Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 294/2015. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 10181/1748/2014/a10

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV-SECȚIA PENALĂ

operator de date cu caracter personal nr._

dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr. 294/C

Ședința publică din data de 28.05.2015

TRIBUNALUL constituit din:

PREȘEDINTE: N. A.- judecător

GREFIER: C. I. R.

M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată inculpatul M. V. F., împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 4.

Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul M. V. F. personal, cercetat în stare de arest la domiciliu și asistat de apărător ales – avocat G. M., conform delegației pentru asistența juridică obligatorie . nr._/2015, atașată la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul și stadiul procesual al cauzei – contestație privind verificarea măsurii preventive (art. 206 NCPP), după care:

Tribunalul procedează la verificarea identității contestatorului - inculpatului M. V. F., legitimat cu CI, având CNP_.

Tribunalul aduce la cunoștința inculpatului faptul că a formulat contestație împotriva încheierii din data de 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 4 prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul, față de dispozițiile art. 206 C. pr. pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Av. G. M., având cuvântul în apărarea inculpatului M. V. F., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale din data de 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 4 și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestului la domiciliu, având în vederea că au încetat temeiurile care au fost avut în vedere la luarea acestei măsurii și au apărut temeiuri noi care nu mai justifică menținerea măsurii arestului la domiciliu. A mai arătat că în sarcina inculpatului M. V. F. s-a reținut săvârșirea a două infracțiunii, respectiv complicitate la furt calificat și tăinuire, învederând că pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, persoana vătămată N. C. a dat o declarație în sensul că dorește să se împace cu inculpatul, consecințele împăcării fiind înlăturarea răspunderii penale a acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat; totodată, solicită să se aibă în vedere faptul că valoarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunilor este mică, și că, de altfel, acesta a fost și recuperat.

Concluzionând, solicită, în principal, revocarea măsurii arestului la domiciliu, iar în subsidiar, dacă instanța apreciază că se impune cercetare inculpatului având o măsură preventivă luată în sarcina sa, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, apreciind că starea de recidivă a inculpatului nu poate constitui un impediment în a se dispune aceasta.

Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că încheierea penală din data de 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ 4 este legală și temeinică.

Contestatorul - inculpat M. V. F., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței; însă arată că nu a făcut nimic, doar a cumpărat un generator.

Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:

Prin încheierea din data de 06.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 4, asupra măsurilor preventive cu referire la inculpații M. V. F. și A. Orlando-D., Judecătoria Cornetu a dispus, următoarele:

I. În temeiul art. 362 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu în raport de inculpatul M. V. F..

În temeiul art. 208 alin.3 rap. la art. 207 alin. 4, s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului M. V. F., dispusă prin încheierea penală nr. 16/C din 22.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a5, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.

S-au menținut obligațiile instituite în sarcina inculpatului M. V. F. prin hotărârea menționată mai sus.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de către inculpatul M. V. F., prin apărător ales.

În temeiul art. 218 alin.8 C.pr.pen., prezenta încheiere s-a comunicat, de îndată, inculpatului și instituției, organului sau autorității desemnate cu supravegherea sa, organului de poliție în a cărei circumscripție locuiește acesta, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

În temeiul art. 221 alin. 4 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 221 alin. 5 C.pr.pen., pe durata măsurii inculpatul poate părăsi imobilul în care locuiește pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

II. În temeiul art. 362 alin. 2 Cp.p. rap. la art. 208 alin. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului A. Orlando-D..

În temeiul art.208 alin.3 rap. la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în sarcina inculpatului A. Orlando-D. prin încheierea penală nr. 12/C/CP din data de 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul_ 4/a4, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 zile.

În temeiul art. 215 alin. 1 și 2 C. pr. pen. s-au menținut obligațiile instituite în sarcina inculpatului A. Orlando - D. prin încheierea menționată.

