Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 305 din data de 20.04.2017
DREPT PROCESUAL CIVIL
Eliberare copie electronică a înregistrării ședinței de judecată
- art. 231 Cod de procedură civilă
- art. 162 Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015
Potrivit art. 231 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, părțile pe cheltuiala lor, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată, copii ce conform art. 162 din Hot. CSM nr. 1375/2015 se eliberează părților, reprezentanților acestora, de către grefierul de ședință, în condițiile legii, cu încuviințarea completului de judecată.
Deși potrivit celor expuse singurele condiții impuse de legiuitor au fost cele referitoare la necesitatea ca solicitantul să fie parte sau reprezentant al acesteia, să suporte costurile, îndeplinite în speță, instanța de fond a apreciat contrar acestora că o asemenea procedură ar fi admisibilă doar dacă s-ar contesta notele grefierului de ședință, doar dacă un astfel de demers ar servi la completarea, verificarea, rectificarea notelor de ședință, ori, unde legea nu distinge nici judecătorul nu o poate face.
D
Decizia civilă nr. 305/20.04.2017
Prin Încheierea civilă din data de 26.01.2017, pronunțată de Tribunalul ..., în dosar nr. .../2016, s-a respins, întemeiat pe dispozițiile art. 231 alin. 5 coroborat cu dispozițiile art. 231 alin. 6 și ale art. 527 Cod procedură civilă, cu aplicarea prevederilor art. 532 alin. 1 și ale art. 538 Cod procedură civilă, cererea petenților reclamanți ... și ..., ambii cu domiciliul în ..., privind comunicarea înregistrării pe suport electronic a ședințelor de judecată din data de 23.09.2016, respectiv din data de 09.12.2016, strict în privința dezbaterilor care au privit dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ... și s-a dispus restituirea către petenți a DVD - ului inscriptibil, anexat de petenți cererii, în vederea asigurării suportului digital de stocare a înregistrării solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În plan procedural, s-a reținut, în primul rând că, raportat la caracterul necontencios al cererii, aceasta având ca obiect eliberarea, în copie, în format digital, a înregistrării dezbaterilor care s-au desfășurat în cauză la termenele de judecată evocate, procedura de soluționare aplicabilă este cea reglementată prin dispozițiile art. 527 și urm. Cod procedură civilă - "Cartea a III-a. Procedura necontencioasă judiciară"; - fiind vorba despre o cerere pentru soluționarea căreia este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană și că, în absența oricăror alte referiri la temeiuri juridice la care să se facă trimitere în fundamentarea cererii astfel formulate, a revenit instanței de judecată rolul de a califica din punct de vedere juridic cererea formulată, conform prevederilor art. 22 alin. 4, 6 și 7 Cod procedură civilă, apreciind astfel că cererea în cauză se circumscrie reglementării cuprinse în art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014), petenții specificând că în cuprinsul încheierilor de ședință menționate, respectiv în cuprinsul declarațiilor de martor întocmite la termenele de judecată în discuție, nu au fost consemnate toate afirmațiile relevante declarate de către pârât, respectiv de către martorii audiați.
Procedând la examinarea cererii de față prin prisma condițiilor legale de admisibilitate a acesteia, subsecvent stabilirii drept prim reper normativ a dispozițiilor art. 527 Cod procedură civilă, în sensul că această cerere se prezintă a avea, în plan juridic, un caracter necontencios, instanța de judecată a reținut mai întâi că, din economia prevederilor legale coroborat cu ordinea de verificare a îndeplinirii acestor condiții, rezultată din topica celor șase alineate ale dispoziției procedurale evocate (în speță, art. 231 Cod procedură civilă, astfel cum a fost republicat în temeiul Legii nr. 138/2014), regula în materie o reprezintă comunicarea, la cererea oricărui participant la proces, a unei copii de pe notele grefierului de ședință (conform art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă), note consemnate în mod olograf de către grefier pe parcursul dezbaterilor judiciare și vizate de către președintele completului de judecată (art. 231 alin. 1 Cod procedură civilă).
