Conducerea unui vehicul neînmatriculat, conducerea unui vehicul fără permis de conducere,vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă penală nr. 2315 din data de 11.11.2016
Obiect - săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 al. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. 2 Cod și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal.
Cuprins pe materii : Drept penal. Conducerea unui vehicul neînmatriculat. Conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Vătămare corporală din culpă. Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia. Concurs de infracțiuni. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Index alfabetic :
- Infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
- Concurs de infracțiuni.
- Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
- Procedura în cazul recunoașterii învinuirii
Rezumat hotărâre :
Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului M.V. că, în data de 28.11.2015, în jurul orelor 19:00, a condus autovehiculul tip motocicletă marca Piaggio, serie sasiu ....... pe drumurile publice din loc. Izvoarele com. Slobozia Conachi, jud. Galați, fără a fi înmatriculat și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, lovind persoana vătămată P. Ș. producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale și părăsind imediat locul producerii accidentului, fiind găsit de organele de poliție la domiciliu.
Din probele administrate a rezultat că în data de 28.11.2015, în jurul orelor 17:30, lucrătorii Biroului Poliției Rutiere au fost sesizați prin SNAU 112 cu privire la faptul că, pe Drumul comunal 255 în sat Izvoarele, com. Slobozia Conachi, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar autorul a părăsit locul faptei. Organele de poliție au găsit la fața locului, în apropierea imobilului cu nr. 266, un motociclu marca Piaggio, de culoare gri, fără a avea montate plăcuțe de înmatriculare, acesta fiind căzut pe partea dreaptă a sensului de mers, dinspre DJ 251 spre DN 255, și care prezenta avarii.
Cu ocazia audierii, martorul T. I. C. a declarat că, în timp ce conducea autoturismul personal pe DJ 255, în loc. Izvoarele, la un moment dat, la lumina farurilor, pe acostamentul străzii, a observat căzut un motociclu, iar în fața acestuia, o persoană accidentată. A oprit și a mai observat încă o persoană căzută și accidentată. S-a deplasat la prima persoană, mai în vârstă, constatând că prezintă leziuni destul de grave solicitând unei persoane dintr-o locuință apropiată, o pătură pentru a acoperi pe cel căzut, întrucât afară ploua torențial. Martorul mai declară că "în acel moment a constatat că cea de-a doua persoană de sex masculin dispăruse de la fața locului";. A apelat SNAU 112 solicitând intervenția ambulanței și a organelor de poliție, rămânând și asistând și la efectuarea cercetării la fața locului (fila 47 dosar UP).
Audiat fiind, martorul Z. N. a declarat că nu are cunoștință de modalitatea în care s-a produs accidentul, dar recunoaște motociclul ca aparținând inculpatului M. V., întrucât l-a văzut de mai multe ori conducându-l pe străzile din comună. (fila 48 dosar UP)
În aceste condiții, organele de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului M. V., acesta fiind găsit în pat. Potrivit procesului verbal aflat la fila 12 dosar UP, inculpatul prezenta o plagă în regiunea capului și mai multe escoriații despre care inculpatul a relatat că au fost produse prin cădere de pe motoscuter. Din discuțiile cu membrii familiei, a reieșit faptul că inculpatul a plecat în cursul zilei cu motociclul dar s-a întors acasă fără acesta și nu cunosc alte detalii. Inculpatul a fost condus la locul producerii accidentului, ocazie cu care și-a recunoscut bunul, fiind testat și cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,50 mg/l în aer respirat. (fila 22). Potrivit buletinului de analiză medicală toxicologică nr. 1657/29.11.2015, inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,50 g‰ la prima probă, respectiv 0,30 g‰, la cea de-a doua. (fila 26 dosar UP)
Date fiind leziunile pe care le prezenta, inculpatul a fost transportat la Spitalul de Urgență Sf. Ap. Andrei Galați.
