezența mamei sale, a menționat că inculpatul nu i-a produs nici un fel de vătămări, că "nu a forțat nota de a întreține relații intime cu ea" și că este virgină, fiind de acord să se supună în acest sens unui control medico legal ( fila 21 dos. ).
În continuarea cercetărilor, organele de urmărire penală, au ridicat obiectul de vestimentație pe care minora a susținut că l-a purtat în seara incidentului și au efectuat o deplasare în teren pentru a identifica locul în care minora pretinde că inculpatul a oprit autoturismul, întocmind în acest sens un proces verbal și mai multe planșe fotografice ( filele 11-20 dos. ).
Pe baza acestor acte premergătoare, la data de 20.03.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin.3 Cod penal. S-a reținut în rezoluție că în seara zilei de 4.03.2008, inculpatul, prin violență a încercat să întrețină raport sexual cu minora ( fila 5 dos. ).
În perioada 26.03.2008 - 14.05.2008, minora a mai fost audiată de 4 ( patru ) ori de organele de poliție și procuror și s-a efectuat o confruntare cu inculpatul, în prezența părinților și a apărătorului ales, și de fiecare dată și-a menținut afirmațiile făcute în prima declarație cu privire la aspectele esențiale respectiv că, inculpatul a încercat să întrețină cu ea un raport sexual, dar a renunțat când minora a refuzat și a început să plângă ( filele 22-25 dos. )
În plus, față de aceste afirmații minora a mai declarat că inculpatul i-a cerut să îi atingă organul sexual, act pe care, de asemenea, a refuzat să-l facă.
La data de 23.05.2008 minora a solicitat să fie examinată medico-legal și să i se elibereze un " certificat de virginitate".
Conform certificatului medico-legal nr.736/23.05.2008 eliberat de B, minora, în vârstă de 13 ani, a prezentat "deflorare cu rupturi himenale cicatrizate, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată de producere nu se poate preciza. Pe cap, trunchi și membre nu prezenta semne de violență" fila ( 32 dos. ).
După eliberarea acestui certificat medico legal constatator minora a fost reaudiată în prezența apărătorului ales, și, contrar celor afirmate până atunci, a declarat că în seara de 4 martie 2008, inculpatul, după ce i-a rupt pantalonii "i-a tras de chiloți în jos până la nivelul genunchilor și a reușit să aibă raport sexual cu ea o singură dată" (fila 26 dos. ).
În cursul urmăririi penale în perioada 21.03.2008 - 28.05.2008 au fost audiate în calitate de martore mai multe persoane, unele dintre ele vecine cu părțile, iar altele colege de școală cu minora.
În declarația dată la data de 21.03.2008, martorul a relatat că în luna februarie 2008 între inculpat și, tatăl minorei, au existat unele discuții legate de plata unei sume de bani, iar la data de 20.03.2008, i-a spus martorului că inculpatul a încercat să-i violeze fata în semn de răzbunare ( fila 52 dos. ).
Martorul, vecin cu părțile a declarat că la data de 13.03.2008, s-a întâlnit cu inculpatul și acesta i-a relatat despre suma de bani pe care trebuia să i-o plătească, afirmând, totodată, că a avut-o pe fiica acestuia în autoturism și regretă că nu a întreținut raporturi sexuale cu ea ( filele 53-54 dos. ).
Martorele și, colege de școală cu minora, au relatat că au aflat de la minoră că inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual cu aceasta în împrejurările descrise de minoră în primele declarații ( filele 55, 56,59, 60 dos. ).
În același sens sunt și declarațiile martorelor și, sora și respectiv mama minorei ( filele 57, 58, 63-68 dos. u.p. ).
În plus martora, mama minorei, a mai declarat că între inculpat și familia sa a existat un conflict legat de plata unei sume de bani și că inculpatul a comis fapta pentru a se răzbuna.
Aceeași martoră a afirmat că înainte de incidentul cu fiica sa a aflat de la inculpat că a întreținut raporturi sexuale și cu minora pe care ulterior a convins- să stea de vorbă cu un avocat și să depună plângere împotriva inculpatului.