Prin această manieră de reglementare, s-a apreciat că redactorii Codului de procedură civilă au menținut - chiar și după intrarea în vigoare și a implementării dispozițiilor legislative privind înregistrarea ședințelor de judecată în materie civilă (conform art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă) - principiul prevalenței notelor consemnate de grefier în timpul ședinței de judecată față de înregistrarea ședinței de judecată, în sprijinul unei atare concluzii fiind relevantă reglementarea cuprinsă în art. 232 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia "Pe baza notelor de ședință, iar dacă este cazul și a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de ședință";.
Către un asemenea raționament judiciar s-a apreciat că converg, atât eventualitatea consacrată cu titlu subsidiar prin norma procedurală evocată anterior (art. 232 alin. 1 Cod procedură civilă - " … iar dacă este cazul și a înregistrărilor efectuate … ";), cât și restul reglementării din aceeași dispoziție legală, privind posibilitatea recunoscută părților de a solicita citirea și, dacă este cazul, corectarea acestor note chiar la termenul de judecată cu pricina (art. 231 alin. 1 Cod procedură civilă), procedura de eliberare către participanții în proces a unei copii de pe aceste note de ședință (conform art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă), precum și posibilitatea contestării acestor note, cel mai târziu la termenul de judecată următor (art. 231 alin. 3 Cod procedură civilă).
În același sens, s-a reținut că art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă instituie, în mod neechivoc, regula potrivit căreia "… în caz de contestare de către de către participanții la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată";, astfel încât, pe de o parte, realizarea înregistrărilor audio a ședințelor de judecată se subsumează în mod strict scopului pentru care au fost instituite - acela de a servi la verificarea, completarea ori rectificarea notelor de ședință (acestea din urmă putând eventual fundamenta, la rândul lor, un demers ulterior de completare sau rectificare a încheierilor de ședință aferente respectivelor note de ședință), însă nicidecum completarea sau rectificarea, în mod direct, a încheierilor de ședință pe baza înregistrărilor audio în cauză.
În virtutea aceluiași caracter strict al regimului juridic și al scopului procedural cărora li se subsumează înregistrările audio în discuție, s-a apreciat că ele nu pot fi afectate unui alt țel sau deziderat (oricât de legitim s-ar prezenta acesta pentru solicitant chiar și în plan juridic) urmărit de titularul cererii, altul decât acela urmărit de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în art. 231 alin. 4 Cod procedură civilă, de a servi la verificarea și, eventual, completarea ori rectificarea unor note de ședință pe baza cărora au fost redactate la rândul lor încheieri de ședință incomplete ori eronate.
Solicitarea înregistrărilor audio și punerea lor la dispoziția titularilor unei astfel de cereri este limitată la "… instanțele de control judiciar";, așa cum rezultă și din cuprinsul art. 231 alin. 6 partea finală Cod procedură civilă, ceea ce evocă însă (în mod implicit, iar nu expres) existența unei proceduri judiciare în curs în fața acestor instanțe, iar nu un atribut discreționar, nici măcar în privința acestora (concluzie care se desprinde din maniera de reglementare a ipotezei legale în discuție printr-un aliniat distinct și subsecvent celui prin care, mai întâi li se recunoaște părților, în mod direct, posibilitatea de a contesta notele grefierului și de a cere verificarea înregistrărilor de către judecătorii membri ai completului de judecată, iar dacă este cazul de a se dispune de către aceștia din urmă completarea sau rectificarea respectivelor note, iar apoi, în caz de respingere a cererii de verificare a înregistrărilor sau de completare ori rectificare a notelor de ședință, după audiere, a posibilității recunoscute instanțelor de control judiciar de a cenzura - procedural - dezlegările date de instanța inițial învestită asupra cererii necontencioase analizate).
Din interpretarea teleologică și sistematică a reglementării cuprinse în art. 231 Cod procedură civilă, expusă în cele ce preced, s-a reținut că înregistrările audio ale ședințelor de judecată sunt subsumate unei afectațiuni speciale - aceea de a servi ca suport probator, în sprijinul unor eventuale cereri de completare sau de rectificare a notelor de ședință ale grefierului, însă niciodată în mod direct și exclusiv al încheierii de ședință corespunzătoare - și, în consecință, urmează a fi utilizate doar în acest scop, iar legitimarea solicitării de eliberare în copie a acestor înregistrări, în format audio, revine în mod strict determinat instanțelor de control judiciar.
