Confirmarea măsurii arestării preventive după executarea acestei măsurii preventive conform art. 231 alin.7 C.pr.pen
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă penală nr. 67 din data de 03.04.2015
Prin încheierea cu nr.67 pronunțată la data de 31 martie 2015 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Trib.Olt în dosarul nr. 546/104/2015 în baza art. 231 alin.7 C.p.p. s-a confirmat măsura preventivă a arestării inculpatului D.I. dispusă prin încheierea nr. 5 pronunțată la data de 22 ian. 2015 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr. 216/104/2015.
S-a constatat ca fără obiect la data de 30 martie 2015 obligația de confirmare în baza art. 231 alin. 7 C.p.p. a executării mandatului de arestare preventivă emis cu nr. 6 din 22 ian. 2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr. 216/104/2015 cu privire la inculpatul DI.
În baza art. 207 alin. 6 Cpp s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii preventive a arestării inculpaților A.T.L.,D.C. și D.I.
S-a menținut măsura arestării preventive a acestor inculpați și s-a stabilit termen de verificare a măsurii arestării preventive a acestor inculpați în procedura camerei preliminare - 20.04.2015 ora 9,00.
Pentru a se dispune cele de mai sus au fost avute în vedere cele ce urmează
1.Asupra obligației prevăzută de art. 231 alin. 7 C.p.p. cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului D.I. și cu referire la executarea mandatului de arestare preventivă emis pentru acesta.
Judecătorul de cameră preliminară cu privire la aceste obligații urmează să confirme măsura preventivă a arestării dispusă pentru acest inculpat prin încheierea nr. 5 din 22 ian.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din Trib. Olt în dosarul nr. 216/104/2015 iar cu privire la mandatului de arestare emis pentru acest inculpat să constate că obligația de confirmare(ori infirmare) a executării acestuia este fără obiect.
Pentru această concluzie se rețin argumentele menționate mai jos cu ocazia motivării dispoziției referitoare la verificare a temeiniciei și legalității măsurii preventive a arestării inculpaților în baza art. 207 alin. 6 C.p.p. cu privire la întrunirea condițiilor prevăzute în ipoteza normei de la art. 223 alin.2 C.p.p. ce reglementează unul din cazurile de arestare preventivă. În această situație se mai reține că nu sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 242 alin.1 C.p.p. pentru revocarea acestei măsuri preventive deoarece nu au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia și nici nu au apărut împrejurări care să conducă la concluzia nelegalității măsurii și nici cele ale normei de la art. 242 alin.2 Cpp pentru înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o măsură preventivă mai ușoară deoarece, după cum se va arăta mai jos, nu sunt întrunite condițiile pentru luarea acestora și nici nu se poate constata că acestea sunt suficiente pentru realizarea scopului prevenirii comiterii de către acest inculpat de fapte similare cu cele pentru care a fost trimis în judecată, constatare pentru care sunt probele ce se vor arăta. În ce privește obligațiile referitoare la executarea mandatului de arestare preventivă emis pentru inculpatul D.I. se constată că atâta timp cât până la data procedurilor din camera de consiliu din data de 30 martie 2015 acesta nu a fost pus în executare prin încarcerare sa, aceasta este lipsită de obiect. Faptul că inculpatul din proprie inițiativă s-a prezentat în fața judecătorului de cameră preliminară și și-a exercitat drepturile procesuale nu echivalează cu îndeplinirea atribuțiilor de către autoritatea competentă să execute mandatul de arestare preventivă(organul de poliție).
2. Asupra obligației de verificare a arestării preventive conform art.207 alin. 6 C.p.p.
Cu privire la această obligație de verificare a arestării preventive a inculpaților judecătorul de cameră preliminară constată cele de mai jos
a)obiect al acestei proceduri de verificare a temeiniciei și legalității arestării preventive este potrivit art. 207 alin. 2 C.p.p. arestarea preventivă ca măsură preventivă în termenul de 3 zile de la primirea dosarului penal. Întrucât norma în cauză nu distinge asupra situației dacă măsura preventivă și-a produs efectele(a fost pusă în executare)rezultă că nici cel ce aplică această normă nu poate distinge potrivit interpretării după metoda logică a acestei norme. Pe de altă parte nu putem fi de acord că măsura preventivă a arestării nu există și ca urmare că nu se poate proceda la verificarea acesteia conform obligațiilor de la art. 207 sau 208 Cpp pe considerentul că nu a fost pusă în executare întrucât ar însemna să se pună semnul egalității între măsura preventivă și efectul ei care este executarea obligației de a încarcera pe inculpat. Mai mult, se constată că în cazul în care nu se efectuează această verificare a arestării ca măsură preventivă se pune problema ca în baza art. 241 alin. 1 lit. a C.p.p. aceasta să înceteze la expirarea termenului prevăzut de lege în care trebuie îndeplinită această obligație de verificare a temeiniciei și legalității măsurii preventive( 3 zile în cazul , 30 zile conform art. 207 alin. 6 Cpp și 60 de zile conform art. 208 alin.4 C.p.p.)Pe de altă parte, constatăm că nu există nici o contradicție între aceste norme și cele de la art. 231 alin.7 Cpp ce se referă la confirmarea măsurii arestării preventive și a executării mandatului deoarece aceste din urmă norme se constituie într-o garanție pentru inculpatul la care măsura arestării s-a dispus în lipsă că drepturile procesuale(de a fi ascultat)sunt asigurate atâta timp cât ascultarea inculpatului ca act de procedură nu s-a realizat la anterior dispunerii măsurii arestării preventive. Mai mult, această constatare este însușită și de procurorul de ședință și de procurorul sef serviciu teritorial Craiova din cadrul D.I.I.C.O.T. care se referă în adresa nr.286D/II-1/2015 din 16.02.2015 la propunerea prin rechizitoriu a menținerii arestării preventive pentru toți cei trei inculpați, adică inclusiv pentru cel la care măsura preventivă s-a dispus în lipsă(D.I.)propunere care va fi interpretată ca o concluzie aferentă dezbaterilor. De aceea , față de aceste argumente constatăm că se va proceda la verificarea de temeinicie și legalitate a arestării preventive nu numai pentru inculpații de față prezenți și încarcerați ci și pentru inculpatul D.I. pentru care nu a fost pusă în executare măsura preventivă a arestării. În plus, constatăm faptul că prezentarea din proprie inițiativă a inculpatului D.I. în fața completului de cameră preliminară nu echivalează cu executarea de către autoritatea competentă a mandatului de arestare și cu atât mai mult impune ca acesta să nu fie exclus de la verificarea de temeinicie și legalitate a arestării sale preventive.
