Dispoziţiile art. 20 rap. la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g şi i Cod penal, şi art. 211 alin. 1 şi 2, lit. c cu aplicarea art 33 lit. a Cod penal
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă penală nr. 150 din data de 10.07.2013
Prin rechizitoriul Parch. de pe lângă Judec. R. de V. înregistrat la această instanță, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.C., părți vătămate fiind D.Ghe. și C.M.R.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, instanța a reținut următoarea situație de fapt : în data de 11/12.04.2013, autori necunoscuți, au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate D.Ghe, de pe strada M. K., unde au căutat bunuri pe care nu le-au găsit. Inculpatul în noaptea de 11/12.04.2013, aflat în stare de ebrietate a hotărât să pătrundă în locuința părții vătămate D.G. având cunoștință de faptul că aceasta este plecată în Germania la muncă. Astfel, în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul s-a deplasat pe timp de noapte la locuința amintită, a escaladat gardul, a spart un geam de la locuință și văzând că geamul era prevăzut cu gratii a abandonat această cale de acces, după care a spart un alt geam reușind în cele din urmă să intre în casă. În această împrejurare inculpatul s-a tăiat la mână, ulterior putându-se ridica urme papilare și astfel s-a stabilit că acestea aparțin inculpatului. A răvășit casa căutând bunuri sau bani, însă nu a luat nimic.
Ulterior, în ziua de 22.05.2013, partea vătămată C. M. R., în vârstă de 15 ani, elevă la liceul Ec. R. de V. a sesizat organele de poliție arătând că în aceiași zi, în jurul orelor 19,00 în timp ce se afla în stația de microbuze de lângă parcul Grădina publică din municipiul R. de V. a fost deposedată prin violență de un telefon mobil marca Nokia de către un tânăr cunoscut sub numele de A. Inculpatul a fost cel care în ziua de 22.05.2013, orele 19,00 a ajuns în stația de microbuz, a observat-o pe martora P. D. E., în vârstă de 14 ani, pe care o cunoștea și i-a cerut acesteia o sumă de bani, însă martora l-a refuzat. Inculpatul adresându-se părții vătămate C. M. R., apropiindu-se de ea i-a solicitat să-i dea telefonul mobil, fără să aibă vreun motiv anume și întrucât partea vătămată l-a refuzat, inculpatul a prins-o pe aceasta de gât și cu forța i-a băgat mâna în buzunar, sustrăgându-i astfel telefonul mobil, marca Nokia, în valoare de 400 lei, iar când partea vătămată i-a solicitat să i-l restituie, inculpatul i-a spus că telefonul mobil rămâne la el.
Fata s-a speriat, a început să plângă și i-a cerut din nou telefonul mobil. În acel moment martorul ocular F. M. s-a adresat și ea către inculpat cerându-i să restituie părții vătămate telefonul mobil, însă inculpatul a părăsit locul faptei și a luat cu el bunul furat.
În aceiași seară inculpatul a vândut telefonul contra sumei de 20 lei, matorului cumpărător F.T.M.A., persoană de la care ulterior telefonul a fost recuperat și restituit părții vătămate.
Situația de fapt astfel reținută este probată cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, declarații martori, planșe foto, adresă IPJ Tel.-serviciul Criminalistic, declarații inculpat.
Audiat în fața instanței inculpatul a arătat că recunoaște și regretă faptele săvârșite, așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, nu a solicitat administrarea altor probe, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Față de probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, instanța a apreciat că s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către acesta și că în drept acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la furt calificat și tâlhărie, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i Cod penal, și art. 211 alin. 1 și 2, lit. c cu aplicarea art 33 lit. a Cod penal.
La alegerea și individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului A.C., instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale producerii acestora, astfel cum au fost analizate mai sus, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat faptele comise, nu are antecedente penale; s-a apreciat astfel că scopul educativ și preventiv al pedepselor ce vor fi aplicate acestuia poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul prevăzut de legea penală reduse cu 1/3 ; astfel, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 1(un) an închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 și 2, lit. c cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul a fost condamnat la 3 (trei) ani și 4(patru) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a-art. 34 lit.b Cod penal, reținând concursul de infracțiuni, inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 (trei) ani și 4(patru) luni închisoare.
S-a menținut arestarea inculpatului și în baza art. 88 cod penal s-a dedus perioada executată de la 23 mai 2013 la zi, conform ordonanței din data de 23 mai 2013 emisă de Pol. R.de V. și a mandatului de arestare preventivă cu nr. 13/J/24.05.2013 emis de Judec. R. de V.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1lit a teza a II a și lit. b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Ca modalitate de executare instanța nu poate aplica o suspendare a executării pedepsei în condițiile prev. de art. 81-86 Cod penal, legea prevăzând în mod obligatoriu ca pedeapsa stabilită în urma reținerii concursului de infracțiuni să fie de cel mult doi ani, respectiv trei ani.
În baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată D. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. M. R. a sumei de 30 de lei reprezentând prejudiciu nerecuperat, astfel cum a solicitat prin declarația dată în instanță și cum inculpatul a fost de acord și potrivit dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei.