S-a apreciat că în speță, în cuprinsul cererii ce face obiectul analizei judiciare de față, petenții nu au invocat existența unor astfel de cereri în curs și nici nu a formulat-o, eventual, cu ocazia dezbaterilor din data de 20.01.2017 sau cu prilejul cererii pe care au înregistrat-o la data de 19.01.2017.
În subsidiar, s-a concluzionat consecvent raționamentului judiciar anterior și a celor expuse mai jos, aceea că este atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar în deținerea, gestionarea, administrarea și valorificarea în plan judiciar a înregistrărilor ședinței de judecată, în format audio, cu excluderea părților de la o atare îndrituire, instanța a mai reținut, cu titlu subsidiar, că prin reglementarea cuprinsă în art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a optat - în mod deloc întâmplător - de către legiuitorul român pentru o formulare diferită, aceea de "copie electronică a înregistrării ședinței de judecată"; ("La cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a ședinței de judecată în ceea ce privește cauza lor";), în antiteză cu aceea utilizată în art. 231 alin. 6 Cod procedură civilă privind posibilitatea instanțelor de control judiciar de a cere înregistrarea însăși - prin urmare, în format audio - strict în vederea utilizării acestor înregistrări potrivit scopului legal pentru care au fost instituite ("Înregistrările din ședința de judecată vor putea fi solicitate și de către instanțele de control judiciar";).
Departe de a reprezenta o necorelare legislativă, s-a apreciat că reglementarea normativă de mai sus se coroborează cu prevederile art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, care definesc noțiunile de "date în formă electronică"; și respectiv "înscris în formă electronică";, rezultând astfel că părțile sunt îndreptățite la eliberarea unei copii după înregistrarea ședinței de judecată (în ceea ce privește cauza lor) în format electronic (conform art. 231 alin. 5 Cod procedură civilă coroborat cu art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001 republicată), în măsura în care fac dovada formulării unei cereri prin care au invocat neconcordanțe între notele de ședință ale grefierului și dezbaterile care au avut loc în realitate, în ședința de judecată în cauză, însă în niciun caz nu sunt îndrituite la eliberarea unei atare copii în format audio, cu redarea fidelă a vocii, tonului, emoțiilor, inflexiunilor sau ticurilor verbale ale diferitelor persoane care au luat cuvântul în cursul dezbaterilor (cum ar fi, de pildă, martorii audiați de instanță, cărora nu li s-a adus la cunoștință, cu ocazia audierii, despre eventualitatea ca depoziția pe care urmează să o depună să fie stocată în format audio și pusă la dispoziția unor persoane particulare, în speță oricare dintre părțile în proces) la respectivul termen de judecată.
În același sens, s-a apreciat că dispozițiile art. 538 Cod procedură civilă exclud în mod neechivoc categoria înregistrărilor audio ale ședinței de judecată de la procedura eliberării de copii de pe hotărârile judecătorești sau de pe alte înscrisuri, în privința acestora din urmă specificând în mod expres cerința "aflate la dosar";.
Instanța a reținut, pe de altă parte, că aplicarea rigidă a normelor procedurale evocate în cele ce preced, subsumate dezideratului salvgardării drepturilor celorlalte părți în litigiu (decât solicitanții respectivelor înregistrări) ori a diferiților participanți în proces (martori, interpreți, experți), poate determina în fapt, în anumite ipoteze, vătămarea drepturilor procesuale ori procedurale ale părții în cauză.
În prezenta pricină, instanța a reținut astfel că, din perspectiva angajamentului asumat de către petenți, verbal, în ședința publică din data de 20.01.2017, de a nu pune la dispoziția vreunei terțe persoane înregistrarea în cauză, aceasta urmând a fi utilizată strict în copul menționat în cuprinsul cererii, în speță se prezintă a fi respectate - cel puțin la o primă analiză - și exigențele instituite în materie prin dispozițiile Legii nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, cu modificările ulterioare.
Totuși, instanța a observat că, față de fundamentul invocat în susținerea cererii în cauză și anume, că "în declarațiile martorilor nu au fost consemnate toate afirmațiile relevante făcute de către pârât, respectiv de către martorii audiați"; (fila nr. 15, vol. IV), în speță devin incidente, pe lângă dispozițiile art. 231 Cod procedură civilă, anterior evocate, o serie de alte reglementări procedurale în vigoare.
