Violul (art.197 cod penal). Decizia 81/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.81/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul -EL, împotriva sentinței penale nr. 54 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-apelant, asistat de avocat ales din cadrul Baroului A, pentru partea vătămată intimată lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-apelant, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Inculpatul-apelant, prin apărător ales, arată că nu are probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art.379 Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-apelant, avocat, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, solicită achitarea inculpatului, arătând că nu există probe în dovedirea vinovăției inculpatului, iar pe de altă parte pedeapsa aplicată este prea mare.
Apărătorul din oficiu al părții vătămate-intimate, avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea de condamnare este în conformitate cu probatoriul administrat, iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art.197 alin.2 lit. b/1 și alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.01.1972 în localitatea L jud. A, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație și loc de muncă, concubinaj, 5 copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în com. nr.708 jud. A, cu antecedente penale, CNP -, la 14 (paisprezece) ani închisoare pentru infracțiunea de viol, în formă continuată
În baza art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit. a, b, d, Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de incest, în formă continuată
În baza art.33, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d și e Cod penal.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d și e Cod penal.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu pe seama părții vătămate minore, născută la 21 octombrie 1997 în L jud. A și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia prin reprezentantul legal suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr.140/P/2008 înregistrat la această instanță la data de 8 octombrie 2008 fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată prevăzută de art.197 alin.2 lit. b/1 și alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și incest în formă continuată prevăzută de art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de acuzare că în perioada februarie-mai 2008, întreținut mai multe acte sexuale cu partea vătămată, fiica sa naturală în vârstă de 10 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptelor arătând că nu își amintește împrejurările în care a comis faptele întrucât era sub influența băuturilor alcoolice.
În fața instanței de fond inculpatul a uzat de dreptul la tăcere conform art.70 alin.2 și 322 Cod procedură penală, refuzând să facă declarații.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în faza de urmărire penală respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, denunț, declarația părții vătămate, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului și cel administrat nemijlocit în fața instanței -declarația părții vătămate, ale martorilor, adrese ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A, referat de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, tribunalul a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a inculpatului cu martora s-au născut cinci copii minori, cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, printre care se numără și victima. Toți aceștia au locuit împreună în localitatea nr.708 jud. Partea vătămată este născută la 21 octombrie 1997 în localitatea L jud. A și în prezent este elevă în clasa IV- a la Școala generală din localitatea jud. Unul dintre acești minori, respectiv, este încadrată în gradul II de handicap locomotor și pe fondul acestor probleme de sănătate este necesară spitalizarea sa în mod regulat, fiind . de fiecare dată de martora, mama sa.
În luna februarie 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data, martora era internată în spital cu minora, ceilalți patru copii minori rămânând acasă cu inculpatul. Copiii dormeau împreună într-o cameră iar inculpatul dormea în altă cameră. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a intrat în camera unde dormeau copiii săi, a luat-o pe în brațe și a dus-o în camera în care el dormea. Partea vătămată i-a cerut inculpatului să o lase să plece, acesta a refuzat și i-a spus să se dezbrace. La început minora a refuzat dar apoi, fiindu-i teamă și-a dat jos pantalonii de pijama. Inculpatul a așezat-o pe partea vătămată peste el și a întreținut raport sexual. După consumarea actului sexual inculpatul i-a cerut părții vătămate să facă sex oral, aceasta a început să plângă și a refuzat, inculpatul a încercat să o oblige dar minora s-a trântit la pământ astfel că a renunțat și a ieșit din cameră. Partea vătămată a simțit dureri și a văzut că din zona genitală îi curge sânge, s-a șters cu o cârpă, pe care a aruncat-o în soba de teracotă din cameră, observând totodată că tatăl său ejaculase pe pătura de pe pat. În tot acest timp, în cameră muzica de la aparat răsuna cu intensitate.
În aceeași perioadă, fără a se putea stabili cu exactitate data, în aceleași împrejurări, inculpatul a încercat să întrețină din nou raport sexual cu minora. După ce inculpatul s-a dezbrăcat și a dezbrăcat-o și pe partea vătămată, a încercat să-i introducă penisul în vagin dar nu a reușit și pentru că aceasta a început să plângă, i-a introdus un deget în vagin, până când partea vătămată a început să sângereze și să acuze dureri puternice, astfel că a renunțat.
În noaptea de 15 mai 2008, aflându-se la domiciliu împreună cu cei patru minori, martora lipsind de acasă din motivele susmenționate, inculpatul a luat-o pe partea vătămată din camera în care dormea cu frații săi și a dus-o în camera sa. Aici i-a cerut să se dezbrace și în ciuda solicitărilor minorei de a-i permite să plece inculpatul a amenințat-o cu bătaia, astfel că aceasta s-a dezbrăcat. Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual cu minora dar nu a reușit. În aceste împrejurări inculpatul i-a cerut părții vătămate să facă sex oral dar aceasta s-a zbătut și a strigat, astfel că a renunțat la idee. În final, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să-i mângâie penisul cu mâna și a amenințat-o cu moartea dacă va spune cuiva despre cele întâmplate. Și această faptă s-a petrecut pe fondul consumului de alcool.
