Alegerea legii penale mai favorabile din perspectiva aplicării globale a legii unei situatii de pluralitate de infractiuni cu pedepse principale asimetrice
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Sentinţă penală nr. 215 din data de 25.03.2016
DOSAR nr. CC
fond
art. 9 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 241/2005
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR CC
Ședința publică din data de CC
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR- CC
GREFIER - CC
Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița a fost reprezentat de procuror - CC
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale, privind pe inculpata CC, fiica lui natural și CC, trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.360 al.1,2 și 3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP și art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 și 2 NCP și art.89 al.1 NCP.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 15.12.2015 a fost trimis în judecată inculpata CC, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.360 al.1,2 și 3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP și art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 și 2 NCP și art.89 al.1 NCP
În fapt, s-a reținut în esență că, în ziua de 16.08.2013, inculpata sustras cardul persoanei vătămate CC, după ce întreținuse un act sexual contra cost cu aceasta, după care a utilizat fără drept cardul respectiv, prin efectuarea de retrageri de numerar (5 la număr însumând 1800 de lei), accesând astfel fără drept sistemul informatic al unui aparat ATM al SC Bancpost SA.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, declarații persoană vătămată, extras de cont al persoanei vătămate CC, proces verbal de reconstituire și planșă foto.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
În procedura de cameră preliminară a fost constatată legalitatea sesizării instanței nefiind excluse mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.
Inculpata a solicitat să fie judecat în procedură simplificată, cerere admisă de instanță care a procedat la judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.375 NCPP.
Partea civilă CC a arătat la termenul din 18.03.2016 că se împacă cu inculpata și nu mai are nici o pretenție față de aceasta, inculpata fiind de asemenea de acord să se împace cu persoana vătămată.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța realitatea celor menționate în rechizitoriu, inculpata făcându-se vinovată de infracțiunile de furt, acces neautorizat la un sistem informatic și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Astfel, inculpata a fost acostată de persoana vătămată CC în timp ce practica activitatea de prostituție la stradă, în contextul în care acesta era, de altfel, un client mai vechi și a întreținut relații sexuale cu acesta contra sumei de 100 de lei la pensiunea "CC"; din CC. Pentru a plăti și camera de motel, persoana vătămată a scos bani de la bancomat, inculpata observând codul PIN, iar, după întreținerea relațiilor sexuale a sustras cardul în camera de hotel, profitând de neatenția persoanei vătămate. După ce s-au despărțit și inculpata a mai așteptat în Parcul Mitropoliei încă o scurtă perioada de timp, aceasta s-a deplasat la bancomatul Banc Post din zonă și a efectuat 5 retrageri de pe card, însumând în totalitate 1800 de lei, persoana vătămată observând abia pe 18.08.2013, la două zile că i-a dispărut cardul.
Aceste aspecte rezultă din declarațiile de recunoaștere a acuzației ale inculpatei care se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, respectiv declarațiile persoanei vătămate, extrasele de cont ce atestă operațiunile de retragere desfășurate la 16.08.2013 și procesul verbal de reconstituire a faptelor.
În drept, faptele inculpatei săvârșite cu vinovăție întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt, acces fără drept la un sistem informat și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Se remarcă faptul că infracțiunile sunt săvârșite la 16.08.2013, de la acest moment având o succesiune de legi penale în timp și impunându-se alegerea potrivit art.5 NCP a legii penale celei mai favorabile care să se aplice global potrivit deciziei CCR nr.265/2014.
Prin decizia nr.15/2013 pronunțată în interesul legii (potrivit procedurii reglementate de legea penală anterioară) Î.C.C.J. a stabilit, printre altele că folosirea la bancomat a unui card bancar autentic fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar constituie atât infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art.27 al.1 din Legea nr.365/2002, dar și infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic comisă în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art.42 al.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003, infracțiuni comise în concurs ideal.
