Anulare permis de conducere. Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 114 alin. 1 lit. f din OUG nr. 195/2002 republicată în cazul unei sentinţe penale prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 591/CA din data de 04.05.2015
Prin sentința civilă nr. 591/CA -04.05.2015, pronunțată în Tribunalul Brașov în dosarul 1197/62/2015 a fost admisă cererea formulată de reclamantul SA în contradictoriu cu pârâtul IPJ B și, în consecință anulată Dispoziția nr. 507641/119/13.02.2015 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această soluție, prin Dispoziția Șefului Serviciului Rutier B nr. 507641/119/13.02.2015 (fila 6) s-a dispus anularea permisului de conducere seria nr. B00421904V, emis de SPCRPCIV B la data de 24.03.2015 și i s-a pus în vedere reclamantului să predea permisul în 5 zile de la comunicarea dispoziției.
În motivarea actului administrativ menționat se face referire la Decizia penală nr. 62/Ap/04.02.2015 a Curții de Apel B și la dispozițiile art. 114 alin. 1 lit. a/b din OUG 195/2002.
Împotriva dispoziției deduse judecății, reclamantul a formulat contestație administrativă, înregistrată sub nr. 340190/19.02.2015 (filele 13-14), soluționată în sensul respingerii prin adresa nr. A338/17.02.2013 (fila 17). În răspunsul dat de pârât la plângerea prealabilă se rectifică temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii anulării permisului de conducere, în sensul că se face referire la art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002.
Instanța reține că, după cum rezultă din Sentința penală nr. 213/15.10.2014 (filele 9-10), reclamantul, la data de 29.01.2014, a condus un autoturism fără să posede permis de conducere, motiv pentru care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin.1 Cod penal.
Cauza penală a făcut obiectul dosarului nr. 644/338/2014 al Judecătoriei Z iar, prin Decizia penală nr. 62/Ap/04.02.2015, fiind admis apelul declarat de Parchetul de lângă Judecătoria Z împotriva Sentinței penale nr. 213/15.10.2014 a Judecătoriei Z, a fost stabilită, în baza art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în sarcina inculpatului SA, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 și art. 84 Cod penal, Curtea de Apel B a amânat aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și, în baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a stabilit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere de la lit. a-e, respectiv:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În cursul procesului penal, dar anterior soluționării definitive, la data de 24.03.2014, reclamantul a obținut permisul de conducere nr. B00421904V.
Cf. art. 114 alin. 1 din OUG 195/2002, "anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:
a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație;
b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;
f) permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă";.
Față de dispozițiile legale citate și de situația în care s-a aflat reclamantul, este evident că pârâtul nu putea reține în dispoziția contestată, ca temei de drept, art. 114 alin. 1 lit. a/b din OUG 195/2002, întrucât reclamantul nu a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 114 alin. 1 lit. a sau b.
Admițând că dintr-o eroare materială pârâtul a menționat temeiul de drept, urmează a se analiza dacă putea fi anulat în temeiul art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002.
Pentru a se putea dispune anularea permisului în temeiul art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002 este necesară întrunirea a două condiții astfel: 1) permisul să fi fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și 2) titularul să fi fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă.
Deși prima condiție este îndeplinită, instanța reține că cea de a doua condiție nu este întrunită, pentru următoarele argumente:
Prin Decizia penală nr. 62/Ap/04.02.2015 Curtea de Apel B nu a pronunțat condamnarea reclamantului, ci doar a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și a amânat aplicarea acestei pedepse pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Doar în măsura în care reclamantul nu respectă obligațiile stabilite în sarcina sa, comite o altă infracțiune pe durata termenului de supraveghere sau se descoperă săvârșirea anterioară a unei alte infracțiuni, cf. art. 88 și 89 Cod Penal poate interveni revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei.
Cf. art. 90 din NCP, "(1) persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre";.
Din aceste dispoziții legale se deprinde ideea că amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o condamnare.
La aceeași concluzie, că hotărârea de amânare a aplicării pedepsei nu reprezintă o condamnare se ajunge și din interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. 2 din NCPC, potrivit cărora "în cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal";.
Rezultă așadar că, dacă amânarea aplicării pedepsei ar reprezenta o condamnare, legiuitorul nu ar fi făcut referire, în dispozițiile citate mai sus (art. 17 alin. 2 din NCPC), atât la hotărâri judecătorești de condamnare, cât și la hotărâri judecătorești de amânare a aplicării pedepsei. Cele două soluții, de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei reprezintă cazuri distincte de stingere a acțiunii penale, neputându-se confunda una cu cealaltă întrucât fiecare are consecințe diferit reglementate de dispozițiile NCP și NCPP.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul ar. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 urmează a fi admisă cererea de chemare în judecată și a fi anulată dispoziția contestată în prezenta cauză.