A doua zi partea vătămată a povestit fratelui său, martorul și verișoarei sale, martora despre cele întâmplate. În aceeași zi partea vătămată a anunțat-o telefonic pe mama sa, martora relatându-i faptele petrecute.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 276/A/3 din 23.05.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală A s-a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice corporale situate în zona subclavicular stânga care s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile și necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale. Din punct de vedere genital partea vătămată prezintă deflorare veche (mai veche de două săptămâni față de data examinării-19.05.2008) a cărei dată de producere nu a mai putut fi precizată.
Procedând la evaluarea probelor, tribunalul a reținut că într-un punct de vedere, teoria a sintetizat o serie de reguli, raportabile la ansamblul probator, prestabilite pe baza unei generalizări a practicii judiciare. O primă asemenea regulă o constituie aceea, potrivit căreia o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului. Prin urmare, s-a apreciat că declarația unui singur martor ocular poate justifica o soluție de condamnare a inculpatului, dacă ea confirmă vinovăția acestuia. O altă regulă se referă la aceea că o singură probă indirectă nu este niciodată suficientă întrucât coroborarea, care presupune existența mai multor probe, este de esența probelor numite indirecte. S-a reținut că acestea fac dovada nu prin individualizarea lor, importantă ca element al unui sistem, ci prin ansamblul lor, din care trebuie să rezulte în mod necesar o singură concluzie, cu excluderea oricărei alteia.
Ori, s-a constatat de către tribunal că în cauză declarația părții vătămate se coroborează cu înscrisul medical și cu declarațiile martorilor indirecți și și în parte cu declarațiile inculpatului, date în faza de urmărire penală. În privința declarațiilor celor doi martori anterior menționați, date în fața instanței, tribunalul a constatat că acestea nu cuprind contradicții față de cele declarate în faza de urmărire penală, nuanțările fiind o influență a factorului timp asupra unor împrejurări de detaliu și nu a faptului principal.
Așa cum s-a arătat anterior, în fața instanței inculpatul a uzat de dreptul la tăcere conform art.70 alin.2 Cod procedură penală, refuzând să facă vreo declarație.
S-a reținut că, deși art.6 paragraf 2 din CEDO nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil. Curtea Europeană a admis însă, că "dreptul la tăcere nu este un drept absolut însă, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție".
În raport de cele reținute anterior tribunalul a apreciat vinovăția inculpatului ca fiind dovedită, faptele acestuia astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracțiunile de viol în formă continuată prevăzută de art.197 alin.2 lit. b/1 și alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și incest în formă continuată prevăzută de art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, au fost avute în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele, circumstanțele personale ale inculpatului precum și concluziile la care a ajuns consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, a cărui opinie a fost solicitată.
S-a reținut faptul că gradul de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute respectiv de la 10 la 25 ani închisoare pentru viol și de la 2 la 7 ani închisoare pentru incest. În privința persoanei inculpatului prima instanță a constatat că acesta este o persoană în vârstă de 36 ani, la data săvârșirii faptelor, cu un nivel scăzut de instruire școlară, ca absolvent a 5 clase primare, este raliat în concubinaj, are 5 copii minori în întreținere (printre care și partea vătămată), prestează munci ocazionale pentru asigurarea veniturilor familiei, fiind cunoscut cu antecedente penale pentru fapte comise în perioada minorității. Din caracterizarea reprezentanților comunității unde locuiește s-a reținut că inculpatul manifestă în familie și societate un comportament violent pe fondul consumului de alcool. Poziția inculpatului, cu ocazia interviului derulat pentru întocmirea referatului de evaluare (indiferență, indolență, absența oricărei forme de regret) a conturat concluzia tribunalului, conform căreia acesta prezintă trăsăturile caracteristice tipice ale "individului sociopat", trăsături care-i definesc personalitatea. Inculpatul nu a dat de înțeles că are capacitatea efectivă de a se implica într-un proces de auto educare pentru evitarea situațiilor care să-l aducă în conflict cu normele de incriminare. Pe lângă împrejurările de mai sus, prima instanță a considerat util a sublinia distinct concluzia referatului de evaluare întocmit, potrivit căreia acest inculpat, pe fondul consumului de alcool poate constitui un real pericol pentru membrii familiei sale și pentru membrii colectivității locale.
Așadar, în limitele legale ale pedepselor Tribunalul Aradl -a condamnat pe inculpatul la 14 ani închisoare în baza art.197 alin.2 lit. b/1 și alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, aplicându-i acestuia conform art.65 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o durată de 5 ani. În baza art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art.33, 34 lit. b Cod penal a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d și e Cod penal.
Tribunalul a considerat că executarea în regim de detenție a pedepsei de 15 ani închisoare aplicată inculpatului este aptă în realizarea scopului punitiv educativ al pedepsei astfel cum este definit de art.52 Cod penal.