Urmare a apariției la 01.02.2014 a noului cod penal, art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 respectiv art.42 al.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003 au fost abrogate, conținutul constitutiv al acestor infracțiuni fiind însă reglementat în continuare prin art.250 al.1 NCP respectiv prin art.360 al.1,2 și 3 NCP, decizia nr.15/2013 fiind în continuare de actualitate.
Infracțiunile comise de inculpată sunt astfel incriminate atât în legea în vigoare la data săvârșirii acestora, cât și în noul cod penal.
Alegerea legii penale mai favorabile, pe baza căreia se va și încadra corespunzător activitatea infracțională, trebuie să aibă în vedere ansamblul acuzației, legea penală aplicându-se global potrivit deciziei Curții Constituționale mai sus menționate.
Ca atare într-o situație precum cea din speță a unui concurs de infracțiuni, instanța trebuie să determine în concret pedepsele aplicabile potrivit ambelor legi penale, precum și modalitatea de individualizare a executării acestora, pentru a putea face apoi comparația care este legea mai favorabilă ținând cont de toate instituțiile de drept penal relevante întregului proces penal - pedeapsa principală rezultantă, eventualele pedepse complementare și accesorii, modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, condițiile reabilitării eventuale precum și alte instituții dacă ar fi cazul (ex. - prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei, eventuale cauze de stingere a procesului penal, ș.a.m.d.).
Din perspectiva legii vechi, în vigoare la data comiterii faptelor, acestea se încadrează în infracțiunile de furt prev. de art.208 al.1 C.p. din 1968, art. 27 al.1 din Legea nr.365/2002 și art.42 al.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003, ultimele două fiind săvârșite în formă continuată având în vedere că au fost efectuate 5 operațiuni de retragere (5 acte materiale deci).
În ceea ce privește încadrarea juridică inițială a parchetului pentru care s-au desfășurat cercetări - de furt calificat în ceea ce privește sustragerea cardului - infracțiune ce ar fi fost prevăzută de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.e C.p. din 1968, instanța consideră că nu ne aflăm în cazul comiterii faptei în public. Sustragerea cardului a avut loc în camera de motel, inculpata arătând că, observând cardul pe pat l-a împins pe jos atunci când inculpatul și ea trebuiau să se îmbrace ca să plece și, apoi, când cardul s-a aflat în afara razei vizuale a persoanei vătămate s-a aplecat pretextând că ridică un obiect de îmbrăcăminte de jos, luând și cardul. Cum camera de hotel nu este loc public neputând fi încadrată în vreuna dintre categoriile prev. de art.152 C.p. din 1968, la ea având acces în acel moment doar inculpata și persoana vătămată care o închiriase, fapta nu este săvârșită în public și trebuie încadrată în prevederile art.208 al.1 C.p. din 1968 ce incriminează furtul simplu.
Potrivit legii noi (NCP) faptele inculpatei sunt încadrate în prevederile art.228 al.1 NCP, ale art.250 al.1 NCP și ale art.360 al.1,2 și 3 NCP, cu aceeași mențiune ca în cazul încadrării potrivit legii vechi că am fi în prezența infracțiunii continuate pentru ultimele două infracțiuni amintite.
În primul rând instituția de drept penal de care trebuie să se țină cont la stabilirea legii mai favorabile este cea a aplicării pedepsei principale.
Instanța trebuie să aibă în vedere nu doar limitele speciale de pedeapsă aplicabile fiecăreia dintre cele 3 infracțiuni săvârșite ci trebuie să compare în concret pedepsele rezultante la care s-ar ajunge atât potrivit legii vechi dar și potrivit legii noi (prin aplicarea combinată a regulilor de individualizare a pedepselor principale cu cele ale tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni în ambele variante legislative).