Cu ocazia audierii în calitate de suspect, M. V. a declarat că în ziua respectivă s-a deplasat cu motociclul la locuința unui consătean pentru a-l ajuta la diferite treburi gospodărești, ocazie cu care a consumat mai multe pahare de vin. Spre seară, în jurul orelor 17,30, cu toate că băuse, ploua torențial, era întuneric și nu poseda permis de conducere, s-a urcat pe motociclu conducând spre domiciliu, moment în care a surprins și a accidentat o persoană. Inculpatul mai declară că a plecat spre domiciliu, lăsând vehiculul la fața locului, întrucât s-a speriat. Potrivit susținerilor inculpatului, acesta ar fi dobândit cu mai mulți ani în urmă un atestat pentru a conduce motoscutere, dar, deși cunoștea că între timp , legea impune permis de conducere și pentru acest tip de vehicule, nu a făcut demersuri pentru a-l obține. Cu privire la motociclu, mai afirmă că în momentul achiziționării i-a fost înmânată cartea de identitate în care era menționat nr. BE05885 dar fără plăcuțe de înmatriculare.
Potrivit verificărilor efectuate de organele de poliție, inculpatul M. V. nu este posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule (fila 40), iar motociclul respectiv, are o capacitate cilindrică de 153 cm3, a fost înmatriculat cu nr. BE05885 pe teritoriul statului italian, însă este radiat din circulație din data de 26.10.2011.(fila 37).
Cu ocazia audierii, persoana vătămată P. Ș., a declarat faptul că în seara respectivă se deplasa spre domiciliu, pe acostament, în sens opus cu vehiculele care circulau dinspre DN 25. La un moment dat a simțit o lovitură din partea spate dreaptă, a fost trântit pe carosabil, și-a pierdut cunoștința revenindu-și abia la spital. (fila 33-34). Persoana vătămată a depus la dosarul cauzei un certificat medico legal din care rezultă că leziunile produse prin lovire și proiectare de către un motociclu aflat în mișcare necesită un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații.
Inculpatul și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a faptei și în fața instanței, solicitând ca cercetarea judecătorească să se desfășoare în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.
În drept, fapta inculpatului M. V., care, în data de 28.11.2015, în jurul orelor 19, a condus autovehiculul tip motocicletă marca Piaggio, serie sasiu ....... pe drumurile publice din loc. Izvoarele com. Slobozia Conachi, jud. Galați, fără a fi înmatriculat și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, lovind persoana vătămată P. Ș. producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale și părăsind imediat locul producerii accidentului, fiind găsit de organele de poliție la domiciliu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal,vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 Cod penal, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 74 Cod penal, va ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens.
Va avea însă în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar), a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală și a instanței, este integrat în societate, este căsătorit, are studii medii, este sudor de profesie.
Instanța reține însă faptul că inculpatul i-a cauzat persoanei vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr foarte mare de zile de îngrijiri medicale.
Raportat la aceste aspecte, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, însă peste acesta (minim redus cu o treime datorită aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală) pentru fiecare infracțiune săvârșită, va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului.
În consecință, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 334 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat (faptă din 28.11.2015).
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 335 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 28.11.2015).
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 196 alin. 2 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă din 28.11.2015).
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 338 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal (faptă din 28.11.2015).
În temeiul art. 38 alin. 1 și 2, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul M. V.urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului - integrat în societate, instanța apreciază că scopul și funcțiile pedepsei ce va fi aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate.
În acest sens, instanța consideră că pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenție, și, mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare și de responsabilizare a inculpatului, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, deja indicate de instanță, este necesară suspendarea executării pedepsei. Astfel, instanța concluzionează din datele existente în cauză că accidentul rutier în discuție trebuie privit ca un incident izolat în viața inculpatului. Așadar, este adevărat că rezultatul acestui incident a fost grav și că acesta a afectat grav viața și integritatea persoanei vătămate, însă nu există vreo dovadă la dosarul cauzei din care să reiasă că inculpatul ar avea o atitudine constantă de nerespectare a regulilor de circulație pe drumurile publice.
Prin urmare, ținând cont de persoana inculpatului, instanța consideră că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, care îl va determina să conștientizeze gravitatea acțiunilor acestuia, îl va responsabiliza în sensul respectării prevederilor legale și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 91 Cod penal, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 ani și 10 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, instanța va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, în baza art. 93 alin. 2 Cod penal, instanța va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligație:
a) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Galați sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Slobozia Conachi sau a Școlii Gimnaziale nr. 1, Com. Slobozia Conachi, Jud. Galați, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, respectiv că în situația în care pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea efectivă a pedepsei, cu privare de libertate. Aceeași consecință o atrage și săvârșirea de către condamnat a unei noi infracțiuni, în termenul de supraveghere.
Instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoare cu executare efectivă, astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, nu este proporțională cu circumstanțele reale concrete de săvârșire a faptei, precum și cu circumstanțele personale ale inculpatului, acesta este integrat în societate, a conștientizat gravitatea faptelor comise, astfel încât scopul și funcțiile pedepsei ce va fi aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. V., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Latura civilă:
În ceea ce privește acțiunile civile exercitate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei și P. Ș., instanța reține că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 25 Cod proc.pen., cu referire la art. 1357 Cod civ. Potrivit art. 1357 alin (1) C.civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare."; Astfel pentru a atrage răspunderea civilă delictuală este necesar a fi întrunite cumulativ condițiile :- existența unei fapte ilicite; fapta să fie săvârșită cu vinovăție; fapta să fi produs un prejudiciu, cert, determinat sau determinabil și care să nu fi fost reparat; să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În speță, fapta ilicită există (respectiv infracțiunea prev. de art. 196 alin (2) Cod pen.) și este săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei, astfel cum s-a stabilit prin sentința de condamnare.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși modul de săvârșire a faptei și conținutul ei.
Așadar, instanța reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile legale care să atragă răspunderea civilă delictuală a inculpatului.
Referitor la angajarea răspunderii civile a părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, instanța reține că potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, Fondul se constituie ca asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociații și fundații, ale prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia, în scopul "de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă: - vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare";.
În conformitate cu Decizia nr.3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 23 decembrie 2010, "în procesul penal, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate";.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că legislația comunitară reglementează asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directivă a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) și Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE.
Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (versiunea codificată) stabilește regulile referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.
Art. 10 din cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat "organismului responsabil cu despăgubirea", stabilește în alin. (1) paragraful 1 că "fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare", iar în alin. (1) paragraful 2 teza finală că "statele membre nu pot autoriza organismul să condiționeze plata despăgubirii de dovedirea de către victimă, într-un fel sau altul, a incapacității sau refuzului persoanei responsabile de a plăti".
În îndeplinirea obligației de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, prin dispozițiile art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost reglementat Fondul de protecție a victimelor străzii - "organism responsabil cu despăgubirea", în sensul art.10 din Directiva 2009/103/CE.
Scopul constituirii Fondului de protecție a victimelor străzii este acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.
Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd: în art. 3 alin. (1), că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese"; iar în art. 3 alin. (4) teza I, că "Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".
Aceleași norme reglementează, în acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despăgubire - procedură ce constituie regula în materia despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.
Nici legislația comunitară, nici dreptul intern nu exclud însă posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protecție a victimelor străzii pe calea acțiunii în justiție. În acest caz, Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii prevăd: în art. 11 alin. (1), că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; în art. 11 alin. (2), că "persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești", Fondul având "legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare"; iar în art. 13 teza I, că "după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate".
Atât dispozițiile legislației comunitare, cât și dispozițiile dreptului intern stabilesc așadar reguli speciale conform cărora Fondul de protecție a victimelor străzii acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule. În cadrul acestor reguli se disting cele referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor păgubite pe calea acțiunii în justiție, potrivit cărora: drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești; Fondul are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.
În ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal.
Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, Fondul de protecție a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în această ipoteză, Fondul are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate.
Prin urmare, soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga Fondul, singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În aprecierea instanței în noțiunea de despăgubiri sunt incluse și cheltuielile judiciare efectuate de părți.
Instanța constată că Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.579,83 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate P. Ș. în perioada 28.11.2015 - 28.12.2015 și cu suma de 1308,11 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale inculpatului M. V. în perioada 28.11.2015-02.12.2015.
În continuare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cu care "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale";. Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că potrivit înscrisurilor depuse (filele 65-66 dosar u.p.), Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați are dreptul de a primi contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei.
