Conducere fără permis. definiție autovehicul. moped. eroare de drept. dispoziţii extrapenale conţinute într-o normă penală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 380A din data de 03.03.2016
. Domeniu: Infracțiuni. Eroare de drept.
CONDUCERE FĂRĂ PERMIS. DEFINIȚIE AUTOVEHICUL. MOPED. EROARE DE DREPT. DISPOZIȚII EXTRAPENALE CONȚINUTE ÎNTR-O NORMĂ PENALĂ.
(decizia penală nr. 380/A/03.03.2016 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală, dosar nr. 1233/299/2015)
Prin Sentința penală nr. 760/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția penală în dosarul nr. 1233/299/2015 s-au hotărât următoarele: a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul Ș.C.F. a fost trimis în judecată; în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul Ș.C.F. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal; în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 5 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul Ș.C.F. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România; în temeiul art. 71 Cod penal din 1968 a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale; a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită în termenul de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit prin Sentința penală nr. 730/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. 4286/301/20136, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013; în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 Cod procedură penală a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 730/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. 4286/301/20136, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 și a adăugat-o la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul Ș.C.F. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni închisoare; în temeiul art. 71 Cod penal din 1968 a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale; în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Ș:C.F. să plătească suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9822/P/2013 din data de 24.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2015, sub nr. 1233/299/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș.C.F., S.C. BS Photography S.R.L, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, inculpatul Ș.C.F. a fost depistat de lucrători de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București- Secția 4, în municipiul B., pe C. G., sectorul 1, conducând mopedul F. B., de culoare neagră, pe Str. O., sectorul 1, fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, inculpatul Ș.C.F. a condus mopedul, fiind oprit de către organele de poliție pe această din urmă stradă, în dreptul imobilului cu nr. 44.
Această împrejurare reiese din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 9- 10 d.u.p.), conform căruia, la data și ora menționate mai sus, organele de poliție, aflându-se pe B-dul A. I. C. din municipiul B., au constatat circulând în trafic un moped condus de o persoană de sex masculin, care la vederea echipajului de poliție, a mărit viteza de deplasare în direcția Str. B., circulând la stânga pe Str. O..
Mopedul a fost oprit de către lucrătorii de poliție pe Str. O., în dreptul imobilului cu nr. 44.
Procedând la legitimarea conducătorului mopedului, s-a constatat că acesta se numește Ș.C.F.
Cele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale.
Astfel, prin declarația dată la data de 14.11.2014 (filele 3- 4 d.u.p.), inculpatul a arătat că, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:00, se deplasa cu mopedul din B-dul A. I.C., unde locuiește, către centrul vechi, fiind oprit de către organele de poliție pe Str. O..
Aceleași aspecte au fost învederate de inculpat și prin declarația inițială dată în fața organelor de urmărire penală, în faza actelor premergătoare, la data de 06.07.2013 (filele 15-16, d.u.p.).
Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, organele de poliție au procedat la efectuare de verificări în evidența informatizată a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, constatând cu această ocazie faptul că inculpatul posedă permis de conducere categoria B, seria 83895, eliberat de IPJ T., la data de 17.01.2007, anulat la data de 20.05.2013.
De asemenea, în urma verificării efectuate de către organele de poliție la data de 06.08.2013 în baza de date Evidența populației, evidență auto, pașapoarte, administrată de către Ministerul Administrației și Internelor- Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere.
Rezultatul acestei verificări a fost consemnat în procesul-verbal depus la dosarul cauzei (fila 18 d.u.p.).
Potrivit adresei nr. 75929 din data de 26.08.2013 (fila 12, d.u.p), emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman- Serviciul Rutier, inculpatul figura în baza automată de date cu permis de conducere eliberat la data de 17.01.2007, de către IPJ T., pentru categoria B, permis anulat de Brigada Rutieră București, la data de 20.05.2013, pentru fapta din 30.10.2010.
Într-adevăr, astfel cum reiese din Sentința penală nr. 730/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, inculpatul Ș.C.F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; această sentință a rămas definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013.
Având în vedere această sentință penală, în temeiul art. 114 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 (conform căruia anularea permisului de conducere se a dispus în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. 5), inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere la data de 20.05.2013.