În temeiul art. 215 alin. 5 C. pr. pen. copia încheierii s-a comunicat, de îndată, inculpatului și instituției desemnate cu supravegherea sa, respectiv organului de poliție în a cărei circumscripție domiciliază acesta.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această încheiere, cu referire la măsurile preventive dispuse față de inculpații M. V. F. și A. Orlando-D., instanța de fond a reținut următoarele:

I. Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu luat față de inculpatul M. V. F. a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6456/P/2014 din data de 09.12.2014 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ 4, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inclusiv inculpatul M. V. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăinuire prev. de art. 270 din C.p. și complicitate la furt calificat prev. de art. 48 din C. p. rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b din C.p. cu aplic art. 38 alin. 1 C.p., constând în aceea că la două intervale de timp diferite a primit de la D. D. un ceas de mână marca Timex și un generator de curent pe benzină marca Bricoline model G. 1300 de 1,1 Watti, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni de furt( ceasul a fost sustras de către D. D. la data de 11.10.2014 din locuința părții vătămate C. M. Jean din ., . A, jud. Ilfov, iar generatorul a fost sustras tot de către acesta la data de 03.11.2014 din locuința numitei N. C. din com. Domnești, ., jud Ilfov).

Prin încheierea penală nr.16/C din 22.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a5, s-au dispus, printre altele, următoarele:

„ În baza art. 348 C.p.p. raportat la art. 202 al. 4 lit. d C.p.p. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. V. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, termen ce curge de la data punerii în libertate.

În temeiul art. 221 al. 2 C.p.p. impune inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe toată durata măsurii preventive:

a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară si instanței de judecata ori de cate ori este chemat;

b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, cu părțile civile, persoanele vătămate și martorii menționați în rechizitoriul nr. 6456/P/09.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

În temeiul art. 221 al. 4 C.p.p. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credința a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 221 al. 5 C.p.p. pe durata măsurii inculpatul poate părăsi imobilul in care locuiește pentru prezentarea in fata organelor judiciare, la chemarea acestora.

Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M. V., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.”.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 362 alin.2 C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Potrivit art. 208 alin.2-4 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător. În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Potrivit art. 207 alin.5 CPP, dacă judecătorul constată că temeiurile care au determinat măsura arestului la domiciliu au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice măsura preventivă, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, dispune, prin încheiere, revocarea arestului la domiciliu și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pe de altă parte, potrivit art. art.207 alin.4 CPP, când judecătorul constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau că există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii față de inculpat.

În acest context normativ, judecătorul a constatat că presupunerea săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată este susținută de următoarele mijloace de probă menționate în actul de sesizare al instanței, respectiv: plângerile persoanelor vătămate; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de reconstituire; declarații martori; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice; procese verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuințele inculpaților.

Așadar, judecătorul a reținut că, în cauză, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M. V. F. a săvârșit infracțiunile de tăinuire prev. de art. 270 din C.p. și complicitate la furt calificat prev. de art. 48 din C. p. rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit b din C.p. cu aplic art. 38 alin. 1 C.p., care sunt infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani, conform art. 223 alin. 2 C.p.p.

Judecătorul, deopotrivă, a reținut că la dosarul cauzei, în ședința publică din data de azi, 06.05.2015, s-a depus un înscris notarial din care rezultă că persoana vătămată N. C. dorește să se împace cu inculpatul M. V. F. în condițiile art.159 C.pen., iar inculpatul M. V. F. precizând, la rândul său, că se împacă cu N. C..

Prin urmare, judecătorul a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu referire la acest inculpat s-au modificat, însă nu au încetat, câtă vreme inculpatul M. V. F. a fost trimis în judecată și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de infracțiunile de tăinuire, prev. de art. 270 din C.p., constând în aceea că a primit de la inculpatul D. D. un ceas de mână marca Timex cunoscând că acesta provine din săvârșirea unor infracțiuni de furt (ceasul a fost sustras de către inculpatul D. D. la data de 11.10.2014 din locuința părții vătămate C. M. Jean din ., . A, jud. Ilfov).

De asemenea, judecătorul a constatat că măsura arestului la domiciliu se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unor eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată inculpatului, măsura arestului la domiciliu având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.

Totodată, măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în sensul asigurării prezenței inculpatului la fiecare termen de judecată, în vederea desfășurării cercetării judecătorești.

Analizând caracterul rezonabil al duratei măsurii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale (faptele au fost săvârșite de acesta în stare de recidivă) și la starea incipientă a procesului penal, instanța a reținut în continuarea caracterul rezonabil al acesteia și a constatat un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății.

Obligația impusă inculpatului prin încheierea penală nr.16/C din 22.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a5, de a nu comunica cu ceilalți inculpați, cu părțile civile, persoanele vătămate și martorii menționați în rechizitoriul nr. 6456/P/09.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, este o garanție că procesul penal se va desfășura în bune condiții.

