Conducerea sub influenţa alcoolului. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 361 din data de 09.03.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 12.06.2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 9436/180/2014 la data de 25.06.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CCI pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. și infracțiunea de influențare a declarațiilor prevăzută de art. 272, alin. 1, teza I C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 7.12.2013, în jurul orelor 03.40, inculpatul CCI a condus autoturismul proprietate personală, marca BMW, cu numărul de înmatriculare X, pe strada Calea Mărășești din Bacău, după care a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare X, condus de numitul ZB, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,35 g‰ alcool pur în sânge (prima probă) și 2,25 g‰ alcool pur în sânge (a doua probă) și în aceea că la datele de 07.12.2013, 17.01.2014, 20.01.2014, 21.01.2014, 21.03.2014 și 25.03.2014, i-a determinat pe martorii TMDși BDC, să dea declarații mincinoase, în cauza penală în care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. și care a format obiectul dosarului nr. 45/P/2014 (20.01.2014 și 25.03.2014 - pentru TMDși respectiv 17.01.2014 și 25.03.2014 - pentru BDC), precum și de a-l determina pe martorul ZB să nu dea declarații la organele de poliție, să-și retragă declarația sau să declare că nu reține cine era la volanul autoturismului BMW, (07.12.2013. 21.01.2014 și 21.03 2014- pentru ZB).
Tot prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei privind pe numiții TMD și BDC, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273, alin. 1 C. pen, constând în aceea că la datele de 17.01.2014, 21.01.2014 și 25.03.2014, au declarat mincinos, relatând fapte sau împrejurări esențiale cu privire la fapta prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. comisă de inculpatul CCI, care dacă ar fi fost luate în considerare de organul de urmărire penală, ar fi condus la adoptarea unei soluții nelegale, care ar fi înlăturat vinovăția inculpatului, deoarece cei doi martori, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de CCI(care a avut loc la 26.03.2014), au revenit și au relatat faptul că nu cunosc nimic despre fapta comisă de inculpat (se reține faptul că cei doi martori au revenit la declarațiile date inițial la data de 25.03.2014).
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 2-4, 5-7 d.u.p.); proces verbal de îndreptare a erorii materiale cu privire la martorul DPC (f. 8 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 07.12.2013 și 21.01.2014 a martorului DPC(f. 29-30 d.u.p.); declarațiile martorului DPC(f. 31-32, 26-27 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 7.12.2013 și 21.01.2014 a martorului BRG (f. 22-23 d.u.p.); declarațiile martorului BRG (f. 22-23, 20-21 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 07.12.2013 și 21.01.2014 a martorului ZB (f. 14-15 d.u.p.); declarațiile martorului ZB (f. 16-19, 12-13 d.u.p.);; testul alcoolemie cu aparatul etilotest și fișa din baza de date a numitului ZB (f. 16-17 d.u.p.); procesul verbal de audiere din 17.01.2014 a martorului BDC (f. 44 d.u.p.); declarațiile martorului BDC (f.45-46, 40-41 d.u.p.); procesul verbal de audiere din 20.01.2014 a martorului TMD(f. 36-37 d.u.p.); declarațiile martorului TMD(f.38-39, 33-34 d.u.p.); procesul verbal de convocare a avocatului ales TȘ și cererea lui CCI de audiere a unor martori (f. 97-98 d.u.p.); relații scrise privind calitatea de ofițer de poliție judiciară a numitului CCI, sancțiuni disciplinare și privitoare la legislația rutieră, evaluări și aprecieri (f.94, 52-84 d.u.p.); buletinul de analiză toxicologică alcoolemie (f. 87 d.u.p.); procese verbale de audiere a numitului CCI (f. 89-92 d.u.p.); delegația avocațială depusă de avocat TȘ (f. 95 d.u.p.); fișa de cazier judiciar a numitului CCI (f. 96 d.u.p.); procesele verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect și inculpat, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, de începere a urmăririi penale in personam, de schimbare a încadrării juridice, de declinare a competenței (f. 89, 118- 119, 120-124 și 125-144 d.u.p.); ordonanța de confirmare nr. 666/P/2013 din 09.12.2013 (f. 99-101 d.u.p.); ordonanțele de extindere a urmăririi penale, de începere a urmăririi penale in rem și in persona, de punere în mișcare a acțiunii penale și procesele verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect și inculpat numitului CCI (f. 125 - 140 d.u.p.); procese verbale de căutare și citare a martorilor TMDși BDC (f.141 -146 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin Încheierea din data de 02.09.2014 (f. 18-19 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul CCI.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus ca cunoștință inculpatului CCI învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.
Astfel, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. Pen.
Pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești inculpatul, prin apărător ales, nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, însă a susținut că probele biologice ce i-au fost recoltate pentru stabilirea alcoolemiei au fost depozitate în mod incorectă, rezultatul final fiind astfel eronat.
