Autoritatea de lucru judecat. condiții.. Jurisprudență Autorităţii (infracţiuni contra)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 61/A din data de 09.02.2018

În prezentul dosar, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea aceluiași pârât la plata dobânzii legale remuneratorii pentru depozitul constituit la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării unui autoturism, aferente perioadei 01.08.2007-31.08.2014, în temeiul OUG nr.156/2007 .

Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești, atașat acesteia din momentul pronunțării. Legea stabilește că autoritatea de lucru judecat se atașează automat hotărârii prin care se soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural [art. 430 alin. (1) cod pr.civ.], cât și asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor [art. 430 alin. (2) cod pr.civ.].

Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Autoritatea de lucru judecat există în cazul acelor hotărâri care rezolvă fondul dreptului, dar și în cazul hotărârilor care au rezolvat cauza pe o excepție sau pe un incident procesual, dar numai dacă au făcut-o de o manieră care să nu mai permită readucerea ei în dezbatere judiciară.

Ori, hotărârea irevocabilă anterioară a fost pronunțată, într-adevăr, cu privire la aceleași părți, însă nu a tranșat problema juridică privind dobânda nici pe cale incidentală, nefiind reflectată nici în dispozitiv. Petitul privind dobânda nu a primit o rezolvare prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. 13382/182/2011.

Apare evident faptul că în mod nelegal prima instanță a respins acțiunea ca urmare a admiterii excepției de autoritate de lucru judecat, în condițiile în care în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 13382/182/2011 al Judecătoriei Baia Mare nu s-a soluționat cererea privind plata dobânzii legale remuneratorii solicitate de reclamant în speță

Prin sentința civilă nr. 9776/2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R PRIN M F P, ca fiind formulată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011 s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47 lei, în condițiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată și completată și potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziționării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Pârâtul S R prin M F P a fost obligat, de asemenea, să plătească reclamantului suma de 3840,66 lei cheltuieli de judecată, fără a face nici un fel de referire cu privire la petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, petitul nr. III din acțiunea introductivă de instanță.

Instanța a apreciat că în privința acestei sentințe își găsește aplicabilitatea principiul autorității de lucru judecat, în condițiile în care instanța admis în parte acțiunea civilă, dar nu a arătat în mod expres care petite le respinge. Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 369/R din 04.09.2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 13382/182/2011.

Prima instanță a apreciat că în această ipostază calea de urmat ar fi fost formularea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță prin care să se fi solicitat în mod expres inclusiv soluționarea capătului de cerere privind dobânda legală, dispozițiile art. 445 făcând trimitere în mod expres la dispozițiile art. 444 Cod procedură civilă unde se arată că "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare";, faptul că la alin. 2 al aceluiași articol se arată că cererea urmează a fi soluționată prin hotărâre separată, nu poate să conducă la concluzia conform căreia instanța poate fi sesizată cu o altă acțiune în cadrul căreia să se reitereze un petit formulat cu ocazia investirii anterioare a instanței, cu ocazia formulării unei alte acțiuni și care a fost soluționată definitiv.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul M I solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei pe fond și, pe cale de consecință, să se modifice sentința civilă atacată în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului S Roman prin M F P la plata dobânzii remuneratorii aferente perioadei 01.08.2007-31.08.2014 în sumă de 10.534,79 lei, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.156/2007 așa cum a fost completată, pentru depozitul constituit la CEC în suma de 70.000 lei și transferat la BRD în vederea achiziționării unui autoturism pentru care a fost despăgubit prin Sentința Civila nr.12137 din 2012 obiect al Dosar 13382/182/2011 cu suma de 27.790,47 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că la data de 05.12.1981 a constituit la CEC Baia Mare un depozit în vederea achiziționării unui autoturism Dacia, în suma de 70.000 lei. În anul 1991 a transferat depozitul constituit la CEC și existent în suma de 70.000 lei, către BRD Baia Mare în baza Normelor BRD SA nr. 72/c/1.02.1991 și a Circularei comune BRD SA și CEC nr. 12C/30.03.1991.Transferul s-a efectuat cu respectarea condiției de neafectare a soldului inițial.

