Daune morale – Invocarea prejudiciului moral determinat de formularea unei plângeri penale
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 4133 din data de 09.10.2015
Daune morale - Invocarea prejudiciului moral determinat de formularea unei plângeri penale.
Lipsa culpei angajatorului. Sarcina probei.
Tribunalul Mehedinți-sentința din 09.10.2015
Prin cererea înregistrată în data de 31.10.2014 sub nr. 14899/225/2014, pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin reclamanta A. de P. nr. 62 a chemat în judecată pe pârâta B. N., solicitând obligarea paratei-debitoare la plata sumei de 3440.11 lei pentru realizarea dreptului său de creanță , ce-l are asupra acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea și completarea acțiunii, formulată ulterior reclamanta a arătat că pârâta a ocupat funcția de administrator pe perioada ian-august 2011, iar în urma unui control intern, s-a constatat o lipsă din casă de 3440.11 lei,așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, ulterior fiind demisă din funcție, iar la data de 19.09.2011 pârâta, conform procesului verbal al Adunării Generale a recunoscut lipsa din casă a banilor și s-a angajat să-i completeze în termen de 90 de zile, însă nu și-a ținut promisiunea de a depune banii.
Pârâta B. N. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că se constituie parte civila cu suma de 1.000.000.000 lei care provine din denunțul calomnios formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin , ca urmare a rezoluției Parchetului în care s-a menționat că nu este vinovată de delapidare sau evaziune fiscală, însă i-a afectat onoarea și prestigiul.
Instanța a disjuns cererea reconvențională formându-se dosarul 4068/225/2015 având obiect pretenții.
Față de precizarea cererii de chemare în judecată în care se arată că relațiile pârâtei B. N. cu A. de P. NR. 62 au avut la bază un contract individual de muncă, iar prin cererea reconvențională pârâta reclamantă reconvențional a solicitat plata salariilor cuvenite pe perioada cât a ocupat funcția de administrator al Asociației, tot în baza contractului de muncă nr. 71/04.01.2011 încheiat între părți, în acest dosar instanța a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sen.civ. nr. 1828/12.05.2015, pronunțându-se asupra excepției de necompetență materială, a admis excepția și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cauza a fost înregistrată, în urma declinării, pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.06.2015 sub nr.4978/101/2015 .
La solicitarea instanței reclamanta B. N. depune precizare de acțiune prin care solicită plata drepturilor salariale pentru perioada martie 1999- august 2010 când a lucrat ca cenzor al asociației și salariul de administrator pe lunile noiembrie , decembrie 2010 și ianuarie 2011, precum și suma de 1.000.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, a arătat că pârâta nu i-a plătit drepturile salariale pe perioada menționată mai sus, iar cu privire la daunele morale a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 lei întrucât i-au fost lezate onoarea și prestigiul său, și al familiei sale, prin denunțul calomnios depus de către pârâtă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și denigrarea sa în publicațiile locale ( Gazeta de sud) pe posturile locale TV, internet.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copie: cererile din data de 15.11.2013 adresate administratorului Asociației de proprietari, Demisia din 12.09.2011, articol publicație locală Gazeta de sud intitulat ,,Administratoarea Asociației de proprietari nr. 62 din Drobeta Turnu Severin este acuzată că a furat 3.600 lei din banii plătiți de locatari la întreținere";.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta, a solicitat respingerii cererii ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale i-au fost achitate, iar daunele morale nu se justifică, întrucât lipsa în gestiune a fost dovedită cu raportul de expertiză dispusă de Parchet.
Depune în copie stat salarii ianuarie 2011, martie - iulie 2011, procesul verbal încheiat în 11.08.2002, 08.03.2006, 10.09.2006, 11.10.2010, procesul-verbal nr.2/23.11.2010, procesul-verbal nr. 4/11.10.2010, procesul-verbal nr. 5/11.01.2011 contractul individual de muncă nr. 71/04.01.2011, decizia nr.4/30.09.2011
De asemenea pârâta depune la dosar înscrisuri constând în Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți din 23.04.2013, Ordonanța Parchetului don 08.03.2013, proces-verbal nr. 060/23.05.2014, raportul de expertiză contabilă judiciară.
La termenul din data de 02.10.2015 reclamanta depune o completare a cererii de chemare în judecată prin care adaugă noi petite, iar prin încheierea din aceiași dată instanța a respins ca tardiv formulată modificarea cererii de chemare în judecată.
Pârâta A. de P. nr. 62 a formulat precizări cu privire la solicitările reclamantei, la care a anexat înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Reclamanta B. N., fost administrator al pârâtei A. de P. nr. 62, conform contractului individual de muncă nr. 71/04.01.2011 încheiat între părți a solicitat plata drepturilor salariale pe perioada martie 1999-ianuarie 2011.