În acest sens, în urma adreselor emise de instanță, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri cu referire la aspectul invocat: adresa nr. X a Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău împreună cu o copie de pe registrul de recoltare a probelor biologice din data de 07.12.2013 (f. 14-16 d.i.); adresa nr. X a Poliției Municipiului Bacău - Biroul Rutier, prin care se prezintă modalitatea în care au fost recoltate și depozitate probele biolgice (f. 34 d.i.), adresa nr. X a Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău (f. 57 d.i.), adresa nr. X a Poliției Municipiului Bacău - Biroul Rutier (f. 60 d.i.), adresa Institutului de Medicină Legală Iași (f. 84 d.i.), adresa nr. X din 08.01.2016 a Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău (f. 121 d.i.)
Deși probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate, pentru justa soluționare a cauzei, instanța a dispus reaudierea martorilor TMDși BDC fiind emise pe numele acestora mandate de aducere, însă din conținutul proceselor verbale depuse la dosarul cauzei (f.109 și 111 d.i.) a rezultat imposibilitatea audierii acestora, motiv pentru care instanța a aplicat prevederile art. 381, alin. 7 C. proc. pen.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
În ceea ce privește modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală, instanța reține că la data de 07.12.2013, organele de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Municipiului Bacău, au fost sesizate de către ofițerul de serviciu din cadrul aceluiași organ, despre faptul că la intersecția străzilor Calea Mărășești, Spiru Haret și Erou Ciprian Pintea din Bacău, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate două autoturisme, fără victime omenești.
În baza sesizării organelor de poliție susmenționate, acestea au efectuat cercetarea locului evenimentului, sub supravegherea procurorului competent de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, întocmindu-se procesul verbal din data de 07.12.2013, înregistrat sub nr. X, la Poliția Municipiului Bacău.
La data de 09.12.2013, Biroul Rutier din cadrul Poliției Mun. Bacău, cu adresa nr. X, a dispus declinarea competenței soluționării cauzei, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, deoarece la data comiterii faptei, numitul CCI avea calitatea de inspector principal de poliție și își desfășura activitatea în cadrul Poliției Mun. Bacău - Serviciul de Investigații Criminale, făcând parte din structurile poliției judiciare. Inițial, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sub nr. X, la data de 7.12.2013.
Ulterior, la data de 27.01.2014, dosarul s-a înregistrat sub un număr nou, la organele de poliție, respectiv nr. X, ca urmare a începerii urmăririi penale dispusă în cauză de procuror, pentru infracțiunea susmenționată și comisă de către CCI.
La data de 09.12.2013, procurorul de caz, a dispus delegarea organelor de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Municipiului Bacău, pentru continuarea și definitivarea cercetărilor penale corespunzătoare, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar la data de 14.12.2013, a trimis dosarul organului de poliție, fixându-se termen de definitivare a cercetărilor data de 01.02.2014. De asemenea, tot la data de 09.12.2013, s-a dispus de procurorul de caz, confirmarea tuturor actelor de cercetare penală efectuate de organele de poliție, până în acel moment, prin ordonanța din data de mai sus și care a fost trimisă organelor de poliție, împreună cu cea de delegare, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
La data de 07.02.2014, prin ordonanța din aceeași dată, ca urmare a intrării în vigoare a noilor reglementări în materie penală și procesual penală, în baza art. 58, art. 41, alin. 1, art. 57, alin. 1 și art. 50, alin. 1 și 2 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, pentru infracțiunea menționată, unitate la care cauza a fost înregistrată sub nr. X, iar la data de 18.02.2014, prin ordonanța nr. X, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus preluarea spre soluționare a dosarului nr. X, fiind astfel înregistrat sub nr. X.
Cu privire la situația de fapt, instanța reține că la intersecția străzilor Spiru Haret și Erou Ciprian Pintea, în timp ce efectua o manveră de înscriere pe banda din stânga de pe strada Mărășești, intenționând să se deplaseze spre centrul orașului, inculpatul CCI, aflat la volanul autoturismului marca BMW cu numărul de înmatriculare X, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare X, condus de numitul ZB, iar în urma impactului dintre cele două autoturisme, s-au produs avarii ușoare la acestea, după cum urmează: la autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare X, s-au produs avarii la aripa stângă față, bară față și far stânga față, iar la autoturismul condus de inculpat, s-au produs avarii la aripa stângă față, bară față, far stânga față, mască față și portiera stângă față.
Fiind sesizate organele de poliție rutieră și procurorul competent, s-au efectuat cercetări la fața locului, întocmindu-se în acest sens proces verbal.
Astfel, la fața locului a fost identificat martorul ZB, care a precizat că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare X a fost condus de numitul CCI, că acesta se afla singur în autoturism în momentul impactului și că nu se afla cu alte persoane în autoturismul proprietatea sa. A mai arătat martorul că acesta, în momentul în care a coborât de la volan, se afla într-o avansată stare de ebrietate.
