Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Neglijenta în serviciu. Distinctie.
| Comentarii |
|
Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Neglijenta în serviciu.
Distinctie.(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 - C.A.B.- S I Pen)
Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constând înîntocmirea referatului pentru aprobarea unui credit, în lipsa documentelorsuficiente si necesare conform normelor bancare si trecând peste obiectiunileComitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si adocumentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat în sedintaComitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producereaunui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive aleinfractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele aleinfractiunii de neglijenta în serviciu prev.de art.249 Cod penal.
Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, îndeplinindu-si custiinta în mod defectuos atributiile de serviciu si prevazând ca prin aprobareacreditului în absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare otulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fosturmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoriasector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedurapenala s-a schimbat încadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, dininfractiunea prev. de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249al.1 Cod penal.
In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luniînchisoare pentru neglijenta in serviciu.
In baza art.1 din Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsaaplicata.
I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10 din Legea137/1997.
S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.
S-a respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civilaBanca Nationala a Religiilor SA -banca in faliment, prin lichidator SCReconversie si Valorificare active SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca incursul lunii martie 1997, SC I Il SRL, prin reprezentatul R I a solicitat B.I.R.un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitaluluisocial SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA(51\% din parti sociale ale SC B SRL apartinând firmei Pt SA, iar 49\% SC BT SA)capital depus la Banca Societe Generale.
Nefiind întrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa, dupa cum a fostrespinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantatcu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la SocieteGenerale, nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social alunei societati comerciale.
In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRLal carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la Banca SocieteGenerale Bucuresti in proportie de 51\% - partea franceza si 49\% partearomâna, achitat in întregime de catre P SA, care a avansat si cota firmeiromâne.
Ulterior, la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus cesionareapartilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei române SC I Il SRL.
De asemenea, P SA a încheiat o "promisiune unilaterala de vânzare"cu SC I Il SRFL in care se preciza ca trebuie sa aduca aport: investitiiefectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentrureconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina, precum si a imobiluluiIPIU si a pretins 2.500.000 USD cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupasemnarea acestei promisiuni.
Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia româna, a fostschimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,SC I Il SA prin R I, solicitând împrumutul conform cererii din 15.05.1997pentru plata unui avans de 40\% (1 milion dolari) din valoarea contractuluiîncheiat cu P SA si având ca obiect livrarea, integrarea si instalarea deechipamente Hardware si echipamente electronice.
Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI acreantelor pe care SC I Il SA le avea de încasat prin derularea a douacontracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul invaloare de 820.000 USD.
Potrivit regulamentului BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urmasa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rolconsultativ întocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei siverificarii cererii si documentelor anexate.
In speta cererea înregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spreanaliza de catre inculpatul B V - la acea data vicepresedintele BIR, martoreiO C - director al Directiei de credite, care la rândul sau a repartizat-omartorei P A - Sef serviciu Credite, acestea doua refuzând întocmireareferatului cu aviz consultativ favorabil considerând dosarul incomplet.
In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre analiza personala cerereade credit si apreciind ca operatiunea este rentabila si profitabila bancii, aîntocmi o ciorna a unui referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,proiect pe care l-a adus in discutia Comitetului de Credite si Risc, membriiacestuia semnând si asumându-si astfel referatul cu diferite obiectii simentiuni, inculpatul avizând prin semnatura, propunerea acestui referat spreaprobare in Comitetul de directie.
In referat se propunea acordare creditului de 1.000.000 lei USDsolicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vânzare - cumpararenr.705061/1997 încheiat cu firma P SA, reprezentând livrarea, integrarea,instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice, inurmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului - 60 zile, dobânda- 18,5\% pre an; comision de gestiune - 2\%, garantii - cesionareacontractelor de export încheiate de cu firmele R AEC si I SA precum sicesionarea în favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ceurma sa fie acordat SC I Il SA de catre M SA.
Comitetul de Directie, in urma analizei referatului, ca urmare adezbaterilor si sustinerilor creditului de catre inculpat, a aprobat prin hotarârela data de 20.05.1997, împrumutul solicitat conditionat de refacereadocumentatiei, cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind oparticipare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea încasarilorla export in favoarea BIR anterior creditului.
Dupa obtinerea aprobarii, referatului a fost refacut conformobservatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost încheiat prin filialaBucuresti Nord a BIR la data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice ainculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa încheierea contractelor deexport ale împrumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii.