Prin urmare, reținând că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu referire la acest inculpat nu au încetat la acest moment procesual, deși s-a constatat o modificare a acestora, se impune în continuare această măsură.

De asemenea, a menținut obligațiile instituite în sarcina inculpatului M. V. F. prin încheierea penală nr.16/C din 22.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a5.

Pentru aceleași considerente, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpat, prin apărător ales, considerând că măsura preventivă aptă la acest moment procesual, când încă nu s-a dat citire actului de sesizare a instanței, prin care să asigure buna desfășurare a procesului penal în această fază este măsura arestului la domiciliu, apreciind că măsura controlului judiciar nu conferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi perturbată.

II. Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar cu referire la inculpatul A. Orlando D. s-a constatat următoarele:

Prin încheierea penală nr.12/C/CP din 19.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a4, s-au dispus, printre altele, următoarele:

„În baza art. 242 alin. 2 cu rap. la art. 202 alin. 4 lit. b) înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. Orlando D. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. Orlando D. de sub puterea M.A.P. nr. 33/U.P. din 14.11.2014 emis de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ . În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul A. Orlando D. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – secția de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod procedură penală pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul A. Orlando D. este obligat să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului A. Orlando D. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.”.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.207 alin.5 CPP, dacă judecătorul constată că temeiurile care au determinat măsura arestului la domiciliu au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice măsura preventivă, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, dispune, prin încheiere, revocarea arestului la domiciliu și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pe de altă parte, potrivit art. art.207 alin.4 CPP, când judecătorul constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau că există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii față de inculpat.

În acest context normativ, instanța a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. Orlando D. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că l-a sprijinit pe D. D. în activitatea infracțională în sensul că l-a atenționat cu privire la modalitățile de acțiune ale organelor de poliție în vederea surprinderii autorilor unor infracțiuni de furt și că ar trebui să verifice foarte bine locurile în care urmează să săvârșească infracțiuni pentru a nu fi surprins de organele de poliție; în noaptea de 06/07.11.2014, împreună cu D. D., prin efracție, au pătruns in doua garaje situate in ., ., jud. Ilfov, aparținând numitului M. M., de unde au sustras o foarfecă de tăiat fier beton, un generator marca Ranger, atomizor marca Rusis, un flex, o bormașina, o ruleta 20 m, un pistol de vopsit si doua lanterne, cauzând un prejudiciu de 5.200 lei și la data de 13.11.2014, în jurul orelor 00:30, împreună cu numitul D. D. a sustras mai multe bunuri din imobilul numitului A. I. situat în satul Țegheș, ., jud. Ilfov.

Instanța a reținut că în procedura de cameră preliminară persoana vătămată G. A., cu referire la fapta de furt calificat din 13.11.2014, precum și persoana vătămată M. M., cu referire la fapta de furt calificat din 06/07.11.2014, au declarat că s-au împăcat cu inculpatul A. Orlando D..

Prin urmare, judecătorul a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar cu referire la acest inculpat s-au modificat, însă nu au încetat, câtă vreme inculpatul A. Orlando D. a fost trimis în judecată și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului constând în aceea că l-a sprijinit pe D. D. în activitatea infracțională în sensul că l-a atenționat cu privire la modalitățile de acțiune ale organelor de poliție în vederea suprinderii autorilor unor infracțiuni de furt și că ar trebui să verifice foarte bine locurile în care urmează să săvârșească infracțiuni pentru a nu fi surprins de organele de poliție.

De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele controlului judiciar și a avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor, fiind de asemenea prezent la soluționarea contestației și asistat de către avocat.

Analizând caracterul rezonabil al duratei măsurii controlului judiciar, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului și la starea incipientă a procesului penal, instanța a reținut în continuarea caracterul rezonabil al acesteia și a constatat un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății.

Instanța a constatat că obligațiile instituite în sarcina inculpatului A. Orlando D. prin încheierea penală nr.12/C/CP din 19.01.2015 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 4/a4, nu limitează libertatea de mișcare a acestuia, oferind posibilitatea efectuării oricăror deplasări în țară, iar în străinătate cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

Reținând astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar cu referire la acest inculpat nu au încetat la acest moment procesual, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia și a menținut această măsură cu referire la inculpatul A. Orlando D..