S-a procedat la examinarea conducătorilor auto cu aparatul etilotest, rezultând că martorul ZB nu a consumat băuturi alcoolice, rezultatul fiind de 0 g ‰ alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul CCI a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde la orele 05.25 și respectiv 06.25. i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră, care au fost sigilate în prezența sa și a unui martor asistent și introduse într-o trusă standard de prelevare, seria K nr X, care a fost predată Serviciului Județean de Medicină-Legală Bacău, pentru calcularea si stabilirea alcoolemiei.
În urma examenelor de laborator, efectuate de organul medico-legal, a rezultat că numitul CCI a avut în sânge, la data si ora recoltării probelor, o îmbibație alcoolică la orele 05.25 (deci după aproape două ore de la momentul producerii evenimentului rutier), de 2,35 ‰ alcool pur în sânge (prima probă) și respectiv 2,25 ‰ alcool pur în sânge (a doua probă).
După îndeplinirea activităților de mai sus, organele de poliție au procedat la audierea martorilor ZB, BRG și DPC, care au relatat că vinovat de producerea accidentului este inculpatul CCI, care în mod neregulamentar, în timp ce a virat stânga spre centrul orașului, nepăstrând o distanță corespunzătoare față de autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare X, oprit la semaforul ce indica culoarea roșie (pentru acest autoturism), a intrat în coliziune cu cel staționat, în care se afla ZB și încă doi prieteni. Aceștia din urmă, au arătat că în momentul în care au coborât din autoturism, au observat că celălalt autovehicul care i-a acroșat, a tras pe dreapta, pe strada Mărășești, la o distanță mică de locul impactului, iar de la volan a coborât un bărbat care era singur și despre care au aflat la sosirea organelor de poliție, că se numește CCI și care fusese de altfel recunoscut de martorul DPC, care l-a văzut în mod repetat la "Clubul Poliției" din Bacău.
Aceleași aspecte au fost indicate și de martorii BRG și DPC, care se aflau în autoturismul condus de ZB.
Martorul DPC, este coordonatorul unei formații instrumentale, acesta fiind și solist vocal, declarâd că în ultima perioadă este angajat la "Clubul Poliției";, unde prezintă programele muzicale în fiecare seară. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, acesta a precizat că îl cunoaște pe CCI, care venea foarte des la localul respectiv și că la locul accidentului produs la 07.12.2013, l-a recunoscut pe acesta, când s-a dat jos de la volanul autoturismului BMW, care a intrat în coliziune cu cel condus de ZB.
În continuare instanța reține că imediat după accident, inculpatul a refuzat să dea prima declarație referitoare la modul cum s-a produs accidentul, să semneze procesul verbal de cercetare a locului faptei și să fie testat cu aparatul etilotest.
La fața locului au fost efectuate fotografii judiciare, după care ulterior toate activitățile de urmărire penală aduse la îndeplinire de organele de poliție, în baza delegărilor dispuse de procuror, s-au efectuat în prezența apărătorului ales al numitului CCI.
După declanșarea cercetărilor, s-a stabilit că inculpatul este X și lucrează în cadrul X al Poliției Municipiului Bacău de la data de 05.09.2005, că nu posedă antecedente penale, că din cazierul auto, rezultă că a suferit mai multe sancțiuni privind încălcarea legislației rutiere, că a mai fost cercetat disciplinar, atașându-se la dosar mai multe fișe de evaluare ale acestuia pentru perioada 2008-2012.
La data de 07.12.2013, inculpatul CCI a dat o declarație, consemnată de organele de poliție în procesul verbal de audiere din acea dată în care nu relatează nici un fel de date referitoare la fapta pe care a comis-o, precizând că înțelege să reclame că în timpul cercetării evenimentului rutier, i s-ar fi luat forțat telefonul mobil, de către X TA, X al Poliției Municipiului Bacău, că i-a dispărut și autoturismul proprietate personală, implicat în accident și în final, că înțelege să-l reclame pe acesta pentru fapta de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 2 C. pen. de la 1969 și totodată sustragerea autoturismului său de către autori necunoscuți.
Ulterior, la data de 17.01.2014, după ce inculpatul, și-a angajat apărător ales, a dat o nouă declarație la organele de poliție, consemnată în procesul verbal de audiere din acea dată, în care relatează împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier din noaptea de 6 spre 7.12.2013, în care nu recunoaște că el a condus acel autoturism, declarație semnată de către acesta și de apărător.
Astfel, acesta a precizat că nu el a condus autoturismul, că acest lucru a fost făcut de către numitul TMD(zis "X";), care era la volan iar el în partea dreaptă, că imediat după accident TMD, s-a deplasat la un bar din apropiere să-și ia o cafea, moment în care persoanele din autoturismul cu care a intrat în coliziune, au coborât și l-au găsit singur la mașină, motiv pentru care au susținut că el este cel care a condus autoturismul, că imediat după sosirea organelor de poliție s-a întors și TMDși că li s-a spus lucrătorilor de poliție că acesta din urmă a condus autoturismul.