Începând cu decizia nr.5/2014 pronunțată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept în ceea ce privește aplicabilitatea art.5 NCP, aceasta fiind prima decizie dată în materie după apariția deciziei CCR nr.265/2014 putem concluziona din analiza instanței cu atribuții principale de unificare a practicii judiciare în materie, că acest criteriu al aplicării globale a legii pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie analizat prin compararea aplicării concrete a celor 2 legi, situației particulare dintr-o cauză, iar nu prin compararea abstractă a legilor penale ce ar viza una sau mai multe infracțiuni deduse judecății. Astfel în decizia următoare a ICCJ în materia aplicării art.5 NCP și anume Decizia HP nr.10/2014, se arată că este posibil ca într-o situație în care s-a aplicat legea veche cu reținerea unor circumstanțe atenuante, instanța de control judiciar să constate că legea nouă este mai favorabilă, chiar fără reținerea de circumstanțe atenuate, dacă pedeapsa finală aplicabilă, este totuși inferioară pedepsei stabilite prin aplicarea legii vechi. În mod evident pentru a face o comparație pertinentă și a alege care lege era mai favorabilă, trebuia determinat în concret care ar fi fost și pedeapsa principală potrivit legii noi, într-o situație asimetrică în care limitele de pedeapsă ar fi fost mai mici potrivit legii noi, dar circumstanțele atenuante ar fi fost aplicabile doar potrivit legii vechi nu și potrivit legii noi.
Potrivit acestor concluzii la alegerea legii penale aplicabile în prezenta cauză în condițiile în care avem pedepse asimetrice potrivit noului și vechiului cod penal, precum și regimuri juridice diferite aplicabile concursului de infracțiuni, iar alegerea legii penale mai favorabile nu apare drept evidentă doar prin compararea abstractă a legilor vechi și nouă asupra celor 3 infracțiuni săvârșite, este necesară o analiză efectivă a rezultatului concret la care s-ar ajunge, atât prin aplicarea legii vechi, dar și prin aplicarea legii noi în cauză. Se cer aplicate în mod identic criteriile de individualizare ale pedepselor respectiv ale modalității de individualizare a executării acestora atât din perspectiva legii vechi, dar și din perspectiva legii noi, pentru a avea o comparație pertinentă.
Potrivit legii vechi furtul simplu prev. de art.208 al.1 C.p. din 1968 se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani, efectuarea de operațiuni financiare frauduloase prev. de art. 27 al.1 din Legea nr.365/2002 se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani și accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea mijloacelor de securitate prev. de art.42 al.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003 se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
În condițiile utilizării de către inculpată a procedurii simplificate de judecată, acuzația fiind recunoscută și fiind acceptate probele administrate în cursul urmăririi penale, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.
Criteriile generale de aplicare a pedepsei principale prev. de art.72 C.p. din 1968 aplicabile în concret prezentei cauză duc la concluzia că a fost adusă o atingere minimă valorilor sociale protejate prin cuantumul mic sumelor de bani retrase și prin circumstanțele concrete în care persoana vătămată a sustras cardul și a aflat codul PIN al acestuia. Instanța consideră oportun să fie stabilite pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege pentru cele 3 infracțiuni comise, fiind astfel realizat dezideratul atingerii scopului educativ dar și restrictiv al libertății față de inculpată. În concret ar fi astfel stabilite 2 pedepse de 8 luni închisoare pentru furt și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase și 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea mijloacelor de securitate.
Se mai constată că față de inculpată a mai fost stabilită o pedeapsă pentru o faptă concurentă (săvârșită în noaptea de 21/22.02.2013 și judecată prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgoviște definitivă prin neapelare la 26.05.2015) respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare fiind însă amânată aplicarea acesteia prin sentința mai sus menționată.
Față de constatarea săvârșirii și a altor infracțiuni concurente sunt aplicabile dispozițiile art.89 NCP impunându-se anularea amânării aplicării pedepsei. Urmare a acestei operațiuni juridice vor fi aplicabile regulile de la concursul de infracțiuni pedepsei de 8 luni închisoare mai sus menționată, dar și pedepselor noi stabilite.