La data de 30.10.2008 toți deponenții care și-au păstrat sumele la CEC au beneficiat de despăgubiri bănești calculate conform OUG 156/2007 neregăsindu-se pe listele de persoane care au fost despăgubite deoarece BRD nu a transmis în timp util către M F aceste date comunicarea s-a efectuat abia în anul 2009 fapt ce a generat prejudicii reclamantului și pornirea acțiunii obiect al Dosar 13382/182/2011.

Prin OUG 156/2007 modificată ulterior prin Legea 232/2008 s-a prevăzut că au dreptul la despăgubiri și persoanele care au transferat depozitele respective la BRD, dacă îndeplinesc condițiile neafectării soldului inițial ( nu au fost efectuate retrageri).

BRD Baia Mare a confirmat că apelantul îndeplinește condițiile neafectării soldului inițial. Potrivit prev. art. 3 din OUG 156/2007 suma reprezentând despăgubirea este asigurată de către M F prin emisiunea de titluri de stat de valoare egală cu valoarea totala a despăgubirilor.

Prin sentința civila nr. 12137 din 20.12.2012 s-a admis acțiunea reclamantului pârâtul S R fiind obligat să plătească despăgubiri în sumă de 27.790.70 lei. Nu i s-a acordat reclamantului apelant nici o suma reprezentând dobânda legala remuneratorie așa cum a fost de altfel calculată în expertiza desfășurată în dosar nr. 13382/182/2011.

Tribunalul Maramureș a menținut sentința civilă astfel că a ajuns singurul beneficiar al acestor despăgubiri căruia nu i s-a acordat nici o dobânda legală pentru suma cu care a fost despăgubit fapt ce a determinat introducerea prezentei acțiuni.

Astfel, deși a fost despăgubit în temeiul acestor sentințe civile nu a primit nici o suma reprezentând c/v dobânda legala remuneratorie instanța de fond nepronunțându-se cu privire la cererea sa, iar recursul fiindu-le respins în condițiile în care Tribunalul Maramureș are ca si practica judiciara acordarea inclusiv a dobânzii legale pentru aceste categorii de persoane.

Judecătoria Baia Mare soluționând cauza a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.

Acțiunea este totuși admisibila deoarece în temeiul art. 1489 c civil, dobânda este cea convenita de părți sau în lipsă cea stabilita de lege";.

Dobânda acordată de instanțe în cazul acestor categorii de persoane a fost dobânda legala remuneratorie - prevăzuta de circularele BNR si OG 9/2000, Legea 7/2011, iar în cazul reclamantului M I a solicitat a fi acordată de la data de 01.08.2007 până la data încasării efective a despăgubirii -31.08.2014 și se ridică la suma de 10.534,79 lei suma la care solicită a fi obligat pârâtul.

Primul litigiu ce a format obiectul dosar 12327/182/2014 s-a purtat între M I S Roman având un alt obiect decât prezentul și în acest dosar solicită un alt beneficiu și anume dobânda remuneratorie aferentă unei perioade determinate de acțiunea nouă.

Astfel nu există triplă identitate între aceste cauze și în acest caz urmează a respinge cauza.

În drept, invocă prev. Art. 488 si urm din NCPC.

Intimatul-pârât S R - prin M F P a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului promovat de către apelantul M I împotriva Sentinței civile nr.9776/09.12.2016 și să se mențină Sentința civila nr. 9776/09.12.2016 pronunțata de Judecătoria Baia Mare în dosar nr.12327/182/2014, ca fiind legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării a arătat că prin apelul promovat reclamantul-apelant reiterează aceeași situație de fapt precum și aceleași argumente pentru care apreciază că acțiunea sa este admisibilă.

Solicită menținerea Sentinței civile nr.9776/09.12.2016 ca fiind legală și temeinică.

În drept, invocă prevederile art. 205, art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si toate dispozițiile legale invocate.

Prin Încheierea din data de 20 octombrie 2017, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii de apel formulate de reclamantul M I, cu domiciliu procesual ales în Baia Mare, B-dul Republicii nr 1/107, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr 9776/2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în favoarea Tribunalului Maramureș - Secția I Civilă.