Ulterior, desi scadenta a avut loc la 21.07.1997, împrumutul nu a fostrestituit si nici dobânzile facându-se apoi eforturi sustinute din partea BIR invederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocareaîntre timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar la 4.06.1998 a fostexecutat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prinacumularea de dobânzi) ramânând o datorie de 126.882 dolari SUA constândin dobânzi si penalitati.
In acest sens s-a observat ca faptul întocmirii personal, de catreinculpatul B Va ciornei referatului, însusit ulterior de catre Comitetul deCredite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,cum lasa sa se înteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoarejuridica, putând fi întocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este"referatul# - ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar "ciorna" a devenit"referat"doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,care si-au însusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,"ciorna" nu are relevanta decât ca mijloc probator cu privire la pozitiainculpatului fata de împrumut si la participarea activa in aceasta faza.
S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta "ciornei",ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizatstructura cererii de împrumut si a, a semnat referatul spre a fi propus spreavizare si a sustinut avizul favorabil, cât si aprobarea creditului.
Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile saleefectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIRprivind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, insensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatiaeconomico - financiara a solicitantului si care puteau aduce elemente noi inprivinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documentedin care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse cagarantii - cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-au derulat.
In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a îndeplinit in mod defectuosatributiile de serviciu.
Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti sielemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinutorganului colectiv nu înlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile saledefectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelaltepersoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa acreditului, in masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prinîncalcari ale normelor de creditare.
Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta aconstatat ca s-a cauzat o tulburare înse4mnata adusa bunului mers al filialeiBucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia si ca aufost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.
S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituieprejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD - creditul acordat - de vremece, chiar cu întârziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,dobânzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct devedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistând pierderi ci doarcâstiguri efective mai reduse decât cele specificate in contract, reprezentândde fapt echivalentul unor dobânzi mai mici.
Instanta de fond a avut in vedere, in contra sustinerilor inculpatului, caexistenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci cândevaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat deacordarea creditului,cu încalcarea normele de lucru ale bancii, cauzând astfelun prejudiciu sau o tulburare însemnata a activitatii. Ca urmare existentaunor credite nerambursate sau rambursate cu întârziere nu echivaleazaautomat cu raspunderea penala, însa atunci când prejudiciul este rezultatulunor actiuni sau inactiuni ce se înscriu in elementul material al unorinfractiuni, apare si raspunderea penale.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directasi nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentiedirecta sau cu modalitatea mai grava a culpei, culpa cu prevedere.
Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori mobil principalal actiunii faptuitorului, urmarit de acesta, altul decât cel al carui producereeventuala prevazuta si acceptata este incriminata.
In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil oriscop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta esteexclusa.
Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere aparticipat la elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-aavizat spre înaintare Comitetului de Directie, unde l-a sustinut, votând spreaprobare, fara a solicita si aviza documentele necesare pentru verificareabonitatii si solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii si dea semna personal dispozitia de virare a sumei, cu consecinta tulburariiînsemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pâna la recuperarea partialaprin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea deneglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens in care, inbaza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbareaîncadrarii juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72Cod penal având in vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia,concluziile referatului de evaluare psiho - sociala, de faptul ca arestulpreventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv alpedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca împrumutul s-a savârsit informa mai grava a culpei - culpa cu prevedere.
Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR - banca in lichidare asolicitat o suma de 126.882 USD constând in dobânzile si penalitatiledatorate de SC I Il SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciudelictual cauzat de inculpat reprezenta dobânzile si penalitatile contractualeale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poateconfunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.
Mai concret, tinând seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzatde fapta inculpatului, îl constituie nu dobânzile si penalitatile datorate întrepartile contractului de credit - deoarece inculpatul nu era parte in contract -ci îl constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in carecreditul nu ar fi fost acordat.
In concluzie, retinându-se ca dobânzile si penalitatile ramaseneachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgânddin prejudiciul delictual cauzat de inculpat prin fapta sa, instanta de fond arespins ca neîntemeiata actiunea civila.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lângaJudecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.
Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresiteiîncadrari juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinând ca nupoate fi retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist indomeniul bancar, nu putea accepta în mod usuratic ca exista posibilitatearambursarii creditului, când stia ca lipsesc garantiile reale.
Parchetul mai sustine ca o dovada a încalcarii cu stiinta a atributiilor deserviciu este faptul ca inculpatul a întocmit singur referatul respectiv, desiaceasta nu intra in atributiile sale si ca este neîntemeiata sustinereainstantei de fond ca, pentru savârsirea cu intentie directa sau indirecta ainfractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul sa actionezecu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevedeaceasta cerinta.