Remarcăm faptul că și dacă intervine anularea amânării aplicării pedepsei potrivit art.89 NCP, deci se face aplicarea unui text de lege prevăzut de noul cod penal, aplicabilitatea concretă a regulilor de la concursul de infracțiuni celor 4 infracțiuni concurente în speță (cele 3 deduse judecății și cea dedusă judecății în fața Judecătoriei Târgoviște) s-ar face potrivit legii penale determinată ca lege mai favorabilă, deci dacă s-ar conchide că legea veche este mai favorabilă, potrivit acesteia. Nu am fi într-un caz de aplicare a unei lex tertia, situația fiind asemănătoare celei în care s-a pronunțat ICCJ prin decizia HP nr.29/2015. În acel caz o contopire ulterioară efectuată potrivit art.585 NCPP a cel puțin 2 pedepse stabilite prin condamnări separate anterioare, s-ar putea face potrivit legii vechi, dacă aceasta ar fi mai favorabilă, indiferent că pedepsele aplicate infracțiunilor săvârșite înainte de 01.02.2014, ar fi fost stabilite anterior de instanțe potrivit legii noi, în condițiile în care judecarea infracțiunilor s-ar fi definitivat după 01.02.2014.
Prin urmare, potrivit legii vechi, pedeapsa rezultantă în cauză ar fi de 2 ani închisoare conform prevederilor art.34 al.1 lit.b C.p. din 1968, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare fără aplicarea unui spor. În contextul celorlalte 3 pedepse de 8 luni închisoare, nu ar mai fi, potrivit jurisprudenței asupra codului penal anterior, necesar un spor la pedeapsă, față de cuantumul redus al acestora și față de faptul că ar exista o strânsă legătură între infracțiuni, fie prin modul de operare fie prin împrejurările în care au fost comise. Astfel, sustragerea cardului a fost urmată în mod firesc de folosirea lui pentru ca inculpata să ajungă la un beneficiu de pe urma faptei, infracțiunile de furt calificat, acces fără drept la un sistem informatic și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos fiind expresia reprezentării de către inculpată a sustragerii sumei de bani de la persoana vătămată, cu amendamentul că banii nu-i avea aceasta în mod fizic asupra sa, ci avea însă acces informatic prin card. De asemenea și cealaltă infracțiune de furt calificat pentru care inculpata a fost condamnată de Judecătoria Târgoviște a avut ca premisă desfășurarea activității de prostituție în cadrul căreia inculpata a observat o sumă de bani la domiciliul unui client, sumă de bani pe care și-a însușit-o ulterior când persoana vătămată nu era acasă. Într-o atare situație aplicarea pedepsei celei mai grele fără un spor în care să se reflecte și faptul că inculpata săvârșește o pluralitate de infracțiuni apare ca justificat și perfect încadrabil în jurisprudența instanțelor potrivit codului penal anterior.
Din perspectiva alegerii unei legi aplicabile instanța are deci de comparat potrivit legii vechi o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Ca modalitate de executare a acesteia instanța se orientează asupra suspendării condiționate sub supraveghere a executării acesteia potrivit art.86 ind.1 și urm. C.p. din 1968, fiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune în acest sens. Raportat la lipsa altor antecedente penale, persoana inculpatei și circumstanțele reale în care au avut loc infracțiunile, instanța consideră că încarcerarea acesteia nu este oportună, fiind suficientă atenționarea sa prin stabilirea supravegherii și aducerea la cunoștință că săvârșirea altor infracțiuni va atrage executarea cumulată a noii pedepse cu cea de 2 ani aplicată prin prezenta.
Deși potrivit legii vechi ar exista și posibilitatea suspendării executării pedepsei în forma reglementată de art.81 C.p. din 1968, în cazul concret al inculpatei care practică o activitate de prostituție, neincriminată în prezent dar considerată imorală în societate, ar fi necesară o supraveghere mai atentă pentru prevenirea riscului de săvârșire a altor infracțiuni, forma de executare prevăzută de art.86 ind.1 C.p. anterior fiind mai adecvată acestui scop prin obligațiile specifice supravegherii ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatei. Ar fi oportună deci suspendare pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
Din perspectiva regimului juridic al legii noi, instanța constată, potrivit acelorași argumente referitoare la individualizarea pedepsei principale și a modalității de executare a acesteia că s-ar impune aplicarea tratamentului juridic al concursului de infracțiuni potrivit art.39 al.1 lit.b NCP unor pedepse în cuantumul minim sancționator al pedepselor cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art.91 și urm. NCP.
