Art. 192 cp. Jurisprudență Uciderea din culpă

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă penală nr. 9157/193/2015 din data de 23.01.2017

Dosar nr. XXXX/193/2015

Art. 192 Cod penal

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOȘANI - SECȚIA PENALĂ

Ședința publică din data de xx.xx.xxxx

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

GREFIER :

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a fost reprezentat de procuror

SENTINȚA PENALĂ NR. XXXX

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul S. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin. 1,2,3 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de xx.xx.xxxx, iar apoi la data de astăzi, când:

INSTANȚA

Asupra acțiunii penale de față:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la data de xx.xx.xxxx în dosarul nr.XXXX/P/2013 inculpatul S. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul S. S., în data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 05:50, în timp ce conducea autoturismul "Dacia Logan";, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe D.E. 58, direcția Botoșani -Suceava, cu viteza de 48±3 km/h, ajuns la km. 22, pe fondul neadaptării la condițiile de drum, (carosabil alunecos din cauza ploii), a pierdut controlul direcției de deplasării, a pătruns pe sensul opus de mers, împrejurare în care a intrat în coliziune frontală cu autotractorul XX-XX-XXX, condus regulamentar din sens opus cu viteza de 62±3 km/h, de către martorul B. P. C.. Din impact, autotractorul s-a răsturnat în șanțul din dreapta drumului, iar autoturismul "Dacia Logan"; a fost proiectat în șanțul din stânga drumului.

În urma sesizării accidentului prin S.N.U.A.U. 112, la fața locului s-a deplasat o echipă operativă din cadrul I.P.J. Botoșani, stabilindu-se că accidentul s-a produs pe D.E. 58, la km 22, în dreptul balastierei S.C. X S.R.L., în afara localității Huțani, com. Vlădeni, jud. Botoșani. S-a constatat că în accident au fost implicate autotractorul marca "Volvo"; cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către B. P. C. și autoturismul marca "Dacia Logan"; cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, proprietatea S.C. Y S.R.L. Târgu-Neamț, condus de către inculpatul S. S..

În urma accidentului a rezultat decesul victimelor B. P., din orașul Bucecea, jud. Botoșani și A. C., din satul Costinești, com. Leorda, jud. Botoșani și vătămarea corporală a inculpatului S. S., toți ocupanți ai autoturismului "Dacia Logan";.

Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări, constând în intervenția mai multor echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani și I.P.J. Botoșani, care au constatat decesul celor două persoane și au acordat primul ajutor celei de a treia persoane și au transportat-o la U.P.U. Botoșani, cât și circulația mai multor vehicule și pietoni pe sectorul de drum în care s-a produs evenimentul rutier până în momentul delimitării și protejării zonei de interes de către lucrătorii de poliție.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că sectorul de drum unde s-a produs accidentul face parte din D.E. 58, este în aliniament, urmat de o curbă la stânga, în rambleu, acoperit de covor asfaltic, cu ușoare denivelări, fiind umed din cauza ceții și a căderii de precipitații sub formă de ploaie, circulația vehiculelor desfășurându-se în ambele sensuri, pe câte o bandă de circulație pe sens, nedelimitate între ele prin marcaj rutier. Pe sensul de deplasare Suceava - Botoșani erau amplasate mai multe indicatoare și o plăcuță adițională cu semnificațiile "Viteza maximă admisă 70 km/h";, ,Drum alunecos";, ,Drum cu denivelări";, "Condiții de zăpadă sau polei";, iar pe sensul de mers Botoșani - Suceava, indicatoarele rutiere: "Drum alunecos"; și "Curbă la stânga";. Sectorul de drum respectiv, pe ambele sensuri se afla sub incidența indicatorului rutier "Viteza maximă admisă 70 km/h";.

La fața locului, pe sensul de deplasare dinspre Suceava către Botoșani, în șanțul drumului, a fost găsit tractorul marca "Volvo";, cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, ce tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, orientat paralel cu axul drumului, cu partea din față către municipiul Botoșani, răsturnat pe partea dreaptă. Pe același sens de mers, pe partea stângă a drumului în șanțul din stânga, a fost identificat autoturismul marca "Dacia Logan";, cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, orientat oblic cu axul drumului cu fața spre municipiul Suceava. Lângă autoturism au fost găsite cadavrele a doi bărbați, așezate cu fața în sus.

Prin raportul de constatare medico-legală necropsie privind victima B. P. cu nr. XXX/N/xx.xx.xxxx, emis de Serviciul Județean de Medicină legală Botoșani, s-a concluzionat că "moartea a fost violentă, ea s-a datorat unui politraumatisrn cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax bilateral, rupturi, contuzii și dilacerări pulmonare, fractură claviculară dreaptă, traumatism membre superioare. Între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată";.

Cu privire la victima A. C., prin raportul de constatare medico-legală necropsie nr. XXX/N/xx.xx.xxxx emis de aceeași unitate, s-a stabilit că "moartea a fost violentă, ea s-a datorat unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax, rupturi pleurale, contuzii pulmonare, traumatism abdominal și traumatism de membre cu multiple fracturi deschise și închise. Între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată";.

Autovehiculele implicate în accident au fost verificate din punct de vedere al stării tehnice, ocazie cu care nu s-au constatat deficiențe majore.

În cauză a fost dispusă și o expertiză criminalistică având ca obiective stabilirea dinamicii și împrejurărilor producerii accidentului. Prin raportul de expertiză criminalistică nr.XX din xx.xx.xxxx, emis de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, s-a concluzionat că numitul B. P. C. nu putea evita producerea accidentului deoarece timpul avut la dispoziție pentru efectuarea manevrelor de evitare a impactului a fost inferior duratei întârzierilor involuntare la frânare. În ce privește pe inculpatul S. S., s-a menționat că putea preveni producerea accidentului dacă, anterior producerii impactului, ar fi circulat cu o viteză a cărei valoare să-i permită deplasarea pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia.

Organele de urmărire penală au considerat că inculpatul a încălcat dispozițiile art.48 din O.U.G. nr. 195/2002, conform căruia "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"; și deci este responsabil de producerea accidentului soldat cu decesul a două persoane astfel că au dispus trimiterea lui în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

Inculpatul S. S., asistat de avocat ales E. C., s-a prevalat în fața organelor de urmărire penală de dreptul de a nu da nicio declarație, menționând că va relata modul de producere a accidentului în fața instanței de judecată.

În faza actelor premergătoare, potrivit vechiului Cod de procedură penală, a fost audiată și partea civilă A. D., tatăl defunctului A. C., iar ulterior, prin av. S. D., din cadrul Baroului Iași, acesta a menționat că se constituie parte civilă împreună cu soția sa, A. E., cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale și cu suma de 300.000 euro, fiecare, cu titlu de daune morale. Totodată, s-au mai constituit părți civile în proces numita A. A. E., sora defunctului A. C., cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale precum și numiții A. D. și A. Ec., bunicii aceluiași defunct, cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.

La stabilirea situației de fapt prezentate în rechizitoriu și a răspunderii penale a inculpatului au fost avute în vedere următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile inculpatului S. S.; cazierul rutier al inculpatului S. S.; declarațiile părților civile B. M. M. și A. D.; rapoartele de constatare medico-legală nr. XXX/N din xx.xx.xxxx și nr. XXX/N din xx.xx.xxxx; adresa Cabinetului de Avocat D. S. Iași; adresa de constituire de parte civilă a numiților A. D., A. E. ș.a.; raportul de constatare criminalistică nr. XX/xx.xx.xxxx; declarațiile martorilor B. P. C., B. C. M., P. N. C. și M. A.; nota de constatare tehnică nr. XXX/xx.xx.xxxx; copia poliței de asigurare pentru autoturismul nr. XX-XX-XXX, valabilă la data producerii accidentului emisă de S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. Voluntari, jud. llfov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de xx.xx.xxxx sub nr.XXXX/193/2015.

Conform art.344 alin. 2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către inculpat a copiei certificate a rechizitoriului, acesta având la dispoziție un termen de 25 zile pentru a formula cereri sau a invoca excepții referitoare la legalitatea sesizării instanței și a administrării probatoriului la urmărirea penală.