La data de 12.06.2014, inculpatul, a fost audiat de procuror în prezența apărătorului ales, ocazie cu care acesta a depus și un set de înscrisuri din care rezultă că este divorțat, are un copil minor în întreținere și mai multe datorii la bănci. Cu ocazia audierii, inculpatul a revenit la declarațiile date anterior, precizând că recunoaște în totalitate faptele comise și că le regretă.
Acesta a arătat, că la data comiterii faptei și în zilele premergătoare, a avut mai multe probleme personale și de familie și că în seara de 07.12.2013 a consumat excesiv băuturi alcoolice și datorită acestui fapt, a plecat cu autoturismul spre casă, deși se afla într-o avansată stare de ebrietate. Mai arată că el se afla la volan, celelalte persoane pe care le-a propus în apărare, respectiv martorii BDC și TMD, sunt prietenii săi de mai mulți ani, că la data de 07.12.2013, a consumat băuturi alcoolice împreună cu BDC, începând cu orele 17:30 (06.12.2013) și până la orele 03:30 (07.12.2013), după care, a plecat singur acasă.
De la "Clubul Poliției";, s-a deplasat cu autoturismul până la un magazin din fața porții Spitalului Județean, de unde și-a luat țigări, după care s-a deplasat spre casă, conducând autotursismul său, marca BMW, pe strada Spiru Haret, a semnalizat la stânga și a pătruns pe strada Calea Mărășești, culoarea semaforului fiind verde, în sensul său de deplasare, virând la stânga spre centrul orașului. În momentul în care a pătruns pe strada Calea Mărășești și a redresat volanul pentru a se înscrie pe banda de circulație de lângă axul străzii, nepăstrând distanta corespunzătoare față de autoturismul marca Mercedes, oprit la culoarea roșie a semaforului, a acroșat ușor acel autovehicul, în care se aflau ZB și prietenii săi.
Inculpatul CCI a mai declarat că l-a sunat pe numitul TMDși i-a spus ce s-a întâmplat, acesta se afla în drum spre casă, chiar în apropierea locului accidentului, a venit imediat în acea zonă, unde a constatat că ZB și ceilalți prieteni ai acestuia, îl amenințau pe inculpat și se comportau necuviincios cu acesta. Pentru aceste motive, arată inculpatul, TMD, s-a hotărât să declare că el se afla la volan, pentru a-l ajuta, (ulterior, martorul a revenit și el asupra declarațiilor inițiale și a recunoscut că nu a condus autoturismul și că acesta a fost condus în momentul impactului de CCI).
De asemenea, inculpatul a recunoscut că i s-au recoltat probe de sânge la spital, pe care nu le-a contestat, și că după accident, când a coborât din mașină, l-a văzut pe trotuar pe BDC, că i s-a adus la cunoștință, de către organele de poliție, că poate face plângere la organele competente împotriva X TA pentru fapta de tâlhărie și față de autori necunoscuți pentru fapta de furt, la care inculpatul a precizat că nu mai dorește acest lucru, că nu mai are alte probe sau martori de propus și că el este autorul faptei pentru care este cercetat.
Cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești (f. 47-50 d.i.), inculpatul a revenit asupra aspectelor declarate în cursul urmăririi penale. Astfel, acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, precizând că a băut cel mult două sticle cu vin, fiind la o onomastică, însă a arătat că înțelege să conteste modul în care au fost depozitate probele biologice precum și alcoolemia care a rezultat. Inculpatul a mai arătat că organele de poliție nu i-au cerut să sufle în aparatul etilotest la locul accidentului ci ulterior, la sediul secției de poliție, însă a refuzat acest lucru deoarece îl durea pieptul.
Inculpatul a menținut în totalitate aspectele declarate anterior în cursul urmăririi penale, precizând că a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul BDC în intervalul 17.30-03.30, în data de 07.12.2013, după care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca BMW și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul ZB. Acesta a mai precizat că imediat după accident, l-a contactat telefonic pe numitul TMD, iar acesta, din dorința de a-l ajuta, a declarat în mod neadevărat că el ar fi condus autovehiculul.
Cu privire la modalitatea în care au fost recoltate și păstrate probele biologice, inculpatul a arătat că i s-a prezentat o trusă standard pentru recoltare, însă nu poate preciza dacă aceasta era sau nu sigilată, probele astfel recoltate fiind depozitate în frigiderul din sediul Poliției Județului Bacău, deși agenții de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului lucrau în cadrul Poliției Municipiului Bacău.
Pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul CCI, personal și prin apărător ales, a încercat să acrediteze ideea că probele biologice au fost depozitate în mod incorect, fapt ce are drept consecință imediată stabilirea unui grad de îmbibație alcoolică eronat. Instanța va înlătura aspectele astfel indicate, apreciind că sunt neîntemeiate și că nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În acest sens, în opoziție cu aspectele invocate de inculpat prin apărător, instanța reține că prelevarea probelor biologice s-a efectuat cu respectarea întocmai a prevederilor art. 6 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului, în vigoare la acel moment, ce prevedeau că "procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:
a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conținând 10 ml sânge;
b) în situația în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menționează la rubrica "observații" a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;
c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;
d) prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;
e) pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge și în mod obligatoriu 50 - 100 ml urină.";
De asemenea, conform art. 14 din același Ordin, "probele prelevate și sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice și al buletinului de examinare clinică, prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziție polițistului, care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale teritoriale"; cu excepția situației în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, caz în care conform alin. 3 acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile.