La data de 29.05.2008, s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, împotriva inculpatului, acuzându-l de săvârșirea infracțiunii de viol, faptă comisă în luna august 2006, asupra nepoatei sale, în vârstă de 13 ani ( fila 28 dos. ).
La data de 1.07.2008, a fost ascultată minora în prezența părinților și a apărătorului ales, și a relatat că în luna august 2006, când avea 11 ani, s-a întâlnit cu inculpatul și a acceptat invitația acestuia de a merge împreună în oraș cu autoturismul inculpatului, în scopul de a se întâlni cu o colegă de școală G. În drum spre oraș inculpatul a oprit mașina pe un câmp și, folosind forța, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă și a întreținut cu ea un raport sexual "reușind să o dezvirgineze". După săvârșirea actului sexual inculpatul a amenințat-o că "o va vinde la rromi" dacă spune cuiva ce s-a întâmplat și a condus-o în localitate.
A fost convinsă să povestească ce s-a întâmplat și să depună plângere de, care i-a relatat ceea ce aflase de la inculpat ( filele 29-30 dos. ).
La data de 4.06.2008 minora a fost examinată de medicul legist, care a concluzionat că aceasta prezintă "deflorare veche, mai veche de 12-14 zile, a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată ( raport de constatare nr.864/0/25.06.2008 - fila 32 dos ).
În cursul urmăririi penale au fost audiați și, bunicii minorei, care au declarat că, înainte de a depune plângere, la domiciliul lor a venit mai întâi, care le-a cerut să depună și ei plângere împotriva inculpatului iar apoi a venit inculpatul și le-a cerut să nu depună plângere. În urma acestor vizite au discutat cu minora, care le-a povestit ceea ce a declarat și la organele de urmărire penală ( filele 69 - 70 dos. ).
Au mai fost audiate în cauză, în calitate de martore, colegele de școală ale minorei, G și .
Toate aceste martore minore au declarat că, de mai multe ori, atât ele cât și minora, s-au urcat în autoturismul inculpatului și s-au plimbat prin comună sau au mers în oraș.
Martora, a mai declarat că minora, i-a povestit că în urmă cu cca.2 ani a fost invitată de inculpat la o plimbare cu mașina și fiind dusă pe drumul către restaurantul, a întreținut relații sexuale cu acesta ( fila 73 dos. ).
Martora G, a declarat că, fiind prietenă cu, aceasta i-a povestit că în urmă cu 2 ani a avut o relație sexuală cu un băiat în scara unui bloc. Tot martora a declarat că a văzut cum minora se întâlnea cu băieți mult mai mari decât ea.
Pe parcursul cercetărilor, la data de 11.04.2008, procurorul a dispus extinderea cercetărilor față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art. 202 al.1 cod penal, iar la data de 27.06.2008 a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă de viol și corupție sexuală în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al.3 ( parte vătămată ) și extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale pentru o altă infracțiune de viol prev. de art. 197 al.3 (parte vătămată ) - filele 7 și 8 dos.
Cu privire la aceste învinuiri, inculpatul a dat patru declarații pe parcursul urmăririi penale și de fiecare dată a negat comiterea faptelor de care era acuzat.
În afara probelor evidențiate mai sus, organele de urmărire penală au mai depus la dosarul cauzei un raport de constatare tehnico - științifică efectuat asupra pantalonilor ridicați de la partea vătămată minora, prin care s-a concluzionat că prezintă o ruptură la partea din spate cu dimensiunea de 16 cm. ce a fost creată ca urmare a exercitării unei forțe de întindere a materialului, pe direcții opuse ( filele 47-50 dos. ).
De asemenea au fost efectuate și depuse planșe foto ale autoturismului deținut de inculpat.
Pe baza acestui material probator s-a întocmit actul de sesizare și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prev. de art. 197 al.3 cod penal, reținându-se, în sinteză, că în seara zilei de 04.03.2008, a întreținut prin constrângere acte sexuale cu minora, în vârstă de 13 ani, iar în luna august 2006, prin constrângere, a întreținut acte sexuale cu minora, în vârstă de 12 ani.