În etapa camerei preliminare inculpatul a fost asistat de avocat ales E. C..

Prin încheierea din xx.xx.xxxx judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art.346 alin.2 din Codul de procedură penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a sesizării instanței și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, termen la care procedura a fost legal îndeplinită și cauza în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus citirea actului de sesizare a instanței.

Inculpatul S. S. a fost prezent la acest termen, declarând că nu dorește ca judecata să se facă pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală întrucât nu se consideră vinovat de producerea accidentului. Audiat de instanță în prezența avocatului ales, E. C., acuzatul a susținut că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină întrucât nu a condus autoturismul implicat în accident, el stând pe scaunul din dreapta față. Cu privire la momentul impactului, inculpatul a declarat că nu își amintește nimic, ultima sa amintire anterioară accidentului fiind legată de momentul în care conducătorul autoturismului, A. A., trecând de benzinăria din localitatea Bucecea, a semnalizat dreapta în direcția Suceava. În opinia inculpatului, văzând starea autoturismului după accident, impactul a avut loc pe partea dreaptă a mașinii iar în urma acestuia el a fost aruncat din mașină.

Referitor la despăgubirile civile pretinse în cauză de succesorii victimelor, inculpatul a precizat că întrucât el nu are nicio responsabilitate în producerea accidentului, nu are obligația de a le despăgubi.

Inculpatul nu a propus probe în apărare, fiind de acord cu audierea martorilor propuși de reprezentantul Ministerului Public.

Atât în procedura camerei preliminare cât și în cursul judecății numitul S. S. a solicitat, în baza art.111 din OUG 195/2002, prelungirea dreptului de circulație având în vedere că după accident i s-a reținut permisul de conducere. Cererile acestuia au fost respinse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din xx.xx.xxxx respectiv de instanța de judecată prin încheierea din xx.xx.xxxx, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art.111 din OUG 195/2002 în acest sens. S-a reținut că ultima prelungire a dreptului de circulație a fost acordată de procuror până la data de xx.xx.xxxx, dată la care a încetat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice. Cum cererea de prelungire a fost formulată de acuzat la circa o lună de la data expirării dreptului, nu se mai pune probleme unei prelungiri a acestui drept.

În cauză s-au constituit părți civile G. M. (mama naturală a victimei A. C.) cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale și cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute și de cele viitoare, conform tradiției creștine până la 7 ani de la deces (fila 118 vol 1), P. E. și A. E. M. (surorile defunctului A. C.), cu suma de 50.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferința cauzată de dispariția prematură a defunctului (fila 120 vol1 dosar). Ulterior, prin cererea formulată la xx.xx.xxxx (fila 210 vol1) cele trei părți civile și-au majorat daunele morale solicitând plata sumei de 150.000 euro cu acest titlu- G. M. și câte 100.000 euro fiecare P. E. și A. E. M..

Cereri de despăgubiri au fost formulate și de către numiții A. D. (tatăl defunctului A. C.) și A. L. (mama vitregă a aceluiași defunct), cuantumul pretențiilor bănești solicitate fiind de 10.000 euro reprezentând daune materiale și de 300.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale. De asemenea, A. D., bunicul defunctului, și A. Ec., bunica acestuia, s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective. Cereri de dezdăunare au formulat în termen legal și fosta soție a victimei, C. A. (de care victima divorțase în urmă cu câțiva ani) și fiica victimei, A. A. E., aflată în grija mamei. Fosta soție a pretins suma de 15.000 lei daune materiale constând în cheltuielile făcute de aceasta la înmormântarea victimei și daune morale de 1.000.000 lei în timp ce fiica, prin reprezentant legal, a solicitat plata sumei de 2.0000.000 lei daune morale și a unei contribuții lunare în sumă de câte 1000 lei lunar până la terminarea studiilor.

Cereri de constituire de părți civile au fost formulate și de moștenitorii defunctului B. P., respectiv numita C. (fostă B.) M., mama acestuia, ce a solicitat 10.000 euro reprezentând daune materiale și 200.000 euro reprezentând daune morale, B. M. M., fratele victimei, și V. D., sora victimei, ambii invocând pretenții bănești în cuantum de 100.000 euro fiecare reprezentând despăgubiri nepatrimoniale. Părțile civile au solicitat actualizarea pretențiilor financiare arătate cu dobânda de referință a BNR calculată de la data producerii accidentului în urma căruia au decedat victimele până la plata integrală a prejudiciului și actualizarea sumelor în raport de rata inflației, calculată în raport de data producerii accidentului.

În dovedirea acțiunilor civile promovate părțile civile menționate au depus la dosar înscrisuri constând în principal în acte de stare civilă și au propus proba cu martori. Probele au fost admise astfel că la cercetarea judecătorească au fost audiați martorii A. C. și A. M., propuși de părțile civile A. E., A. D., A. Ec. și A. A. și martorii P. G. și U. M., propuși de părțile civile G. M., A. E. M. și P. E..

Prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 420,30 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital și asistența medicală acordată inculpatului S. S. și victimei B. P. C..

În cursul judecății au fost audiați martorii din lucrări B. P. C., B. C. M., P. N. C.și M. A..

La judecată a fost citat în calitate de parte responsabilă civilmente asiguratorul S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A, societate la care era asigurat autoturismul Dacia, condus de inculpat, cererile de despăgubire fiind formulate în contradictoriu cu acesta. S-a considerat de către instanță că sunt îndeplinite condițiile de formă pentru introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, raportat la dispozițiile art.21 din Codul de procedură penală și art.49, art.50 din Legea 236/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Părțile civile B. M. M., V. D., C. M., C. A. și A. A. E. au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și a S.C. Uniqua S.A, societate la care era asigurat cel de-al doilea vehicul implicat în accident respectiv autotractorul marca "Volvo"; condus de B. P. C.. Cererea a fost respinsă de către instanță prin încheierea de ședință din data de xx.xx.xxxx pe motiv că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România întrucât în cauză nu a fost stabilită o răspundere a conducătorului auto B. P. în producerea accidentului, culpa aparținând inculpatului S. S., conform probatoriului administrat la urmărirea penală. În condițiile în care în acest dosar este trimis în judecată doar inculpatul S. S., conducătorul autoturismului marca "Dacia Logan"; cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a altui asigurator decât cel la care era asigurată mașina condusă de inculpat nu se justifică. În situația în care părțile civile consideră că trebuie antrenată și răspunderea civilă a asiguratorilor altor vehicule implicate în accident acestea au posibilitatea promovării de acțiuni civile separate, la instanța civilă. Cadrul procesului penal este determinat de fapta de care este acuzat inculpatul, faptă care stă la baza răspunderii penale și civile, nefiind permisă cercetarea răspunderii civile a altor persoane fizice sau juridice implicate într-un fel sau altul în evenimentul supus analizei dar care nu au legătură cu fapta inculpatului.

Din examinarea probatoriului administrat în cauză instanța reține ca fiind dovedită situația de fapt invocată de procuror în actul de trimitere în judecată, conform căreia accidentul soldat cu decesul numiților B. P. și A. C. s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto al autoturismului marca Dacia Logan respectiv a inculpatului S. S.. Potrivit probatoriului, acesta se afla la volanul autoturismului marca Dacia Logan în momentul în care mașina a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune frontală cu autotractorul condus de B. P. C.. Conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers datorită condițiilor de trafic nefavorabile de la acel moment respectiv a carosabilului alunecos din cauza ploii, condiții la care șoferul nu a adaptat viteza de deplasare. În urma impactului dintre cele două vehicule autotractorul s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului iar vehiculul condus de inculpat a fost proiectat în afara carosabilului și s-a răsturnat.