Instanța reține că organele de poliție s-au conformat prevederilor legale, aspect ce rezultă din cuprinsul adresei nr. 51344/06.03.2015 (f.60 d.i.), în cuprinsul căreia se arată că probele biologice de sânge recoltate la data de 07.12.2013 de la inculpatul CCI au fost depozitate într-un frigider, la sediul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Bacău, până la data de 09.12.2013, când au fost înaintate Serviciului de Medicină Legală Bacău.
De asemenea, au fost respectate și prevederile art. 17 din Ordin ce stabilesc că "cu ocazia prelevării primei probe, medicul examinează clinic persoana adusă pentru prelevare de probe biologice, completând în mod obligatoriu toate rubricile buletinului de examinare clinică, al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice în 3 exemplare";, sens în care a fost depus buletinul de examinare clinică (f. 86 d.u.p.), din conținutul căruia rezultă că inculpatul era sub influența alcoolului, prezentând halenă alcoolică și fiind agitat, dezechilibrat, cu vorbire dizartrică (lentă, sacadată), comportare agitată și atenție dispersată.
Instanța reține că Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului nu face nicio referire cu privire la necesitatea omologării frigiderului în care se depozitează probele biologice ori cu privire la menționarea modalității de manipulare a probelor recoltate într-o condică, astfel încât aspectele invocate de inculpat prin apărător ales sunt neîntemeiate.
În contradicție cu aspectele declarate de inculpat în fața instanței, în cuprinsul buletinului de examinare clinică s-a reținut, conform celor indicate de acesta, că inculpatul a consumat trei sticle cu vin, o sticlă de tărie și bere alcoolizată.
Mai mult, din cuprinsul adresei nr. X a Institutului de Medicină Legală Iași (f. 84 d.i.) și al adresei nr. X din 08.01.2016 (f. 121 d.i.) reiese fără echivoc că rezultatul alcoolemiei constatate prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. X(f. 87 d.u.p.) nu a fost în niciun fel influențat de modalitatea de conservare a probelor biologice recoltate. De altfel, instanța apreciază că ar fi imposibil de stabilit pe cale științifică o asemenea alterare a rezultatelor, în condițiile în care inculpatul nu a făcut nicio referire la condițiile ce ar putea influența rezultatul, ci s-a limitat doar la a preciza că frigiderul în care s-au păstrat probele nu era omologat și că în biroul respectiv era cald.
De asemenea, deși inculpatul avea posibilitatea de a solicita prelevarea unei contraprobe de sânge conform art. 35 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006, acesta nu a făcut vreo solicitare în acest sens.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., instanța reține că aceasta a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect ce rezultă din declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, prin coroborare și cu declarațiile martorilor ZB, BRG și DPC
În acest sens, instanța reține din declarațiile date de martorul DPCla datele de 07.12.2013, 21.01 2014 și 21.03.2014, la organele de poliție și la data de 23.05.2014, la procuror, rezultă cu certitudine că fapta de care este acuzat inculpatul a fost comisă de către acesta. Martorul a precizat că imediat după coliziune, s-a dat jos din autoturismul condus de ZB, că împreună cu acesta și BRG (toți trei fiind în același autoturism care a fost lovit de cel condus de CCI), s-au deplasat la autoturismul acestuia din urmă, pe care îl parcase în imediata apropiere, lângă trotuar și a văzut că de la volan a coborât inculpatul, că acesta era singur în autoturism, că l-a recunoscut pentru că înainte cu puțin timp îl văzuse la "Clubul Poliției";, unde a consumat băuturi alcoolice, că în acel autoturism nu se afla nici o persoană.
Același martor, mai arată că înainte de a pleca din club, mai multe persoane i-au spus inculpatului să nu plece cu autoturismul, întrucât este într-o avansată stare de ebrietate, dar el a refuzat, afirmând că nu-i este frică de nimeni și de nimic.
Totodată, același martor mai arată că după ce inculpatul s-a dat jos de la volan, a sunat mai multe persoane de pe telefonul mobil și a chemat un prieten cu numele de "X";, X la "Clubul Poliției’, că împreună au mers la sediul poliției unde a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și că a sesizat că acesta din urmă încerca să inducă ideea că la volan s-ar fi aflat numitul TMD zis "X";, lucru care nu este adevărat.
Aceleași împrejurări sunt indicate și de martorul ZB, în declarația dată la poliție și procuror. În plus, acest martor precizează că persoana poreclită "X";, după ce a fost sunată de CCI a venit la poliție și le spunea polițiștilor că el ar fi fost la volan în momentul impactului, dar lucrătorii de poliție i-au spus să-și vadă de treabă și să meargă acasă, întrucât se știe exact cine a condus autovehiculul.