2. Desfășurarea judecății.
În cursul cercetării judecătorești, în primele declarații date în fața instanței la termenul din data de 18.11.2008, părțile vătămate minore și, și-au menținut afirmațiile prin care susțineau că au fost violate de inculpat.
În plus, partea vătămată a declarat de data asta, că a fost dezbrăcată complet de inculpat, lenjeria intimă cu care a fost îmbrăcată în seara respectivă a fost dusă acasă, iar în zilele următoare a fost luată la spălat de sora sa.
Martora, fiind la rândul ei audiată de instanță, a declarat că nu a constatat urme biologice de sânge pe lenjeria surorii sale.
În declarațiile ulterioare date în fața instanței de fond, părțile vătămate și au revenit asupra ultimelor declarații și au relatat că au întreținut raporturi sexuale consimțite cu inculpatul.
Partea vătămată a declarat că nu a spus adevărul de la început de teama părinților și că a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul din dorința de a-l despărți de prietena lui și a avea o relație cu acesta ( fila 137 dosar fond ).
La rândul său, partea vătămată a declarat că a mințit atunci când a afirmat că inculpatul a violat- A recunoscut că a avut o relație intimă cu inculpatul, dar a fost o relație consimțită, determinată de comportamentul inculpatului, prin care a făcut-o să creadă că poate să devină prietena sa ( fila 143 dosar fond ).
În cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați inculpatul, martorii din acte și martorii propuși de părți.
Ca și în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că le-a plimbat cu mașina pe părțile vătămate, dar nu a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu acestea.
De asemenea, martorii din acte și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, iar ceilalți martori audiați nu au prezentat aspecte relevante cauzei, declarând în esență că, nu au cunoștință de faptele deduse judecății.
De subliniat declarația martorei, în care se afirmă că aceasta era prietenă cu partea vătămată și că nu a observat vreo schimbare în comportamentul părții vătămate după ce a auzit zvonul legat de violarea ei.
Pe baza acestui material probator, prin sentința penală nr. 117 din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, iar în baza art.197 al.3 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 24.07.1986 în Rm.S, CNP--, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna Podgoria, județul B, cu art.74-76.pen. la câte 8 (opt) ani închisoare.
Pe termen de câte 5 ani inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute în art.64 lit.a alin.2, b din pen.
Conform art.34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute dintre pedepsele aplicate, pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
Pe termen de 5 ani inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute în art.64 lit.a alin.2 și lit.b pen. ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a alin.2 și lit.b pen. și a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, fără a face o analiză sau cel puțin o trimitere la probele administrate, a reținut următoarea situație de fapt:
In seara de 4 martie 2008, inculpatul a speculat încrederea dobândită de minora de 13 ani, în comportamentul său corect, manifestat de fiecare dată când alături de sora sa sau alți tineri s-a plimbat cu mașina sa.
A oprit autoturismul pe stradă și a invitat-o să-l însoțească să alimenteze mașina. Minora a cărei vârsta îi era cunoscută, a acceptat, s-a urcat și inculpatul a pornit cu mașina și a oprit în plină noapte, pe câmp unde fără să țină seama de teama provocată minorei, de plânsul și rugămințile, dar și de amenințarea că se va omorî, s-a dezbrăcat, i-a rupt pantalonii, i-a coborât chiloții și cu forța brațelor a imobilizat-o și a violat-
După deflorarea minorei i-a cerut să nu spună părinților săi că o va omorî. adus-o cu mașina acasă.
Fapta inculpatului, comisă în condițiile descrise, dovedită prin toate mijloacele de probă administrate, inclusiv prin elementele de fapt furnizate de declarațiile sale în care deși nu recunoaște fapta imputată, nu contestă elementele referitoare la împrejurările legate de data, locul și dotarea tehnică a mașinii sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă în condițiile prevăzute de art.197 alin.1 și 3 din pen. în baza căror texte va fi condamnat.