Astfel fiind investită, examinând criticile formulate de apelant prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47 lei, în condițiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată și completată și potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziționării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Recursul declarat de recurentul-reclamant M I, împotriva acestei sentințe civile, prin care criticase neacordarea de către judecătorie a sumei de 7626,02 lei cu titlu de dobânda legală remuneratorie conform OG 9/2000, a fost respins prin decizia Tribunalului Maramureș nr. 369/R din 04.09.2013 pronunțată în acest dosar, cu motivarea că recurentul-reclamant avea deschisă calea prevăzută de art. 281 indice 2 Cod procedură civilă și nu calea recursului, pentru a solicita completarea hotărârii în sensul solicitat, din dispozitivul sentinței atacate, în care nu există nicio mențiune cu privire la respingerea unor capete de cerere, precum și din considerente, rezultând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat pe aspectele invocate în recurs și care, potrivit art. 281 indice 2a Cod procedură civilă, astfel cum prevăd dispozițiile Legii 202/2010, puteau fi semnalate în condițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă.

Cum în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin.2 teza I cod pr civ., va admite apelul declarat de apelantul M I împotriva sentinței civile nr. 9776/09.12.2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare pe care o anulează, cu consecința judecării procesului.

În privința fondului s-a reținut că 0rin O.U.G. nr. 156/2007 cu modificările și completările ulterioare au fost stabilite categoriile de beneficiari ai despăgubirilor pentru depunerile de sume la C.E.C. în vederea achiziționării de autoturisme, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească precum și valoarea totală a despăgubirilor și procedura de urmat pentru intrarea în posesia lor prevăzute de acest act normativ.

În baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, cu modificările și completările ulterioare, deponenții C.E.C. Bank S.A. au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectivă a despăgubirilor calculate prin efectuarea indexării sumelor existente în conturile active până la data de 31 iulie 2007.

Prin Legea nr.232/2008 de aprobare a O.U.G. nr.156/2007, a fost aprobată acordarea de despăgubiri bănești si persoanelor fizice "care după 22 decembrie 1989 și-au transferat depunerile existente la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, la Banca Ră pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A. cu același scop";.

Cu toate că Legea nr. 232/2008 a conferit dreptul la despăgubiri și în cazul deponenților care și-au transferat conturile de la C.E.C. la B.R.D.S.A., punerea în aplicare a despăgubii efective a fost imposibilă, deoarece: suma reprezentând despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. S.A. în vederea achiziționării de autoturisme a fost asigurată (în baza O.U.G. nr. 156/2007) de M F P printr-o emisiune de titluri de stat, emisă cu data de 21.12.2007 având scadență data de 30.10.2008, iar Legea nr.232/2008 a intrat în vigoare la data de 06.11.2008, dată ulterioară termenelor de emitere și răscumpărare a titlurilor de stat prin care au fost despăgubiți deponenții C.E.C. S.A. (30.10.2008).

Întrucât despăgubirea reclamantului nu a fost prevăzută în cuantumul despăgubirilor prevăzut la art.2 din O.U.G. nr. 156/2007, acesta a solicitat pe cale judiciară realizarea, în condițiile O.U.G. 156/2007, a creanței invocate cu titlu de despăgubiri ce i se cuvenea în calitate de deponent pentru achiziționarea unui autoturism, iar prin sentința civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă la data de 04.09.2013, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47 lei, în condițiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată și completată și potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziționării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Astfel, la alin.1 al art.3 din OUG nr. 156/2007 modificată se prevede că suma reprezentând despăgubire se asigură de către M E și F prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii. Alin.3 al art. 3 prevede că valoarea nominală individuală a fiecărui titlu de stat este egală cu valoarea individuală a despăgubirii, calculată de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA, conform art. 2 pe numele fiecăruia dintre deponenți.