Raportând perioada pentru care se solicită aceste drepturi la data introducerii cererii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, unde aceasta a fost formulată, respectiv 16 ianuarie 2015, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, în conformitate cu dispoz. art. 268 lit. c, C.M.
Astfel, exercitarea dreptului de acces liber la justiție poate fi supusă unor condiționări legale, cum sunt și termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilitatea raporturilor juridice.
Ori, potrivit art. 268 lit. c, C.M. cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Cum obiectul principal al cererii este neplata drepturilor salariale și cum a trecut mai mult de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, instanța urmează să constate prescris acest drept.
Cu privire la celălalt petit al acțiunii, respectiv obligarea pârâtei la plata dunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei, întrucât pârâta i-a adus atingere onoarei și prestigiului său prin denunțul calomnios formulat împotriva sa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și defăimarea sa prin mijloace mass-media, și internet, instanța apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, se reține că la data de 12.05.2012, pârâta A. de P. nr. 62 a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că reclamanta, administrator al asociației de proprietari, în perioada 01.01.2011-31.08.2011 și-a însușit în interes personal suma de 3684,97 lei din gestiune, aspect constatat la data de 16.09.2011, când cenzorul asociației R. A. D. a verificat gestiunea.
Anterior formulării acestei plângeri, la data de 19.09.2011 a avut loc Adunarea Generală a proprietarilor din cadrul asociației pârâte, iar în data de 21 septembrie 2011, a fost publicat într-un ziar local (fila 48 dosar) un articol intitulat ,,Administratoarea A. de P. nr. 62 din Drobeta Turnu Severin este acuzată că a furat 3.600 lei din banii plătiți de locatari la întreținere";.
Din cuprinsul acestui articol reiese că reclamanta a și dat un interviu publicației ,,Gazeta de sud";, în care recunoaște existența neregulilor reclamate de cenzorii comisiei de control ai Asociației de proprietari, fiind de acord să restituie suma de bani ce constituia lipsă de gestiune și pe care cenzorii au aproximat-o la 3600 lei.
Așa cum rezultă și din Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, dar și din expertiza contabilă ( fila 58 dosar), dispusă de procuror în cauză, reclamanta a și restituit conform procesului-verbal încheiat între reclamantă și cenzorul asociației la 20 septembrie 2011, suma de 1360 lei, urmare a ședinței din 19 septembrie 2011 a Adunării Generale a proprietarilor, în cadrul căreia a fost somată să restituie suma constatată lipsă în cuantum de 3.684,97 lei în termen de 90 de zile.
Cum diferența nu a mai fost achitată, pârâta a formulat la 12.05.2012, plângere penală, așa cum s-a menționat mai sus.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin din 08.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 (prejudiciul cauzat bugetului de stat) și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ - amendă în sumă de 500 lei.
Astfel, s-a reținut de către procurorul de caz, că evidența contabilă a Asociației a fost condusă defectuos de către reclamantă ( încasări evidențiate eronat, neînregistrarea plăților în fișele individuale ale proprietarilor, neînregistrarea veniturilor realizate), însă din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamanta și-a însușit, folosit sau traficat sume de bani din gestiune, în interes propriu, soldul debitor constatat fiind consecința evidențierii eronate a încasărilor și plăților efectuate.
S-a reținut însă în sarcina sa că nu a declarat la bugetul de stat, în scopul sustragerii de la plata obligației bugetare suma de 136 lei și nu a virat ( deși a calculat, reținut și declarat) către bugetul de stat suma de 330 lei.
Cum reclamanta a achitat sumele de bani reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, a fost sancționată cu amendă administrativă .
Prin urmare, prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, fapta își păstrează caracterul care justifică răspunderea penală, însă nu este decât înlocuită cu o astfel de răspundere și nicidecum înlăturată.
În consecință, nu se pot acorda daune morale în cazul în care prin rezoluția parchetului, chiar dacă s-a aplicat o sancțiune administrativă, s-a reținut existența unei fapte și vinovăția, iar formularea de către angajator a unei plângeri împotriva acestei rezoluții constituie un drept, iar reclamanta nu a dovedit că acest drept a fost exercitat abuziv.
Pe de altă parte, acordarea daunelor morale trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de reclamant pe planul aprecierii sociale.
Aceasta presupune în primul rând probațiunea unui prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată și în legătură cu care reparația patrimonială să fie de natură a-l acoperi total sau parțial.
Ori, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, sarcina probei în dovedirea existenței prejudiciului moral invocat revenindu-i.
Față de cele ce preced, instanța va respinge petitul privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.
Această sentință a rămas definitivă prin neapelare.
