Acord de mediere între persoana vătămată pe de o parte şi inculpatul minor şi reprezentantul său legal pe de altă parte
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 44 din data de 22.11.2017
Prin încheierea nr. 1149/16.11.2017 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 7067/740/2017, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M. și D. F. O. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2017, până la data de 15.12.2017, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a solicitat să se dispună arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a inculpaților B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: "lovire sau alte violențe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din C.P., "tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din C.P., ";portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev.de art. 372, alin. (1), lit. a) și alin. (3) din C.P., toate cu aplic. art. 38, alin. (1) și art. 41, alin. (1) din CP., și a inculpatului D. F. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de: "lovire sau alte violențe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din C.P., "tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din CP., toate cu aplic. art. 38, alin. (1) și art. 41, alin. (1) din CP., cercetați în stare de reținere.
În motivare, au fost enumerate considerentele de ordin procedural (începerea urmăririi penale, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale) și a fost prezentată situația de fapt:
În data de 15.11.2017, în jurul orelor 10,00-11,00, între numiții B. M. Ș. și R. L. A., ambii elevi ai Liceului Rulmentul Alexandria a avut loc o altercație, motivul fiind o dispută anterioară între elevi, în cursul căreia R. L. 1-a lovit pe B.M. Ș.. Acesta 1-a anunțat telefonic pe tatăl său, inculpatul B. M. de eveniment, care la rândul lui, 1-a sunat pe inculpatul D. F.O., rugându-1 să se deplaseze la liceu.
Inculpatul D.F.O. s-a deplasat la liceu însoțit de fratele său, suspectul D.L.-T. cu autoturismul Hyundai Coupe, proprietatea ultimului. Cei doi au pătruns în incinta liceului, întâlnindu-se cu minorul B.M.Ș., care le-a indicat pe persoana vătămată R. L. A.. Cei trei au început să-1 agreseze pe R. L., timp în care a venit și inculpatul B.M., care intrase cu autoturismul personal în curtea liceului și mersese să discute cu diriginta fiului său, despre conflictul acestuia din timpul dimineții. În timpul agresiunii, persoana vătămată R. L. A. a fost inclusiv tăiat/împuns cu un cuțit în zona umărului drept de către minorul B.M.-Ș., care a aruncat cuțitul în curtea liceului.
Un cuțit cu lamă rabatabilă a fost găsit ulterior, la un control corporal efectuat de către lucrători I.J.J. Teleorman asupra inculpatului B. M., la ieșirea din incinta liceului.
Agresiunea s-a încheiat la insistențele elevilor și a cadrelor didactice care au anunțat agresiunea prin apel la SNUAU 112.
S-a reținut că participanții-agresori au declarații nesincere, în sensul că inculpatul B. M. spunea că inculpatul D. F.-O. nu a intrat în curtea liceului, deși acesta spunea că a intrat. Martorii prezenți la agresiune au spus că au fost, în total, patru agresori, respectiv minorul B. M.Ș., tatăl său B.M. precum și alți doi adulți îmbrăcați sport, care nu pot fi decât frații D. F.-O. și D.L.-T. Inculpatul D.F.-O. este de asemenea nesincer, încercând să ascundă faptul fratele său a intrat în incinta liceului și a participat la agresiune, fapt contrazis prin declarațiile martorilor și prin faptul că cheile autoturismului Hyundai, condus de către D. L.-T., au fost găsite căzute pe sol, în curtea liceului.
S-a precizat că faptul că autorii au folosit un cuțit/briceag este confirmat și de examinarea medico-legală din care rezultă că leziunile pot fi produse și prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător.
În motivarea propunerii, procurorul a susținut că, în ceea ce privește condiția referitoare la existența probelor care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpații B.M.și D.F.O.au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor se constată că aceasta este îndeplinită, astfel proces-verbal de sesizare din oficiu, declarații suspecți și inculpați, declarații persoane vătămate, declarații martori, proces verbal de cercetare a locului faptei, proces verbal de control corporal, proces-verbal de consemnare a diagnosticului stabilit preliminar de către organele medicale, planșă fotografică, mijlocul material de probă constând în corpurile delicte ridicate, fișă copie cazier judiciar, și certificatul medico-legal nr. Al-l 29/1.866/2017 din data de 16.11.2017 sunt mijloace de probă legal administrate și care susțin săvârșirea faptelor de care sunt acuzați inculpații.