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a formulat contestație inculpatul M. V. F. cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 22.05.2015.

Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.

Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C. pr. pen., Tribunalul va admite contestația formulată de inculpatul M. V. F., având în vedere următoarele considerente:

Inculpatul M. V. F. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat și tăinuire prev. și ped de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C. pen. și, respectiv, art. 270 C. pen.; față de el, prin Încheierea de ședință din data de 14.11.2014, Judecătoria Cornetu a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile începând cu aceeași dată; în data de 09.12.2014, pe rolul Judecătoriei Cornetu s-a înregistrat rechizitoriul nr. 6456/P2014 prin care s-a dispus, între altele trimiterea în judecată, în satre de arest preventiv, a inculpaților M. V., cercetat pentru infracțiunile anterior menționate și A. Orlando D., trimis în judecată pentru săvîrțirea unei infracțiuni de favorizarea făptuitorului și a două infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art. 269 C. pen. și, respectiv, art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C. pen. Măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați a fost menținută de Judecătoria Cornetu prin Încheierea din Camera Preliminară din data de 08.01.2015. Ulterior, prin Încheierea din 22.01.2015, în urma admiterii contestației formulată de inculpatul M. V., Tribunalul Ilfov a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, iar în ce îl privește pe inculpatul A. Orlando, aceeași instanță de control judiciar, prin Încheierea nr. 12/C/P din 19.01.2015, a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar; pentru a dispune aceasta, în privința inculpatului M. V., Tribunalul Ilfov, a reținut, în esență, că în cauză, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat însă nu există probe certe din care să rezulte că, la acest moment, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Această măsură a fost menținută ulterior, de aceeași instanță în urma verificării legalității și temeiniciei stării de arest la domiciliu prin Încheierile judecătorului de Cameră preliminară din 18.02.2015, 13.03.2015 și 08.04.2015; prin Încheierea juecătoriei Cornetu din ata de 13.03.2015, definitivă prin Încheierea nr. 77/C/CP a Tribunalului Ilfov din data de 16.04.2015, s-a dispus scoaterea cauzei din Camera Preliminară, iar în ședina publică din data de 06.05.2015, Judecătoria Cornetu, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării la domiciliu a inculpatului M. V., pe care a menținut-o, respingân cererea inculpatului de înlocuire a acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.

Potrivit art. 362 alin.2 C. proc. pen., ”în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208” care, la alin. 2-4 prevede că ”instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (3) Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător. (4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”

Totodată, potrivit art. 242 alin. 2 cu ref. la art. 202 alin. 3, alin. 4 lit. b C. pr. pen. ”Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)....(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. (4) Măsurile preventive sunt: ... b) controlul judiciar”.

Analizând măsura arestării la domiciliu luată față de inculpatul M. V., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, Tribunalul apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive poate fi realizat, în acest stadiu procesual, prin înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul legalității măsurii arestului la domiciliu, Tribunalul împărtășește punctul de vedere al judecătoriei, în sensul că această măsura a fost luată și, ulterior, prelungită, față de inculpatul M. V. cu respectarea dispozițiilor legale în materie însă, temeiurile care au determinat luarea și menținerea ei nu mai subzistă, respectiv nu mai sunt îndeplinte cumulativ condițiile impuse de art.223 alin.2 C.pr.pen. rap. la art. 202 alin.1 și 3 C.pr.pen.

Astfel, pe de o parte, se observă că din probele administrate în cauză prezentate în mod exhaustiv în cele ce preced, rezultă că inculpatul M. V. a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care este cercetat (complicitate de furt calificat și tăinuire) și sancționate cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, astfel că cerința stabilită de teza a II-a a alineatului 2 al art. 223 C. pr. pen., referitoare la cuantumul pedepsei, este îndeplinită.

Pe de altă parte, față de cele ce urmează a fi prezentate, Tribunalul nu poate să nu constate o modificare a temeiurilor, determinată de timpul scurs de la momentul arestării cu impact asupra rezonabilității acesteia, de necesitatea menținerii acestei stări preventive față de natura și specificul actelor de procedură ce urmează a fi efectuate în cauză.

