Asistenţă juridică obligatorie. Garantarea dreptului la apărare. Art.6 Şi art.171 din Codul de procedură penală.
| Comentarii |
|
Asistenţă juridică obligatorie. Garantarea dreptului la apărare. Art.6 şiart.171 din Codul de procedură penală.Dreptul la apărare a cărui exercitare estegarantată pe tot parcursul procesului penal nutrebuie însă exercitat abuziv. Împrejurarea căinstanţa de apel a desemnat în cauză un apărătordin oficiu nu echivalează cu încălcarea disp.art.6şi art.171 din Codul de procedură penală, încondiţiile în care inculpatul, de mai multe ori, aformulat cereri de amânare a cauzei pentru a-şiangaja avocat ales, iar la ultimul termen dejudecată nu s-a mai prezentat, iar apărătorul săua lipsit, fără a depune la dosar dovadaimposibilităţii de prezentare.(decizia penală nr.98/R/8.03.2005)
Prin sentinţa penală nr.330 din 1 iulie 2004, pronunţată deJudecătoria Câmpulung, inculpatul A.C. a fost condamnat la 1 an închisoarecu executare în condiţiile art.57,71 Cod penal pentru săvârşirea infr.prev.deart.182 alin.1 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b şi art.76 lit.d din Codul penal,prin schimbarea încadrării juridice a faptei, potrivit disp.art.334 Codprocedură penală, din infr.prev.de art.182 alin.1 Cod penal.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat şi inculpatul N.V. la 6 luniînchisoare pentru săvârşirea infr.prev.de art.-181 alin.1 Cod penal, prinschimbarea încadrării juridice a faptei din infr.prev.de art.184 alin.1 Codpenal. Faţă de acest inculpat s-au aplicat prevederile art.81 Cod penal, iar înbaza art.82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
A fost obligat inculpatul A.C. la despăgubiri civile către Casa deAsigurări de Sănătate Argeş în sumă de 28.482.572 lei şi la 40.000.000 leidaune morale către partea civilă N.V.
La rândul său, inculpatul N.V. a fost obligat la 1.863.372 leidespăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi la 15.000.000lei daune morale către partea civilă A.C.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 17aprilie 2003, cele două părţi se aflau într-un bar şi, în timp ce inculpatul-partevătămată N.V. juca poker la un aparat electronic, doi minori aflaţi înapropiere au apăsat pe clapetele aparatului, fapt ce a provocat pierderea sumeide bani jucate şi supărarea inculpatului-parte vătămată. Acesta din urmă,intenţionând să-i pedepsească pe minori a aruncat spre ei cu un scaun dar,întrucât localul era plin de consumatori, lovitura a fost primită de inculpatul-parte vătămată A.C., care a ripostat lovindu-l pe N.V. cu pumnul în cap şi cupiciorul în zona gambei, provocându-i o fractură ce a necesitat 80-90 zile deîngrijiri medicale. În acest mod, ambele părţi s-au vătămat reciproc,dobândind astfel calităţi duble.
În ce-l priveşte pe inculpatul-parte vătămată N.V. s-a apreciat căfapta comisă de acesta nu este cea prevăzută de art.184 alin.1 din Codul penal,întrucât a acţionat, prin aruncarea scaunului, cu intenţie indirectă, având faţăde rezultatul produs, o atitudine indiferentă, de acceptare a producerii lui,chiar dacă, în mod direct, el a urmărit doar lovirea celor doi minori.
Hotărârea instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Argeşcare, prin decizia penală nr.436/23 noiembrie 2004, a respins ca nefondatapelul declarat de inculpatul-parte vătămată A.C.
Prin decizia penală nr.98/R/8.03.2005 şi Curtea de Apel Piteşti arespins ca nefundat recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva hotărâriitribunalului prin care acesta o critica pentru nelegalitate şi netemeinicie, pemotiv că au fost încălcate disp.art.171 din Codul de procedură penală,referitoare la garantarea dreptului la apărare. A susţinut inculpatul-partevătămată că, deşi la ultim termen de judecată în apel exista cerere, depusă decătre apărătorul său ales, de amânare a cauzei pentru imposibilitate deprezentare, tribunalul a dispus înlocuirea acestui apărător cu unul din oficiu,încălcând astfel disp.art.171 alin.4 din Codul de procedură penală.
Instanţa de recurs a reţinut că, tribunalul a admis la primul termende judecată, cererea prin care inculpatul-parte vătămată A.C. solicit amânareacauzei pentru a-şi angaja apărător. La termenul de judecată următor, avocatulales al inculpatului a solicitat o nouă amânare pe motiv că se află înimposibilitate de a se prezenta, iar instanţa a acordat un nou termen.
În fine, la noul termen din data de 28 septembrie 2004 s-a depusde către apelant la dosarul cauzei o cerere prin care acesta învedera instanţeică a renunţat la serviciile avocatului ales şi solicita acordarea unui termen dejudecată mai lung, pentru a-şi angaja un alt apărător.
Instanţa de apel a admis şi această din urmă cerere, dispunândamânarea cauzei, dar la termenul ce a urmat, la care procedura de citare cuapelantul a fost legal îndeplinită, o altă cerere de amânare a fost depusă, princare noul avocat ales al inculpatului solicita acordarea unui nou termen dejudecată, pe motiv că se află în imposibilitate de prezentare, fără a depuneînsă vreun act prin care să dovedească cele susţinute. Pentru lipsa dovezilor,instanţa de apel, având în vedere şi nenumăratele termene acordateinculpatului în acelaşi sens, a respins cererea şi a acordat cuvântul, însusţinerea apelului, apărătorului din oficiu desemnat de Baroul de avocaţiArgeş.
Este adevărat, art.6 şi art.171 din Codul de procedură penală,garantează dreptul de apărare al părţilor pe tot parcursul procesului penal,asistenţa juridică a inculpatului fiind obligatorie potrivit art.171 alin.3 dinacelaşi cod. Acest drept la apărare nu trebuie însă exercitat în mod abuziv,astfel cum a procedat recurentul care, de mai multe ori, a formulat cereri deamânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător, iar la ultimul termen de judecată,acesta nu a fost prezent în instanţă, iar apărătorul său a lipsit fără a depune ladosar dovada imposibilităţii de prezentare.