În ceea ce privește termenii concursului de infracțiuni, aceștia nu ar fi identici cu cei mai sus menționați, lipsind pedepsibilitatea pentru infracțiunea de furt simplu în condițiile în care persoana vătămată și inculpatul au arătat că se împacă.
Pentru infracțiunea prev. de art.250 al.1 NCP se prevede o pedeapsă cu minim de 2 ani închisoare, iar pentru infr. prev de art.360 al.1, 2 și 3 NCP un același minim de 2 ani închisoare.
Prin aplicarea art.396 al.10 NCPP limitele de pedeapsă sunt reduse cu o treime, astfel încât s-ar impune aplicarea unor pedepse de 1 an și 4 luni închisoare.
În egală măsură s-ar dispune anularea amânării aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgoviște definitivă prin neapelare la 26.05.2015, cu consecința aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prev. de art.39 al.1 lit.b NCP pentru 3 pedepse (2 de 1 an și 4 luni închisoare și una de 8 luni închisoare) respectiv la aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an și 4 luni închisoare la care s-ar adăuga o treime din celelalte pedepse (8 luni), deci o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Această pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru aceleași considerente arătate mai sus în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ar fi suspendată sub supraveghere pentru o durată de 3 ani stabilită conform art.92 NCP.
Se constată astfel că în analiza comparării legilor aplicabile ar trebui să alegem între aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia potrivit art.86 ind.1 C.p. din 1968 pe un termen de încercare de 5 ani, respectiv aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 3 ani potrivit legii noi. Nu ar fi diferențe semnificative din perspectiva obligațiilor specifice supravegherii potrivit legii vechi sau noi.
Constatăm astfel că nu stabilirea pedepsei principale rezultante și a modalității de executare a acesteia ar determina legea penală mai favorabilă ci aplicarea celorlalte instituții de drept penal în cauză.
În ceea ce privește reabilitarea, constatăm că legea veche este ușor mai favorabilă din perspectiva termenului. Astfel, ar interveni reabilitarea de drept conform legii vechi dacă după termenul de încercare de 5 ani inculpata nu ar mai săvârși alte infracțiuni. Potrivit legii noi, reabilitarea ar fi tot de drept dar ar interveni peste 6 ani (3 ani conform art.165 NCP care curg după expirarea termenului de supraveghere de 3 ani).
Decisive în alegerea legii aplicabile sunt însă diferențele ce se constată în materia pedepselor complementare și accesorii.
Din perspectiva ambelor legi, instanța constată necesară aplicarea unei pedepse complementare.
Săvârșirea unor infracțiuni ce au avut ca finalitate sustragerea unor sume de bani de la clienți ai activității de prostituție a inculpatei, ar face necesară în opinia instanței aplicarea pedepsei complementare cu interzicerea dreptului inculpatei de a fi aleasă în diferite demnități sau autorități care exercită puterea de stat, dar și interzicerea desfășurării activității în cadrul căreia instanța constată că inculpata săvârșește infracțiunile, respectiv activitatea de prostituție. Aceasta din urmă a favorizat nemijlocit infracțiunile prin faptul că inculpata a luat astfel la cunoștință de vulnerabilitățile persoanelor vătămate (a avut acces la un card și la codul PIN aferent, într-una dintre situații, respectiv a observat o sumă de bani importantă într-o locuință în cealaltă situație).
Ca atare s-ar impune interzicerea pe o durată de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c (activitatea de prostituție) C.p. din 1968, respective prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.