Inculpatul S. S. a susținut în fața instanței că nu s-a aflat el la volanul autoturismului Logan și că la momentul accidentului stătea pe bancheta din dreapta față. Probele administrate pe parcursul procesului constând în procesul- verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor B. P. C., B. C. M., P. N., procesul - verbal întocmit de pompierii de la descarcerare (în care se menționează că operațiunile de descarcerare au vizat cele două victime decedate, șoferul autoturismului Logan fiind deja transportat cu ambulanța la spital) infirmă varianta inculpatului, din coroborarea acestora rezultând, cu certitudine, că numitul S. S. era cel care conducea autoturismul marca Dacia Logan. Martorii oculari sau cei sosiți la locul accidentului pentru a acorda primul ajutor răniților au precizat că în mașina Dacia se aflau încarcerate două persoane dintre care una se afla pe scaunul dreapta față iar cea de -a doua pe bancheta din spate, ambele fiind decedate, aspect constatat și de personalul medical de pe ambulanță. Conducătorul autoturismului Dacia a fost găsit în șanțul de pe marginea drumului, unde fusese aruncat în urma impactului, de către martorul M. A. (declarație fila 49 vol.2 dosar), martor care face referire la un tânăr de circa 23 ani, pe care l-a recunoscut la proces ca fiind numitul S. S..

Cum cele declarate de inculpat în cursul judecății nu sunt susținute de nici un mijloc de probă depoziția acestuia va fi înlăturată din probatoriu, instanța apreciind că este nesinceră și nu reflectă realitatea.

În consecință, se reține că inculpatul S. S. este cel care la momentul producerii evenimentului rutier s-a aflat la volanul autoturismului marca "Dacia Logan"; cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX. În ce privește cauzele accidentului, se constată că impactul dintre cele două vehicule a avut loc în urma pătrunderii pe contrasens a autoturismului "Dacia Logan";, moment la care s-a declanșat starea de pericol.

Dinamica producerii accidentului, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză criminalistică nr.XX din xx.xx.xxxx, emis de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, evidențiază că cel care a declanșat starea de pericol a fost conducătorul autoturismului "Dacia Logan"; prin pătrunderea pe sensul opus de mers pe care circula regulamentar autotractorul marca "Volvo"; condus de B. P. C.. Din interpretarea urmelor fixate la fața locului a rezultat faptul că în momentul coliziunii autoturismul Dacia se afla la o distanță de circa 1 m în raport cu axul longitudinal al drumului public, locul impactului fiind poziționat în planul transversal al drumului pe sensul de deplasare către Botoșani, la circa 3,2 metri față de marginea din dreapta a carosabilului.

Pătrunderea pe contrasens a vehiculului condus de inculpat s-a datorat faptului că acesta a pierdut controlul asupra direcției de mers, un factor favorizant constituind carosabilul umed. Viteza de deplasare a autotractorului marca "Volvo"; la momentul impactului a fost stabilită prin raportul de expertiză criminalistică la 62 km/h în timp ce cea autoturismului "Dacia Logan"; la 48 km/h. Vitezele de deplasare ale vehiculelor nu au putut fi determinate în lipsa urmelor de frânare/derapare, anterioare impactului, însă din declarația martorului B. C. M., conducătorul vehiculului ce se deplasa în fața celui condus de B. P. C., rezultă că autoturismul "Dacia Logan"; circula cu viteză destul de mare astfel încât în momentul în care a trecut pe lângă mașina sa, martorul nu a avut timp să vadă ce tip de marcă era.

Conform concluziilor expertului criminalist care a întocmit raportul de expertiză criminalistică, numitul B. P. C. nu putea evita producerea accidentului deoarece timpul avut la dispoziție pentru efectuarea manevrelor de evitare a impactului a fost inferior duratei întârzierilor involuntare la frânare. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă anterior ar fi circulat cu o viteză a cărei valoare să-i permită deplasarea pe partea dreaptă a drumului, fără a depăși axul longitudinal al acestuia.

Se constată astfel că S. S. a încălcat dispozițiile art.48 din OUG 195/2002 care reglementează obligația conducătorului unui vehicul de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta condițiilor de drum. Aceasta presupune ca cei care conduc vehicule să aibă în permanență controlul asupra vitezei de deplasare și să circule cu o viteză care să le permită păstrarea controlului asupra direcției de mers, cu menținerea unei traiectorii corespunzătoare. Măsura era necesară în cauză cu atât mai mult cu cât deplasarea se făcea pe un sector de drum situat în curbă și pe un carosabil umed. Chiar dacă viteza de deplasare a vehiculului s-ar înscrie în limitele prevăzute de lege pentru sectorul de drum respectiv, obligația conducătorului auto este de a adapta viteza condițiilor de trafic astfel încât să nu fie pusă în pericol circulația vehiculelor. Existența unui carosabil umed obligă conducătorii de vehicule la o prudență sporită și la reducerea vitezei de deplasare pentru a evita derapajul vehiculelor sau pierderea controlului asupra direcției de deplasare, care se poate realiza în aceste condiții mai ușor. De altfel, așa cum rezultă din procesul -verbal de cercetare la fața locului, pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul erau amplasate mai multe indicatoare și o plăcuță adițională cu semnificația "Drum alunecos";, zona respectivă, pe ambele sensuri de mers, fiind sub incidența indicatorului rutier "Viteza maximă admisă 70 km/h";. Aceste indicatoare obliga conducătorii auto să circule cu mai mare prudență și să adapteze viteza unui drum alunecos, cu risc crescut de derapaj.

În concluzie, instanța reține că în producerea accidentului soldat cu moartea celor două victime a avut o culpă exclusivă inculpatul S. S. care prin atitudinea imprudentă cu care a condus autoturismul "Dacia Logan"; a determinat impactul acestuia cu autotractorul marca "Volvo"; condus de B. P. C. , ieșirea de pe carosabil a autoturismului și apoi răsturnarea celor două mașini.

Asiguratorul de răspundere civilă a solicitat să se rețină și culpa victimelor în producerea accidentului, culpă constând în faptul că acestea nu purtau centuri de siguranță. Cu privire la acest aspect instanța reține că din probele dosarului rezultă că ambele victime au fost încarcerate în interiorul autoturismului iar pentru scoaterea uneia din acestea a fost necesară intervenția echipajului de la descarcerare. Raportat la natura leziunilor traumatice suferite de victime, leziuni constatate prin cele două expertize medico-legale - necropsie- întocmite cu privire la victimele B. P. și A. C. (traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax, rupturi pleurale, contuzii pulmonare, traumatism abdominal și traumatism de membre) și la locurile ocupate de acestea în autoturismul Dacia Logan se constată că rănile au fost cauzate de impactul puternic al mașinii cu vehiculul ce se deplasa din sens invers, impact ce a afectat în principal pasagerii aflați în partea dreaptă a mașinii, conducătorul auto suferind leziuni mai puțin grave. Nu s-a dovedit în cauză că traumatismele suferite de victime ar fi fost altele sau mai puțin severe dacă acestea ar fi avut centuri de siguranță, având în vedere și impactul destul de puternic ce a avut loc și care a cauzat răsturnarea mașinii "Dacia Logan"; de mai multe ori. În acest sens martorii au precizat că mașina s-a răsturnat în afara carosabilului pe cupolă și doar conducătorul auto a fost proiectat în afară, ceilalți doi pasageri fiind găsiți în habitaclul vehiculului. Ca atare, în lipsa unor elemente de fapt certe din care să rezulte consecințele asupra stării de sănătate a celor doi pasageri ai autoturismului Dacia Logan pe care le-ar fi avut purtarea centurilor de siguranță nu sunt date cerințele pentru reținerea culpei concurente a victimelor; se constată că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a conducătorului auto al autoturismului "Dacia Logan"; care a fost, așa cum s-a menționat, inculpatul S. S. .

Fapta acestuia de a fi condus vehiculul pe drumurile publice în împrejurările descrise mai sus, în contextul în care a produs un accident de circulație în urma căruia numiții B. P. și A. C. au decedat, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal.

Elementul material al infracțiunii se realizează prin activitatea inculpatului de a ucide două persoane, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități. Este vorba de nerespectarea prevederilor OUG 195/2002 ce reglementează condițiile în care se poate conduce un vehicul pe drumurile publice, modul în care se poate desfășura o asemenea activitate astfel încât să nu fie pusă în pericol siguranța traficului rutier. Inculpatul S. S. a nesocotit dispozițiile legale enunțate anterior prin aceea că a condus autoturismul cu o viteză ce nu era adaptată unui carosabil umed, ceea ce a determinat pierderea controlului asupra direcției de mers și pătrunderea pe contrasens unde a impactat un vehicul ce se deplasa regulamentar.

