Contestaţie la executare. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Inlăturarea din cuprinsul hotărârii de condamnare a stării de recidivă, cu consecinţele ce decurg din aceasta sub aspectul pedepsei, nu se poate dispune pe calea contestaţiei la executare, solicitarea condamnatului neputând fi considerată incident intervenit în cursul executării pedepsei.
(Decizia nr. 804/A din 27 octombrie 2004 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1132 din 15.09.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 4189/2004, s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A.S., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 23.07.2004, petentul condamnat A.S. a formulat contestaţie la executarea Sentinţei penale nr. 180 din 12.03.2001 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 363 din 31.05.2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
în motivarea contestaţiei, petentul a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 180/2001, modificată prin Decizia penală nr. 363/2001, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 din Codul penal, la care s-a cumulat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Sentinţa penală nr. 468 din 5.05.1997, definitivă la 5.06.1997, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Petentul a mai arătat că instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că a săvârşit infracţiunea de omor calificat, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de fapta pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 468/1997, deşi în raport de dispoziţiile art. 137, în baza art. 120 alin. 2 din Codul penal, termenul de încercare pentru pedeapsa de 1 an închisoare, pentru care s-a făcut aplicarea art. 81, 82 din Codul penal, trebuia redus, intervenind astfel reabilitarea.
în drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la art. 460 din Codul de procedură penală, petentul solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
Tribunalul a constatat că cererea petentului condamnat este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, invocat în cauză. Astfel, înlăturarea stării de recidivă este o împrejurare ce ţine de fondul cauzei şi nu reprezintă un incident ivit în cursul executării, care să determine modificarea pedepsei.
Petentul condamnat a uzat de toate căile ordinare de atac, recursul său fiind respins, căi în cursul cărora avea posibilitatea să invoce motivele învederate tribunalului.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnatul A.S., apreciind că cererea sa privind contestaţia la executare este întemeiată, instanţa de condamnare reţinând în mod greşit starea sa de recidivă, solicitând să se constate că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 168/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti este graţiată.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de condamnat, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, însă în limitele efectului devolutiv, Curtea a constatat că apelul formulat nu este fondat, sentinţa tribunalului fiind legală şi temeinică.
Astfel, contestaţia la executare fiind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, legiuitorul a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită în art. 461 din Codul de procedură penală.
Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală care reglementează situaţiile în care se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Curtea a constatat că într-adevăr contestaţia la executare formulată de condamnat este inadmisibilă, având în vedere că prin aceasta se tinde a se soluţiona o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat.
Astfel, înlăturarea din cuprinsul hotărârii de condamnare a stării de recidivă, cu consecinţele ce decurg din aceasta sub aspectul pedepsei, nu se poate dispune pe calea unei contestaţii la executare, solicitarea condamnatului neputând fi considerată incident intervenit în cursul executării pedepsei.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Curtea, conform art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul condamnatului.