Procedând la verificarea acestor aspecte, instanța apreciază că, în speță, scopul măsurii arestării la domiciliu luată față de contestatorul- inculpat M. V. poate fi atins prin înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Astfel, din perspectiva rezonabilității duratei arestării la domiciliu, element important în analiza de față, Tribunalul constată că, la acest moment, durata prevenției de mai bine de 5 luni este suficientă pentru a asigura garanțiile bunei desfășurări a procedurilor judiciare și, deși, această durată trebuie analizată prin raportare la complexitatea cauzei, a numărului mare de inculpați, a volumelor de urmărire penală, a motivelor care au generat amânările, menținerea inculpatului în stare de arest la domicliu poate crea aparența unei executări de pedeapsă, și nu a unei detenții provizorii.

Deși subzistă temeiurile de fapt avute în vedere la luarea și menținerea stării de arest, respectiv persistența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, care este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, după o anumită perioadă de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate (W c. Elvetiei si Stasaitis c. Lituaniei). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis în numeroase cauze (cu titlu de exemplu- Letellier c. Franței) că, în măsura în care dreptul național prevede, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „ o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat, de regulă curgerea timpului conducând la limitarea pericolului până la dispariție, iar lipsa lezării ordinii publice un timp rezonabil echivalează cu dispariția pericolului.

La dosar nu există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate cu excepția modului în care a fost săvârșită infracțiunea cercetată și a prejudiciului care se presupune a fi fost cauzat care, de altfel, a și fost recuperat.

Prin hotărârea Scundeanu c. România din 16 februarie 2010, CEDO a sancționat utilizarea excesivă a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în situații abstracte; în această cauză, Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri; de asemenea, în hotărârea C. c. România, Curtea a amintit că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsuri alternative detenției.

În cauza J. c. România, din martie 2010, Curtea constată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp. Acest pericol însă descrește pe măsura trecerii timpului, iar autoritățile trebuie să motiveze de o manieră concretă necesitatea menținerii stării de arest (I.A. c. France, 23 septembre 1998, §§ 104-105, Recueil des arrets .). Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar (Smirnova c. Russie, nos_/99 et_/99, § 61, CEDH 2003 IX (extraits)).

A raționa în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului în condițiile descrise mai sus, sau rezonanța faptei în colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia și prejudiciul reținut, fără a lua în considerare durata măsurii arestării preventive și la domicliu și efectele ei, ar însemna ca judecătorul să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumate nevinovată.

Astfel, Tribunalul reamintește că regula este ca judecarea cauzei să se realizeze cu persoana în stare de libertate; privarea de libertate în orice fază a procesului penal are caracter excepțional, măsura trebuind a fi temeinic motivată în fapt și în drept. Libertatea individuală și libertatea persoanei sunt inviolabile, iar privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legea procesual penală.

Menținerea stării de detenție poate fi justificată, într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. Revine judecătorului rolul de a verifica dacă motivele invocate de autorități continuă să justifice privarea de libertate, fiind pertinente și suficiente, precum și de a se asigura că arestarea preventivă nu depășește o durată rezonabilă.

În aprecierea îndeplinirii condiției privind constatarea faptului că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică se au în vedere, pe de o parte, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului.

Din primul punct de vedere, dacă inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica, într-adevăr, arestarea preventivă și arestul la domiciliu, după aproape 6 luni de la luarea măsurii, menținerea inculpatului M. V. în stare de arest la domicliu nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravității faptei de care este acuzat, apreciindu-se că perioada de privare de libertate a inculpatului este una îndelungată. Pe de altă parte, se va avea în vedere că, în ședința publică din data de 06.05.2015, persoana vătămată N. C. și inculpatul M. V. s-au împăcat, nculpatul urmând a fi cercetat, în continuare, doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire.

Cât privește circumstanțele personale ale inculpatului, se constată că acesta este la primul impact cu legea penală, că a recunoscut comiterea faptelor arătând că a primit de la coinculpat mai multe bunuri, dar nu știa că provin din săvârșirea de infracțiuni; deopotrivă, se poate observa că o . inculpați din prezenta cauză sunt cunoscuți cu antecedente penale, aceștia fiind cercetați în stare de libertate sau sub control judiciar (pentru inculpatul S. E., cercetat pentru aceleași fapte, în ședința publică din 22.05.2015, Judecătoria Cornetu a dispus revocarea controlului judiciar, aceeași soluție fiind adoptată și în ce îl privește pe inculpatul A. Orlando). În acest context, se poate constata o inegalitate de tratament a inculpatului M. V. în raport cu ceilalți inculpați.