În consecință, în baza art. 397 alin.1 rap. la art.19, art. 25 alin.1 Cod procedură penală, art.251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, coroborat cu art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați.
Va obliga partea responsabilă civilmente FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 12.579,83 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați.
Se constată de asemenea că în cauză a formulat cerere de constituire de parte civilă persoana vătămată P. Ș, care a solicitat 3000 lei daune materiale, 200.000 lei daune morale. De asemenea, persoana vătămată solicitat și cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.
Sub aspectul laturii civile au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, instanța consideră ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice și psihice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și că orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral sunt avute în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și nu îmbogățirea fără just temei. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanță starea materială a inculpatului sau a părții civile.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit, cuantumul despăgubirilor solicitate de aceasta apare ca fiind exagerat, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Nu trebuie omis faptul că însăși soluția de condamnare pronunțată în cauză constituie o satisfacție echitabilă și poate constitui, măcar în parte, o reparare a prejudiciului moral.
Astfel, la evaluarea cuantumului daunelor morale instanța va ține seama de urmările produse, de suferințele încercate de partea civilă ca urmare a accidentului de circulație suferit.
Referitor la daunele materiale care se vor acorda, se cuvin a fi făcute următoarele precizări:
Conform art. 99 alin.1 Cod procedură penală, în acțiunea civilă sarcina probei aparține părții civile;
Conform art.1385 alin.2 Cod civil, se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică, însă nu poate fi solicitată repararea prejudiciului eventual.
Conform art.1385 alin.3 Cod civil, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Instanța apreciază în consecință că se impune acordarea următoarelor sume:
-suma de 50.000 lei reprezentând daune morale, apreciată ca fiind rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul produs;
-112,87 lei conform bonului fiscal nr.92/30.12.2015
-29,45 lei conform bonului fiscal nr.95/30.12.2015
-13,65 lei conform bonului fiscal din data de 12.08.2016
-17,96 lei conform bonului fiscal nr. 61/23.09.2016
-145,81 lei conform bonului fiscal din data de 11.03.2016
-8,96 lei conform bonului fiscal nr. 50/30.06.2016
-110.20 lei conform bonului fiscal din data de 05.10.2016
Prejudiciul material se ridică în concret la suma de 438,9 lei.
Totodată, în lipsa depunerii de înscrisuri, instanța va considera suma de 1.500 lei pentru partea civilă ca fiind justă, aceasta reprezentând costurile pentru tratamentul, examinările medicale, radiografiile care se suportă de către asigurații medicali, costul deplasărilor către unitățile spitalicești, efectuate ulterior spitalizării părții civile la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați. În acest sens, instanța va reține imposibilitatea morală a părții civile de a-și preconstitui înscrisuri - documente justificative (astfel cum solicită Fondul de Protecție a Victimelor Străzii), dată fiind situația acesteia și interesul acesteia, de moment, de a-și asigura vindecarea (și nu probarea acestor cheltuieli efectuate). În acest sens, instanța are în vedere că martora P. R. a făcut estimări privind cheltuirea sumei de 3.000 lei pentru recuperarea persoanei vătămate.
Pe cale de consecință, în baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art.25 alin.1 Cod procedură penală, art.251 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de P. Ș.
Va obliga partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă P. Ș. a sumei de 1938,9 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Cheltuieli judiciare
Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 150 lei, din care suma de 100 lei aferentă fazei de urmărire penală.
În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța constată că onorariul avocațial solicitat de partea civilă a fi suportat de partea căzută în pretenții, în cuantum de 3000 de lei, depășește un cuantum rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, soluționată la trei termene, impunându-se reducerea acestui onorariu la suma de 1500 de lei.
În temeiul art. 276 alin.1, 2 Cod procedură penală va obliga partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. Ș.
Calea de atac:
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și de persoana vătămată P. Ș.
Partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale și acordarea în totalitate a cheltuielilor judiciare.
Partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, au fost corect stabilite de prima instanță, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale comise.
Pedepsele aplicate inculpatului, orientate spre minimul special, cu suspendarea sub supraveghe a executării pedepsei rezultante, au fost just individualizate, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea și urmările acesteia, precum și persoana și atitudinea inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu are antecedente penale, fiind apte să asigure îndreptarea acestuia.
Latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la acoperirea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune părților civile.
Astfel, corect a apreciat instanța de fond că daunele materiale solicitate de partea civilă P. Ș. au fost dovedite până la concurența sumei de 1938,9 lei, prin probele administrate în cauză.
De asemenea și cuantumul daunelor morale acordate părții civile P. Ș. a fost corect apreciate de către instanța de fond.
În acest sens, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a ținut cont de intensitatea suferințelor fizice și psihice, de eventualele sechele sau infirmități rezultate în urma faptei ilicite, de sexul, vârsta și ocupația persoanei vătămate, de condițiile generale economico-sociale, ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil și să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.
În cauză, se observă că partea vătămată este bărbat, pensionar, avea 66 ani la data faptei, a necesitat un număr de 100-120 de zilele de îngrijiri medicale pentru însănătoșire, a fost internat în spital o perioadă de circa o lună, dar aceasta nu și-a pierdut capacitatea de muncă și nici nu se încadrează într-un grad de invaliditate, (filele 49-51 dosar de fond, 31-32 dosar urmărire penală), astfel că restrângerea posibilităților de viață familiară și socială, pentru care art. 1391 din noul C.civ. prevede acordarea de despăgubiri, nu este totală.
Prin urmare, ținând cont de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 50.000 lei, acordată de prima instanță, este suficientă pentru a acoperi prejudiciile morale încercate de partea civilă P. Ș., astfel că este nefondată cererea acesteia de majorare a daunelor morale.
Pentru eventualele prejudiciile care pot apărea în viitor partea civilă are deschisă calea unei acțiuni civile separate.
De asemenea, corect a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 12.579,83 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate P. Ș. ca urmare a accidentării acesteia de către inculpat. În acest sens se observă că, potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 furnizorii de servicii medicale sunt obligați să recupereze sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.În speță, inculpatul este vinovat de vătămarea sănătății persoanei vătămate, astfel că acesta ar trebui obligat la plata sumelor cheltuite cu asistența medicală acordată persoanei vătămate către spital. Însă, inculpatul a comis fapta ilicită în timp ce conducea un vehicul care nu avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă, astfel că, potrivit art.251 din Legea nr.32/2000, obligația de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule revine Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, care, conform deciziei nr.3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 23 decembrie 2010, are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. De asemenea, art. 11 alin. 1 și 2 din Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii statuează că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar art. 13, din aceleași norme, reglementează acțiunea în regres a Fondului împotriva persoanei responsabile pentru crearea prejudiciului. Prin urmare, este nefondată cererea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii de exonerare la plata despăgubirilor către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați. Însă, hotărârea apelată este netemeinică cu privire la reducerea cheltuielilor judiciare care au fost acordate părții civile P. Ș., reprezentând onorariul de avocat. Astfel, se observă că partea civilă P. Ș. a avut angajat avocat încă de la urmărirea penală, care i-a formulat plângerea penală și constituirea de parte civilă (filele 59-61 dosar urmărire penală). De asemenea, avocatul a asistat partea civilă și la judecata în primă instanță, a studiat dosarul cauzei, a solicitat introducerea în cauză a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în calitate de parte responsabilă civilmente, propunând și administrând probe în latura civilă a cauzei, a susținut apărarea acesteia la dezbaterile pe fond, (filele 8,9, 15-17, 18, 36-51, 52, 75 dosar de fond).
Față de cele arătate, Curtea apreciază că onorariului de 3000 lei nu este exagerat, astfel că nu se impunea reducerea acestuia.
Față de cele arătate, în baza disp. art.421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se va admite apelul declarat de partea civilă P. Ș. și se va desființa, în parte, sentința penală apelată.
În rejudecare se vor majora de la 1500 lei la 3000 lei, cheltuielile judiciare la care a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii către partea civilă P. Ș., la judecata în fond.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva aceleași sentințe penale.
Problema de drept
Instanța de apel a respins, ca nefondat apelul părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii privind exonerare la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați. A admis apelul părții civile și a dispus plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta, în întregime.