Art.2 din acest act normativ dispunea că "valoarea totală a despăgubirii însumează 760.625.341,06 lei și reprezintă cumulul despăgubirilor calculate de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. prin indexarea, de la data depunerii și până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente în cele 37.478 de depozite constituite conform art. 1, cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. pe perioada în care a fost acordată";, iar prin art.3 alin.5-8 din același act normativ, s-a stabilit că "(5) La data scadenței emisiunii de titluri de stat, care este data de 30 octombrie 2008, M Economiei și F procedează la răscumpărarea acestora, prin plata pe numele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. a sumei de 760.625.341,06 lei, reprezentând valoarea nominală a titlurilor de stat emise. (6) Sursele utilizate pentru răscumpărarea la scadență a titlurilor de stat sunt asigurate de M Economiei și F în conformitate cu prevederile legislației în vigoare privind datoria publică. (7) În prima zi bancară imediat următoare datei scadenței emisiunii de titluri de stat, Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. procedează la stingerea obligației de plată prevăzute la alin. (4) prin alimentarea fiecărui cont al deponenților cu suma reprezentând valoarea individuală a despăgubirii, sumă care, începând cu această dată, este purtătoare de dobândă. (8) Începând cu data prevăzută la alin. (5), persoanele fizice care au dreptul la despăgubire conform art. 1 se pot prezenta la ghișeele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea punerii la dispoziția acestora a sumelor cuvenite.";

Legea nr. 9/2014 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.156/2007 reglementează acordarea despăgubirii pentru deponenții care și-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A.. Totodată este reglementată și modalitatea de suplimentare a numărului deponenților și a valorii totale a despăgubirilor.

Astfel, abia prin modificările aduse OUG 156/2007 prin Legea nr. 9/2014, s-a stabilit în art. II că "În cazul în care numărul deponenților și valoarea totală a despăgubirilor prevăzute la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, se modifică, elementele tehnice privind despăgubirile se stabilesc la propunerea Mui F P și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

Prin Hotărârea de Guvern nr. 392/2014 s-a instituit o reglementare clară care să permită calcularea și acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor fizice care și-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A., cât și pentru cele care au obținut acest drept prin hotărâri judecătorești executorii. Prin acest act normativ s-a prevăzut același mod de calcul și plată al despăgubirilor, arătându-se în art.1 alin.3-4 că "Valoarea totală a despăgubirii prevăzută la alin. (2) este calculată de către C.E.C. BANK - S.A., prin indexarea, de la data depunerii și până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de C.E.C. BANK - S.A. pe perioada în care a fost acordată. Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la alin. (2) este asigurată de M F P printr-o emisiune de titluri de stat pe numele C.E.C. BANK - S.A., de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii, în data de 4 august 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă și au scadența la 3 septembrie 2014.";

Conform art.2 alin.3 lit. c din același act normativ, sumele reprezentând despăgubirile prevăzute la alin. (2) sunt asigurate de M F P prin emisiuni de titluri de stat pe numele B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. de valori nominale totale egale cu valorile totale ale despăgubirilor, potrivit art. 1^2 din ordonanță, și sunt compuse și din valorile totale ale despăgubirilor pentru deponenții cărora li s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în mod expres prin hotărâri judecătorești executorii, dar li s-a dispus plata acestor despăgubiri în baza art. 2 și 3 din ordonanță.

În speță, despăgubirea reclamantului a fost inclusă în valoarea majorată stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 392/2014, iar conform adresei nr. 542975/30.10.2014 emisă de M F P -Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică (f.85 dosar fond), reclamantul a beneficiat de despăgubire în conformitate cu art. 2 alin.3 lit. c din acest act normativ prin emisiunea de titluri de stat cu scadența în data de 03.09.2014.

Astfel, începând cu data de 04.09.2014 reclamantul se putea prezenta la orice unitate BRD Groupe Societe Generale - S.A. pentru încasarea despăgubirii, fapt ce s-a și întâmplat.

În speță, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale remuneratorie calculată de la data de 01.08.2007 până la data încasării efective a despăgubirii -31.08.2014, pentru depozitul constituit la CEC și transferat la BRD în vederea achiziționării unui autoturism.

Din conținutul art.1 din O.U.G. nr. 156/2007 reiese faptul că dreptul la obținerea despăgubirii a fost recunoscut reclamantului la data publicării în Monitorul Oficial a acestui act normativ, iar aspectele legate de modalitatea concretă de obținere a despăgubirilor - calcularea despăgubirii și emiterea titlurilor de stat- ce nu au fost reglementate inițial în privința reclamantului, nu au afectat exigibilitatea dreptului.