Indiferent de faptul că potrivit legii vechi aplicarea pedepsei complementare s-ar putea face pe lângă o singură infracțiune (cea prev. de art.41 al.1, 2, 3 din Legea nr.161/2003), iar potrivit legii noi, aceasta s-ar aplica pe lângă ambele infracțiuni pentru care ar interveni condamnarea, ar duce la aceeași consecință potrivit tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni raportat la pedepsele complementare - aplicarea unei singure pedepse complementare finale identice potrivit legii vechi respectiv noi astfel cum s-a amintit mai sus.
Cu toate acestea executarea concretă a pedepsei complementare ar fi diferită.
Potrivit legii noi, pedeapsa complementară se va executa la rămânerea definitivă a hotărârii pe parcursul termenului de supraveghere. Cu alte cuvinte interzicerea drepturilor mai sus menționate ar fi efectivă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar inculpata s-ar vedea obligată să renunțe la activitatea de prostituție dacă nu vrea să se expună la executarea pedepsei în regim de detenție. Deși acest aspect ar putea fi în mod abstract benefic inculpatei, totuși din perspectiva alegerii legii, este mai favorabilă legea care impune mai puține obligații, inculpata putând alege să înceteze o activitate imorală de bunăvoie, iar nu forțată de o obligație specifică a unei hotărâri judecătorești.
Din perspectiva legii vechi, pedeapsa accesorie, identică cu pedeapsa complementară, ar fi suspendată pe perioada termenului de încercare.
Relevanța pedepsei complementare ar exista doar pentru cazurile în care ar interveni revocarea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta fiind însă doar o situație de excepție ce poate fi prevenită prin comportamentul corespunzător al inculpatei.
În cazul tipic în care se respectă obligațiile specifice supravegherii și trece termenul de încercare de 5 ani fără ca inculpata să mai săvârșească o infracțiune, atunci aceasta este reabilitată de drept, fiind înlăturate consecințele condamnării, inclusiv din perspectiva pedepsei complementare.
În concluzie, legea mai favorabilă în cauză potrivit criteriului aplicării globale este lege veche sub imperiul căreia au fost săvârșite faptele.
Se va proceda astfel la schimbarea încadrării juridice dată faptelor potrivit art.386 al.1 NCPP din infr. prev. de art.360 al.1,2,3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP și art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 și 2 NCP și a art.89 al.1 NCP în infr. prev. de art.27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP, art.42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP și de art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP toate cu aplicarea art.33 lit. a și b C.p. din 1968.
Inculpata va fi condamnată în baza art. 27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 a art.5 NCP și aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP la 8 luni închisoare pentru efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în temeiul art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP și cu aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP la 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic șiî baza art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP și cu aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP la 8 luni închisoare pentru furt, potrivit considerentelor mai sus arătate.
În baza art.65 al.1 C.p. din 1968 se va stabili ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menționate de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c (activitatea de prostituție) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă complementară aplicată pe lângă infracțiunea prev. de art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968.
În baza art.89 al.1 NCP va fi anulată amânarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgoviște definitivă prin neapelare la 26.05.2015.
În baza art.34 lit.b C.p. din 1968 rap. la art.33 lit.a C.p. din 1968 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei (cele 2 pedepse de 8 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta și pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria Târgoviște) aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.35 al.1 C.p. din 1968 va stabili ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menționate de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c(activitatea de prostituție) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 C.p. din 1968 va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b și c (activitatea de prostituție) C.p. din 1968.
În temeiul art. 861 C.p. din 1968, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 863 alin.1 C.p. din 1968, va pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 863 alin.3 lit.a C.p. din 1968, va impune inculpatei desfășurarea unei activități neremunerate în număr de 60 de ore în primul an al termenului de încercare, stabilind în sarcina Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița stabilirea unității unde va presta această activitate inculpata.
Instanța constată că este necesară stabilirea acestei obligații pentru ca inculpata să conștientizeze pe deplin gravitatea acțiunilor de sustragere săvârșite și să-și însușească alte valori referitoare la muncă și la obținerea mijloacelor de subzistență.