Între activitatea desfășurată de inculpat și decesele celor două persoane există o legătură directă, rezultată din modul de producere a accidentului și care este confirmată și de raportul de expertiză criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului precum și de rapoartele de expertiză medico-legală întocmite de .SJ.M.L. Botoșani cu privire la cele două victime. Se constată că acțiunea inculpatului de a conduce mașina în împrejurările relatate a avut drept consecință directă producerea unor traumatisme grave ce au dus la decesele lor.

Sub aspect subiectiv, instanța reține că infracțiunea a fost comisă din culpă, formă de vinovăție prevăzută de art.16 alin. 4 din Codul penal în vigoare. În calitate de conducător auto inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, posibilele consecințe ale unei acțiuni imprudente manifestate în timpul activității de conducere.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimiși în judecată inculpatul, instanța reține că s-a stabilit de către procuror în raport de legea penală în vigoare în prezent deși faptele au fost săvârșite sub imperiul Codului penal din 1969.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal, textelor de lege incriminatoare aducându-li-se o serie de modificări. În această situație se impune examinarea comparativă a textelor prevăzute de cele două legi penale și stabilirea legii penale mai favorabile, conform principiului instituit de art. 5 din Codul penal. Acest text prevede că în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă; în vederea aplicării legii penale mai favorabile instanța va analiza pe lângă condițiile de incriminare prevăzute de textele de lege, limitele de pedeapsă reglementate de cele două legi, circumstanțele cauzei, instituțiile aplicabile, situația personală a inculpatului.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi succesive, instanța de judecată apreciază că legea favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data comiterii faptelor. De aceea, va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S. S. din infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal în vigoare în infracțiunea prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal. În cauză este aplicabilă împrejurarea circumstanțială constând în existența a cel puțin două victime ale accidentului, ce atribuie faptei o periculozitate sporită.

La stabilirea și dozarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanța în considerare a criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal. Este vorba de împrejurările și urmările faptei comise, modalitatea de comitere a infracțiunii, gravitatea acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, circumstanțele personale ale autorului. În concret, se au în vedere aspecte legate de modul de producere a accidentului la care nu au concurat alți factori, datorându-se exclusiv atitudinii imprudente manifestată de inculpat la volan, urmările grave ale acestuia constând în decesul a două persoane, conduita procesuală nesinceră a inculpatului care nu numai că nu a manifestat vreun regret față de cel întâmplate dar nici nu a recunoscut fapta, încercând să transfere vinovăția asupra uneia din victime. Această atitudine denotă lipsa de înțelegere a gravitații și consecințelor unei asemenea fapte.

Inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr și provine dintr-o familie organizată. Din fișa de cazier auto a inculpatului rezultă că anterior accidentului acesta a fost sancționat pentru fapte comise la regimul circulației pe drumurile publice care nu intră sub incidența legii penale. Deși de o gravitate mai redusă, existența acestora reflectă o conduită a inculpatului care nu întotdeauna este conformă cu normele rutiere, de dispreț față de reguli și norme, acuzatul fiind sancționat contravențional pentru depășirea limitelor de viteză, neacordarea de prioritate, conducere sub influența alcoolului, conducerea de vehicule cu permis necorespunzător.

Față de toate aceste criterii se consideră de către instanță că pentru realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, pentru reeducarea inculpatului se impune sancționarea acestuia cu pedeapsa închisorii în regim de detenție, într-un cuantum situat la limita minimă prevăzută de lege respectiv 2 ani închisoare.

Lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale și în raport cu datele referitoare la faptă și la persoana acuzatului nu e de natură a justifica aprecierea că reeducarea lui se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei. Inexistența unei condamnări anterioare nu impune, în mod automat, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate; pe lângă această împrejurare se are în vedere cazierul auto al inculpatului care, așa cum s-a menționat, reflectă o atitudine de încălcare a normelor manifestată de inculpat de-a lungul timpului în calitate de conducător auto dar și atitudinea lui procesuală de negare a faptei, de lipsă de compasiune pentru rudele victimelor și de lipsă de interes pentru repararea prejudiciului material produs.

Ținând cont de aceleași elemente legate de împrejurările săvârșirii faptei, de natura acesteia, persoana autorului, instanța va aplica acuzatului și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 din vechiul Cod penal, cu luarea în considerare și a prevederilor art.12 alin.1 din Legea 187/2012 . În consecință, se vor interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969 respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește acțiunile civile alăturate procesului penal, se constată că acestea au fost promovate de moștenitorii celor două victime ce au solicitat să li se achite cheltuielile efectuate cu înmormântările victimelor și cu organizarea praznicelor, conform tradiției, dar și daune morale, ca o compensație financiară pentru pierderile suferite.

Solicitările de despăgubire au fost formulate de părțile civile în contradictoriu cu societatea la care era asigurat autoturismul condus de inculpat respectiv S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. Mecanismul de angajare a răspunderii invocat de succesorii defuncților se întemeiază pe existența unui contract de asigurare răspundere, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, contract semnat între societate de asigurare în calitate de asigurator și proprietarul vehiculului, în calitate de asigurat.

Art.49 din Legea 136/1995 prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule.

Prin art.51 pct.1 din Ordinul nr.113.133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, se prevede că în caz de vătămare corporală și deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Pentru acordarea despăgubirilor este necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, ca bază pentru antrenarea răspunderii civile a asiguratorului, conform contractului de asigurare. Conform art.1357 din Codul civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, este obligat să îl repare. În cauză se constată că sunt întrunite condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale: se reține existența faptei ilicite (ce stă la baza antrenării răspunderii civile a asiguratorului, în temeiul contractului de asigurare), a vinovăției inculpatului S. S. în producerea accidentului deci a vinovăției autorului faptei ilicite precum și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și decesul victimelor. Această legătură de cauzalitate rezultă din întreg probatoriul dosarului și se raportează la împrejurările producerii accidentului rutier și consecințele acestuia. De menționat și rapoartele de expertiză medico-legale cu privire la victimele A. C. și B. P. în care se menționează că "între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată";.

Prin urmare, se constată că în ce privește acțiunile civile formulate de rudele defuncților sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi antrenată răspunderea asiguratorului. Cu privire la acest aspect, de menționat Decizia nr.1/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanțe) prin care s-a statuat că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Cu referire la victima A. C., se constată că au fost formulate cereri de despăgubire de către rudele acesteia atât pe linie directă - fiică, părinți și bunici- cât și de frați și surori. Astfel, s-au constituit părți civile G. M., mama naturală a lui A. C., cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale și cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute și de cele viitoare, conform tradiției creștine până la 7 ani de la deces; P. E. și A. E. M., surorile victimei A. C., cu suma de 50.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferința cauzată de dispariția prematură a defunctului. Ulterior, prin cererea formulată la xx.xx.xxxx cele trei părți civile și-au majorat daunele morale solicitând plata sumei de 150.000 euro cu acest titlu- G. M. și câte 100.000 euro fiecare - P. E. și A. E. M..

De asemenea, au fost formulate cereri de despăgubiri de către numiții A. D., tatăl lui A. C. și A. L., mama vitregă a aceluiași defunct, cuantumul pretențiilor bănești solicitate fiind de 10.000 euro reprezentând daune materiale și de 300.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale. A. D., bunicul defunctului, și A. Ec., bunica acestuia, s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective.

Se mai reține de către instanță că cereri de dezdăunare au formulat fosta soție a victimei, C. A., și fiica victimei, A. A.- E., încredințată mamei după divorțul părinților. Fosta soție a pretins suma de 15.000 lei daune materiale constând în cheltuielile făcute de aceasta la înmormântarea victimei și daune morale de 1.000.000 lei în timp ce fiica, prin reprezentant legal, a solicitat plata sumei de 2.0000.000 lei daune morale și a unei contribuții lunare în sumă de câte 1000 lei lunar până la terminarea studiilor.