Cercetarea penală și dovezile administrate la plângerea minorei de 12 ani au impus a reține că inculpatul este vinovat și responsabil în condițiile art.197 alin.1 și 3 din pen. și pentru că în luna august 2006, folosindu-și mașina cu sistemul de închidere automată, după ce a determinat-o mincinos să urce, a plecat și a oprit pe un drum de câmp în apropierea satului Podgoria și după ce a blocat ușile, împotriva voinței acestei fetițe la fel de speriată, s-a dezbrăcat, și cu violență a dezbrăcat-o, a imobilizat-o și a deflorat-
Inculpatul este autorul infracțiunilor de viol comise asupra celor două minore de 12 ani și de 13 ani, a căror vârste le-a cunoscut și nu le-a contestat.
Dovezile administrate ce vizează datele ce se referă la persoanele - victime, la mijloacele folosite, la locul ales pentru săvârșirea infracțiunilor dar și cele referitoare la timpul când le-a săvârșit, conduc firesc la concluzia că inculpatul a premeditat activitățile materiale săvârșite.
este fata pe care, ca vecin, a urmărit-o cum crește, căreia i-a insuflat toată încrederea vecinului prieten dispus să o ajute și nu să o rănească în contextul manifestărilor rebele ale acesteia.
este o altă fată din anturajul său feminin, cu un mod discret de a se manifesta, studioasă și de cele mai multe ori retrasă grupurilor de tineri.
Inculpatul s-a folosit de mașina personală de care fetele din localitate erau atrase, dar și de sistemul de blocare automată al ușilor pentru a împiedica victimele să fugă.
Inculpatul a oprit de fiecare dată în câmp, în locuri ferite de ochii altor persoane.
Inculpatul a acționat noaptea sau ziua la ore mai puțin frecventate de persoane.
Inculpatul este autorul. Cele două părți vătămate, în declarațiile dateau descris în condiții aproape asemănătoaremodul în care inculpatul a obligat-o pe fiecare la raport sexual și a deflorat-
Inculpatul a premeditat fiecare din cele două infracțiuni comise. Cu abilitatea dovedită, a atras fetele, total lipsite de experiențe sentimentale și mai ales sexuale, cu mijloacele și metodele descrise, în locurile precizate și în interiorul mașinii sale căreia i-a blocat de fiecare dată ușile, cu violență, după ce se dezbrăca de haine, le-a imobilizat, a îndepărtat lenjeria fetelor și la datele descrise le-a deflorat.
Pentru motivele expuse s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpat.
Faptele inculpatului, comise în condițiile descrise și dovedite prin toate mijloacele de probă administrate, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele impun aplicarea art. 33 lit.a pen.
Reținând că inculpatul este tânăr, a avut și are asigurată existența prin muncă, are o familie și este pentru prima oară în conflict cu legea penală i-a reținut incidența prevederilor art.74 pen. și în contextul circumstanțelor personale atenuante a făcut aplicarea art.76 din același cod.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Atât în motivele de apel formulate în scris, cât și în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorii aleși, inculpatul a arătat că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru a se dispune condamnarea acestuia pentru infracțiunile de viol. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 197 al. 3 în art. 198 al.1, așa cum rezultă din declarațiile date de părțile vătămate, părinții acestora, modalitatea comiterii faptelor și împrejurarea că părțile vătămate au fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul.
Se susține că hotărârea atacată este motivată lapidar, este intitulată "decizie" deși este "sentință" iar în dispozitivul hotărârii sunt unele omisiuni grave.
Se arată că inculpatul este condamnat la pedepse de câte 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 197 al.3, dar nu se arată fiecare infracțiune în parte ori numărul infracțiunilor și se reține că va executa pedeapsa cea mai mare "dintre", ceea ce conduce la concluzia că s-au aplicat pedepse diferite pentru mai multe fapte.
De asemenea, arată că nu se prevede pedeapsa complementară pentru fiecare infracțiune în parte, se face aplicarea art. 74 fără a se face o încadrare în drept a circumstanțelor atenuante și o motivare a acestora.