Inculpatul a criticat sentinta, pentru gresita sa condamnare si asolicitat achitarea, având in vedere ca lipseste probatiunea pentruinfractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat cainstanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pecare o avea in cadrul BIR, si-a îndeplinit in mod defectuos atributiile deserviciu si in mod usuratic nu a acceptat nerambursarea creditului, când defapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii ,aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.
Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apeluriledeclarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti siinculpatul B V împotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligatinculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a schimbat încadrarea juridica a fapteidin infractiunea prev.de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.deart.249 al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul din culpa a participat laelaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spreînaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votând pentru aprobarefara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii sisolvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii, cu consecintatulburarii însemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pâna larecuperarea prejudiciului.
Instanta de fond a retinut, ca situatie de fapt împrejurarea ca la15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea unui credit pe termen scurt de1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de export, invaloare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.
Inculpatul, in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarulDirectiei de Credite, care a dat aviz negativ, împrejurare fata de care,personal a întocmit un referat pe care l-a înaintat Comitetului de Directie,unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmând ca este vorba de o afacere rentabila.
Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora, s-aimplicat personal in redactarea acelui referat, întrucât era o afacere rentabilapentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acelreferat, având in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea întocmi unastfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, arfi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.
Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateralde la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu poate fi înlaturata ipotezaîncalcarii îndatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existentareala a celorlalte doua garantii.
De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careiaîncheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adusun beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare însemnata a bunului mers laacesteia.
Conform Notei întocmite în sedinta Consiliului de Administratie al BIR la28.11.1997 "creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la datade 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare alebancii si cu încalcarea flagranta a conditiilor de garantare, plata si urmarire adestinatiei creditului, asa cum a hotarât Comitetul de Credite si Risc, hotarâreînsusita de Comitetul Director. Ulterior, împrumutul in cauza a devenit restantiar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia"(fila 109d.u.p).
Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficientgarantate au dus în final la falimentarea BIR.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform careiainculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare ar fi trebuit sa se retinainfractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., întrucât conform art.19Cod penal fapta este savârsita cu intentie atunci când infractorul prevederezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savârsirea acelei fapte sauatunci când desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediataconsta tocmai in cauzarea unei tulburari însemnate a bunului mers al unuiorgan sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penalsau o paguba a patrimoniului acesteia.
In lipsa producerii acestui rezultat, încalcarea îndatoririlor de serviciude catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.
Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa demonstram ca acestaa urmarit prin încalcarea îndatoririlor de serviciu producerea rezultatului -cauzarea unei tulburari însemnate sau ca "desi nu a urmarit, a acceptatproducerea lui", or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea saurmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintatchiar functia pe care o detinea.
Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca într-adevar a vazut afacerea încheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorintade a o încheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordareaunui credit, având convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..
Plecând de la acest rationament, tribunalul a considerat ca nu sepoate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum aargumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazutrezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se vaproduce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decât culpa simpla, in sensulca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-lprevada.
In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiteriirecursului Parchetului astfel:
Fapta inculpatului B V constând in întocmirea referatului pentruaprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente sinecesare conform normelor bancare, trecând peste obiectiunile sefilorDepartamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedintacomitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producereaunui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive aleinfractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie subforma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu"stiinta" îndeplinind in mod defectuos activitatile de serviciu. Cunoscândnormele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit însemnat fara aexista garantiile necesare si suficiente.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face ca urmareaimediata respectiv producerea unei tulburari însemnate a activitatii bancii si aunei pagube sa nu existe.
Aceasta s-a produs si rezulta din Nota întocmita in urma sedinteiConsiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997, declaratiile martorilor GN,P A si O C.
In plus, situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatulîntocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de împrumut, hotarâri dindata 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al BIR,nota din 28.11.1997.
Este greu de crezut ca fapta a fost savârsita de inculpat din culpa,atâta timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetuluidirector din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in pofidaopunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatula "insistat" in depasirea "obiectiilor" si acordarea creditului.
In consecinta raspunderea penala a inculpatului ar fi trebuit angajata inbaza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângaTribunalul Bucuresti si inculpatul B V.
In recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti se criticasolutia instantelor sub aspectul gresitei retineri a formei de vinovatie,cerându-se schimbarea încadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in formaintentiei si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Codpenal si art.248/1 Cod penal.
In recursul inculpatului se critica hotarârea pe motive de nelegalitate.
Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la unele probeadministrate si a unor cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul laaparare în sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarulcauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.
De asemenea se arata ca a fost ignorat de instante raportul deexpertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca acordarea sigarantarea creditului s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.
