CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ. COMPETENŢĂ MATERIALĂ. ABATERE DISCIPLINARĂ. FAPTĂ PENALĂ.
| Comentarii |
|
CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ. COMPETENŢĂMATERIALĂ. ABATERE DISCIPLINARĂ. FAPTĂ PENALĂ.
Art.2 şi 3 din Codul de procedură civilă
Art.57 lit.a, b şi art.65 din Legea nr.360/2002
Art.254 Cod penal şi art.7 din Legea 78/2000
Inspectoratul General al Poliţiei nu are calitateprocesuală pasivă într-un litigiu privind contestarea actului desancţionare disciplinară, întocmit de Inspectoratul de PoliţieJudeţean şi, ca atare, competenţa materială se stabileşte în raportcu emitentul actului.
Poliţistul faţă de care s-a început urmărirea penală nupoate fi sancţionat disciplinar pentru săvârşirea unei fapte penale,însă, ea nu exclude existenţa şi a unor fapte ce constituie abateredisciplinară.
(Decizia nr.679/R-C din 13 octombrie2006)
Reclamantul S.V.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu I.P.JArgeş şi I.G.P. Române, anularea dispoziţiei nr.34/2006 a şefului I.P.J.Argeş, suspendarea executării sancţiunii, reintegrarea în funcţie,restituirea drepturilor salariale şi obligarea la plata de daune materiale şimorale.
În motivare s-a susţinut că nu s-a soluţionat definitiv cauzapenală în care este inculpat, iar sancţiunea a fost aplicată cu încălcareadisp.art.59 din Legea nr.360/2002, nesocotindu-se şi mai multe dincerinţele de procedură impuse de acest text de lege.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesulreclamantului şi Sindicatul N.P.P.C.V. din M.A.I.
Prin sentinţa nr.203/CA/2006, Tribunalul Argeş a admis înparte acţiunea şi a anulat dispoziţia nr.34/2006, a dispus reintegrareareclamantului, însă a respins cererile privind daunele materiale şi morale,precum şi pentru cheltuieli de judecată. Cererea de intervenţie a fostadmisă.
Instanţa de fond a reţinut, în principal, că după începereaurmăririi penale împotriva reclamantului, I.P.J. Argeş nu mai eraîndreptăţit să emită dispoziţia contestată în condiţiile în care există raportde cauzalitate între îndeplinirea frauduloasă a sarcinilor de serviciu şiinfracţiunea de luare de mită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri pârâtele, căide atac admise de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.679/R-C/2006,hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă faţă de I.G.P.R., iar sentinţacasată în recursul celeilalte pârâte şi cauza trimisă spre rejudecare.
În raport de recursul I.G.P.R. s-a verificat, cu prioritate,excepţia invocată, privind lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie denatură a determina competenţa de soluţionare a pricinii.
Astfel, s-a reţinut că potrivit art.61 alin.3 din Legeanr.360/2002, poliţistul nemulţumit de sancţiunea ce i-a fost aplicată sepoate adresa instanţei de contencios, solicitând anularea sau modificareaordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
Aşadar, ceea ce poate fi contestat, este ordinul ori dispoziţiade sancţionare, acte care sunt emise în condiţiile art.15 din acelaşi actnormativ de şeful I.P.J.
Cum actul ce se contestă este emis de o autoritate locală,competenţa materială a instanţei de contencios se stabileşte în temeiulart.2 din codul de procedură civilă în raport de această autoritate şi nu înraport de decizia pronunţată de I.G.P.R. asupra contestaţiei adresate depoliţistul nemulţumit, decizie care nu constituie decât răspunsul la unrecurs graţios, specific procedurii administrative.
În concluzie, s-a impus aprecierea că I.G.P.R. nu are calitateprocesuală pasivă faţă de dispoziţia expresă a legii, iar competenţa desoluţionare a pricinii, aparţinea în primă instanţă Tribunalului Argeş.
În ceea ce priveşte aspectele de fond, concluzia instanţei defond nu poate fi reţinută faţă de prevederile art.65 alin.1 din Legeanr.360/2002, potrivit căreia, dacă împotriva poliţistului s-a începuturmărirea penală menţinerea sa în activitate se hotărăşte după rămânereadefinitivă a soluţiei pronunţate în această cauză cu excepţia situaţiei încare a comis şi alte abateri disciplinare, când operează proceduradisciplinară obişnuită".
Textul cuprinde o aplicare a prezumţiei de nevinovăţie, însă,având în vedere şi prevederile art.55 din aceeaşi lege, pe parcursulurmăririi penale, dacă există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare,nimic nu se opune ca acestea să fie sancţionate.
Starea de fapt reţinută ca premisă a abaterii disciplinare a fostîncadrată în disp.art.57 lit.a şi b din Legea nr.360/2002 şi, ea nu seabsoarbe în totalitate în fapta penală pentru care s-a început urmărirea.Astfel, faptele de neîntocmire a procesului verbal de contravenţie la loculconstatării acesteia, menţionare a unei singure contravenţii, deşi existauelemente care conturau mai multe astfel de fapte, neînmânare aprocesului verbal, în măsura în care ar fi dovedite, pot constitui abateridisciplinare de natura celor prevăzute de art.57 lit.a şi b din lege şi ele auexistenţă de sine stătătoare faţă de fapta penală.
Instanţa de fond, concluzionând în sensul că toate acesteabateri disciplinare sunt absorbite în fapta penală, nu a făcut verificărisub aspectul existenţei sau nu a acestora, a localizării lor în sarcinareclamantului, a modului în care s-a desfăşurat cercetarea prealabilă -despre care în acţiune se afirmă că este deficitară - şi a proporţionalităţiisancţiunii cu faptele comise.
În aceste condiţii, tribunalul s-a pronunţat practic asupra uneiexcepţii de inadmisibilitate a sancţiunii disciplinare, excepţie ce nu esteincidentă în cauză şi, admiţându-se recursul, se impune să fie casatăsentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare pentru a se efectua verificări defond, sub aspectele mai sus enunţate şi asupra cărora nu se poate statua,pentru prima dată, în calea de atac.