Cu privire la situația de fapt, arată că aceasta a fost reținută doar pe baza declarațiilor părților vătămate, inițial declarând ar fi fost vorba de tentativă la viol, ulterior viol, iar apoi că raporturile sexuale au avut loc cu acordul lor, ba mai mult una dintre părțile vătămate a formulat plângere penală după 2 ani, forțată fiind de bunica ei.
De asemenea, arată că partea vătămată, a recunoscut că ea a rupt pantalonii într-un gard iar cu privire la autoturismul inculpatului a arătat că acesta putea fi deschis din interior.
Se mai susține că, potrivit dispozițiilor legale în materie probele nu au o valoare dinainte stabilită, numai probele de la urmărirea penală au fost luate în considerare de Tribunalul Buzău, nu și declarațiile date de părțile vătămate la fond.
Totodată, arată că judecătorul când motivează hotărârea trebuie să se refere și la probele pe care le înlătură nu numai la cele pe care le reține, trebuie să dea dovadă de rol activ, să administreze toate probele pe situația de fapt și care caracterizează persoana inculpatului. Consideră că probele administrate în cauză trebuiesc analizate corect, obiectiv.
În cursul judecării apelului, a fost audiat apelantul inculpat care a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu cele două minore cu consimțământul acestora (fila 40 dos. apel).
În circumstanțiere, inculpatul a depus referatul de anchetă socială nr. 3343/03.11.2009, întocmit de Serviciul de anchetă socială din cadrul Primăriei Podgoria, din care rezultă că acesta locuiește cu minora și părinții acesteia, că părinții minorei sunt de acord cu această relație și că cei doi tinerii intenționează să se căsătorească. Se mai menționează că inculpatul este cunoscut ca un bun cetățean care nu a creat probleme niciodată.
Aprecierea Curții
Curtea, examinând sentința apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 al.2 C.P.P. constata ca apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la acuzația reținută în sarcina inculpatului.
Potrivit art. 197 alin.1 cod penal, constituie infracțiunea de viol actul sexual, de orice natură cu o persoană diferită sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința. Infracțiunea prezintă un grad sporit de pericol social atunci când victima nu împlinise vârsta de 15 ani ( art. 197 al.3 cod penal).
Sub raportul laturii obiective, săvârșirea infracțiunii de viol cunoaște două momente succesive caracteristice. Primul moment, este acela al înfrângerii sau paralizării prin constrângere explicită a rezistenței victimei, dacă violul se săvârșește prin constrângere, sau acela al profitării de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, stare existentă sau provocată doar de făptuitor. C de al doilea moment îl constituie însăși săvârșirea raportului sexual, săvârșire care a fost pregătită prin activitatea desfășurată în primul moment.
Cerința esențială pentru existența infracțiunii de viol se realizează, așadar, prin cele două modalități de înfrângere a libertății sexuale a victimei: constrângerea sau profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Constrângerea poate fi fizică sau morală.
În speță, atât organele de urmărire penală cât și instanța de fond, fără a face o analiză și o trimitere la probele administrate, ci doar o referire generică la aceste probe, au reținut că raporturile sexuale s-au realizat prin constrângerea fizică a celor două victime.
Constrângerea fizică trebuie apreciată totdeauna în concret, adică ținându-se seama de condițiile în care s-a exercitat forța ca și de puterea efectivă de rezistență a victimei. Totodată, trebuie avut în vedere că victima nu este obligată să opună rezistență sau să continue a rezista atunci când, din modul în care se exercită constrângerea, din intensitatea forței coercitive ca și din alte împrejurări concrete, ar rezulta că orice rezistență a ei ar fi zadarnică sau că, dacă s-ar opune ar fi expusă unui rău tot așa de mare sau mai mare.
Această cerință esențială a infracțiunii de viol trebuie dovedită prin probe care să aibă un caracter cert, sigur, decisiv și nu prin constatări vagi și discutabile, pe simple presupuneri, bănuieli, pe probe îndoielnice, pe impresii și convingeri subiective.
În cauză Curtea constată că, în ceea ce privește existența constrângerii, niciuna din probele administrate nu are un caracter cert, sigur, decisiv.