În ce privește eventuala consemnare deficitară a celor declarate de către martorii audiați la termenele de judecată în discuție, s-a reținut, distinct de prevederile art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă privitoare la consemnarea declarației de martor, cu aplicarea, după caz, a prevederilor art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 322 Cod procedură civilă, privind modalitatea procedurală, legală, de realizare a eventualelor corecturi în privința declarațiilor date de respectivii martori, cu citarea și în prezența acestora, în ședință publică și în condiții de contradictorialitate, cu asumarea acestora sub semnătură, iar nicidecum ca o consecință a ascultării ulterioare a unor înregistrări ale ședinței de judecată, eliberate doar uneia dintre părțile în proces, pe calea unei proceduri necontencioase.
Instanța a mai observat, totodată, că, în mod particular, la ambele termene de judecată deduse analizei judiciare vizând cererea necontencioasă de față, au fost prezenți la dezbateri atât reprezentantul reclamanților, cât și reclamanții personal, aceștia având posibilitatea să formuleze în mod nemijlocit observații, critici ori alte solicitări, cu atât mai mult cu cât consemnarea depoziției testimoniale s-a realizat, de fiecare dată, după dictarea președintelui de complet (conform art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă), în ședință publică, iar toate intervențiile realizate de către părțile în proces cu aceste ocazii au fost consemnate în mod distinct în cuprinsul încheierilor de ședință aferente celor două termene de judecată analizate.
În acest context, reținând în egală măsură și împrejurarea că, în fapt, petenții nu au fost în măsură să indice - sau cel puțin să evoce - în concret, care anume sunt acele "afirmații relevante"; (desigur, în plan juridic) realizate de către martorii audiați și de către pârâtul prezent la aceste dezbateri, precum și din perspectiva considerentelor ce preced, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea petenților (cel puțin în modalitatea în care a fost formulată, coroborat și cu aspectul că teza probatorie evocată de către reclamantul petent, în sensul că anterior termenului de judecată la care a fost administrată proba interogatoriului luat pârâtului ..., acesta din urmă - personal sau prin interpuși - ar fi violat secretul corespondenței electronice a reclamantului și ar fi luat astfel cunoștință dinainte de conținutul întrebărilor care urmau a-i fi adresate, se circumscrie strict sferei de aplicare a normelor juridice de drept penal, fiind astfel susceptibilă de a fi valorificată, după caz, în cadrul unei proceduri penale, asumate ca atare, iar nicidecum în cadrul unei proceduri de drept privat, de ordin procesual civil, cu valențe însă de a fi fructificată, ca probă preconstituită, într-un litigiu penal ulterior) și, în consecință, a respins-o.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat contestație, calificată de către instanță potrivit art. 152 și art. 534 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă ca fiind apel, petenta ..., solicitând admiterea acestuia, reanalizarea solicitării de comunicare a înregistrării pe suport electronic a ședințelor de judecată din data de 23.09.2016, 21.10.2016 și din data de 09.12.2016.
S-a invocat de către apelantă faptul că a solicitat copia electronică a înregistrării ședințelor de judecată întemeiat pe dispozițiile art. 231 alin. 5 Cod de procedură civilă, potrivit căruia, părțile pot obține la cerere, pe cheltuiala lor, o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată, în ceea ce privește cauza.
Examinând încheierea apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Apelanta are calitatea de reclamant în dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ..., alături de ..., acțiunea acestora fiind îndreptată împotriva pârâților ... ... și ... ... -Persoană Fizică Autorizată, soluționată prin Sentința civilă nr. 30/27.01.2017.
La termenul de judecată din data de 20.01.2017, avocatul reclamanților, în numele acestora, a formulat verbal și în scris - fila 15 volumul IV - o cerere prin care a solicitat a li se comunica înregistrarea ședințelor de judecată din data de 23.09.2016, 21.10.2016 cu motivarea că în încheierile de ședință, în declarațiile martorilor nu ar fi fost consemnate toate afirmațiile relevante făcute de pârât și de către martori, precizând și faptul că vor depune în acest sens suportul electronic în vederea eliberării celor solicitate. S-a mai precizat faptul că se solicită eliberarea înregistrărilor cu privire la ședințele de judecată din data de 23.09.2016 și din data de 09.12.2016 nu din data de 21.10.2016, dintr-o eroare materială fiind indicată ședința publică din data de 21.10.2016.