Audiat fiind în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat faptul că mopedul este înregistrat pe numele mamei sale, Ș.G.V., precum și că l-a folosit în noaptea de 06.07.2013 pentru a ajunge la locul de muncă, întrucât operat fiind la picior, nu putea merge pe jos și nu a dispusa de fondurile bănești necesare pentru a utiliza un taxi.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, audiat fiind la secția de poliție, inculpatul a învederat faptul că avea cunoștință că permisul său de conducere era anulat și că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.
În toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală- în faza actelor premergătoare (filele 15- 16 d.u.p.), în calitate de învinuit (fila 14 d.u.p.) și în calitate de inculpat (filele 3- 4 d.u.p.)-, inculpatul a precizat că recunoaște fapta săvârșită și regretă comiterea ei.
Audiat fiind în cursul judecății, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2011, s-a adresat unei secții de poliție pentru a afla dacă are dreptul să conducă mopedul în cauză și a primit răspuns afirmativ, în sensul că poate să conducă vehiculul respectiv fără a poseda permis de conducere.
A mai precizat că, la momentul comiterii faptei nu avea cunoștință că încalcă legea.
Totodată, a reiterat faptul că regretă cele întâmplate.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 5 Cod penal, formulată de către reprezentantul Ministerului Public, instanța apreciază că aceasta este întemeiată și o va admite pentru următoarele motive:
Conform art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se a aplicat legea mai favorabilă.
Aceasta este ipoteza și în speță, în sensul că de la data săvârșirii faptei, 06.07.2013, și până în prezent, a avut loc intrarea în vigoare a Codului penal actual, la data de 01.02.2014. Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, prin art. 121, a abrogat art. 84-87 din OUG nr. 195/2002.
Aprecierea legii penale mai favorabile inculpatului se face având în vedere următoarele trei criterii: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și pedeapsa. Totodată, în analiza acestor criterii s-a ținut seama de situația concretă a inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că, în ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală și pedeapsa nu există deosebiri între cele două reglementări în discuție, în condițiile în care instanța urmează a se orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ce va fi executată în regim privativ de libertate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În aceste condiții, față de antecedentele penale ale inculpatului, instanța a constatat ca legea penală mai favorabilă Cod penal din 1968 și ca urmare, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În drept, fapta inculpatului Ș.C.F. care, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, a condus mopedul pe Str. O., sectorul 1 din municipiul B., fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal
Instanța constată că, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat achitarea motivând că fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul că art. 86 alin. 2 din OUG 195/2005 incriminează fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, iar, conform susținerilor inculpatului, mopedul nu era considerat autovehicul, în sensul prevederilor acestui act normativ, ci doar un vehicul, la data săvârșirii faptei.
Cu privire la această apărare, instanța reține că, obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2- forma în vigoare la data săvârșirii faptei- îl constituie un autovehicul, iar nu orice vehicul.
Examinând definiția autovehiculului furnizată de acest act normativ (art. 6 pct. 6), rezultă în mod expres că mopedul este considerat autovehicul.
Din modul de redactare a acestui text de lege, coroborat cu art. 6 pct. 21, care conține definiția mopedului, se deduce interpretarea că mopedul este un vehiul asimilat autovehiculului.
Pe cale de consecință, mopedul poate constitui obiect material al infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2.
Deci, această susținere a inculpatului este neîntemeiată.
În consecință, având în vedere cele expuse, constatând îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv existența faptei (dincolo de orice îndoială rezonabilă), aceasta constituind infracțiune și fiind săvârșită de inculpatul Ș.C.F., instanța a pronunțat o soluție de condamnare.
În subsidiar, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1968, motivând că, raportat la circumstanțele reale ale faptei și la circumstanțele sale personale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța a apreciat că, în speță, nu se pot reține ca fiind incidente dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 1 Cod penal din 1968, în sensul că fapta nu ar constitui infracțiune, date fiind atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege și lipsei sale vădite de importanță, lipsind pe cale de consecință pericolul social concret, ca trăsătură definitorie a infracțiunii.
Pentru a statua astfel, instanța a avut în vedere art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal din 1968, potrivit căruia, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, instanța a reținut că, prin săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, s-a creat o stare de pericol pentru circulația vehiculelor și pietonilor pe drumurile publice, urmarea care s-ar fi putut produce constând în eventuale pagube materiale, vătămarea corporală sau decesul unor persoane, rezultate în urma unui potențial accident de circulație.