Așadar, în cauză, dreptul de creanță privind despăgubirea s-a născut în favoarea reclamantului la data publicării în Monitorul Oficial a actului normativ respectiv, drept realizat efectiv la data de 04.09.2014, așa cum s-a arătat.

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 privind examinarea recursurilor în interesul legii, prescripțiile extinctive începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Dobânzile solicitate prin acțiune au caracterul unor prestații succesive. În acest caz, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009 sunt relevante prevederile art.12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi în executare generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive, respectiv ale art. 2503 al. 2 din Noul Cod Civil, pentru pretențiile ulterioare datei de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 3 și 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Cum potrivit art. 2512 al. 2 și 3 din Noul Cod civil, instanța de judecată nu poate aplica prescripția din oficiu, chiar dacă invocarea prescripției ar fi în interesul Sui sau al unităților sale administrativ-teritoriale, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului M I, invocată din oficiu, doar pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2007-30.09.2011 supuse prevederilor Decretului lege nr.167/1958, având în vedere termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 3 din decret.

În consecință, tribunalul va respinge ca prescrisă cererea reclamantului M I privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale remuneratorii, pentru depozitul constituit la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării unui autoturism, aferente perioadei 01.08.2007-30.09.2011.

În privința pretențiilor privind dobânda legală remuneratorie pentru depozitul constituit la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării unui autoturism, pentru perioada 01.10.2011 - 31.08.2014, Tribunalul reține faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 156/2007, ale Legii nr. 9/2014 pentru completarea O.U.G. nr. 156/2007 și ale Hotărârii de Guvern nr.392/2014 au prevăzut modalitatea de calcul al despăgubirilor, respectiv prin indexarea cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de bancă pe perioada în care a fost acordată, precum și modalitatea de plată a acestora.

De principiu, actualizarea cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.

Legiuitorul este singurul competent să stabilească regimul juridic al despăgubirilor, iar cum prin dispozițiile legale invocate mai sus au fost instituite reglementări menite să permită acordarea efectivă a despăgubirii pentru toate persoanele fizice îndreptățite, fără excepție, nici modalitatea de actualizare a debitului nu trebuie să fie diferită, existând o situație similară ce nu poate justifica diferența de tratament, altfel s-ar încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul 12, anexă la Convenția Europeană asupra Drepturilor Fundamentale și Libertăților Omului.

Tribunalul reține, potrivit art. 3 alin.7, art. 3^1 alin. 4 și 5, art. 3^3 alin.3 din OUG nr.156/2007, dar și art.1 alin.4, art. 2 alin.2 , alin.3 lit.c, alin.5, alin.14 și art.3 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr. 392/2014, că titlurile de stat emise conform acestei reglementări sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă și au scadența la 3 septembrie 2014, iar banca evidențiază încasarea într-un cont destinat în mod special acțiunii de despăgubire, cont nepurtător de dobândă și de comisIe, din care se vor pune la dispoziția persoanelor fizice sumele aferente despăgubirilor individuale.

Așadar, instanța de judecată nu se poate substitui legislativului, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, prin obligarea la acordarea altor despăgubiri, în alte condiții, decât cele prevăzute în actele normative invocate. Instanța nu poate da alte măsuri reparatorii în locul celor stabilite de legiuitor.

Actualizarea despăgubirii fiind realizată conform sentinței civile nr.12137 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă la data de 04.09.2013, reclamantul încasând despăgubirea stabilită de instanță conform adresei de ridicare numerar nr.63315/04.09.2014 emisă de BRD (f.15 dosar fond), fapt necontestat, rezultă că acesta a obținut măsura reparatorie stabilită de legiuitor, făcându-se astfel aplicarea principiului consacrat de aceste dispoziții legale referitoare la faptul că actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe, caracterul compensatoriu al actualizării urmărind păstrarea valorii reale a obligației bănești de la momentul depunerii sumelor la CEC .

Autoritatea de lucru judecat. condiții.. Jurisprudență Autorităţii (infracţiuni contra)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Autoritatea de lucru judecat. condiții.. Jurisprudență Autorităţii (infracţiuni contra)