Potrivit art. 231 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, grefierul care participă la ședință este obligat să ia note în legătură cu desfășurarea procesului, care vor fi vizate de către președinte. Părțile pot cere citirea notelor și, dacă este cazul, corectarea lor. Conform alin. 2, după terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie după notele grefierului, note care potrivit alin. 3 pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor. Instanța, conform alin. 4, va înregistra ședințele de judecată, în caz de contestare de către participanții la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate și eventual completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată. Potrivit alin. 5, la cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată în ceea ce privește cauza lor, înregistrări care, conform alin. 6 vor putea fi solicitate și de către instanțele de control judiciar.
Curtea mai a reținut faptul că, din cuprinsul prevederilor art. 162 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, copiile de pe suporturile electronice din cauzele civile se eliberează în condițiile alin. 1 - doar părților sau reprezentanților acestora - cu încuviințarea instanței de judecată, iar, potrivit alin. 4, copiile electronice ale înregistrării ședinței de judecată se eliberează de grefierul de ședință, în condițiile legii, cu încuviințarea completului de judecată.
Analizând dispozițiile legale enunțate mai sus, Curtea a reținut faptul că singurele condiții impuse de legiuitor pentru eliberarea copiei electronice a înregistrării ședinței de judecată sunt cele referitor la necesitatea ca solicitantul să aibă calitatea de parte și să suporte cheltuiala necesară în acest sens, ori, câtă vreme apelanta petentă potrivit celor expuse are calitatea de parte - reclamant - în dosarul în care s-a pronunțat încheierea care face obiectul prezentei căi de atac, că a depus un DVD în acest sens ce s-a dispus a fi restituit urmare a soluției pronunțate, greșit cererea i-a fost respinsă, criticile fiind astfel întemeiate, aceasta de altfel este și practica constantă a Secției I civile a Curții în materie.
Atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit că o astfel de procedură ar fi admisibilă doar în măsura în care părțile ar contesta notele grefierului, respectiv doar dacă un astfel de demers ar servi la completarea, verificarea, rectificarea notelor de ședință, acolo unde legea nu distinge nici judecătorul nu o poate face. Faptul că art. 538 din Noul Cod de procedură civilă nu face referire și la posibilitatea eliberării unor copii ale înregistrărilor ședințelor de judecată nu este de natură a duce la concluzia că prevederile cuprinse în art. 231 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă s-ar impune a fi ignorate.
Cât privește împrejurarea că prin apelul declarat s-a solicitat a se elibera și copia înregistrării pe suport electronic a ședinței de judecată din data de 21.10.2016, astfel cum s-a arătat mai sus, la termenul de judecată din data de 20.01.2017 cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță s-a precizat faptul că din eroare s-a indicat și această ședință, cererea era limitată astfel doar la ședințele de judecată din data de 23.09.2016 respectiv din data de 09.12.2016, raportat la care instanța de apel se impune a se pronunța în această fază procesuală, altfel ar aduce atingere dispozițiilor cuprinse în art. 478 alin. 3 Cod de procedură civilă potrivit căruia în apel nu se poate schimba obiectul cauzei, nu pot fi formulate pretenții noi.
Față de toate considerentele expuse, instanța de apel în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, a admis ca fondat apelul, a schimbat doar în parte încheierea apelată - câtă vreme doar unul dintre petenți a formulat calea de atac a apelului -, a admis cererea formulată de petenta ..., a dispus comunicarea de către Tribunalul ... către petentă a înregistrărilor pe suport electronic a ședințelor de judecată din data de 23.09.2016 și din data de 09.12.2016 în privința dezbaterilor care privesc dosarul nr. .../2016 al Tribunalului ..., DVD-ul în acest sens regăsindu-se la dosar, pe coperta acestuia, volumul IV. S-a păstrat dispoziția instanței de fond referitor la cererea formulată de petentul ..., întrucât acesta nu a declarat apel.