Astfel, în privința faptei de viol având ca victimă minora, proba care a stat la baza inculpării și, ulterior a condamnării inculpatului pentru infracțiunea de viol în modalitatea constrângerii sunt " declarațiile intermediare" ale acesteia, respectiv ultima declarație dată în faza de urmărire penală și prima declarație dată în fața instanței de fond.
Referitor la forța probantă acestor declarații.
Curtea constată, în primul rând că, după depunerea plângerii, victima a dat 5 ( cinci ) declarații în prezența unuia dintre părinți iar ultimele două și a apărătorului ales, așa cum sunt evidențiate mai sus, în care a descris o situație de fapt diferită relatând ferm, de fiecare dată că, inculpatul nu a întreținut cu ea un raport sexual. Victima a pornit de la afirmația făcută în prima declarație că inculpatul "nu i-a produs nici un fel de vătămări și nici nu a forțat nota de a întreține relații intime cu ea".
Numai în ultima declarație ( a șasea ) dată în cursul urmăririi penale, victima a relatat foarte succint că inculpatul "s-a urcat peste ea, a tras de chiloți în jos, până la nivelul genunchilor și a reușit să aibă un singur raport sexual".
Această declarație a fost menținută inițial în fața instanței de fond și retractată ulterior în fața aceleiași instanțe, când a declarat că a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul.
În contextul existenței unei asemenea multitudini de variante prezentate de victima, Curtea nu poate acorda valoare probatorie decât acelei părți din declarația victimei care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În al doilea rând, notează că declarația victimei, parte vătămată în dosar, poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, cerință impusă de prevederile art. 75 cod procedură penală.
Analizând celelalte probe administrate în cauză, Curtea observă că acestea reprezintă probe circumstanțiale sau mediate care nu au un caracter cert, neechivoc, în privința existenței constrângerii exercitate de inculpat ca modalitate de înfrângere a libertății sexuale a victimei.
În privința martorilor audiați, Curtea constată că depozițiile acestora reprezintă probe mediate, având drept sursă principală declarația victimei.
În primele declarații martorii relatează despre fapta de tentativă de viol, despre care au luat cunoștință cu ocazia mărturisirilor făcute de victimă după depunerea plângerii penale, și nicidecum despre o faptă de viol.
De asemenea, declarațiile martorilor relevă aspecte circumstanțiale cum că inculpatul obișnuia să plimbe fetele cu autoturismul său, că și victima a fost văzută în autoturism sau că între părți au existat relații foarte bune, trăgându-se astfel concluzia că victima avea încredere în inculpat.
Niciuna dintre depoziții nu conține informații relevante, percepute direct de martori, relative la circumstanțele concrete în care s-au comis faptele, așa cum sunt ele reținute în actul de sesizare și în hotărârea atacată, sau privitoare la urmele specifice unei infracțiuni de viol, respectiv urme de violență, biologice sau materiale, dat fiind că s-a reținut deflorarea victimei.
Dimpotrivă, din declarația martorei, sora victimei, rezultă că nu au existat urme biologice ( de sânge ), specifice deflorării, pe lenjeria intimă a victimei ( fila 56 dos.fond ).
Referitor la obiectul de vestimentație rupt, predat organelor de urmărire penală, Curtea apreciază că acest mijloc de probă nu poate avea forță probantă atâta timp cât victima a declarat mai întâi că i-a fost rupt de inculpat iar apoi a susținut în fața instanței de fond, că a tras și l-a rupt singură.
Ipoteza violului nu este susținută nici de constatările medico-legale efectuate la aproximativ 2 luni de la data când s-a reținut că s-a comis fapta și evidențiate în certificatul medico-legal nr. 736/23.05.2008 al
Conform acestor constatări, victima a prezentat deflorare cu rupturi himenale cicatrizate, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată de producere nu se poate preciza și nu a prezentat semne de violență pe cap, trunchi și membre.