Privitor la condiția referitoare la limita de pedeapsă s-a constatat că aceasta este îndeplinită, în sarcina inculpaților B. M. și D. F. O. fiind reținută printre altele și infracțiunea de "lovire sau alte violențe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
În privința condiției referitoare la pericolul pentru ordinea publică - stipulată și în jurisprudența CEDO (cauza Jeèius Contra Lituaniei 31.06.2006, cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) - considerăm că trebuie avute în vedere atât circumstanțele reale a săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele ce țin de persoana inculpaților care să justifice proporționalitatea măsurii preventive.
Astfel, legat de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor pentru care se efectuează cercetări în cauză, s-a constatat că infracțiunile de "lovire sau alte violențe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din C.P., "tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din CP., și "portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev.de art. 372, alin. (1), lit. a) și alin. (3) din C.P., totul cu aplic.art.38 alin.1 și art.41 alin.1 C.p. de care este acuzat inculpatul B. M. , respectiv infracțiunile de "lovire sau alte violențe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din C.P., "tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) și d) din CP., totul cu aplic. art.38 alin.1 și art.41 alin.1 C,p. reținute în sarcina inculpatului D.F.O. sunt fapte de o gravitate ridicată, iar prin incriminarea acestora se protejează relațiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, și cele privind conviețuirea socială sub aspectul asigurării ordinii și liniștii publice, iar cei care săvârșesc asemenea fapte prezintă întotdeauna pericol social.
În aprecierea acestei condiții, au fost avute în vedere și natura infracțiunii reținute, modalitatea și împrejurările concrete în care se bănuiește că s-a comis fapta, faptele fiind descrise pe larg anterior, s-a reținut, în esență, că inculpații B. M. și D.F..O, au pătruns în curtea unei instituții de învățământ, respectiv Liceul Rulmentul din mun. Alexandria, jud. Teleorman, la solicitarea minorului B. M. Ș. care anterior avusese un conflict cu un coleg de liceu, pe nume R.L. A., si împreună cu minorul B.M. Ș. și D.L.T. l-au agresat pe acesta în sediul liceului, perturbând procesul de învățământ și tulburând ordinea și liniștea publică, de față fiind mai mulți elevi ai acestei instituții de învațământ.
Aceste aspecte denotă din partea inculpaților B.M. și D.F.O. o atitudine de indiferența totală față de dispozițiile legale, față de respectul cuvenit instituțiilor de învățământ, față de atenționările făcute anterior de organele judiciare cu privire la săvârșirea de noi infracțiuni, ambii inculpați fiind recidiviști.
Pe de altă parte, urmările produse prin săvârșirea faptelor sunt de natură să justifice un pericol foarte ridicat pentru ordinea publică a inculpaților. Astfel, scade încrederea societății în organele statului care chemate să aplice legea se văd neputincioase. De asemenea, în rândul elevilor și al părinților a fost creat un puternic impact emoțional, acestea putând să gândească, în mod rezonabil, că pe viitor pot continua astfel de evenimente, cu consecințe dintre cele mai rele, astfel îndrumându-ți copiii să meargă la scoală pentru a studia, să te trezești ca părinte ca aceștia să se întoarcă vătămați.
În ceea ce privește circumstanțele personale, se constată că inculpatul B.M. este căsătorit, studii medii, acesta săvârșind faptele reținute în sarcina sa, în stare de recidivă, fiind liberat condiționat la data de 15.06.2016, rămânând un rest de executat de 971 zile dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, conform fișei cazierului judiciar.
Inculpatul D.F.O. este de cetățenie română, căsătorit, studii medii, a comis faptele reținute în sarcina sa in stare de recidivă suferind numeroase condamnări de loviri sau alte violente și furt, fiind eliberat la termen la data de 01.03.2016, din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare conform cazierului judiciar.
Activitățile infracționale precum cele de care sunt acuzați inculpații necesită o reacție fermă a societății și un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanță și vor fi trecute cu vederea.
Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat și mediatic, există categoric în rândul opiniei publice și impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a inculpaților, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. 1 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B. M. și D. F. O..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar conform alin. 2 "nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută, dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale".
Mai mult, alin. 3 al aceluiași articol prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaților B. M. și D.F. O.
1. Mai întâi, au fost respectate condițiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpaților, respectiv: a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea ce formează obiectul prezentei propuneri; a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceeași infracțiune, persoanele cercetate dobândind calitatea de inculpat; propunerea de luare a măsurii arestării preventive este motivată și cuprinde temeiul de drept; inculpații au fost aduși la soluționarea propunerii și asistați de apărători aleși.
Totodată, raportat la art. 202 alin. (2) C.proc.pen. și art. 16 C.proc.pen., judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu există nicio cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a acțiunii penale.
2. De asemenea, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și acestea prezintă formal elementele unei infracțiuni, iar pentru infracțiunea de ";lovire sau alte violențe";, prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., legea prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani sau amendă, fiind îndeplinită astfel și condiția de legalitate prevăzută de art.223 alin.2 Cod procedură penală, aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să fie de 5 ani sau mai mare.
În aceste sens, judecătorul de drepturi și libertăți al fondului a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate R. L.A. (f 63, f 65) în cuprinsul căreia se arată că, aflându-se în fața internatului, numitul B. M., însoțit de fiul acestuia B.M. Ș.și de numiții D. O. F. și D.L. T. au început să-l lovească ";cu pumnii și picioarele în zona feței, cât și a corpului";. Totodată, menționează persoana vătămată că a reușit să fugă de acolo înspre terenul de sport al școlii, însă B. M. Ș. împreună cu tatăl acestuia i-au pus piedică, căzând la pământ, ambii au început să-l lovească cu picioarele în cap și în spate.
Totodată, prin declarația dată la data de 15.11.2017 (fila 75), martorul T.F. M. a arătat că, după ce a ieșit în pauza de la ora 12.50 s-a întâlnit cu persoana vătămată R.A. în fața căminului pe care l-a avertizat să nu iasă la poartă întrucât ar fi auzit că-l așteaptă două persoane. Acesta a vrut inițial să meargă spre poartă, însă s-au oprit în spatele căminului și, la un moment dat, martorul l-a observat pe B. M.Ș., însoțit de alți doi bărbați, că se îndreptau spre ei. După ce s-au apropiat de ei, atât B. M.Ș., cât și cei doi bărbați, au început să-l lovească pe R. cu pumnii și picioarele, persoana vătămată căzând la pământ și continuând să fie lovită de cei trei. La scurt timp a apărut și B. M., tatăl lui B. M. Ș., care și el a început să-l lovească pe R. A. cu pumnii. Reușind să scape, R. A. a fugit spre ghenă, însă aceștia l-au prins din urmă și l-au mai lovit și acolo. Ulterior a observat martorul cum, fiind pe terenul de sport, persoana vătămată era căzută la pământ și, încercând să se ridice, a mai fost lovit încă o dată cu piciorul de către unul dintre cei trei.
Declarația martorului T.F. M. se coroborează cu declarația martorului T. V. M. (fila 77), care a observat două persoane de sex masculin care, împreună cu B. M. Ș.au început să lovească persoana vătămată cu pumnii și picioarele până aceasta din urmă a căzut, moment în care martorul a fugit de la fața locului. Ulterior, întrucât spre terenul de sport alergau mai multe persoane, a mers și el să vadă ce se întâmplă și l-a observat pe Răceală Alexandru plin de sânge, la locul fapte aflându-se și B. M. Ș., cei doi bărbați care-l însoțiseră inițial și încă o persoană de sex masculin despre care a auzit că este tatăl lui B.M. Ș.
Aceleași aspecte sunt menționate și în declarațiile martorilor M. M. (fila 79), A. L. V.(fila 81), Z. F. M. (fila 82), M. F.(fila 84), A. C. F. (fila 86).
Mai mult, prin declarațiile date în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpații B.M. și D.F. O. au recunoscut că ar fi agresat fizic persoana vătămată, însă aceasta doar ca urmare a provocării, R.L. A. fiind cel care a inițiat conflictul. Apărarea inculpaților, în sensul că au comis faptele în stare de provocare din partea persoanei vătămate nu poate fi analizată în această fază a procesului, întrucât probele administrate sunt insuficiente până în acest moment pentru a susține apărarea acestora.
3. În al treilea rând, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultate din fapta penală de care este acuzat.