Va pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 864 C.p. din 1968 și ale art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin 5 C.p. din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Se va lua act că partea civilă CC nu mai are pretenții materiale de la inculpată. Chiar dacă persoana vătămată a arătat că nu mai are pretenții față de inculpată în contextul împăcării cu aceasta, instituție care nu mai poate interveni față de reținerea aplicabilității legii vechi unde toate infracțiunile sunt supuse principiului oficialității și nu poate interveni împăcarea, se reține faptul că aceasta nu mai are pretenții materiale de la inculpată.
În baza art.118 al.1 lit.e C.p. din 1968 va confisca de la inculpată suma de 1800 de lei, obținută urmare a săvârșirii infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate.
Se menționează în acest sens că și pe baza legii vechi și pe baza legii noi, ar fi intervenit confiscarea specială. Chiar dacă potrivit legii noi, nu s-ar mai fi procedat la condamnarea inculpatei pentru furt simplu în condițiile împăcării părților, confiscarea specială s-ar impune pentru că urmare a săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiune ce ar fi dus la obținerea nelegitimă a sumei de 1800 de lei, produs al infracțiunii ce se confiscă dacă nu servește la despăgubirea persoanei vătămate.
Conform art. 274 alin.1 NCPP, va obliga la plata sumei de 550 de lei cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu CC în cuantum de 260 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
În baza art.386 al.1 NCPP schimbă încadrarea juridică dată faptelor de care este acuzată inculpata din infr. prev. de art.360 al.1,2,3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP și art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 și 2 NCP și a art.89 al.1 NCP în infr. prev. de art.27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP, art.42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP și de art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP toate cu aplicarea art.33 lit. a și b C.p. din 1968.
În baza art. 27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 a art.5 NCP și aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP condamnă pe inculpata CC, fiica lui natural CC, CNP CC, la 8 luni închisoare pentru efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În temeiul art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 și cu aplicarea art.5 NCP și cu aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP condamnă inculpata CC, fiica lui natural și CC, CNP CC, la 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic.
În baza art.65 al.1 C.p. din 1968 stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menționate de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c (activitatea de prostituție) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP și cu aplic. art.374 al.4 și a art.396 al.10 NCPP condamnă inculpata CC, fiica lui natural CC, CNP CC, la 8 luni închisoare pentru furt.
În baza art.89 al.1 NCP anulează amânarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgoviște definitivă prin neapelare la 26.05.2015.
În baza art.34 lit.b C.p. din 1968 rap. la art.33 lit.a C.p. din 1968 contopește pedepsele aplicate inculpatei (cele 2 pedepse de 8 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta și pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria Târgoviște) aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.35 al.1 C.p. din 1968 stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menționate de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c(activitatea de prostituție) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale
În temeiul art.71 C.p. din 1968 interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b și c (activitatea de prostituție) C.p. din 1968.
În temeiul art. 861 C.p. din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 863 alin.1 C.p. din 1968, pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 863 alin.3 lit.a C.p. din 1968, impune inculpatei desfășurarea unei activități neremunerate în număr de 60 de ore în primul an al termenului de încercare, stabilind în sarcina Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița stabilirea unității unde va presta această activitate inculpata.
Pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 864 C.p. din 1968 și ale art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin 5 C.p. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Ia act că partea civilă CC nu mai are pretenții materiale de la inculpată.
În baza art.118 al.1 lit.e C.p. din 1968 confiscă de la inculpată suma de 1800 de lei, obținută urmare a săvârșirii infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate.
În baza art. 274 al.1 NCPP obligă inculpata la plata sumei de 550 de lei cheltuieli judiciare față de stat. onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu, avocat cc, delegație avocațială seria DB nr.CC, în cuantum de 260 de lei (camera preliminară și avocat CC, delegație avocațială seria DB nr.CC, în cuantum de 260 de lei (instanța de judecată), vor fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2016.