În toate aceste cereri de despăgubire au fost invocate prejudicii de ordin moral suferite de titulari care, în calitate de rude sau fostă soție, au fost afectați de pierderea numitului A. C.. S-a arătat de către părțile civile că deși părinții biologici ai defunctului au divorțat cu mulți ani în urmă, când acesta era încă un copil, fiind încredințat tatălui spre creștere și educare, A. C. a păstrat legătura cu mama naturală (care s-a recăsătorit și s-a mutat din sat) și cu surorile sale. De asemenea, victima a fost crescută și de cea de-a doua soție a tatălui, A. L., de care s-a atașat, între aceștia creându-se o legătură apropiată.

Art. 1391 alin.2 din Codul civil prevede că "instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei altei persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu";.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorului ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Prejudiciul moral invocat de părțile civile constă în suferința cauzată de pierderea unei rude apropiate sau a fostului soț, într-un accident de mașină, printr-un deces violent.

Deși cuantificarea unui prejudiciu moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, afectiv și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Instanța supremă a decis că "despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului"; . Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie însă să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză ci trebuie să aibă un caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Sub acest aspect, acordarea daunelor morale implică în mod sigur o doză de aproximare însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, ce nu poate fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge în situația îmbogățirii fără justă cauză.

În mod incontestabil decesul unei persoane apropiate constituie o emoție violentă, ce produce o tulburare sufletească și poate modifica personalitatea individului. Acest eveniment trebuie corelat cu gradul de previzibilitate al decesului, dependența materială și emoțională a succesorilor de autorul lor, gradul de apropiere ale persoanelor, tipul și cauza decesului. În ce privește prezenta cauză se observă că prezintă o serie de particularități în sensul că victima A. C. era o persoană tânără, care nu prezenta probleme de sănătate, ce-și asigura singură întreținerea și constituia un sprijin material și moral pentru bunicii săi împreună cu care locuia de o perioadă de timp.

Victima avea un copil rezultat din căsătoria sa cu numita C. A., căsătorie care fusese desfăcută prin divorț cu ceva timp anterior decesului. Deși A. C. nu mai locuia împreună cu soția și fiica, păstra legătura cu acestea, le vizita în mod constant și contribuia financiar la creșterea minorei. Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorei I. G. I. care a arătat că victima își vizita fiica și fosta soție chiar și de 2 ori pe săptămână. A mai precizat martora că numita C. A. are o situație financiară precară și că era ajutată de fostul soț ce era salariat și care le-a trimis bani inclusiv atunci când lucra în străinătate.

Faptul că minora A. D. E. nu locuia împreună cu tatăl ei nu diminuează suferința cauzată prin decesul unui părinte cu atâta mai mult cu cât aceasta era atașată de tată și se afla la o vârstă la care avea nevoie de afecțiunea și de sprijinul său material (avea doar 6 ani la data decesului victimei). Prin pierderea tatălui minora este lipsită de un important susținător în procesul de creștere și dezvoltare, pierdere ce nu poate fi compensată decât prin acordarea unei compensații financiare.

Suma pretinsă de fiica victimei, prin reprezentant, este considerată de instanță ca fiind excesivă, raportat și la limitele despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator în baza contractului de asigurare. Fără a avea pretenția de a face o evaluare exactă a prejudiciului moral cauzat părții civile A. D. E. prin decesul tatălui, se are însă în vedere la stabilirea întinderii acestuia contextul în care a intervenit dispariția părintelui (separarea în fapt a părinților care a determinat și separarea minorei de tată), vârsta fragedă a fetei care a dus la o anumită percepție a evenimentului, corespunzătoare puterii de înțelegere a unui copil de 6 ani. Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relația interpersonală dintre partea civilă și defunct, se apreciază de către instanță că acordarea sumei de 30.000 euro este proporțională cu gradul de suferință trăit de aceasta și cu importanța valorii afectate.

Aceeași parte civilă a solicitat plata unei prestații periodice în cuantum de 1000 lei lunar până la vârsta de 26 ani, dacă aceasta se va afla în continuarea studiilor. Solicitarea părții civile este justificată având în vedere că minora era întreținută financiar atât de mamă cât și de părintele pierdut, că aceasta fiind minoră are dreptul legal de a fi sprijinită financiar de ambii părinți. Relația de dependență financiară a părții civile față de victimă impune acordarea unei compensații materiale periodice, care să acopere lipsa unei surse de întreținere cel puțin până la vârsta majoratului. În lipsa unor probe certe din care să rezulte veniturile obținute de A. C. la data decesului și a contribuției pe care o acorda la întreținerea fiicei sale, aflată în grija mamei în baza hotărârii de divorț, instanța va avea în vedere la stabilirea cuantumului prestației valoarea salariului minim pe economie. Probatoriul dosarului confirmă faptul că defunctul presta activități lucrative, obținea venituri care să-i permită și sprijinirea financiară a fiicei sale însă titulara cererii de despăgubire nu a probat care era cuantumul venitului net realizat care să justifice acordarea sumei de 1000 lei solicitată. Cuantumul prestației periodice se raportează nu numai la nevoile minorei, care cresc odată cu vârsta, ci la pierderea financiară reprezentată de decesul unui întreținător respectiv la sumele de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi intervenit nefericitul eveniment.

Prin urmare, instanța va stabili o contribuție lunară în sumă fixă, calculată în funcție de venitul minim, începând cu data intervenirii decesului respectiv data comiterii infracțiunii. Instanța va obliga partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să-i achite, lunar, părții civile A. D. E., fiica victimei A. C., următoarele sume cu titlu de prestație periodică: 143,50 lei începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la 30 iunie 2013; suma de 152,25 lei lunar de la 1 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013; suma de 161 lei lunar de la 1 ianuarie 2014 până la 30 iunie 2014; 169,50 lei lunar de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2014; 183 lei lunar de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2015; 196,25 lei lunar de la 1 iulie 2015 până la 30 aprilie 2016 și de la 1 mai 2016 și în continuare, până la majoratul copilului, câte 231,25 lei lunar. Aceste sume reprezintă o pătrime din venitul net (procentul maxim la care poate fi obligat prin hotărâre judecătorească un părinte să contribuie la întreținerea minorului aflat în grija celuilalt părinte, conform art.529 alin.2 din Codul civil) pe care l-ar fi obținut defunctul A. C., prin raportare la venitul net minim pe economie, al cărui cuantum a fost modificat periodic, prin hotărâri de guvern. În concret, prin HG 23/2013 venitul minim brut pe economie a fost stabilit la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013 și până la 1 iulie 2013 când fost stabilit la suma de 800 lei; prin HG 871/2013 a fost stabilit la suma de 850 lei începând cu 1 ianuarie 2014 și la suma de 900 lei începând cu 1 iulie 2014; prin HG 1091/2014 a fost stabilit la suma de 975 lei începând cu 1 ianuarie 2015 și la suma de 1050 lei începând cu 1 iulie 2015; prin HG 1017/2015 a fost stabilit la suma de 1250 lei începând cu 1 mai 2016.

Plata prestației periodice se va face de către partea responsabilă civilmente până la împlinirea vârstei de 18 ani de către partea civilă A. D. E., conform dispozițiilor art.499 din Codul civil ce stipulează obligația de întreținere a minorului de către ambii părinți. Conform acestui text de lege, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Alin.3 al art.499 din Codul civil prevede că "părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani";. Cum în cauză este vorba de stabilirea unei prejudiciu rezultat dintr- o faptă ilicită, prejudiciu care trebuie să fie cert și bine determinat, instanța nu poate acorda prestație periodică și după vârsta majoratului, moment de la care acordarea întreținerii de către părinte este condiționată de urmarea studiilor de către întreținut. La acest moment nu este cunoscută, cu certitudine, situația părții civile după împlinirea vârstei de 18 ani care să justifice acordarea unei sume lunare și după ce această dată, spre deosebire de pensia datorată minorului care nu este condiționată de cât de vârsta celui întreținut.

Referitor la cererea de despăgubire formulată de fosta soție a victimei, C. A., care a solicitat daune materiale de 15.000 lei și daune morale de 1.000.000 lei instanța constată următoarele.

Numita C. A. a fost căsătorit cu A. C., din căsătoria acestora rezultând minora A. D. E., născută la 14 decembrie 2006.

Din declarația martorei I. G. I. (fila 34 vol.2 dosar) rezultă că foștii soți au păstrat legătura și după divorț și că relațiile dintre aceștia au rămas mai mult decât cordiale. A. C. își vizita fosta soție, copilul și i-a ajutat financiar în perioada de după divorț. Aceeași martoră susține că numita C. A. a participat la înmormântarea victimei și a contribuit la cheltuielile ocazionate de organizarea acestui eveniment. În ce privește daunele materiale pretinse de partea civilă, instanța reține că nu au fost dovedite în cauză, din probatoriul dosarului nerezultând în ce a constat contribuția financiară a fostei soții și care a fost cuantumul acesteia. Acordarea daunelor materiale nu se poate face în baza afirmațiilor unei martore, ce nu sunt confirmate de alte probe și nici măcar de părțile civile care au susținut material organizarea înmormântării și a praznicelor ulterioare. Afirmațiile martorei că partea civilă C. A. a contribuit cu bani la cheltuielile ocazionate de înmormântare nu este suficientă pentru a se acorda acesteia suma pretinsă în cauză cu titlu de despăgubiri.

În lipsa unor probe care să ateste realitatea și cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă C. A. instanța va respinge cererea acesteia de acordare a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la cererea aceleiași părți civile având ca obiect daune morale, instanța consideră că este întemeiată doar în parte. Suma pretinsă de partea civilă, de 1.000.000 lei, este exagerată raportat la particularitățile relației dintre părți. Deși probatoriul dosarului confirmă păstrarea unei legături între foștii soți și după divorț, centrată pe interesul comun în creșterea și educația fiicei rezultată din căsătorie, instanța reține că A. C. și C. A. erau despărțiți la data la care a intervenit decesul victimei, despărțire confirmată de o hotărâre de divorț. Oricât de bune ar fi fost relațiile dintre cei doi și după divorț, în condițiile în care căsătoria acestora a fost desfăcută iar părțile stăteau în localități diferite, este cert că relațiile interpersonale fuseseră afectate, că aceștia nu mai constituiau un cuplu și că nu mai exista afectivitatea și înțelegerea pe care o presupune o căsătorie. În aceste condiții, decesul victimei intervenit în mod neașteptat a fost perceput diferit de către partea civilă, impactul emoțional produs de un asemenea eveniment fiind de o intensitate mai redusă decât în situația păstrării unei relații apropiate, specifice celei dintre un soț și o soție. Față de acestea, instanța va limita suma acordată părții civile C. A. cu titlu de daune morale la 3000 euro, considerată proporțională cu gradul de suferință trăit de fosta soție a victimei.

Daunele acordate celor două părți civile, C. A. și A. D. E., vor fi actualizate cu dobânda de referință a BNR și indexate în raport cu indicele de inflație, calculate de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciilor. Cererile părților civile de actualizare a sumelor cu rata inflației este fondată, întrucât actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia. Dobânda este o modalitate de reparare a prejudiciului ce are ca obiectiv majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații. Astfel, pe lângă prejudiciul efectiv - ce este alcătuit din suma de bani actualizată cu rata inflației - părțile civile sunt îndreptățite și la beneficiul nerealizat reprezentat de dobânda la nivelul ratei de referință a BNR. Prin urmare, se va dispune de către instanță plata sumelor menționate cu titlu de daune morale, actualizate cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 (data producerii prejudiciului, conform art.1386 din Codul civil ce prevede că la stabilirea despăgubirii de va avea în vedere, facă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului) și până la plata integrală a despăgubirilor.

În procesul penal s-au mai constituit părți civile G. M., mama naturală a lui A. C., cu suma de 150.000 euro cu titlu de daune morale și cu suma de 15.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de parastasele făcute și de cele viitoare, conform tradiției creștine, până la 7 ani de la deces; P. E. și A. E. M., surorile victimei A. C., cu suma de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferința cauzată de dispariția prematură a defunctului.

Daunele materiale pretinse de partea civilă G. M., mama victimei, constând în cheltuielile efectuate de aceasta cu organizarea praznicelor, la anumite intervale prevăzute de tradiția creștină, până la 7 ani de la deces, nu sunt probate astfel că nu pot fi acordate de către instanță. Martorul P. G. (fila 68 dosar vol 2) a precizat că numita G. M. a făcut parastas în comuna Mătăsari, unde locuiește în prezent, în memoria fiului său, la o zi după înmormântare, la 6 săptămâni, la 6 luni și la un an. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul U. M. care a susținut că mama victimei, deși nu a participat la înmormântare, a organizat mai multe praznice în localitatea de domiciliu, la care au participat în medie 20- 30 persoane și s-au dat de pomană diferite obiecte. Instanța consideră însă că simplele afirmații ale martorilor nu pot fi apreciate ca reprezentând o probă a sumelor de bani utilizate de partea civilă G. M. pentru ritualurile creștine organizate.

În consecință, instanța va respinge cererea părții civile G. M. de acordare a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele morale solicitate de G. M. și de surorile defunctului, P. E. și A. E. M., se constată că sunt justificate însă cuantumurile invocate sunt excesive. Așa cum s-a menționat anterior, la stabilirea prejudiciului moral se au în vedere criterii legate în principal de natura relațiilor dintre defunct și părțile civile, gradul de rudenie, contextul în care s-a comis fapta ilicită, persoana victimei.

Din probatoriul dosarului rezultă că părinții lui A. C. au divorțat, copiii rezultați din căsătorie fiind separați prin încredințarea unuia sau a altuia dintre părinți. Astfel, prin sentința civilă nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Târgu Jiu, A. C. și fratele acestuia au fost încredințați, spre creștere și educare, tatălui, A. D., în timp ce surorile victimei, E. și Ec.- M. au fost încredințate mamei. Aceleași măsuri au fost luate și prin sentința de divorț pronunțată de aceeași instanță la data de 24 noiembrie 1991 (cu nr. 6025). Separarea lui A. C. de mamă și de surori nu a dus la încetarea legăturilor dintre aceștia, însă au marcat definitiv relațiile interpersonale mai ales că atâta tatăl victimei cât și mama sa s-au recăsătorit și și-au întemeiat alte familii. La stabilirea daunelor morale acordate părților civile menționate se au în vedere și aceste aspecte care fac ca suferința părților civile în urma decesului neașteptat al lui A. C. să fie percepută în mod diferit decât în situația în care victima ar fi crescut alături de surori și de mama biologică. Moartea violentă a copilului respectiv a fratelui a provocat celor trei părți civile o suferință de ordin afectiv, pentru pierderea unei persoane apropiate, atenuată, în ce privește surorile, de menținerea de-a lungul timpului a unei legături afective impuse de rudenia de sânge și mai puțin de atașamentul specific unui trai în comun, a unei copilării și a unei adolescențe trăită alături de surori.

Martorii U. M. și P. G. au precizat că mama victimei a fost puternic marcată de dispariția fiului său, acest eveniment nefericit marcându-i existența. Comportamentul acesteia s-a schimbat de la acel moment, schimbări ce au fost percepute de cei din jur și au fost puse pe seama suferinței cauzată de decesul fiului său.

Luând în considerare cele enunțate instanța va admite în parte cererile despăgubire formulate de părțile civile și, în baza art.397 din Codul de procedură penală raportat la art.1357, art.1391 alin.2 din Codul civil, combinat cu art.49 și art.50 din Legea 136/1995, va obliga partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să achite acestora despăgubiri după cum urmează: părții civile G. M. - mama victimei - va achita echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, sumă ce va fi actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului; fiecăreia din părțile civile P. E. și A. E. M., surorile victimei, va achita echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a despăgubirilor.