Se critica hotarârile in ceea ce priveste gresita condamnare ainculpatului având in vedere ca probele administrate au condus la concluziaca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decât exercitarea atributiilor deserviciu in functia detinuta.
Prezenta elementului subiectiv în savârsirea faptei care constituieelementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in formaceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.
Pentru existenta infractiunii nu este suficienta savârsirea unei faptecare prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta esteimputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura saobiectiva, astfel încât trebuie sa se verifice posibilitatea reala subiectiva afaptuitorului in momentul si conditiile savârsirii faptei de a anticipa rezultatul siatitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.
Proba reprezentarii rezultatului se face analizându-se modul cum aactionat ca si împrejurarile in care a actionat inculpatul, tinând seama deexperienta sa profesionala.
Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementulsubiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale desavârsire a faptei.
Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivândlipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile, iar numita O C,sef al Directiei Credite, a învederat lipsa unui contract ferm între SC I Il SRLsi P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propusca cesionarea încasarilor in favoarea BIR sa fie efectuata înainte deacordarea creditului, prin contract de cesiune si prin notificare prin executorjudecatoresc.
Cunoscând aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba invedere si a decis sa întocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,iar in cadrul Comitetului de Directie din data de 20.05.1997, i-a îndemnat pemembrii acestuia sa nu ia in considerare opozitiile, convingându-i caafacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent indocument.
Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului GN, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesarepentru încheierea contractului de împrumut, fapt ce s-a si realizat înainte deprimirea comunicarii oficiale din partea conducerii BIR.
De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator sidirector general al SC I Il SRL a fost cercetat într-un dosar separat, pentrucomiterea infractiunii de înselaciune, întrucât a solicitat si obtinut de la BIRcreditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.
Concluzia evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordareaacestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, aprevazut ca prin aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poatecauza prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultatpe care, daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.
Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei, cu consecintaschimbarii încadrarii juridice, sunt nefondate.
Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa întrucâtprobatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil sau scop urmaritde inculpat.
Rationamentul este gresit întrucât latura subiectiva a infractiunii prev.deart.246 - 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentiarezultând din probele administrate in cauza, nefiind necesar ca organelejudiciare sa stabileasca existenta unui mobil.
Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute deprobatoriu - s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta întrucât avazut in afacerea încheiata un profit pentru banca, având convingerea catrateaza cu o firma serioasa si credibila însa nu s-a aratat din ce mijloace deproba rezulta aceasta "convingere".
Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte alBIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburariînsemnate a activitatii unitatii pentru ca "ar fi fost amenintata chiar functia pecare o detinea" nu este corecta, întrucât, daca am accepta ca argumentuleste de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nueste capabil sa savârseasca un abuz in serviciu întrucât i s-ar periclita functiadetinuta.
De altfel opinia separata exprimata la luarea deciziei este legala sitemeinica, considerându-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,iar faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmareaimediata, respectiv producerea unei tulburari însemnate activitatii bancii si apagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota întocmita in urma sedinteiConsiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.
Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savârsita deinculpat cu intentie atât timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedinteiComitetului Director din 20.05.1997 (fila 181) si declaratiile martorilor, inpofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,inculpatul a insistat la acordarea creditului.
In ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei de acordare a unui creditcu încalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare aîncadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nupoate fi admisa.
Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se întelege tot ceea cepriveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoanejuridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietatepublica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,potrivit legii sunt de interes public.
In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu faceparte din categoria persoanelor juridice de interes public.
Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus ovatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cuîncalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationalea Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportatla art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Codpenal.
Daca am accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitatidintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar însemna sa se aplice legea prinanalogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o încalcare grava aprincipiului legalitatii.
Probele au aratat ca având cunostinta de normele bancare inculpatul afacilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmareaimediata, producerea tulburarii însemnare a activitatii bancii si a unei pagubesa nu existe.
Conform notei întocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii sicu încalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatieicreditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul adevenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata asa cum precizeaza BIR"eforturilor deosebite pentru recuperarea sa" (f 109 d.u.p.).
Tulburarea însemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentialaa relatiilor de serviciu produsa atât prin cuantumul prejudiciului, cât si prinerodarea încrederii în credibilitatea bancii.
Constatând ca in cauza exista intentia de savârsire a faptei siproducerea unei tulburari însemnate bunului mers la bancii Curtea, admitândrecursul Parchetului de pe lânga tribunalul Bucuresti, va casa hotarârile, inbaza art.334 Cod procedura penala va schimba încadrarea juridica datafaptei din art.248 - 248/1 Cod penal în art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cuaplicarea art.258 Cod penal. 2