b)măsura arestării preventive este temeinică pentru toți cei trei inculpați. În acest sens se reține că sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 223 alin. 2 C.p.p. Astfel, există probe care susțin suspiciunea rezonabilă că acești trei inculpați au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și că acestea constituie infracțiuni. În acest sens sunt elementele de fapt ce rezultă din declarațiile inculpaților A.T.L. și D.C. care recunosc în declarațiile lor că s-au aflat în raporturi inclusiv de concubinaj cu victimele și că au folosit și cheltuit din sumele de bani obținute de acestea din practicarea prostituției care se coroborează cu cele din declarațiile victimelor care confirmă actele materiale de recrutare, transport cazare și exploatare sexuală a acestora în Germania de către inculpați care au cooperat material și moral în acest scop prin constituirea unui grup infracțional organizat. În plus aceste probe se coroborează cu cele din declarațiile de martori care sunt în același sens dar și cu cele ce reies din consemnările convorbirilor telefonice ale inculpaților ca și cu acelea din expedierile de valută prin serviciul Money Gram. Chiar dacă în cazul inculpatului D.C. se constată că în principal probele fac referire la fapta de proxenetism prevăzută de art. 213 alin.1 C.p. în concurs cu cea prevăzută de art. 367 alin. 1 C.p. cu victimă I.I.D. și nu la cele de trafic de persoane și trafic de minori totuși cooperarea între toți cei trei inculpați în limita primei fapte penale este susținută de probe rezultând din aceleași mijloace de probă în scopul înlesnirii (prin transport,asigurarea cazării etc.) și obținerii de foloase prin cheltuirea în comun a sumelor obținute de victimă din serviciile sexuale prestate. Sub aspectul condiției stării de pericol necesar a fi înlăturată prin această măsură preventivă se constată că aceasta este dovedită prin certitudinea comiterii de către cei trei inculpați de fapte penale similare. În acest sens pledează probele ce se referă la forma continuată a acestor fapte în care actele materiale și urmarea materială s-au derulat pe parcursul a câțiva ani ,la cele ce se referă la o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului ce includ trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism alături constituirea unui grup infracțional organizat având ca scop comiterea faptelor penale susmenționate. De aceea , chiar dacă cei trei inculpați nu au antecedente penale prin condamnări anterioare acest criteriu nu poate conduce la concluzia unei bune conduite a acestora în raport de elementele de fapt menționate anterior ce impun concluzia contrarie, anume că probele nu atestă ca fiind întâmplătoare conduita ilicit penală de mai sus a acestora.
c) motivația invocată de inculpați se constată ca nefiind fondată. Astfel chiar dacă aceștia nu recunosc actele materiale(ori inculpatul D.C. mai recent a adoptat o conduită procesuală de recunoaștere parțială circumstanțiată a unor acte materiale de obținere de foloase bănești din practicarea prostituției) ce țin de latura obiectivă a infracțiunilor în acest sens sunt probele menționate anterior ce atestă dimpotrivă. De asemenea , faptul că s-a început urmărirea penală pentru un număr mai mare de fapte penale în cazul inculpatului D.C. dar a fost trimis în judecată pentru un număr mai mic de fapte penale este irelevant atâta timp cât chiar și în aceste condiții probele relevă necesitatea menținerii măsurii arestării preventive. Pe de altă concluziile ce se referă la necesitatea înlocuirii măsurii arestării preventive a acestor inculpați cu o măsură preventivă mai blândă sunt nefondate pentru argumentele menționate anterior. În plus, referirile inculpaților la caracterul excepțional al măsurii arestării preventive nu au suport legal deoarece din examinarea legislației în materie nu rezultă o astfel de condiție decât atunci când este vorba de inculpați minori conform art. 243 alin.2 C.p.p.Pe de altă parte ,trimiterile la situația familială și la obligațiile de întreținere a copiilor minori de către doi din inculpați sunt irelevante deoarece nu constituie garanții cu privire la realizarea scopului măsurii preventive,cu atât mai mult cu cât acestea au coexistat cu faptele penale la care se trimite pe baza de probe și nu au constituit impediment pentru aceștia.
În consecință se vor dispune cele de mai jos și se vas stabili termenul la care conform obligaților de la art. 297 alin.6 C.p.p. se va face următoarea verificare a acestei măsuri preventive în măsura în care dispozițiile de mai jos vor fi în vigoare.";
Data publicarii pe portal: 03.04.2015