Martorul ZB, mai precizează că în momentul impactului și imediat după acesta, când s-a dat jos și a mers la autoturismul lui CCI, împreună cu ceilalți doi prieteni ai săi, DPCși BR, la fața locului și în mașina inculpatului, nu se afla nicio altă persoană în afară de acesta.
Mai precizează același martor, că în luna martie, când a dat ultima declarație la politie, (25.03.2014) inculpatul CCI i-ar fi spus să se mai gândească la ceea ce va declara, în sensul să afirme că nu era el la volan sau că nu mai reține exact cine era, lucru pe care însă martorul nu l-a făcut.
Și martorul BRG confirmă în totalitate toate aspectele arătate de ceilalți doi martori, în plus arătând că a anunțat evenimentul la 112, că inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și că acesta se afla într-o avansată stare de ebrietate, iar în autoturismul care i-a lovit nu a fost decât șoferul, în persoana lui CCI și că pe celelalte persoane (BDC și TMD) nu le-a văzut la fața locului.
Vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine și din declarațiile martorilor propuși în apărarea inculpatului CCI, respectiv numiții BDC și TMD zis "X";.
Astfel, în prima declarație dată la organul de poliție la 17.01.2014 și respectiv 20.01.2014, cei doi martori au precizat că au fost împreună cu inculpatul, la "Clubul Poliției";, că spre dimineață BDC a plecat singur cu taxiul, iar TMD zis "X";, împreună cu CCI.
În prima declarație dată în cursul urmăririi penale la data de 17.01.2014, martorul BDC a arătat că în timp ce se afla în Stația "Tic-Tac", așteptând un taxi, a sesizat impactul celor două autoturisme, că a recunoscut-o pe cea a lui CCI și că a observat că de la volan a coborât numitul TMD și că nu este adevărat că inculpatul ar fi condus autotursimul la momentul respectiv.
Aceleași aspecte le-a susținut inițial și martorul TMD, care în declarația din data de 20.01.2014, la organele de poliție, a precizat că la data de 07.12.2013, l-a văzut pe inculpat în club, unde consuma băuturi alcoolice, că în acea seară martorul era de serviciu fiind bodyguard și că a fost rugat de inculpat să-l conducă acasă cu mașina, motiv pentru care s-a urcat la volan iar în dreapta sa pe scaun s-a așezat CCI, iar la un semafor de la intersecția străzilor Mărășești"ți Spiru Haret, efectuând un viraj greșit la stânga, a acroșat un alt autovehicul, staționat la semafor, după care a tras mașina pe dreapta și că imediat s-a deplasat la locuința sa, situată foarte aproape să-și ia actele, până venea poliția, revenind imediat la locul incidentului.
Martorul a mai declarat că inculpatul era într-o avansată stare de ebrietate, că după ce s-a întors, s-au deplasat cu toții la poliție, unde a afirmat că el a condus autovehiculul proprietatea lui CCI și că a văzut în stația de autobuz pe un prieten de-a inculpatului.
Martorii BDC și TMD au revenit ulterior asupra celor declarate inițial, după ce organele de poliție le-au citit declarațiile martorilor aflați în autoturismul marca Mercedes și după ce au luat la cunoștință de probele din dosar și care infirmau susținerile lor.
Astfel martoriiTMD și BDC, în declarațiile date la organele de poliție, la data de 25.03.2014, în prezenta inculpatului și a apărătorului ales al acestuia, au precizat că nu-și mai mențin declarațiile date anterior, că își retrag declarațiile inițiale, că nu au văzut ce s-a întâmplat în noaptea de 07.12.2013, orele 3:40, la intersecția străzilor Calea Mărășești și Spiru Haret
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Astfel, analizând comparativ dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că in abstracto pentru inculpatul CCI este mai favorabilă legea penală nouă deoarece prevede limite de pedeapsă mai reduse, însă in concreto legea penală mai favorabilă este legea penală veche, chiar și în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute de legea nouă, întrucât aplicarea legii penale noi ar impune reținerea prevederilor art. 38 și art. 39 C. pen., care impun aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu. În aceste condiții, chiar dacă legea penală nouă prevede pentru infracțiunile reținute în sarcina sa limite de pedeapsă mai reduse, apare a fi mai favorabilă legea penală veche, datorită faptului că în situația pluralității de infracțiuni sub forma concursului, potrivit art. 34, alin. 1 C. pen. de la 1969, sporul de pedeapsă are un caracter facultativ.
În acest sens, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani";. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracțiuni, fiind necesar a se respecta și limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicția depășirii totalului pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.
În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."; Cu alte cuvinte, legea penală actuală reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralității de infracțiuni.
Legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului și prin prisma posibilităților de individualizare ale pedepsei, ori consecințele ce derivă din aplicarea pedepsei.