În concluzie, Curtea apreciază că probele administrate nu confirmă existența constrângerii exercitate de inculpat asupra victimei pentru a se putea reține infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al.3
Totuși, materialul probator administrat în cauză respectiv ultima declarație a părții vătămate dată la instanța de fond care se coroborează cu constatările din certificatul medico legal, cu declarațiile martorilor care au văzut-o pe victimă în autoturismul inculpatului și cu declarația inculpatului dată în fața instanței de apel, prin care recunoaște că a întreținut raport sexual consimțit cu victima, dovedește existența unui raport sexual consimțit între părți, faptă ce se circumscrie infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 al.1
În privința în privința faptei de viol având ca victimă minora, Curtea constată că situația faptică reținută în actul de sesizare și hotărârea primei instanțe, din punct de vedere probator, prezintă aceleași rezerve și aspecte de netemeinicie.
În primul rând, se observă că plângerea pentru această infracțiune de viol s-a formulat după cca. 2 ani de la data când se reține comiterea faptei, iar toate probele administrate sunt efectuate după acest interval de timp.
În al doilea rând, probele administrate nu susțin ipoteza consumării unui raport sexual între inculpatul și victima, prin constrângerea victimei.
Singura probă pe baza căreia s-au demarat cercetările și care a susținut ipoteza violului, a fost declarația dată de victimă în faza de urmărire penală, la insistențele numitei, mama primei victime, declarație retractată ulterior în fața instanței de fond.
Celelalte probe administrate sunt, ca și în cazul precedent, probe mediate sau care conțin aspecte circumstanțiale și nu esențiale pentru fapta dedusă judecății, fiind irelevante pentru dovedirea violului.
Aceste probe nu dovedesc cel puțin o schimbare, o modificare în comportamentul victimei după data când se pretinde că s-a comis fapta, niciunul dintre martorii audiați, persoane apropiate victimei, nu au sesizat o asemenea schimbare, care este aproape certă și vizibilă în asemenea situații, și care nu poate trece neobservată.
Dimpotrivă, sunt probe, respectiv declarația martorei G, care relevă că victima își începuse viața sexuală, chiar ea povestind că a întreținut raport sexual cu un băiat în scara unui bloc.
Deși, nu sunt suficiente și relevante pentru dovedirea infracțiunii de viol, probele administrate respectiv, ultima declarație a părții vătămate, constatarea medico legală nr.864/25.06.2008 care atestă în cazul victimei o deflorare veche a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată, declarațiile martorilor care au văzut-o pe victimă în autoturismul inculpatului și declarația de recunoaștere a inculpatului făcută în fața instanței de apel, dovedesc consumarea unui raport sexual consimțit între părți, faptă ce se circumscrie infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 al.1
Potrivit acestui text de lege, raportul sexual are loc fără constrângere și fără a se fi profitat de starea de neputință a victimei. Fapta are loc cu consimțământul victimei dat, desigur, în condițiile lipsei de maturitate psihică, sub imperiul impulsurilor necontrolate, al lipsei de rezistență morală ori sub influența inculpatului.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond, în lipsa unei analize temeinice, amănunțite, profunde a fiecărei probe și a probelor în ansamblu, a făcut o interpretare greșită a acestor probe, și a dat relevanță deosebită, exagerată, unei singure probe, reținând o situație de fapt bazată pe constatări vagi, discutabile, pe presupuneri și prezumții, contrară exigențelor prevăzute de art. 356 cod procedură penală. De asemenea, instanța de fond a reținut existența concursului de infracțiuni, fără a arăta în dispozitivul hotărârii fiecare infracțiune parte a concursului ori cel puțin numărul infracțiunilor, nu a stabilit pedeapsa principală și pedeapsa complementară pentru fiecare infracțiune și a reținut aplicarea art. 74 cod penal, fără a arăta împrejurarea reținută ca circumstanță atenuantă, art. 34, art. 35 și art. 79 cod penal.
În consecință, Curtea, în baza art. 379 al.1 pct.2 lit.a cod procedură penală, va admite apelul, va desființa sentința atacată și, rejudecând, va dispune, în baza art. 334.Cod Penal schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de viol, prev de art. 197 alin.3 cod penal, în două infracțiuni de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin.1 cod penal.
Va condamna pe inculpatul, după cum urmează:
- pentru săvârșirea infracțiunii act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 din Cod penal, cu aplic. art.74 lit.a și art. 76 alin. 1 lit. c pen. parte vătămată;
- pentru săvârșirea infracțiunii act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 din Cod penal, cu aplic. art.74 lit.a și art. 76 alin. 1 lit. c pen. parte vătămată;
Referitor la circumstanțele atenuante, curtea notează că reținerea acestora este obligatorie pentru instanța de apel, având în vedere prevederile art. 372 cod procedură penală, privind regula neagravării situației în propria cale de atac. Așadar, curtea va reține conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, rezultată atât din referatul de anchetă socială cât și din fișa de cazier judiciar, inculpatul fiind cunoscut ca o persoană liniștită, care nu a creat probleme în comunitate și familie și se află la primul contact cu legea penală, împrejurări ce se circumscriu prevederilor art. 74 li. a cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, C va valorifica toate criteriile generale prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptei, determinat de importanta valorii sociale ocrotite, de modul si mijloacele folosite de inculpat, acesta profitând de încrederea ce i s-a acordat de către victimele minore, acestea având vârsta la care se formează trăsăturile de personalitate, săvârșirea faptei asupra unei asemenea persoane constituind o mare primejdie pentru dezvoltarea ei ulterioară fizică și psihică, abuzul sexual putând crea și, în mod cert a și creat, traume emoționale deosebite și persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală, condamnându-l pe inculpat la câte o pedeapsă principală de 2 ani și 10 luni închisoare.
Inculpatului i se va aplicata și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 65 Cod penal, a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b Cod Penal, constatând că pedeapsa principală este închisoare mai mare de 2 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor comise impun aplicarea acestei pedepse pe timp de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii în condițiile art. 66 Cod penal.
In legătură cu pedeapsa accesorie ce se va aplicata inculpatului, curtea are în vedere Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii și practica instanței de la Strasbourg, Curtea Europeană în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotrivaRegatului UnitalMarii Britaniiși alIrlandei de Nord,păstrând linia stabilită prin Decizia și împotriva României, care a apreciat că nu se impune interzicereaope legisa drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia.
Cum faptele care fac obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, curtea apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
De asemenea, nu se va interzice dreptul prev. de art. 64 lit. c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo profesie sau funcție pentru săvârșirea infracțiunii, și nici drepturile prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal, în condițiile în care, inculpatul nu are copii minori și este puțin probabil să fie ales tutore sau curator după ce comunitatea a aflat despre împrejurările în care acesta a comis o faptele de natură penală.
În baza art. 33 lit. a cod penal și art. 34 lit. b cod penal, precum și art. 35 alin.3 cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b.Cod Penal
Conform dispozițiilor art.71 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
Conform art. 192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 al.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul.
Desființează sentința atacată și, rejudecând, dispune:
În baza art. 334.Cod Penal schimbă încadrarea juridică din cele două infracțiuni de viol, prev de art. 197 alin.3 cod penal, în două infracțiuni de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin.1 cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui si, nascut la 24.07.1986, in Rm.S, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, necasatorit, fara antecedente penale, cu domiciliul in comuna Podgoria, judetul B, după cum urmează:
- pentru săvârșirea infracțiunii act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 din Cod penal, cu aplic. art.74 lit.a și art. 76 alin. 1 lit. c pen. parte vătămată,la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b Cod Penal, cu titlu de pedeapsă complementară;
- pentru săvârșirea infracțiunii act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 din Cod penal, cu aplic. art.74 lit.a și art. 76 alin. 1 lit. c pen. parte vătămată,la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b Cod Penal, cu titlu de pedeapsă complementară;
În baza art. 33 lit. a cod penal și art. 34 lit. b cod penal, precum și art. 35 alin.3 cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b.Cod Penal
Conform dispozițiilor art.71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
Conform art. 192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2010.
Președinte, Judecător,
Fiind plecat în concediu de odihnă
se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.DD
4 ex./01.03.2010
dos.f- Tribunalul Buzău
.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Ștefan Fieraru