La stabilirea cuantumurilor daunelor morale ce vor fi acordate părților civile se au în vedere criteriile deja enunțate referitoare la natura relațiilor dintre părți, gradul de rudenie, legăturile afective dintre membrii familiilor. Din probele dosarului rezultă că tatăl lui A. C., numitul A. D., locuiește în județul Neamț împreună cu actuala soție, A. L.. Atât tatăl cât și sora vitregă și mama vitregă au participat la înmormântarea victimei, ce a avut loc în satul Costinești, comuna Leorda, județul Botoșani, tatăl contribuind și financiar la cheltuielile impuse de acest eveniment. Deși A. L. nu este mama naturală a victimei, datorită faptului că a băiatul a locuit după divorț cu tatăl său, până la vârsta majoratului, și partea civilă menționată a contribuit la creșterea și educația minorului, s-a atașat de acesta. Relație afectivă s-a stabilit și între A. C. și sora sa, A. A. E., cea din urmă fiind rezultată din cea de-a doua căsătorie a tatălui.

În ce privește pe A. D., se constată că acesta a perceput consecințele accidentului de circulație cu o intensitate sporită având în vedere că acel eveniment a cauzat pierderea unuia din fii săi. Partea civilă a suferit din punct de vedere psihic, a fost marcată profund de pierderea tragică a fiului său care era tânăr și care avea viitorul în față.

Față de cele arătate, instanța apreciază că, în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale părților civile, sumele pretinse de acestea cu titlu de despăgubiri sunt excesive iar plata în cuantumurile solicitate ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni societății de asigurare, astfel că le va reduce astfel: părții civile A. D. i se va achita echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro iar părților civile A. A. E. și A. L. echivalentul în lei a sumei de câte 5000 euro fiecare. Se apreciază că acordarea acestor sume constituie o satisfacție echitabilă, fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Plata sumelor menționate se va face către părțile civile de către partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București, actualizată cu dobânda de referință a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a despăgubirilor.

Cu privire la daunele materiale invocat de partea civilă A. D. constând în cheltuielile efectuate la înmormântarea victimei și cheltuielile ulterioare cu praznice, pomeniri, monument funerar, se reține că nu au fost dovedite, din probele dosarului nerezultând realitatea și întinderea lor. Martorii audiați în cursul judecății au făcut referire în depozițiile lor la modul de organizare a înmormântării și a praznicelor, la amenajarea monumentului funerar însă declarațiile acestora nu sunt de natură să probeze suma de 10.000 euro pretins a fi cheltuită de partea civilă. Este de netăgăduit că pentru îndeplinirea ritualurilor de înmormântare și pomenire sunt necesare o serie de achiziții (produse alimentare, piese vestimentare, obiecte specifice) însă aceasta nu este suficient pentru a se reține existența unui prejudiciu material suferit de A. D.. Aprecieri de ordin general făcute de martori cu privire la numărul persoanelor participante la înmormântare sau praznice, costurile unor asemenea evenimente sau produsele achiziționate nu constituie criterii de stabilire a întinderii prejudiciului. Ca atare, instanța va respinge ca nefondată cererea numitului A. D. având ca obiect plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale.

Referitor la părțile civile A. D. și A. Ec., bunicii lui A. C., se reține că s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 100.000 euro fiecare reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective.

Stabilirea sumelor compensatorii ce vor fi achitate părților civile se va face cu luarea în considerare a aspectelor legate de impactul pe care l-a avut decesul victimei asupra lor și asupra modului său de viață, gradul de rudenie cu victima, gradul de atașament dintre membrii familiei. Conform probatoriului dosarului, la data decesului, numitul A. C. locuia în satul Costinești, comuna Leorda, județul Botoșani, stând în aceeași gospodărie cu bunicii. A. C. era atașat de aceștia, îi ajuta la treburile gospodăriei, intențiile părților civile de a lăsa după moartea lor gospodăria nepotului. Dispariția neașteptată a lui A. C. a avut consecințe negative și asupra modului lor de viață lipsindu-i de un important sprijin în gospodărie. Conform declarațiilor martorilor, bunicii s-au implicat și în creșterea lui A. C., de care au fost deosebit de atașați. Față de acestea instanța consideră că cererile părților civile A. D. și A. Ec. de acordare a daunelor morale sunt admisibile și justificate. Sumele cerute, de câte 100. 000 euro fiecare, sunt apreciate de către instanță ca fiind exagerate, prin raportare și la principiul echității, astfel că va limita daunele morale la suma de câte 15.000 euro fiecare.

În consecință, partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București va plăti părților civile A. D. și A. Ec., bunicii victimei A. C., echivalentul în lei a sumei de câte 15.000 euro fiecare reprezentând daune morale, actualizate cu dobânda de referință a BNR, calculate de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului. Temeiul juridic al acordării daunelor este constituit din dispozițiile art.397 din Codul de procedură penală raportat la art. 49, art.50 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, combinat cu art.1357, art.1391 alin.2 din Codul civile.

Referitor la victima B. P., decedată în accidentul de circulație produs de inculpatul S. S., se constată că în procesul penal s-au promovat acțiuni civile de către succesorii acesteia și anume: C. (fostă B.) M., mama victimei, ce a solicitat 10.000 euro reprezentând daune materiale și 200.000 euro reprezentând daune morale, B. M. M., fratele victimei, și V. D., sora victimei, ambii invocând pretenții bănești în cuantum de 100.000 euro fiecare reprezentând despăgubiri nepatrimoniale. Părțile civile au solicitat actualizarea pretențiilor financiare arătate cu dobânda de referință a BNR calculată de la data producerii accidentului în urma căruia au decedat victimele până la plata integrală a prejudiciului și actualizarea sumelor în raport de rata inflației, calculată în raport de data producerii accidentului.

Așa cum s-a precizat anterior în cuprinsul sentinței, prejudiciul moral suferit de către părțile civile este inestimabil și nu poate evaluat sau reparat pecuniar însă prin acordarea de despăgubiri bănești acestora li se pot oferi satisfacții de ordin moral, susceptibile de a le alina suferințele psihice, mai ales că situația anterioară este imposibil de restabilit. Acordarea despăgubirilor nu se poate face prin determinarea exactă a prejudiciului suferit de parte dar criteriile de stabilire a daunelor morale, consacrate de practica judiciară și doctrină, permit o estimare a prejudiciului psihic cauzat de fapta ilicită și o recompensare corespunzătoare a pagubei nepatrimoniale.

În concret, în cazul celor trei părți civile, se apreciază că o reparație echitabilă se poate realiza prin obligarea societății de asigurare la plata daunelor morale, urmărindu-se în felul acesta acoperirea prejudiciului afectiv. Atât mama lui B. P. cât și fratele și sora acestuia au fost marcați de pierderea fiului respectiv fratelui în contextul în care decesul a survenit în mod neașteptat, în urma unui accident de circulație. Despre suferința părților civile a vorbit și martora T. F. care a precizat că numita C. M. a fost profund afectată la aflarea veștii că fiul său a murit, fiind fost necesar să i se administra o injecție pentru a se calma. Aceeași martoră a precizat că cheltuielile de înmormântare au fost suportate de mama defunctului ce a fost ajutată de frații și surorile victimei, o parte din ei lucrând în străinătate.

Este cert că moartea violentă a numitului B. P., persoană în vârstă de 45 ani, care nu avea probleme de sănătate, a cauzat un prejudiciu afectiv părților civile ceea ce justifică acordarea de daune morale. Ca atare, cererile lor de despăgubire sunt întemeiate. Cu privire la cuantumurile daunelor, se apreciază de către instanță că sunt excesive, având în vedere relațiile interpersonale dintre victimă și părțile civile, vârsta victimei în strânsă corelație cu gradul de previzibilitate al decesului, reacțiile emoționale similare ale oricărei alte persoane care și-a pierdut unul din fii sau un frate. Raportat la aceste criterii instanța consideră că acordarea sumei de 30.000 euro mamei victimei, C. (fostă B.) M. și a sumelor de câte 15.000 euro fratelui (B. M. M.) și respectiv surorii victimei (V. D.) este proporțională cu gradul de suferință trăit de fiecare dintre succesori, fără a constitui, în același timp, o îmbogățire fără justă cauză a acestora.

De aceea, instanța va dispune, în baza art.397, art.49, art.50 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările combinat cu dispozițiile art.1357, art.1391 din Codul civil, obligarea părții responsabile civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București la plata către părțile civile indicate mai sus a sumelor menționate, cu titlu de daune morale.

Cererea părții civile C. (fostă B.) M. având ca obiect plata sumei de 10.000 euro daune materiale constând în cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și organizarea praznicelor ulterioare, conform tradiției creștine, va fi respinsă de instanță întrucât din probatoriul dosarului nu rezultă cuantumul cheltuielilor efectuate și în ce au constat acestea. Afirmațiile martorei T. F. care a apreciat că s-au cheltuit la înmormântare 7000 euro nu constituie o probă în baza căreia să se poată stabili prejudiciul patrimonial suferit de partea civilă. Fără a contesta faptul că organizarea unor asemenea evenimente implică cheltuieli importante, instanța reține că nu este suficientă proba cu martori pentru a dovedi cuantumul lor, mai ales că aprecierile martorilor sunt subiective, fiind determinate de propriile percepții cu privire la o situație de fapt și de cunoștințele lor în materie de evaluare a cheltuielilor. În lipsa unor înscrisuri care să ateste care au fost sumele cheltuite de rude pentru a procura cele necesare înmormântării sau praznicelor, declarațiile martorilor nu pot constitui o bază de stabilire a prejudiciului patrimonial suferit de partea civilă.

În consecință, se va respinge ca nefondată cererea formulată de C. (fostă B.) M. de acordare a daunelor materiale.

În cursul judecății s-a formulat cerere de constituire de parte civilă de către Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani care, prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, a solicitat să i se achite suma de 420,30 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital și asistența medicală acordată inculpatului S. S. și victimei B. P. C.. Cererea părții civile este inadmisibilă întrucât daunele pretinse, deși sunt consecința directă a accidentului cauzat de inculpatul S. S., nu pot fi solicitate în actualul cadru procesual. Unitatea medicală poate solicita pe calea unei acțiuni civile separate obligarea persoanei responsabile de producerea accidentului sau a persoanei beneficiare a serviciilor sale la plata cheltuielilor efectuate.

Cu privire la cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de părțile civile, instanța le va admite în măsura probării acestor cheltuieli și va obliga partea responsabilă civilmente la plata lor. Societatea de asigurare are obligația născută în baza contractului de asigurare de a plăti și cheltuielile efectuate de persoanele prejudiciate pe parcursul procesului penal. Astfel, S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București va achita părților civile constituite în cauză cheltuieli judiciare după cum urmează:

- părților civile A. D. - tatăl victimei, A. D. și A. Ec., A. L. și A. A. E. câte 3000 lei fiecare;

- părților civile P. E. și A. E. M. câte 1757,46 lei fiecare;

- părții civile G. M. suma de 5757,46 lei;

- părților civile C. A., A. D. E., prin reprezentant legal, C. (fostă B.) M., B. M. M. și V. (fostă B.) D. câte 700 lei fiecare.

În sumele menționate au fost incluse onorariile apărătorilor ce le-au asigurat asistență juridică părților iar în cazul părților civile G. M., P. E. și A. E. M., și cheltuielile ocazionate de deplasările avocaților aleși din localitățile de domiciliu la Judecătoria Botoșani. Conform înscrisurilor depuse la dosar de părțile civile, costurile cu deplasările la proces pentru termenele din xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx a domnului avocat L. E. au însumat 1118,71 lei reprezentând costul cazărilor, a cheltuielilor de transport și de hrană. În cazul domnului avocat M. M., se reține că cheltuielile efectuate în cursul judecății s-au ridicat la suma de 4153,69 lei, incluzând cazare, masă și transport în timpul deplasărilor din Tj. Jiu la Botoșani pentru termenele din xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx. Sumele rezultate cu titlu de cheltuieli în cazul celor doi apărători vor fi avute în vedere la calcularea cheltuielilor cuvenite părților civile G. M., P. E. și A. E. M. având în vedere că aceștia s-au substituit unii pe alții la unele din termene de judecată. Ca atare, suma menționată va fi distribuită în mod egal celor trei părți civile urmând a se adăuga la cei câte 1757,46 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea și onorariile percepute de fiecare dintre apărători.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală instanța va obliga pe inculpatul S. S. să achite statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în sumă de 750 lei.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ș T E

În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul S. S. (fiul lui I. și T., născut la xx.xx.xxxx în comuna Leprda, județul Botoșani, domiciliat în satul Costinești, comuna Leorda, Județul Botoșani, studii 8 clase, fără ocupație, CNP XXXXXXXXXXXXXX, fără antecedente penale) din infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1,2,3 din Codul penal în vigoare în infracțiunea prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

Condamnă pe inculpatul S. S. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1,2,5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art.71 din vechiul Cod penal combinat cu art.12 alin.1 din Legea 187/2012, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Admite în parte acțiunile civile promovate în cauză de părțile civile C. (fostă B.) M., B. M. M. și V. (fostă B.) D., în calitate de rude ale victimei B. P. și obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să achite acestora despăgubiri după cum urmează:

- părții civile C. (fostă B.) M.- mama victimei - echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului:

- părții civile B. M. M. - fratele victimei -- echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului:

- părții civile Vamanu (fostă Barbălată) Doina- sora victimei - echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului:

Admite în parte acțiunile civile formulate în cauză de rudele victimei A. C. și obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să achite acestora despăgubiri după cum urmează:

- părții civile A. D. - tatăl victimei - echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR calculată începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului:

- părții civile G. M. - mama victimei - echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului;

- fiecăreia din părțile civile A. D. și A. Ec., bunicii victimei, echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului:

- fiecăreia din părțile civile P. E. și A. E. M., surorile victimei, echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, începând cu data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a despăgubirilor;

- părții civile A. A. E., sora vitregă a victimei, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului;

- părții civile A. L., mama vitregă a victimei, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR, calculată de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a despăgubirilor;

- părții civile A. D. E., prin reprezentant legal, echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, calculată de la data comiterii faptei, 11 aprilie 2013, și până la plata integrală a prejudiciului;

- părții civile C. A., fosta soție a victimei, echivalentul în lei a sumei de 3000 euro reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR și indexată în raport cu indicele de inflație, calculată de la data de 11 aprilie 2013 și până la plata integrală a prejudiciului.

Admite cererea părții civile A. D. E., fiica victimei A. C., de acordare a unei prestații periodice și obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să-i achite, lunar, următoarele sume:

-de la 11 aprilie 2013 până la 30 iunie 2013, câte 143,50 lei;

-de la 1 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013, câte 152,25 lei;

-de la 1 ianuarie 2014 până la 30 iunie 2014, câte 161 lei;

-de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2014, câte 169,50 lei;

-de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2015, câte 183 lei,

-de la 1 iulie 2015 până la 30 aprilie 2016 câte 196,25 lei;

- de la 1 mai 2016 și în continuare, până la majoratul copilului, câte 231,25 lei.

Respinge ca inadmisibilă cererea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani având ca obiect plata sumei de 420, 30 lei reprezentând contravaloarea transportului și asistenței medicale acordate numiților S. S. și B. P. C..

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare- Reasigurare S.A. București să plătească părților civile constituite în cauză cheltuieli judiciare după cum urmează:

- părților civile A. D. - tatăl victimei, A. D. și A. Ec., A. L. și A. A. E. câte 3000 lei fiecare;

- părților civile P. E. și A. E. M. câte 4757,46 lei fiecare;

- părții civile G. M. suma de 5757,46 lei;

- părților civile C. A., A. D. E., prin reprezentant legal, C. (fostă B.) M., B. M. M. și V. (fostă B.) D. câte 700 lei fiecare.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul S. S. să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 750 lei

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.

PREȘEDINTE GREFIER

Art. 192 cp. Jurisprudență Uciderea din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Art. 192 cp. Jurisprudență Uciderea din culpă