În raport de pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată în cauză, instanța constată că inculpatul ar fi îndreptățit să beneficieze de instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reglementată de art. 93 și următoarele C. pen. sau de instituția similară, reglementată de art. 86¹ și următoarele C. pen. de la 1969.
Analizând comparativ cele două legi penale succesive din perspectiva instituțiilor menționate anterior, instanța apreciază că legea veche reprezentată de Codul penal din 1969 este mai favorabilă atât din prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse) cât și a obligațiilor care pot fi stabilite în sarcina inculpatului, care sunt semnificativ mai puține. Astfel, instanța constată că în ipoteza dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpatului i-ar fi impuse în mod obligatoriu măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93, alin. 1 C. pen., dar și una dintre măsurile indicate în cuprinsul alin. 2 al aceluiași articol. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 93, alin. 3 C. pen., se impune obligarea acestuia la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pentru o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile, prevedere ce nu există în reglementarea anterioară.
Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, însă, acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă având în vedere situația și persoana inculpatului. Prin raportarea la vârsta acestuia și la periculozitatea redusă, instanța consideră că stabilirea în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor incidente suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform legii penale noi, i-ar produce un disconfort nejustificat, cu atât mai mult cu cât acesta este o persoană bine integrate în societate.
Instanța va ține cont, prin analogie, și de dispozițiile art. 16, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.
Pe de altă parte, instanța apreciază că cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului CCI este întemeiată și o va admite pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 272, alin. 1 C. pen. constituie infracțiunea de influențarea declarațiilor "încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară"; și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Din analiza situației de fapt, rezultă că inculpatul, deși a încercat să îi determine pe martorii BDC și TMD să dea declarații neconforme adevărului în cursul urmăririi penale, aceștia nu au fost constrânși, corupți sau supuși unei fapte cu efect vădit intimidant, ci au dat curs cererii inculpatulu, care îi contactase telefonic imediat după producerea accidentului rutier, din dorința de a-l ajuta pe acesta, în virtutea relației de prietenie existentă între ei. Din această perspectivă, apare a fi neîntemeiată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, întrucât acțiunea inculpatului CCI în raport de cei doi martori intră în sfera instigării la mărturia mincionoasă prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 273, alin. 1 C. pen.
Nu aceeași situație este și în ceea ce îl privește pe martorul ZB, întrucât în privința acestuia, inculpatul a comis acte de intimadare vădite, profitânde de calitatea sa de polițist și de autoritatea pe carea această funcție i-o conferea, sfătuindu-l "să aibă grijă ce declară"; și că ar fi mai bine să spună că nu mai reține cine se afla volanul autovehicului.
Astfel, ținând cont de aspectele consemnate anterior cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, ținând cont de modalitatea efectivă de săvârșire a faptelor, instanța va admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, din infracțiunile de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. și infracțiunea de influențare a declarațiilor prevăzută de art. 272, alin. 1, teza I C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen. în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969 (cu privire la martorul ZB); instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 (cu privire la martorii TMDși BDC), totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 5, alin. 1 C. pen.
În drept, fapta inculpatului CCI constând în aceea că la data de 7.12.2013, în jurul orelor 3.40, a condus autoturismul proprietate personală, marca BMW, cu numărul de înmatriculare X, pe strada Calea Mărășești din Bacău, după care a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare X, condus de martorul ZB, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,35 g‰ alcool pur în sânge (prima probă) și 2,25 g‰ alcool pur în sânge (a doua probă) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv în mun. Bacău, având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3416-3417/09.12.2013 a rezultat la prima probă recoltată la ora 05:25 o alcoolemie de 2,35 gr. ‰ alcool pur în sânge, iar la a doua probă recoltată la ora 06:25 o alcoolemie de 2,25 gr. ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice el prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) deși nu a fost urmărit, a fost prevăzut și acceptat de acesta.
Fapta inculpatului CCI constând în aceea că la datele de 07.12.2013, 17.01.2014, 20.01.2014, 21.01.2014, 21.03.2014 și 25.03.2014, i-a determinat pe martorii TMDși BDC, să dea declarații mincinoase, în cauza penală în care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. și care a format obiectul dosarului nr. 45/P/2014 (20.01.2014 și 25.03.2014 - pentru TMDși respectiv 17.01.2014 și 25.03.2014 - pentru BDC), întrunește, conform legii penale mai favorabile, elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
Elementul material din structura laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a instiga martorii ca în cuprinsul declarației dată în organelor judiciare, să declare aspecte necorespunzătoare adevărului.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, întrucât a realizat că în urma activității sale, martorii vor face afirmații nesincere, alterând adevărul cu privire la împrejurări esențiale, care serveau la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei, urmărind prin aceasta să inducă în eroare organele judiciare, realizând totodată că prin alterarea adevărului aduc atingere activității de înfăptuire a justiției.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru ansamblul relațiilor sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea valorilor sociale, a înfăptuirii justiției. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
Sunt întrunite și condițiile privind forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, întrucât inculpatul nu a realizat un act de coinstigare, ci la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a determinat pe cei doi martori să facă afirmații necorespunzătoare adevărului, cu scopul de a-l exonera de răspundere penală.