Ca o consecință a condamnării prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d și e Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal. În privința dreptului la vot garantat de art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției, s-a apreciat că acesta nu este absolut și poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanță în fiecare caz în parte. Această situație a impus examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității. În cauză s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de viol și incest și gravitatea faptelor relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale.Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la libertatea sexuală al semenilor săi, acesta fiind unul dintre motivele pentru care va fi lipsit de libertate, tribunalul a considerat că se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și localitatea și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.Prin urmare s-a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Tribunalul a considerat că se impune interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 lit. d și e Cod penal, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise de către acesta asupra fiicei sale minore în vârstă de 10 ani, care îl fac incompatibil cu calitatea de părinte, tutore sau curator.
S-a reținut că prin intervenția Serviciului de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A s-a luat măsura îndepărtării părții vătămate din locuința părintească și aceasta s-a stabilit la maternă în localitatea jud. În această familie i se asigură minorei protecție, susținere financiară și afectivă precum și un mediu adecvat nevoilor și evoluției sale psiho-sociale. Partea vătămată și-a reluat activitatea școlară, fiind elevă în clasa IV -a în cadrul Școlii generale din jud. Din caracterizarea întocmită de învățătorul clasei s-a reținut că minora prezintă un comportament normal, socializează cu colegii de clasă, s-a integrat în grupul de elevi și deși are o atitudine mai rezervată, participă activ la activitățile curriculare și extracurriculare.
S-a reținut că partea vătămată asistată de sa nu s-a constituit parte civilă în procesul penal dar în baza art.17 Cod procedură penală instanța de fond a constatat că acțiunea civilă este pornită și se exercită din oficiu.
La solicitarea primei instanțe,i Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A - Serviciul de Intervenție în regim de urgență în situații de abuz și neglijare a copilului a comunicat că minora este inclusă în programul de consiliere, la care a participat doar o singură dată fiind . de sa. Rezultatul evaluării psihologice a minorei a concluzionat că aceasta prezintă o ușoară imaturitate psihică, infantilism, rezistență la influența exterioară, aviditate afectivă, resentimente, furie, revoltă, simte nevoia de a fi apreciată, se atașează de exterior, trăiește în prezentul imediat. Partea vătămată a reușit să depășească parțial starea de șoc post traumatic pe care a traversat-o în cursul anului 2008.
Tribunalul a remarcat că instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părți vătămate și în domeniul vieții sufletești. Statul este interesat să ocrotească toate valorile care definesc personalitatea umană împotriva oricăror atingeri ce li s-ar aduce prin fapte ilicite, prejudiciile morale constituind un element al răspunderii civile delictuale.
Având în vedere gravitatea extremă a faptelor comise de inculpat, suferințele de excepție suportate de partea vătămată, s-a apreciat că suma de 5000 lei este suficientă dar și necesară reparării prejudiciului moral. Așa fiind, tribunalul în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.17 și 14 alin.5 Cod procedură penală și art.998 cod civil a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu pe seama părții vătămate minore și a obligat inculpatul să plătească acesteia prin reprezentantul legal suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr. 54 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a declarat apel inculpatul, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.03.2009 sub nr-. Apelul nu a fost motivat în scris.
Inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere și în fața Curții, potrivit art. 70.C.P.P. și nu a solicitat alte probe în apărare.
Din analiza sentinței apelate din prisma motivelor de apel analizate din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Starea de fapt reținută de către instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă că în cursul lunii februarie 2008 inculpatul a violat-o pe fiica sa, născută la 21.10.1997.
Vinovăția inculpatului este dovedită conform declarațiilor părții vătămate, martorilor și, precum și a inculpatului din faza de urmărire penală, dar și din raportul de constatare medico-legală nr. 276/A/3/23.05.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină - Legală A, din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice corporale situate în zona subclavicular care s-au putut produce prin zgâriere, iar din punct de vedere genital, partea vătămată prezenta o deflorare veche (mai veche de două săptămâni față de data examinării - 19.05.2008), a cărei dată de producere nu a putut fi precizată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și natura infracțiunii comise.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză în care s-a conturat concluzia conform căreia inculpatul prezintă trăsăturile caracteristice tipice "individului sociopat", nu a dat de înțeles că are capacitatea efectivă de a se implica într-un proces de autoeducare pentru evitarea situațiilor care să-l aducă în conflict cu normele de incriminare, iar pe fondul consumului de alcool acesta poate constitui un real pericol pentru membrii familiei sale și pentru membrii colectivității locale, astfel încât aplicarea pedepsei rezultante de 15 ani, instanța apreciază că este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Instanța a înlăturat apărările inculpatului privind reducerea pedepsei și executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, dată fiind motivele expuse mai sus.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel apreciază că aceasta este corect soluționată, partea vătămată fiind puternic afectată psihic de evenimentul petrecut și necesitând o atenție și un tratament sporit pentru refacerea traiului normal avut anterior.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 379 pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul -EL împotriva sentinței penale NR. 54 din 02.03.2009 a Tribunalului Arad în dosarul nr-
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției in contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul -EL împotriva sentinței penale nr. 54 din 02.03.2009 a Tribunalului Arad în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.24.06.2009
Tehnored. 25.06.2009
Primă instanță: jud.-- - Tribunalul Arad
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu
