Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă penală nr. 433 din data de 13.11.2017
La data de 25.10.2017, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr…../259/2017 acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cu inculpatul D.I.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.1 C.pen. obiect al cauzei penale nr.201/P/2017 .
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul D.I.S. a relatat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului precizând că fapta comisă de G.I. s-a petrecut în jurul orelor 1500-1530 când acesta i-a cerut sprijin telefonic pentru a-l ajuta să-și scoată mașina din șanț, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.1 C.pen.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu, ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, declarații inculpat și martori, proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a drepturilor suspectului, precum și felul și cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei(echivalentul a 200 zile amendă, o zi amendă fiind 40 lei) cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr.201/P/2017.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr…../P/2014 din 26.02.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus trimiterea în judecată a numitului G. I., în calitate de inculpat, pentru săvârșirea infr.prev.de art.336 al.l C.pen., constând din aceea că la data de 12.12.2014, acesta a condus pe drumurile publice un autoturism, cu o alcoolemie de 2,70 gr %o.
S-a reținut că la data de 12.12.2014, în jurul orelor 1830 organele de poliție au fost sesizate printr-un apel telefonic de martorul S.V., cu privire la faptul că pe drumul public din fața locuinței sale a circulat un autoturism marca Dacia de culoare galbenă care a derapat, intrând în șanțul plin cu apă din apropierea imobilului său.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și în prezența martorilor S.V. și M. E. au constatat că în autoturismul care derapase în șanț se afla numitul G.I. aflat în stare de ebrietate și care a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest.
Conducătorul auto a fost condus cu consimțământul său la Spitalul Mizil, unde acesta a acceptat recoltarea doar a unei singure probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr.2153/12.12.2014 al SML Ploiești a rezultat că la data recoltării mostrei biologice conducătorul auto G. I. avea o alcoolemie de 2,70 gr %o.
Cu privire la această faptă, G.I., nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății nu a recunoscut că ar fi condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice și pentru a-și dovedi nevinovăția a propus audierea în calitate de martori a numiților M. M. și a inculpatului D.I.S.
Astfel, în declarațiile date în calitate de inculpat, G.I. a susținut că la data de 12.12.2014 a intenționat să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală la moara din localitatea Inotești, dar în jurul orelor 15oo în timpul deplasării pe drumurile publice din această localitate, a derapat și a intrat cu mașina în șanțul de pe marginea drumului public.
Conducătorul auto a pretins că a solicitat telefonic sprijin în jurul orelor 1530 martorului M. M. care 1-a refuzat deoarece se afla la serviciu și inculpatului D.I.S. care i-a precizat că nu îi poate ajuta deoarece se află la domiciliu împreună cu mai multe persoane cu care deja a consumat băuturi alcoolice.
În aceste condiții, G. I. a declarat că a lăsat autoturismul în acel loc și s-a deplasat la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, bere și coniac până în jurul orelor 1830 când a revenit la mașină pentru a lua din aceasta actele de identitate și banii din pensia încasată în acea zi.
În momentul în care se afla lângă mașina sa, la fața locului au sosit organele de poliție care l-au acuzat că ar fi condus autoturismul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, fapt pentru care i-au întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.336 al.l C.pen.
Fiind audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, inculpatul D.I.S. a precizat că la data de 12.12.2014, după lăsarea întunericului, a fost sunat pe telefonul mobil de G.I. pentru a-1 ajuta să scoată mașina dintr-un șanț, dar pentru să la data respectivă consumase băuturi alcoolice, inculpatul i-a cerut consăteanului său să amâne acest lucru pentru a doua zi, ceea ce s-a și întâmplat.
După sesizarea instanței cu rechizitoriu, G.I. l-a rugat pe inculpatul D.I.S. să-și schimbe declarația și să declare că acesta i-a cerut ajutorul pentru a scoate mașina din șanț în jurul orelor 15oo-153o și nu după lăsarea întunericului, așa cum acesta declarase în cursul urmăririi penale.
Dând curs rugăminții numitului G.I., în declarația dată în calitate de martor la Judecătoria Mizil, inculpatul D.I.S. a relatat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, precizând că fapta comisă de G.I. s-a petrecut în jurul orelor 15oo-1530 când acesta i-a cerut sprijin telefonic pentru a-1 ajuta să-și scoată mașina din șanț.
Prin sentința penală nr.99/13.03.2017a Judecătoriei Mizil, instanța de judecată a înlăturat apărările făcute de G.I. și pe baza probelor administrate, a stabilit în baza art.396 al.4 c.p.p. rap.la art.83 cp., pedeapsa de 2 ani închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
După sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, fiind audiat în calitate de suspect și inculpat, D.I.S. a recunoscut că la rugămintea consăteanului său, G. I., pentru a-1 ajuta să scape de răspundere penală, în declarația dată în fața instanței de judecată ca martor, a susținut în mod nereal că acesta i-a cerut ajutorul pentru a-și scoate mașina din șanț, în jurul orelor 15oo deși acest fapt s-a întâmplat în realitate dar după lăsarea întunericului, respectiv în jurul orelor 20oo.
La data la care a făcut această declarație, inculpatul D.I.S. cunoștea fapta comisă de G.I. și, chiar dacă nu avea cunoștință de împrejurările concrete de săvârșire, a avut reprezentarea că prin decalarea orei la care aceasta a fost comisă va folosi inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta îi precizase deja că dacă martorul ar fi dat curs rugăminții sale și ar fi declarat același lucru și în cursul urmăririi penale, acesta nu ar mai fi fost trimis în judecată.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declarația inculpatului D.I.S., declarațiile martorilor N.C.V., A.Gh., F.C. și D. M.
În drept, fapta inculpatului D.I.S. constând în aceea că a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului cu privire la ora la care conducătorul auto G. I. a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, la rugămintea acestuia pentru a-1 exonera de răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.l C.pen.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 273 al.1 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a face afirmații mincinoase sau omisiunea acestuia de a spune tot ce știe, ambele în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care este se ascultă martori.
Acțiunea inculpatului D.I.S., care a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului cu privire la ora la care conducătorul auto G.I. a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, la rugămintea acestuia pentru a-l exonera de răspundere penală realizează elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul organelor judiciare, respectiv în realizarea actului de justiție, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din faptul că numitul G. I. l-a rugat pe inculpatul D.I.S. să facă afirmațiile necorespunzătoare adevărului pentru a-l exonera de răspundere penală.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
În consecință s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. proc. pen. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales H.T.C. cu împuternicire avocațială seria PH, nr.0141220 /01.08.2017(fila 61 d.u.p.)
Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cu inculpatul D.I.S. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 al.1 C.pen. obiect al cauzei penale nr.201/P/2017.
În baza art.396 al.2 C.pr.pen. cu aplicarea art.480 al.4 C.pr.pen. și art.61 C.pen. va condamna pe inculpatul D.I.S., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei(echivalentul a 200 zile amendă, o zi amendă fiind 40 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă din 30.01.2017.
În baza art. 63 C.pen. a atras atenția inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii penale, în tot sau în parte, instanța poate înlocui pedeapsa amenzii penale cu pedeapsa închisorii, unei zile - amendă corespunzându-i o zi de închisoare.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
ÎNTOCMIT,
Judecător Lazăr Marius