Fapta inculpatului CCI constând în aceea că a încercat să îl determine pe martorul ZB să nu dea declarații la organele de poliție, să-și retragă declarația sau să declare că nu reține cine era la volanul autoturismului BMW, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
Elementul material din structura laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a aduce amenințări voalate martorului, folosindu-se de funcția deținută, pentru a-l determina să declare aspecte necorespunzătoare adevărului.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru ansamblul relațiilor sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea valorilor sociale, a înfăptuirii justiției.
Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire, iar sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat cu intenție directă.
La încadrarea juridică a faptelor vor fi reținute și prevederile art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 privitoare la concursul real de infracțiuni, deoarece infracțiunile au fost săvârșite de inculpat înainte de a interveni condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpatul CCI cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța reține că faptele săvârșitede inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată. Ca drept dovadă a tututor acestor aspecte este și faptul că inculpatul, în urma consumului de alcool, a intrat în coliziune cu un alt autoturism care circula în mod regulamentar.
De altfel, infracțiunea de conducere unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanța constată că prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată, fiind vorba despre o infracțiune de pericol.
De asemenea, instanța are în vedere valoarea foarte ridicată a alcoolemiei constatate (2,35 g‰ alcool în sânge), aspect care ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier.
Pe de altă parte, instanța reține și pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă și instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată reținute în sarcina inculpatului. Astfel, acesta nu numai că nu a înțeles să adopte o atitudine corespunzătoare funcției deținute, dar mai mult, a încercat ca prin autoritatea conferită de funcția sa de polițist judiciar, să influențeze într-un fel sau altul declarațiile martorilor audiați în cauză în cursul urmăririi penale, pentru a scăpa de consecințele răspunderii penale.
Cu privire la persoana inculpatului instanța reține că acesta este la primul contact cu rigorile legii penale, însă această circumstanță este starea de normalitate, astfel încât nu i se pot conferi valențele unei circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât funcția de polițist judiciar ocupată de inculpatul CCI este incompatibilă cu existența unor antecedente penale.
Instanța va avea în vedere și atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe durata întregului proces penal, în sensul că deși inițial a negat comiterea faptelor, pe parcursul urmăririi penale a revenit asupra acestei poziții procesuale și a recunoscut în totalitatea comiterea lor, după care în cursul judecății a recunoscut faptele nuanțat, încercând să inducă teza conform căreia, deși a consumat alcool, rezultatul examinării probelor biologice recoltate, este alterat din cauza condițiilor improprii în care aceste probe au fost depozitate.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului CCI de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va aplica inculpatului pedepse după cum urmează:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În continuare, prin raportare la prevederile art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanța va contopi pedeapsele aplicate inculpatului în cauză și va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Totodată, ținând cont de numărul de infracțiuni săvârșite, de poziția subiectivă a inculpatului în raport de fiecare dintre acestea, dar și de conduita procesuală adoptată, instanța apreciază că este oportună aplicarea unui spor de pedeapsă în cuantum de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul CCI să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71, alin. 3 C. pen. de la 1969, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. c, d și e C. pen. de la 1969.
În consecință, potrivit art. 71 C. pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatului CCI i se va interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a teza a II-a și b C. pen. de la 1969.
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, ținând cont de gradul de pericol social al faptelor comise, instanța apreciază că scopul pedepsei, constând în principal în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. Cu toate acestea, în raport de perseverența infracțională și conduita adoptată, instanța apreciază că este necesară o perioadă de supraveghere a acestuia, pentru a preveni reiterarea comportamentului infracțional, motiv pentru care va face în cauză aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. de la 1969 privind suspendarea sub supraveghere.
În opinia instanței, condamnarea inculpatului CCI este de natură să îi atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 864, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
În consecință, în baza art. 86¹, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, iar în temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, va fixa un termen de încercare pe o durată de 4 ani și 8 luni ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe (format din pedeapsa rezultantă de 1 ani și 8 luni închisoare aplicată în cauză, la care se adaugă un termen de 3 ani conform art. 86² C. pen. de la 1969) .
De asemenea, în baza art. 86³ C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanța va impune inculpatului CCI respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în fiecare lună la Serviciul de Probațiune Bacău;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, executarea pedepselor accesorii va fi suspendată pe durata termenului de încercare.
Totodată, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen., instanța va atrage atenția inculpatului CCI asupra dispozițiilor 864, alin. 1 și 2 raportat la art. 83 și art. 84 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei rezultante din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune, precum și în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor impuse de instanță.
VII. Cheltuieli de judecată
Față de soluția de condamnare și văzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. și art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanța îl va obliga pe inculpatul CCI la plata către stat a sumei de 750 cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 250 lei aferentă urmăririi penale și suma de 500 lei în cursul judecății.