În speță, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din gravitatea deosebita a infractiunii îndreptate împotriva integrității corporale, natura relațiilor sociale lezate, modalitatea concretă și circumstanțele în care a fost săvârșită (prin pătrunderea în incinta unei unități de învățământ, în timpul orelor de curs, de către mai multe persoane împreună), iar lăsarea inculpaților în libertate ar determina o stare de temere, de neîncredere în justiție a publicului, de neîncredere în capacitatea autorităților de a stopa astfel de pericole, sau chiar convingerea, nedorită, că astfel de activități infracționale pot fi proliferate. În plus, conduita colectivă a inculpaților a condus nu doar la săvârșirea de presupuse infracțiuni contra integrității corporale, ci și, prin modul în care au acționat, aceștia au creat o stare de intimidare și de amenințare la adresa siguranței persoanelor, aspect de natură să ridice un grav semn de întrebare asupra valorilor pe care aceștia le respectă într-o societate a cărei permanente deziderate sunt securitatea personală, armonia, liniștea și ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți mai reține că scopul măsurilor preventive este și acela de a preveni comiterea altor infracțiuni de către inculpați, scop ce nu poate fi realizat decât prin detenția provizorie a acestora, fără afectarea prezumției de nevinovăție, având în vedere atitudinea de indiferență totală față de dispozițiile legale, prin încălcarea normelor de conviețuire socială. Sub acest aspect, se reține și faptul că ambii inculpați sunt recidiviști, inculpatul B. M. fiind liberat condiționat la data de 15.06.2016, rămânând un rest de executat de 971 zile dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, iar inculpatul D.F.-O. suferind numeroase condamnări de loviri sau alte violente și furt, fiind eliberat la termen la data de 01.03.2016, din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
Judecătorul de drepturi și libertăți al primei instanțe a apreciat că în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpaților, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații.
Au arătat că a fost încheiat un acord de mediere cu persoana vătămată pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, astfel că plângerea prealabilă a fost retrasă față de toți cei patru cercetați, inclusiv față de inculpații - contestatori.
Totodată, au solicitat o măsură preventivă mai puțin severă.
Examinând actele dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal constată că a fost depus un acord de mediere între persoana vătămată Răceală Lilian Alexandru pe de o parte și inculpatul B. M. Ș. (minor) și reprezentantul său legal pe de altă parte. În urma acestui acord, părțile au stins conflictul, iar persoana vătămată nu mai solicită tragerea la răspundere penală a numiților: B. M., D.F.O., B.M. Ș., D.L. T.
În aceste condiții, judecătorul constată că pentru infracțiunea prev. de art. 193 Cp încheierea acordului de mediere constituie o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale potrivit art. 16 lit. g Cpp.
Conform art. 202 alin. 2, în cazul în care există o astfel de cauză, nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, menținută, prelungită sau confirmată.
Din coroborarea acestor texte legale se înțelege că, față de infracțiunea de lovire pentru care s-a dispus arestarea preventivă, măsura nu mai poate subzista, astfel încât acordul de mediere își produce efectele din punct de vedere al măsurii preventive.
În cauză rămân a fi efectuate cercetări pentru celelalte două infracțiuni : port fără drept de cuțit și tulburarea ordinii și liniștii publice, ce prevăd o pedeapsă sub minimul de 5 ani închisoare, astfel încât luarea măsurii arestării preventive, sau arestului la domiciliu nu pot fi legale.
Ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite în curtea unei instituții de învățământ, cu violență și prin folosirea unei arme albe, judecătorul apreciază că se impune o măsură preventivă, mai ales că cei doi sunt recidiviști, iar lăsarea în libertate trebuie să fie supusă unor condiții pe care ei vor fi obligați să le respecte.
Se va dispune astfel, admiterea contestațiilor, înlocuirea prezentei măsuri preventive cu măsura controlului judiciar pentru 60 zile.
Se va dispune punerea de îndată, în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 19 și respectiv nr. 20, ambele emise la 16.11.2017 de Judecătoria Alexandria, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În temeiul art.215 alin.1, alin.2 lit. a, d, j Cpp, impune inculpaților B. M. și D.F. ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;
- să nu comunice, pe nici o cale, în mod direct sau indirect, cu persoana vătămată R. L. A.-din com. Plosca jud. Teleorman sau cu membrii familiei acestuia;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În temeiul art. 215 alin.3 Cpp, atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art.215 alin.4 din Cpp, încredințează supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care le revin organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc.
O copie a încheierii se comunică inculpaților și organelor menționate în art. 215 alin.5 din Codul de procedură penală.