De asemenea, celelalte aspecte referitoare la persoana inculpatului M. V., privind lipsa unei ocupații, a unui loc de muncă, lipsa resurselor financiare, nu sunt nici ele suficiente pentru ca inculpatul să fie menținut în stare de detenție preventivă o perioadă de timp îndelungată. Astfel, aceste împrejurări nu sunt niciodată susceptibile de modificare cel puțin câtă vreme inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domicliu, iar persistența lor ar trebui să conducă automat la perpetuarea sine die a stării de arest, o astfel de modalitate de apreciere a oportunității menținerii în detenție a unei persoane fiind incompatibilă cu prev. art. 5 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, sens în care s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea de exemplu hotărârile pronunțate în cauzele Belchev c Bulgaria și Kuibishev c Bulgaria).

Concluzionând, ținând cont și de scopul măsurilor preventive reglementat de art. 202 alin. 1 C. pr. pen. și apreciind că în cauză nu există împrejurări care să demonstreze, la acest moment un interes public real care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului, Tribunalul constată legalitatea măsurii arestării la domiciliu a inculpatului M. V. însă, va dispune înlocuirea acesteia cu măsura restrictivă de libertate a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b) C. pr. pen.

Se constată, astfel, că scopul măsurilor preventive, buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, poate fi atins prin impunerea obligației de a nu depăși limita teritorială a jud.Ilfov în care inculpatul locuiește fără forme legale urmând a desemna ca organ de supraveghere a inculpatului IPJ Ilfov în circumscripția căruia acesta locuiește fără forme legale, care va stabili programul de supraveghere.

În baza art. 215 alin.1 C. pr. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul M. V. va trebui să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată sau organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își are locuința, conform programului de supraveghere întocmit de IPJ Ilfov sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 lit. a), d), f) și j) C. pr. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatului M. V. F. îi vor incumba următoarele obligații:

- să nu părăsească limita teritorială a jud. Ilfov decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- să nu se apropie de inculpații D. D., A. Orlando D., S. E., V. Raoul Lavinius C., D. A. L., de persoanele vătămate B. L., D. C., P. L. A., C. M. Jean, Z. A., N. C., N. I. E. și martorii S. I. M., S. G., M. F., G. S. și I. N. și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nici o cale;

- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului M. V. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, iar în vederea aducerii la îndeplinire a celor dispuse, în temeiul art. 215 alin. 5 C. pr. pen. se va comunica câte o copie a prezentei Încheieri inculpatului M. V. F., persoanelor de care acesta nu are dreptul să se apropie, IPJ Ilfov, Serviciului P. de Evidență a Persoanelor Ilfov și Poliției de Frontieră Române.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a rap la art. 206 C. pr. pen. admite contestația formulată de contestatorul- inculpat M. V. F. împotriva Încheierii ședinței publice din data de 06.05.2015 dispusă de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 4 pe care o desființează, în parte, cu privire la măsura preventivă sub incidența căreia se află contestatorul și rejudecând dispune:

În baza art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 și art. 242 alin. 2 cu ref. la art. 202 alin. 4 lit. b) C. pr. pen., înlocuiește măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul M. V. F., fiul lui A. și E., născut la data de 16.12.1975, identificat cu CNP_, cu domiciliul în . nr. 196, jud. Ilfov prin Încheierea penală nr. 16/C din 22.01.2015 a Tribunalului Ilfov pronunțată în dosarul nr._ 4/ a5, cu măsura preventivă a controlului judiciar, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.

În baza art. 215 alin. 1 C. pr. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul M. V. F. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată sau organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

În temeiul art. 215 alin. 2 lit. a), d), f) și j) C. pr. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul M. V. F. este obligat:

- să nu părăsească limita teritorială a jud. Ilfov decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului M. V. F. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. 5 C. pr. pen. dispune comunicarea câte unei copii a prezentei Încheieri inculpatului M. V. F., persoanelor de care acesta nu are dreptul să se apropie, IPJ Ilfov, Serviciului P. de Evidență a Persoanelor Ilfov și Poliției de Frontieră Române.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. A. C. I. R.

Red. și tehnored. Jud.N.A../ /2 ex.

Jud. Cornetu / jud. D.L.

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 293/2015.... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 294/2015. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 294/2015. Tribunalul ILFOV