Instanța a apreciat astfel, luând în considerare că, din economia reglementării OUG nr. 195/2002, rezultă că deținerea permisului de conducere atestă achiziționarea și conservarea unor abilități și conduite compatibile cu menținerea siguranței circulației pe drumurile publice.
În speță, inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere în urma unei l-a condamnări definitive pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din același act normativ.
Așadar faptul că inculpatul nu deținea permis de conducere era consecința nesocotirii unei reguli (obligația de a se supune recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei) considerată atât de importantă încât încălcarea ei era incriminată ca infracțiune.
În al doilea rând, instanța a avut în vedere persoana inculpatului, perseverența sa pe calea infracțională, acesta comițând în două rânduri, cu intenție, infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice.
Conduita sa ulterioară comiterii faptei, în timpul procesului penal, nu poate fi o împrejurare care, prin ea însăși, să justifice aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal din 1968.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată și această solicitare a inculpatului.
În fine, inculpatul a solicitat prin apărător, într-un al doilea subsidiar, pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d teza I Cod procedură penală, în sensul că există cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 alin. 1 și 5 Cod penal, inculpatul necunoscând caracterul ilicit al faptei sale în momentul în care a circulat cu acel moped.
Cu privire la acest aspect, în primul rând, instanța reține că,art. 30 alin. 5 Cod penal invocat de către apărătorul inculpatului nu poate fi incident în cauză, întrucât acesta prevede că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urma a necunoașterii sau a cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
Textul vizează o imposibilitate generală de evitare a necunoașterii caracterului ilicit al faptei, or o astfel de imposibilitate nu poate exista în condițiile în care OUG nr. 195/2002, care prevede obligația de a deține permis în vederea conducerii unui moped, este o normă accesibilă, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din susținerile inculpatului din cadrul concluziilor scrise, instanța a reținut că acesta invocă necunoașterea unei dispoziții legale extrapenale drept cauză de neimputabilitate (art. 30 alin. 4 raportat la alin. 1 Cod penal).
Această apărare nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte, prin declarația dată în fața organului de poliție și consemnată în cadrul procesului- verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a arătat că are cunoștință de faptul că permisul său este anulat și că nu are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.
Declarația în sens contrar dată în cursul judecății, în sensul că nu avea cunoștință că încalcă legea la momentul săvârșirii faptei, în lipsa coroborării cu alte probe, nu este de natură să convingă instanța cu privire la existența erorii de drept.
În plus, chiar dacă ar exista această eroare de drept, ea nu ar viza o normă extrapenală, întrucât obligația de a deține permis pentru a conduce un moped atrage, în cazul încălcării ei chiar săvârșirea unei infracțiuni.
Tot la fel obligația persoanei a cărei permis a fost anulat de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice.
În consecință, având în vedere cele expuse, constatând îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv existența faptei (dincolo de orice îndoială rezonabilă), aceasta constituind infracțiune și fiind săvârșită de inculpat, instanța a pronunțat o soluție de condamnare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal- la 10.11.2015 (f. 4 dosar) inculpatul Ș.C.F., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a II- a Penală la data de 29.12.2015 sub nr. 1233/299/2015 (4753/2015).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază întemeiat apelul declarat de acesta, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală sub aceste aspecte.
În examen propriu, în fapt, în esență, Curtea reține că inculpatul Ș.C.F., la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, a fost depistat de lucrători de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București- Secția 4, în municipiul B., pe Calea G., sectorul 1 în timp ce conducea mopedul F. B., de culoare neagră, pe Str. O., sectorul 1, fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat.
Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, în fața primei instanțe și în fața instanței de apel, astfel: declarații suspect/inculpat, în parte (f 3, 14, 15 dup, f 88 dosar fond, f. 17 dosar Curte); proces verbal depistare în flagrant încheiat la 06.07.2013 (f. 9 dup), adresa nr. 75929 din data de 26.08.2013 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman- Serviciul Rutier (f. 11 dup); proces verbal de verificare a permisului de conducere încheiat la 06.08.2014 (f. 18 dup).
Această situație de fapt nu a fost, de altfel, contestată de inculpat.
Curtea va înlătura ca nefondate apărările formulate de inculpat.
Cu titlu prealabil notează Curtea faptul că aceste apărări sunt contradictorii; astfel, deși invocă inexistența, la data comiterii infracțiunii, a condiției premisă (definirea mopedului ca autovehicul), apărarea susține și teza erorii de drept (ce presupune existența unei dispoziții legale ce definește mopedul ca autovehicul, dar necunoașterea acesteia de către inculpat).
Susținerile apărării în sensul că mopedul, la data comiterii faptei, era definit ca vehicul și nu ca autovehicul, nu pot fi primite (susțineri ce vor fi examinate prin prisma vechiului cod penal, noul cod penal- art. 335 alin. 2- făcând referire la vehicule și nefiind relevante sub aspectul acestei apărări).
În acest sens se reține faptul că art. 6 pct. 6 și pct. 21 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată au fost modificate prin dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 203/2012, în vigoare începând cu data de 19.01.2013, astfel:
"6. autovehicul- orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule;
(...)
21. moped - vehicul, cu două sau trei roți, a cărui viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h și care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depășește 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depășește 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este asimilat mopedului cvadriciclul ușor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secțiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare";
Prin urmare, la data comiterii faptei- 06.07.2013- mopedul în mod cert era considerat autovehicul, fiind îndeplinită cerința premisă din conținutul art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002- conducerea unui autovehicul.
Apărările privind incidența erorii de drept nu pot fi, la rândul lor, primite.
Dispozițiile ce asimilează mopedul autovehiculului sunt dispoziții extrapenale conținute într-o normă penală.
Prin urmare se impune examinarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 51 alin. 4 vechiul cod penal- interpretat per a contrario-, ce se regăsesc în dispozițiile art. 30 alin. 4 noul cod penal.
În doctrină- C.M., C.M., Drept penal român. Partea generală, ediția a VIII- a revăzută și adăugită, ed. Universul Juridic, București, 2010, paginile 167- 169, 170- s-a reținut că pentru incidența erorii de fapt trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală; în momentul săvârșirii faptei făptuitorul să nu fi cunoscut existența unor stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situația sau împrejurarea care nu au fost cunoscute pot să reprezinte un element constitutiv al infracțiunii sau o circumstanță a acesteia.
S-a mai reținut că "Eroarea nu se confundă cu îndoiala care presupune că făptuitorul este conștient că nu poate să își reprezinte realitatea, caz în care ar trebui să nu treacă la acțiune";.
În opinia Curții, aceste exigențe se aplică și în cazul erorii de drept extrapenal.
Or, în cauză în mod cert inculpatul a avut îndoieli cu privire la dreptul său de a conduce mopedul.
În acest sens se reține faptul că, astfel cum a arătat însuși inculpatul, acesta s-a interesat în anul 2011 cu privire la dreptul său de a conduce mopedul, deci a conștientizat posibilitatea existenței unei prohibiții; mai mult, audiat pentru prima dată în cauza de față de agenții de poliție, acesta nu a exhibat o eventuală îndoială sub acest aspect, asemenea apărări fiind formulate ulterior pro causa, în prezența unei apărări calificate, exclusiv în scopul exonerării sale de răspundere penală pentru fapta comisă.
De altfel, inculpatul este o persoană cu studii superioare ce a deținut permis de conducere, având posibilitatea să se informeze cu privire la modificările legislative survenite, de altfel, cu aproximativ 6 luni anterior comiterii faptei.
Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile erorii invocate de inculpat în apărare.
Contrar susținerilor apărării norma criticată nu este lipsită de previzibilitate; lipsa diligențelor inculpatului de a consulta o modificare legislativă publicată în Monitorul Oficial nu lipsește de previzibilitate actul normativ.
Prin urmare Curtea apreciază că în cauză nu este incidentă nicio cauză de natură a exclude caracterul penal al faptei comise de inculpat.
Sub aspectul legii penale mai favorabile Curtea apreciază, ca și prima instanță, faptul că este mai favorabilă legea penală veche pornind însă de la limitele speciale ale pedepsei amenzii- minimul mai mic potrivit vechiului cod penal.
În drept, fapta comisă de către inculpat, descrisă anterior, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele din conținutul constitutiv infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prevăzute de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002, republicată și modificată.
Contrar susținerilor apărării și în acord cu raționamentul primei instanțe Curtea apreciază că fapta comisă de inculpat, prin raportare în special la antecedența penală a acestuia (ce relevă și o specializare infracțională), prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni în sensul art. 18 din vechiul cod penal, nefiind îndeplinite în cauză exigențele art. 181 vechiul cod penal.
